Ajutor!Vreau sa-mi aduc sotul inapoi acasa!
Suntem casatoriti de 4 ani, casnicie din care a rezultat un baietel care acum are aproape 3 ani.Mentionez faptul ca sotul meu nu este de nationalitate romana.Din cauza faptului ca nu si-a putut gasi un loc de munca bun aici, este de meserie web developer, a tot insistat sa plecam in afara, la vremea aceea abia nascusem si mi-a fost teama sa ma aventurez cu un bebelus de cateva saptamani in cautarea unui loc de munca in afara tarii, mai ales ca nu avea nimic sigur.Am insistat sa ramanem aici macar pana copilul implineste un an.Am avut tot sprijinul din lume din partea familiei mele care il considera pe sotul meu ca si pe copilul lor, il iubesc foarte mult.Acum 2 ani, a spus ca s-a saturat, ca avem diferente de opinie in ceea ce priveste plecatul in afara, ca eu prefer sa stau aici, desi vad ca situatia nu e ok, ca toate astea l-au facut sa nu mai simta nimic pentru mine si ca cel mai bine ar fi sa divortam, deoarece nu reusesc sa-l inteleg.Am plans, m-am rugat, familia mea nestiind ca el isi doreste separarea, doar familia lui, care m-a sustinut moral foarte mult.Au fost zile grele, timp de o luna in care el a mers la el in tara, in care parintii si sora lui incercau sa-l faca sa inteleaga ca nu e bine ce face, ca eu sunt sotia lui si ca trebuie sa se intoarca inapoi.Cand s-a intors, am reusit sa-l aduc pe calea cea buna, pentru moment.A reusit sa si gaseasca un loc de munca ceva mai bun decat primul si s-a potolit.Anul trecut ne-a trimis in vizita la familia lui pentru doua luni, pe mine si copilul.Cand ne am intors in tara, parea ca ne a dus foarte tare dorul, era cald, tandru si iubitor cu mine.Am inceput sa ne facem planuri de viitor, de data asta sa putem pleca in afara deoarece bebe e marisor, de altfel la aproape 3 ani vorbeste aproape perfect 3 limbi straine, printre care sj engleza deci ne va fi usor sa calatorim cu el.din cauza faptului ca nu am gasit un job sigur unde isi doreste el, iar au inceput aceleasi acuze.ca eu nu vreau sa plec.nu comunica, nu-mi dau seama ce are, doar ca simt ca ceva il macina, dar e foarte inchis in el.acum 2 saptamani a plecat la oras(mentionez ca eu stau la parintii mei din cauza faptului ca nu ne mai putem permite chirie, iar el vine la saptamana, locuind intr un camin)spunandu-mi ca ma iubeste si sa am grija de mine si de copil.Acum trei zile in urma m-a sunat si mi a spus sa ne despartim, ca el nu ma mai iubeste si ca e cel mai bine asa.Bineinteles ca nu am sa accept acest lucru pana nu am sa aflu ce e in mintea lui.Pe de alta parte sufar, copilul simte si mereu intreaba "cand vine tata?", e foarte greu pentru mine.Deasemenea ma ingrozeste ideea ca as putea sa l pierd, pentru ca el si copilul sunt cei mai importanti pentru mine.Nu stiu ce as putea sa fac sa l readuc la noi, il iubesc si stiu ca si el, dar neaga asta si nu stiu din ce motiv.Va rog ajutati-ma!
8 comentarii
Bună dimineața!
V-am răspuns și-n celălalt mesaj, dar văd că-n acesta ați adus completări.
Așa cum v-am spus și-n celălalt mesaj, bărbații se maturizează mai târziu decât femeile, pe femei maternitatea le face mai responsabile, își doresc o familie în care cel mic să crească în armonie.
Se pare că pe soț faptul de-a avea o familie, de a-i asigura necesarul în condițiile în care nu reușește să-și mențină un loc de muncă îl sperie și-l face să bată în retragere.
Dacă el consideră că în afară își găsește un loc de muncă mai bine plătit, nu-i interziceți să meargă, dar propuneți-i să-l urmați după ce reușește să aibă o situație stabilă.
Încercați să discutați cu el pe un ton calm, într-un mediu relaxant, în afara casei, numai voi doi, în care să nu-l acuzați, să-ncercați să găsiți o rezolvare împreună. Un soț nu acceptă să vii cu soluții gata fabricate, ci să le găsiți împreună, iar acolo unde vi se pare ceva cu care nu sunteți de acord cereți argumente, pentru că așa se poate edifica și el dacă a a avut dreptate sau nu. Spuneți „am reusit sa-l aduc pe calea cea buna”, dar s-ar putea ca să fi cedat pe moment, pentru că de multe ori ce-i bine pentru o persoană pe cealaltă nu o satisface. Plânsul, rugămințile, implicarea altor membri de familie nu rezolvă situația, de multe ori face mai mult rău decât bine.
