Ajutoooor, vreau sa-mi salvez casnicia!

Sincer nici nu stiu cu ce sa incep. Prin Septembrie anul trecut sotia mea a ajuns la concluzia ca are nevoie de o pauza. Asta dupa 9 ani de casatorie. Motivul era ca ea vrea sa vada ce vrea de la viata, sa fie independenta. Dupa o perioada de scandaluri si certuri nu am avut ce face si a trebuit sa plec din casa sa o las sa se regaseasca. Impreuna am stabilit ca dupa o luna sa ne intalnim sa vedem cum am ajuns. Eu am plecat si am stat cine stie pe unde, asta pentru ca locuiam doar noi in apartamentul socrilor. Am stat inclusiv la socrii mei care ma sustin in demersurile mele de a salva casnicia. A trecut luna aia si nu s-a schimbat nimic, ba mai mult ea a zis ca a inceput sa-i placa viata asta. Acum au trecut 5 luni si semnele din partea ei nu sunt deloc pozitive. Dupa niste crize de isterie foarte urate a ajuns si ea la conluzia ca are nevoie de ajutor(eu i-am recomandat asta demult dar a zis ca ea nu e nebuna), acuma merge la psihoterapeut dar in continuare nu vrea sa ma vada si nu vrea sa vorbeasca cu mine. Problema este ca acuma trec si eu printr-o depresie nasoala am tot felul de ganduri negre si insomnii. O specificare: dupa 9 ani inca nu avem copii (pentru ca nu a vrut ea), pe ea o preocupa numai cainii nostrii (suntem crescatori de caini), si ea nu a lucrat niciodata nimic, noi fiind sustinuti financiar de catre parintii ei(eu lucrez de cativa ani). Povestea este foarte lunga si foarte dureroasa, asta in ultima parte, asa ca va rog sa ma ajutati cu niste sfaturi sau sugestii. Am mare nevoie de ajutor.
Multumesc!

Este foarte important ca tu sa te simti bine cu tine, cu ea, cu aceasta casnicie.Deci in primul rand tu sa consideri aceasta casnicie ca fiind una buna.Decizia ei cu siguranta izvoraste de undeva.Tu trebuie sa aflii exact care este cauza, care este motivul real pentru care ea vrea o pauza si de ce.Si din ce imi pare mie din exterior, cel mai bun sfat pe care pot sa ti-l dau este sa nu ii mai arati aceasta disperare de a salva casnicia.Poti sa ii arati ce ai tumai bun, sa ii arati ca esti independent, ca esti istetz, ca ai un suflet extraordinar, incercand ca o faci sa se simta la anumite astepte inferioara, astfel vei prelua conducerea.Ea acum cred ca se simte ca ea decide, ca de ea depinde totul si asta nu e bine.Las-o sa ii fie teama ca te pierde.Fi mai indiferent, dar nu ii arata asta intrucat sa iti reproseze, doar sa simta pericolul ca te pierde.Poate darama monotonia care s-a instalat si poate reintetii placara.Eu nu cred ca e vb de independenta, cat e vorba de o problema a relatiei, fie ca e vorba de plictiseala, nemultumiri etc.De asta iti recomand sa aflii, asta nu inseamna sa intrebi, adevaratul motiv.Sunt sanse foarte mari sa salvezi aceasta casnicie daca incerci sa vezi lucrurile exact asa cum sunt si actionezi cu inteligenta.Oricum ar sta lucrurile, nu trebuie sa uitam ca ea e totusi femeie, iar tu barbat si sunt anumite reguli de aur general valabile, pe acre daca le aplici nu ai cum sa dai gres.dar pemtru asta trebuie sa te detasezi putin de emotii si de impulsurile de moment, si sa actionezi dupa un plan bine stabilit.
Nu stiu ce varste aveti, lucru care conteaza.
va urez taria de care aveti nevoie si succes!

