ameteala, stare de rau, tahicardie

Ce ar fi ca cei care au scapat de simptomatologia asta sa ofere mai mule raspunsuri pentru cei captati inca in ea?

Mai multe raspunsuri cum ar fi asteptat ei insisi sa primeasca cand erau inca prinsi in caravana asta fara oprire?

Cei care ati rezolvat miraculos de ce nu sugestionati psihologul respectiv la care ati fost? Cand stiti prea bine ca altii se pot chinui la zeci de psihologi, sute, pe timpu lor, banii lor, starea lor fizica, sufleteasca si deteriorarea semnificativa a vietii fara de a da insa de acel 'psiholog' pregatit pentru asa ceva ( no hate)

Ca sa fiu sincera, si nu, nu ironica, pentru ca astfel de cosmaruri fizice si sufletesti te fac sa iti depasesti copilarismele, naivitatea si inveti ca timpul e extrem de important...inveti ca, cosmarurile astea fizice si sufletesti nu numai ca nu iti ofera siguranta - nici pe cea de astazi - nici pe cea de maine - in sensul de garantie ca nu vei ceda...nu numai astea...ci deteriorarea calitatii vietii, nu te mai poti bucura, nu te mai poti concentra in ati folosi abilitatile tale personale la locul de munca...nu te mai poti relaxa...iti doresti efectiv sa iesi la acea cafea cu acei prieteni cu care obisnuiai, si realizezi ca e un mare chin cand faci asta, pentru ca nu schimba cu nimic locul in care esti, persoanele cu care esti si pe langa asta iti mai adaugi inca un chin, chinul de a nu-i lasa pe ei sa vada in ce hal de distrus esti...pentru ca prieteni..prieteni..dar se satura si ei, sa transformi relaxarea lor proprie in 'pusee prin chinurile iadului', ajungi sa iti doresti sa renunti, pentru ca devine un chin sa traiesti asa...si nu, opritiva in a arunca cu replici ' poate ai dat intr-o depresie care ar trebui sa o tratezi, ca altfel iti vei distruge viata', pentru ca e normal sa te simti asa cand esti epuizat intr-o asa masura si efectiv nu traiesti in nici un fel ce ar trebui - nu fiti ipocriti cu sfaturile, sfaturi care se rezuma la vorba si la ego-ul vostru de ' eu consider', pentru ca un asemenea sfat il poti da cand esti patit in aceeasi masura, sau mai rau si cand ai descoperit realmente cauza cat si tratamentul - expunandu-l, poate nu e acelasi pentru toata lumea...dar poate pentru unii da...mai degraba acest raspuns decat miile de sfaturi teoretice si inutile pe care le da toata lumea pe vorba aia veche ( prostu nu e prost destul, pana nu e si fudul) si nu, nu-s fana citatelor.

Eu nu am gasit inca cauza problemelor mele, prin urmare nici tratamentul adecvat, dar ce pot spune e ca exista o mare falsitate atat a medicilor - care fara sa verifice indeajuns, paseaza bolnavi reali la psihiatrie - sa-i sedeze ( ca doar e comun, sau pur si simplu ca n-au ei chef sa strice prea mult timp pe tine), apoi la psiholog - ca unui bolnav real, poate nu-i arde de filozofii si psiho-analize, inutile in astfel de cazuri, cat si psihologi sau psihiatrii care nu se asigura mai intai ca nu e intradevar o altfel de cauza inainte de a bombarda 'tratamente' neadecvate persoanelor in cauza si astfel prelungirea timpului la suferinta, inclusiv agravarea.

Astfel de simptome pot porni chiar de la orice, o boala BTS, un cheag de sange semnificativ in corp, o tumora, un parazit, o infectie...care nu sunt descoperite intr-o hemoleucograma si un rmn la cap, ca doar la astea se gandeste lumea sa faca, iar medicii la randu lor dau din umeri.

Ipocrizia apare cand medicii sfatuiesc sa iei masuri cand te simti rau, ca poate fi cutare sau cutare afectiune si ar fi bine descoperit in stare incipienta...iar cand intradevar ajungi in situatia asta esti considerat ipohondru ca nu te-ai incadrat in teoria racelii lor sau asteniei de primavara, sau pur si simplu nu a iesit ceva din analiza recomandata tot de ei, poate aruncata dintr-un dezinteres de ia sa vedem o fi aici ceva...nu, trimitere psihiatru.

O mare bataie de joc ce se intampla in tara asta.

Daca creierul si corpul uman au fost bine, chiar foarte bine, iar dintr-odata multe numai functioneaza cum trebuie..inseamna ca, corpul reactioneaza asa pentru ca ar avea nevoie de antipsihotice si antidepresive ca sa functioneze normal? Nu, ceva se petrece...iar de multe ori vizitele si pierderile de timp la psihiatrii si psihologi exista pentru ca nu se intampla altceva decat ca pacientii sa fie aruncati spre zonele respective din dezinteres.