Orice decizie ați lua nu se ia în grabă, la nervi, unilateral, ci după ce ați făcut o analiză temeinică, aducând fiecare argumente pentru ceea ce vrea să facă, estimând avantaje și dezavantaje pentru ce va urma..
Dacă nu reușiți singuri, o consiliere de cuplu v-ar ajuta să vă clarificați situația.
Succes!
Orice problemă are rezolvare dacă e conștientizată și există motivație de ambele părți.
Mare atenție la limbajul și atitudinea pe care o folosiți în comunicarea cu soțul, pentru că tonul dictatorial blochează comunicarea. În loc de „vreau ceva”, puteți folosi „ mi-aș dori acest lucru și m-aș bucura dacă și tu ți-ai dori”, iar în loc de „n-ai dreptate”, „s-ar putea să ai dreptate, dar explică-mi și mie cum ai gândit”...
V-am răspuns și-n celălalt mesaj, dar văd că-n acesta ați adus completări.
Așa cum v-am spus și-n celălalt mesaj, bărbații se maturizează mai târziu decât femeile, pe femei maternitatea le face mai responsabile, își doresc o familie în care cel mic să crească în armonie.
Se pare că pe soț faptul de-a avea o familie, de a-i asigura necesarul în condițiile în care nu reușește să-și mențină un loc de muncă îl sperie și-l face să bată în retragere.
Dacă el consideră că în afară își găsește un loc de muncă mai bine plătit, nu-i interziceți să meargă, dar propuneți-i să-l urmați după ce reușește să aibă o situație stabilă.
Încercați să discutați cu el pe un ton calm, într-un mediu relaxant, în afara casei, numai voi doi, în care să nu-l acuzați, să-ncercați să găsiți o rezolvare împreună. Un soț nu acceptă să vii cu soluții gata fabricate, ci să le găsiți împreună, iar acolo unde vi se pare ceva cu care nu sunteți de acord cereți argumente, pentru că așa se poate edifica și el dacă a a avut dreptate sau nu. Spuneți „am reusit sa-l aduc pe calea cea buna”, dar s-ar putea ca să fi cedat pe moment, pentru că de multe ori ce-i bine pentru o persoană pe cealaltă nu o satisface. Plânsul, rugămințile, implicarea altor membri de familie nu rezolvă situația, de multe ori face mai mult rău decât bine.
Orice decizie ați lua nu se ia în grabă, la nervi, unilateral, ci după ce ați făcut o analiză temeinică, aducând fiecare argumente pentru ceea ce vrea să facă, estimând avantaje și dezavantaje pentru ce va urma..
Dacă nu reușiți singuri, o consiliere de cuplu v-ar ajuta să vă clarificați situația.
Succes!
Orice problemă are rezolvare dacă e conștientizată și există motivație de ambele părți.
Mare atenție la limbajul și atitudinea pe care o folosiți în comunicarea cu soțul, pentru că tonul dictatorial blochează comunicarea. În loc de „vreau ceva”, puteți folosi „ mi-aș dori acest lucru și m-aș bucura dacă și tu ți-ai dori”, iar în loc de „n-ai dreptate”, „s-ar putea să ai dreptate, dar explică-mi și mie cum ai gândit”...
Este foarte greu sa porti o discutie cu el.crede intotdeauna ca adevarul e de partea lui si ca are dreptate in tot ce spune.nu m-am opus plecarii lui deoarece nu si-a exprimat dorinta de a calatori singur, ci impreuna cu mine si copilul.Doar ca prima data mi s-a parut ca bebelusul este prea mic ca sa mergem cu el mai ales ca nu avea o slujba gasita sigur, trebuia sa mergem si el sa si caute ceva de lucru, iar mie mi s a parut ca nu e sigur sa plec cu un copil in brate si sa ma trezesc cu el in strada o data ajunsa acolo.Pun mult pret pe siguranta cand vine vorba de copil.Incerc sa fiu puternica in fata lui si sa nu plang sau sa cersesc mila de la el, desi uneori imi vine sa mi las frau liber lacrimilor.Pe de alta parte e copilul care e foarte atasat de tatal lui, iar eu sunt un copil ai caror parinti au divortat si toata copilaria pana actualmente, am tanjit dupa prezenta tatalui meu in viata mea, dupa siguranta si protectia pe care numai un tata i o poate oferi copilului sau, chiar daca a fost prezent in viata mea intr o oarecare masura.Asa ca astfel de temeri survin unor astfel de evenimente, in viitor.Niciodata nu am folosit un ton de comanda in dialogul meu cu el, i am acordat libertate de comunicare, de decizie, insa daca el nu comunica cu mine, nu am de unde sa i ghicesc dorintele si planurile.Mi-as dori sa fim la fel ca la inceput, si sa fie liniste pentru ca actualmente sunt cu moralul la pamant in situatia in care nu reusesc sa dorm sau sa mananc, incerc sa fiu puternica pentru copil, insa el simte si deasemenea refuza sa manance si nu are un somn linistit, in timpul noptii trezindu se plangand si strigandu si tatal.E foarte greu!