Varstele noastre sunt 33 eu respectiv 32 ea. Adevarul este ca eu sunt disperat dar acuma ea nu poate vedea asta din moment ce eu am plecat de acasa(la insistentele ei). Faptul mai ciudat este ca acuma stau cu socrii, cu care ma inteleg de minune, dar ea nu stie ca eu sunt aici. cauza care i-a declansat ei depresia de care cred eu ca sufera este faptul ca nu a realizat nimic in viata asta. Ca a ajuns la varsta asta si singura ei realizare este ca are (avem) niste caini extraordinari dar si aici am fost urmariti de ghinioane, o fetita are probleme de sanatate si cealalta nu a ramas gravida. faptul ca nu a lucrat niciodata este o alta cauza. nu a fost preocupata niciodata de problemele financiare ale parintilor ei care ne sustineau. Deci concluzia mea este ca este vorba de un cumul de factori si de frustrari care s-au acumulat pe parcursul relatiei noastre. O alta problema este aceea ca nu mi-a zis niciodata (chiar niciodata) care sunt chestiile care o deranjeaza la mine, nu mi-a zis care sunt problemele ei. De fiecare data cand ne certam eu eram cel care-si cerea iertare chiar daca nu gresisem cu nimic si de multe ori certurile s-au incheiat de la sine fara ca noi sa fi revenit asupra cauzei in sine. Mai recent mi-a zis ca nu-i placea sa-mi zica ce probleme are cu mine pentru ca fac in asa fel sa aduc discutia in favoarea mea.
As vrea sa-mi spui daca poti care sunt regulile alea de care zici tu sa vad daca ma pot ajuta.

Multumesc.

1.Respectul imaginii de sine. Atât bărbaţii cât şi femeile încep să se neglijeze după ce şi-au găsit sufletul pereche.
2.Comunicarea este cheia tuturor succeselor. "Aproximativ 90 la sută dintre relaţii se destramă din cauza lipsei de comunicare. Este important să discuţi orice cu partenerul", argumentează specialistul.
3.Micile atenţii nu trebuie să dispară. "Bărbaţii, de regulă, după ce au cucerit o femeie, uită pur şi simplu să îi mai aducă din când în când un buchet cu flori"
4.Cât mai multe fantezii în dormitor. Terapeutul David Schnarch spune că dormitorul este locul unde partenerii trebuie să se descopere de fiecare dată unul pe altul.
5.Folosirea cuvintelor de alint creează o conexiune strânsă între parteneri. "Termenul de «iubire» este unul pe care îl auzim la fiecare colţ de stradă, partenerii trebuie să găsească un cuvânt care să definească atât cuplul, cât şi pe ei individual"
6.Lasă-ţi partenerul liber. Specialiştii în relaţiile de cuplu spun că pentru ca o relaţie să dureze fiecare partener trebuie să îşi acorde timp pentru sufletul lui. Cuplul trebuie să facă şi lucruri separat, precum o seară petrecută cu prietenii.

7.Mai multe îmbrăţişări, mai puţin stres. Faceţi din afecţiune o prioritate în relaţia voastră. O îmbrăţişare de 20 de secunde ajută la eliberarea hormonului numit oxitocina, care reduce presiunea arterială şi hormonii stresului.

8.Un mic efort în echipă. Pentru ca relaţia să dureze, problemele precum administrarea veniturilor, cumpărarea unei locuinţe, munca peste hotare ori întemeierea unei familii trebuie discutate, negociate şi planificate în doi.

9.Acceptă schimbarea. Oamenii se schimbă de-a lungul anilor, iar într-o relaţie de succes, cuplurile pot învăţa să se adapteze şi să se schimbe împreună. Pot accepta schimbarea ca pe o parte inevitabilă a vieţii umane şi se pot sprijini unul pe celălalt.

10.O altă regulă ţine de respectul pe care cei doi parteneri de cuplu şi-l acordă mai ales când e vorba de timp. Aşadar, acordă mai multă importanţă timpului petrecut împreună.

Daca numele tau este Sofia este foarte potrivit, pentru ca spui niste lucruri foarte pertinente. Dar este o problema si anume: ea nu vrea in nici un chip sa faca ceva(orice) cat de putin pentru a salva ce se mai poate salva. Este o persoana foarte incapatanata. Dupa ultima discutie cu ea (pe mess) a spus ca mai are nevoie de timp si ca ar trebui sa nu avem nici un contact timp de 3 luni. Este foarte mult timp dar in acelasi timp putin daca se ajunge pana la urma la o concluzie. Eu sunt dispus sa accept orice compromis. Si da, accept faptul ca persoanele se schimba, si as vrea sa facem eforturi in echipa dar momentan echipa are un singur membru si anume eu. Tu zici ca comunicarea este foarte importanta s sunt de acord cu tine. Problema apare atunci cand comunicarea este unilaterala si este foarte nasol cand persoana careia ii comunici ceva interpreteaza tot ca fiind o critica la adresa ei, desi nu este asa. Recunosc ca eu sunt un caracter destul de puternic (cel putin asa eram) si in general reusesc sa-mi impun punctul de vedere, lucru care probabil a dus la oprirea comunicarii. Daca stau si ma gandesc bine am facut sau cel putin am incercat sa fac cam toate lucrurile care le recomanzi tu, dar doare foarte rau cand te izbesti de un zid de nepasare sau mai nou as putea sa spun ca s-a ajuns la ura din partea ei. cred ca am mare nevoie de un psihoterapeut.
Daca stie cineva unul bun in Craiova il rog sa ma ajute.
Sofia multumesc pentru ajutor. Este foarte placut sa sti ca cineva incearca sa te ajute.

