AJUTATI-MA CU UN SFAT VA ROG!!!

am o problema si sper ca veti avea timp sa cititi in mare povestea mea si sa imi dati un sfat
nu cer numai sa stiu ce trebuie sa fac, dar caut si cauzele.ptr ca cred f mult in dragoste si nu exista viata fara ea...
am 35 ani si sint zodia pesti. o zodie proasta dpdv sentimental. am fost casatorita si am doi copii. am divortat acum 14 ani, adica la un an dupa casatorie... cand cei mici aveau un an si respectiv doi ani. de atunci nu am mai crezut intr-o relatie serioasa. am mai avut doua relatii si cu asta este a treia.
am stat 4 ani singura dupa despartire. prima relatie era cu un baiat serios, care ma iubea sincer, dar care nu-mi placea ca era prea serios, adica vedea doar partea neagra a paharului. nu se risca la nimic, nu se distra, dar era pentru mine. m-a ajutat mult. si financiar si moral. nu l-am iubit, doar l-am respectat.
apoi a aparut in viata mea un golan. m-a "vrajit", si am zis, de ce nu... a venit la mine acasa (mentionez ca am casa mea si copiii mi cresc singura fara ajutor de la despartire) si nu a mai plecat 5 ani. nu m-a iubit la inceput, dar dupa aceea mi-a recunoscut ca s-a indragostit de mine pentru caracterul meu si felul meu de a fi. l-am ajutat, m-am chinuit timp de vreo 2 ani, pt ca era dependent de bautura si de furat, dar apoi am avut impreuna un magazin de cartier pe care l-a dus de rapa. l-am gonit din casa mea, dar nu din viata mea, tin legatura cu el mai rar, dar mai vorbim din cand in cand, pentru ca este un tip insistent. am intalnit apoi pe domnul acesta care imi creeaza probleme mari acum.
nu era bine vazut prin cartier, dar eu nu m-am luat dupa asta si i-am vazut partile bune. statea cu chirie singur cand, cunoscandu-l pe tatal lui, am facut ceva care nu cred ca a inteles.. l-am luat pe tatal lui la mine acasa ca sa am grija de el ca era bolnav si stiam ca el nu poate avea grija. apoi a venit si pe el si a ramas 2 ani la mine. e zodia berbec si e foarte rece, adica nu arata ca tine la cineva
eu aveam nevoie sa vad afectiune, sa mi se zica o vorba frumoasa, dar nu am citit in sufletul lui ca vroia sa stea cu mine.si am inceput cu figurile pe care cred ca orice fata care vrea o relatie serioasa le face...nu te mai juca la calc, unde ai fost, de ce nu vorbesti cu mine, bla bla bla. si iam zis odata sa nu mai iasa afara seara cu baietii. si a plecat de tot... nu stiu unde.
nu pot sa dorm de atunci, nu pot sa mananc, sant nervoasa, am avut la inceput un sentiment de razbunare, apoi am dat in plans. plang nonstop, are inca hainele aici si nu stiu cum sa-l intorc. l-am cam stresat cu msg si cu telefoane, pana mi-am dat seama ca mai bine e sa-l las sa se hotareasca ca asa mi-a si zis. numai ca nu are incredere in mine si nu crede ca ma schimb, adica sa nu-l mai cicalesc si nu mai fac pe sefa. acum mi-am dat seama ca vreau sa fie el seful da numai sa vina inapoi. a mai trecut pe la mine, dar are un comportament rece, distant. odata s-a infuriat ca m-am suparat ca a spus unui prieten comun "sant la corina" in loc sa zica "sunt acasa"... si s-a ridicat si a plecat. imi tot spune ca cred ca nu a avut unde sa se duca, dar jur ca nu asta e adevarul, ptr ca tot timpul m-am temut ca o sa plece.ptr ca am simtit ca nu este stabil.
nu mai am 20 ani sa sufar din dragoste, dar va spun ca asa ceva nu mi s-a mai intamplat. nu pot sa respir ca ma gandesc la el, ma asez in pat, ma gandesc la el, nu pot sa ma uit la tv ca ma gandesc la el.