Ai spus-o singură: „trebuie să fiu puternică pentru copil”. E o motivație destul de bună de a merge mai departe. Un copil citește pe fața mamei lui dacă e liniștită, mulțumită și atunci se simte în siguranță. Încearcă să nu mai folosești cuvinte mari. De modul cum vorbești și gândești îți determini funcționarea. Când spui că e foarte greu, deja mintea percepe un efort foarte mare pentru a rezolva situația și atunci îți limitezi din start posibilitățile de acțiune.
Aseara am incercat sa discut cu el, m am gandit ca poate reusesc sa l fac sa mearga impreuna cu mine la terapie.Refuza!M-a sunat mama lui si mi-a spus ca s-au certat foarte tare pe tema separarii noastre si ca la un moment dat ea i a spus "am sa i spun sa si vada de viata ei, sa aiba grija de ea si de copil, sa fie puternica si sa te uite", iar raspunsul lui a fost "nu, nu-i spune nimic"!Oare cum sa l conving ca are nevoie de ajutor?
Poate ar trebui sa va ganditi cum sa va ajutati si pe dvs. Purtați in spate bagajul emotional din copilărie care acum se suprapune peste cel actual. Încercați să îl convingeti ca are nevoie de ajutor dar si dvs aveti. Va aflati într-o situație în care suferiti de ceva vreme din cauza faptului că partenerul ba va iubeste, ba nu va mai iubeste. E dureros dar meritati, pe lângă stabilitate si sentimente autentice.
Sa nu va coste mai mult acest proces in care faceti tot posibilul sa il țineți in casnicie, fara voia lui, decat a va îngriji de rănile dvs si a privi înainte.
Sa nu va coste mai mult acest proces in care faceti tot posibilul sa il țineți in casnicie, fara voia lui, decat a va îngriji de rănile dvs si a privi înainte.
Am sa mai incerc.Daca nu ramanem impreuna, macar sa si dea seama ce l macina si sa si deschida sufletul mai mult.la un moment dat trecusem peste ranile mele din trecut, dar o data cu aceste intamplari se pare ca s au deschis din nou.mai ales ca niciodata nu mi am deschis sufletul sa vorbesc cu nimeni despre asta, toata lumea a crezut ca am depasit usor acest lucru fiind micuta cand parintii mei s au despartit, dar viata are grija sa ti reaminteasca ca esti parte din doi oameni nu doar din unul singur si ca uneori tragi si spre partea tatalui.E posibil sa merg mai departe sau e posibil sa nu.Timpul decide!
De multe ori schimbând ceva la un partener se produc schimbări pozitive și în relație. Am avut de multe ori surpriza ca în situația în care soțul refuza terapia, să vină soția și lucrând cu ea, soțul să fie impresionat de schimbare și să-și dorească și el să vină.
Orice lucru făcut în beneficiul relației e de apreciat.
Orice lucru făcut în beneficiul relației e de apreciat.
Doamna psiholog Niculina Ciuperca, sfaturile dumneavoastra imi redau speranta si ma linistesc oarecum si pentru asta va multumesc din suflet.Intotdeauna sunt deschisa catre noi incercari.Merg intotdeauna pe premiza ca Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si in sac, de asta suntem lasati aici, sa luptam pentru ceea ce ne dorim si s o facem din suflet si cu sufletul deschis.
Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte recente din această secțiune:
- 1Am 17 ani si vreau sa plec de acasa..
- 5Incerc sa trec peste infidelitate dar am dezvoltat obsesiii
- 2Conflict cu soacra
- 1Am nevoie de ajutorul vostru urgent. Mama are depresie, narcisism sever și multe alte probleme
- 2Probleme grave de familie
- 1Sufăr de singurătate
- 6Tic copil
- 6Părinți toxici
- 4Ajutatima
- 11Îmi iubesc soția și copiii dar vreau sa mor