Offff.stiu cum e sa incerci sa comunici si nu ai cu cine, pentru ca trec prin aceiasi situatie cu partenerul meu, fapt pentru care am intrat pe acest forum sa cer ajutorul de fapt.Tu incerci sa-ti salvezi caminul, iar eu incerc sa-mi intemeiez unul.Cred ca atat eu cat si tu trebuie sa ne calmam, sa credem in noi si sper ca atunci o sa reusim sa vedem cea mai buna rezolvare.Orice energie de a noastra este simtita si de celalalt.Daca tu esti stresat si nu poti sa tre detasezi de teama care te cuprinde, o sa ii tranzmiti vrand nevrand si ei acest lucru.Incearca sa crezi ca se va rezolva.Cand credem cu adevarat in ceva reusim.Iti dorec mult succes si sunt convinsa ca intr-un fel sau altul va fi bine.

Inseamna ca stii si tu ce frustrant este sa incerci sa comunici cu cineva si sa vezi ca vorbele tale nu au nici un efect. Ce sa zic, iti doresc mult succes in incercarea ta de a-ti crea un camin cu persoana pe care o iubesti. Dar vezi sa nu iti faci neaparat sperante. Eu iti transmit tie un sfat care l-am primit si eu la randul meu, incearca sa-ti vezi de viata ta si sa te gandesti numai la tine. Daca soarta ta este sa fi cu persoana pe care o iubesti, pana la urma asa va fi, dar cel mai important este sa crezi in tine, si restul va veni de la sine.
Iti multumesc pentru intelegere si iti doresc multa bafta in tot. Sper sa mai tinem legatura.

Te inteleg foarte bine, pentr-u ca si eu ma confrunt cu aceleasi probleme ca si tine, dar la mine este ca acum un an sotul mi-a spus ca vrea sa divorteze si de atunci nu am cu cine sa discut.Efectiv nu pot sa comunic cu el pentru ca nu vorbeste.Simt ca nu mai vreau sa traiesc.Nu stiu ce as mai putea face sa-mi salvez casnicia pentr-u ca am incercat tot ce-mi sta in putinta.Nu accepta sa mergem la teapie de cuplu pentr-u ca el nu are nici o problema.Probleme sunt eu pentr-u ca eu am distrus tot ce era intre noi.Si mie i-mi vine sa stig la fel ca tine"AJUTORRRRRRRRRRR, dar cine ma poate ajuta cind nu ai pe nimeni linga tine, doar bunul Dumnezeu.

Moni
Nu credeam sa dau vreodata acest sfat. Nu cred ca poti sa faci numic asa ca eu zic sa o iei de la capat. Dupa cateva luni de terapie am ajuns sa accept faptul ca nu depinde de mine sa schimb ceva. Si mie imi venea sa mor sau sa omor pe cineva dar sa sti ca nu merita. Acum sunt in divort cu sotia dar asta e. Viata e doar una si ea merita traita la maximum. Daca nu poti sa o traiesti langa el atunci treci mai departe, gandeste-te ca asta a fost doar o etapa si vor veni perioade mai bune. Daca vrei un sfat, fa terapie ca sa poti sa accepti ce se intampla si gandeste-te ca tu esti cea mai importanta persoana din viata ta si nimeni altcineva. Si eu am incercat toate metodele pentru a ne impaca, si ortodoxe si mai putin ortodoxe, dar nu are rost sa te lupti cu morile de vant. Daca el vrea sa divorteze oricum va divorta asa ca mai bine accepta si treci mai departe. pana la urma eu cu sotia am avut o discutie in urma careia am stabilit ca vom ramane amici iar de aici incolo ce va vrea soarta.
PS Un lucru care m-a ajutat foarte mult a fost "Alchimistul" de Paulo Cohelio, nu credeam ca o simpla carte te poate ajuta asa de mult. Incearca si tu. Dar cel mai important lucru dupa mine este sa-ti cauti un psihoterapeut bun si sa ai incredere in tine.