nu stiu cum sa ma port si nu stiu de ce mi se intampla asta. am un suflet mare, am tinut in casa o gramada de cunostinte care nu aveau unde sa stea, am dat de mancare la o gramada de lume amarata, iubesc animalele, poate de asta si sant si o tinta sigura. ca sant naiva??? nu ma mai intereseaza cum sant, dar vreau sa fiu cu baiatul asta si nu stiu cum sa ma port...la varsta mea...rusine!!
acum a trecut o luna de cand a plecat. se supara din orice, se uita in scarba la mine cand nu-i convine ceva, vb aproape in fiecare zi, pt ca eu am facut un soc pshihic si mi-a gasit glicemia 260 si mi s-au dat niste pastile pentru diabet pe care mi le-a cumparat el. nu stiu ce sa fac, mai ales ca am ajuns la concluzia ca are probleme pshihice si stiu ca pot sa-l ajut si sa-l inteleg deoarece eu am grija de fratele meu care are schizofrenie paranoida, de 10 ani si am inteles bolile psihice (avea un comportament violent fara motiv, a avut un accident in ianuarie si s-a inchis in casa vreo trei luni fara sa se spele, fara sa se ingrijeasca, doar la calculator toata ziua...si niste idei ciudate rau). acum imi reproseaza tot ce nu a fost bine, dar totodata imi face observatie ca nu am grija de mine, ca nu fac nimic pentru mine, imi da sfaturi in privinta baiatului...
dati-mi un sfat va rog, unde gresesc, ce pot sa mai repar, sau spuneti-mi care sant motivele de imi merge bine la inceput si apoi sant carpa de sters pe jos. nu cred ca nu imi voi gasi pe altcineva in viata mea, dar el era omul care imi trebuia: dur (ca eu sant delasatoare) corect, econom (am invatat cu el sa traiesc si cu bani putini), rece (si asta ma facea sa-i ofer dragoste tot timpul)...si nu-mi dau seama ce face acum ma incearca sau nu ma mai vrea deloc??
astept raspunsul dvs cand va permite timpul. va multumesc

multumesc ptr interventie dna simina m., am analizat de-a lungul timpului si eu comportamentul meu si, neindrumata de un specialist, am ajuns la concluzia ca nu pot sa fac nimic pentru mine. daca nu am o persoana langa mine ptr care sa fac sacrificii nu ma apuc de nimic. am lasat casa, masina si restaurant dupa divort, m-am dus la puscarie ptr o prietena care a sustras niste bani din casieria serviciului ptr ca nu am putut sa mint ca n-am stiut de ei si ea isi petrece timpul mai mult cu mine(cu toate ca m-a batut tata o saptamana la rand sa spun ca nu stiu nimic, de ajunsesem doar daca il vedem sa tremur), l-am luat pe fratele meu la mine si am grija de el de peste 10 ani ptr ca a facut o depresie si parintii nu cred nici acum ca e bolnav, acum stau de o luna de zile si in afara ca imi trimit cv-uri pentru angajare pe net, daca am iesit de 5 ori din casa. asta e felul meu de a iubi, sacrificandu-ma si acceptand persoana iubita asa cum e...singurii cu care sant mai dura sant copiii ptr ca mie frica sa nu o ia pe un drum gresit. ba cred ca e iubire ptr ca imi pare rau ca nu mai e langa mine si nu pot sa il urasc si traiesc cu speranta ca se va intoarce acasa.nu se mai pune problema sa incerc o alta iubire. daca dvs puteti sa-mi recomandati o sedinta la un psiholog, asi accepta ptr ca banuiesc ca parerea unui specialist ma va face sa-mi schimb felul de viata, sa fiu si eu ca altii, sa fac ceva ptr mine, sa nu ma consider vinovata din orice. va astept cu o adresa sau nr de tel de la un cabinet (unde preturile nu sant asa mari...:((.) va multumesc