Multa bafta

Inteleg foarte bine ce-i spui, dar nu pot sa inteleg de ce pentr-u unii este asa de usor sa renunte la tot, inloc sa lupte pt toti anii astia.Avem 9 ani impreuna, 6 ani de casnicie si nu pot sa-mi explic cum am ajuns aici.Am constuit o casa impreuna in care ne-am mutat in decembrie 2008(nu locuiesc in tara) si anul tecut in mai a venit sa-mi spuna ca nu ma mai suporta, ca nu ma mai iubeste, ca vrea sa divorteze.Chestia cea mai dureroasa este ca nu am pe nimeni(ma refer la familia mea), ma simt a nimanui.Intotdeauna am fost o luptatoare, dar acum nu mai stiu daca mai sunt.De anul tracut s-a purtat mizerabil cu mine cu toate ca eu am lasat de la mine si am zis "Doamne iarta-l ca nu stie ce face".Nu de mult am aflat ca m-a inselat, dar cind a auzit ca stiu a inebunit.

Daca te-a inselat de ce mai vrei sa fi cu el? Ce a facut odata va face in continuare. Stiu cum e sa iubesti o piatra, caci asa s-a comportat cu mine sotia mea. Stiu ca pare foarte greu dar cu ajutor specializat (terapie) poti sa treci peste asta si sa o iei de la capat. Stiu ca e foarte greu dar nu poti sa faci nimic, daca el asa a hotarat renunta la el pana nu devine mai greu. La mine au trecut 13 ani de cand ne-am cunoscut si 10 ani se fac in august de cand ne-am casatorit. Sa sti ca si la mine a fost foarte greu neavand pe nimeni inafara de ea. Dar pana la urma am reusit sa ma detasez si acuma sunt in Italia lucrez si as putea sa zic ca sunt pe calea cea buna. Acum am devenit independent si cred ca mai puternic. Asa in gluma spunand orice sut in fund e un pas inainte. Ia viata asa cum e, uneori cruda si mergi mai departe.

Tot timpul da vina pe mine pentr-u tot.El este la a doua casatorie si are o fata 13 ani si exact la fel s-a despartit de prima sotie.S-a mutat in alta camera si se incuie cind se duce in camera.Este asa dureros pentru-u ca i-mi lipseste asa de mult, il iubesc enorm, dar el a luat-o pe o cale gresita.As vrea sa dau timpul inapoi, dar din pacate nu pot.Inca nu mi-am pierdut speranta, dar intr-un final am sa o pierd.Nu vrea sa avem copii pt ca eu nu stiu sa ma comport bine cu ei si ca o sa-i duc in Romania si el nu o sa-i vada, pt ca are o sotie nebuna, isterica.Am lucrat mult cu copii, am antrenat 8 ani de toa te virstele pt ca am fost sportiva la viata mea.M-am lasat anul trecut din cauza la toata povestea asta, nu ma pot concentra simt ca nu pot da randamentul care trebuie.Lucrez de 4 ani la gradinita si pot sa-ti spun ca nu am auzit pina acum nici un parinte care sa-mi reproseze ceva.Incet, incet iti spun toata povestea si iti multumesc frumos ca-mi intelegi durerea, pentr-u ca eu cred ca numai cine iubeste cu adevarat poate sa inteleaga asa ceva.

Sa sti ca te inteleg foarte bine, si mai inteleg faptul ca vrei sa lupti pana la capat ca sa-ti recastigi dragostea, dar sa sti ca este foarte greu poate chiar imposibil. Eu nu vreau sa te descurajez dar as vrea sa te protejez, sa nu faci cum am facut si eu. Mi-am tot facut sperante ca pana la urma se va rezolva si cand am realizat ca acest lucru este imposibil am cazut intr-o depresie foarte nasoala. Cu greu si cu mult ajutor din partea terapeutei am reusit sa-mi revin. Acum multumesc lui Dumnezeu ca m-am trezit la timp si ca sunt pregatit sa o iau de la capat. E greu la 33 de ani dupa ce am crezut ca am gasit dragostea vietii mele sa realizez ca a fost doar un vis, un vis frumos cat a durat, dar care s-a transformat intr-un cosmar. Acum sunt increzator si cred ca ce a fost mai rau a trecut. Incearca si tu sa fi ocupata toata ziua si daca poti incearca sa nu te mai gandesti la el. Stiu ca e greu dar trebuie sa treci peste asta. Incearca sa fi tare si sa-i dovedesti lui ca nu ai nevoie de el, dar mai important incearca sa-ti dovedesti tie ca nu ai nevoie de el. Daca vrei sa povestim mai multe cauta-ma -*.



(*modificat de administrator)

Mi-as dorii sa vorbesc tine, dar nu stiu cum sa fac pentr-u ca el are un program si poate controla calculatorul daca suntem amindoi conectati, poate sa intre si sa dirijeze tot.Poate gasesc o solutie

pai daca controleaza insamna ca poate sa vada si ce ai scris pana acuma pe forum.
Dar daca controleaza doar messengerul atunci poti intra pe mess di adresa ta de email de yahoo.
Astept sa putem povesti mai multe, si ma bucur ca-ti pot fi de folos

Draga claudisor
Desi a trecut ceva timp de cand nu am mai vazut nimic postat aici, iata ce zic eu.
Dupa ce am citit cu atentie ceea ce ai scris, nu pot sa-ti spun decat scurt si sec ca sotia ta avea amant. Sunt sigur 99 la suta. O femeie care se manifesta cum se manifesta sotia ta nu mai gaseste nimic atragator la tine, probabil.
Am trecut prin ce ai trecut tu, cu varf si indesat, dar cu oarecare mici diferente :
- fostii mei socri stiau ce se intampla, dar se faceau ca nu stiu nimic.
- nu am locuit la fostii mei socri. A locuit amantul ei...
Oricum, fii sigur ca ea cunoastea situatia si ca tu stai cu socrii... Sa fim seriosi, doar e copilul lor... Probabil asteptau si ei ca ea sa se decida (cred ca era inca nesigura pe cine vroia, pe tine, sau pe amant) si apoi cred ca ai obsevat si o schimbare la 180 de grade din partea socrilor...
Asemanari in situatiile noastre :
- aceleasi crize de isterie.
- statea mult timp singura, departe de tine in loc sa stea impreuna cu tine
- nu muncea ( fosta mea avea loc de munca, dar statea ca bomboana pe coliva la serviciu fara sa faca nimic pe salariul minim pe economie...)
- nu vroia copii (deci simtea ca nu e suficient legata de tine. daca te-ar fi iubit cu adevarat si ar fi vrut o familie cu tine, ea ar fi fost cea care ar fi preluat initiativa in materie de turnat copii, crede-ma ).
- in certurile pornite din cauza ei, tot tu esti vinovatul ( e cumplit ! stiu ! iti induce ca tu esti vinovat ca sa iasa ea basma curata...)
In plus fata de casatoria ta esuata:
- statea ore intregi in fata oglinzii, era stresata de anumite zone ale corpului ei, etc.
- umbla aproape dezbracata pe strada, la varsta de 28-29 de ani (cu sanii cat mai decoltati si cu fusta cat mai scurta si sa recunoastem nu mai arata ca la 17 ani...), iar maica-sa o incuraja...

Pana la urma, dupa ceva timp, am descoperit si adevarul: avea amant...
Bine ai facut ca ai divortat si ca ti-ai reluat viata. FELICITARI ! Si ca o mica completare: daca eram eu in locul tau, dadeam divort de mult timp ! Eu am divortat in momentul cand am prins-o. Pana atunci mi se storcea lamaia ca "de unde stii tu." (tipic !)

Acum pot sa spun ca am o familie fericita, cu o femeie pe care o preocupa cariera, care se zbate, care invata, care isi umple timpul cu lucruri utile, etc. Ne potrivim la perfectie, pentru ca si eu sunt la fel. Ne traim viata din plin si suntem fericiti. Iar acum stau si ma gandesc cat de dobitoc am fost ca am pierdut atatia ani din viata langa o putoare... care mai avea si tupeul sa spuna ca "ma iubeste si ca m-a iubit"... Ei, omul din greseli invata ! Bafta in viata si sa ai parte de o familie exact asa cum iti doresti !

A, si inca o chestie! Fereste-te de femeile care plang pe umarul tau cat de nasoala e viata lor de cuplu ! Risti sa te indragostesti de respectivele si sa patesti si tu ca fostii lor iubiti/ soti.