Daca nu ai hepatita, nu inseamna ca trebuie sa mergi la psihiatru, pot fi zeci si sute de cauze pentru care sa numai functionezi...si nu trebuie cedat doar pentru ca nu iti permite situatia financiara sa le faci pe toate odata...fale pe rand, dar pe toate...mai bine decat sa o ti aiurea, nejustificat ( bineinteles foarte justificat de psihiatri si anume cadre medicale) pe medicamente de sedare, ca nu ai avea dreptul de a vrea pe bune sa te simti bine, sa iti revi, sa fi din nou functional.

Corpul si mintea umana sunt suficient de inteligente sa iti arate ca ceva nu merge bine, nu stiu sa utilizeze cuvinte...asta nu inseamna ca ai migrene de pocnesti ca nu te intelegi bine cu sorata, e o diferenta de la deranjament psihic ( care de asemenea creierul tau iti ofera solutiile de a rezolva ce te deranjeaza) si pana la aruncarea ipocrita si idioata a teoriei, ca lesini pe strada ca nu te intelegi bine cu sorata.

Parca e un fel de new age de prosteala pura, care pun in pericol vieti semnificativ..cat si calitatea vietii.

Asta se intampla cand apelezi la altii. Cauti ajutor, pentru ca fiecare om are un punct de vulnerabilitate si umanism, care se activeaza intr-un moment in care lucrurile nu merg bine...iar ceilanti negasind solutiile viabile pentru tine, decat semi-ignorante, pur ignorante...ti se arunca intr-un final replica ca tu esti problema cauzatoare, ca trebuie sa fi sedat prin medicamente, resetat prin teorie, si etc.

Ce rezultate aveti oameni buni cu astfel de atitudini si 'tratamente'. Eu cred ca psihologia pleaca la intelegerea omului si nevoilor lui, nu la nesimtirea de a-ti arunca tu aiurea teoriile psihologice si filozofice cat si medicamentele contractuale ca asa scrie in protocol, si sunt la moda termenii de ipohondrii, anxiosi, si depresivi...nu nevoile reale ale omului..cati psihologi sunt in stare de asta, cati psihiatrii sunt in stare asta? Si cati vor recunoaste asta? Inafara de reactiile tipice ego-ului.

Este efectiv prima data cand am hotarat sa scriu ceva pe un site...prima si ultima data, ca are nici un rost sa extind mai mult decat atat. Efectiv dupa toata prostia pe care am vazut-o pe zecile de site-uri pe care am intrat, dupa prostia pe care am vazuto la zecile de discutii ( live) la care am asistat.

Nu va vindeca stand de vorba zilnic despre asa ceva, e ca si cum ai vrea sa scapi de razboaie interesandute tot despre razboaie...ori ca si cum ai vrea sa nu fi nebun, dar iti petreci timpul cazat in saloane la psihiatrie...ce stare de spirit poti avea? Incepi cu o problema si alegi sa continui cu zeci?

Reveniti-va, si ocupativa serios de sanatatea voastra, pe bune.

Numai bine

Asa si eu am fost la inceput aceleasi simptome si cica atacuri de panica... Cand am fost la cardiolog, ce sa vezi... Diagnostic fibrilatie atriala, iau 2 betalok zok de 50 pe zi, 2 vagostabyl si warfarina si acum nici vorba de asa numitele atacuri de panica... investigati inima bine, toate analizele posibile sa le faceti in legatura cu inima.. ;) Sanatate numai bine tuturor !

Buna am nevoie de ajutor mai este cineva pe forum simt nevoia sa vb cu cineva

Am copiat comentariul pe care l-am postat ieri pe o alta pagina de forum.
In plus fata de cele scrise mai jos, vreau sa mai fac cateva precizari. Am fost la un moment dat muscat de o capusa, am luat 2 saptamani amoxicilina si testul de borelioza (IgM) mi-a iesit pozitiv. Dupa sase luni imi aparusera simptomele pe care le-am descris pe o pagina anterioara a acestui forum, asa ca m-am gandit ca am borelioza, lucru care nu s-a confirmat pana la urma. In afara de aceste lucruri, la un moment dat mi-a aparut o hernie inghinala mica, incat initial am crezut ca mi s-a umflat un ganglion. A trebuit sa ma operez. E posibil a acest lucru sa-mi fi provocat simptomele de colon iritabil. In privinta alimentatiei, as mai adauga faptul ca leguminoasele (fasolea verde, mazarea) si maslinele (desarate), precum si nucile cu miere (mestecate bine sau zdrobite) ajuta la combaterea stressului.
Iata si mesajul pe care l-am postat ieri pe un alt forum:



Doamne, ajuta tuturor!
Nu am fost in masura sa postez ceva, intrucat voiam sa fiu sigur ca postez ceva util.
Orice tratament cred ca trebuie a inceapa cu o deparazitare interna. Exista observatii conform carora 80% dintre oameni sunt purtatori de paraziti, iar acesti paraziti nu ies intotdeauna la analize. De exemplu, giardia provoaca simptome de depresie, probleme de concentrare si probleme cu somnul, din cauza ca secreta o neurotoxina.
E bine sa folositi un tratament naturist si sa alegeti unul pe care il tolereaza organismul. Eu am folosit ulei de dovleac presat la rece, timp de 3 saptamani. Este bun si ceaiul de galbenele, dar cred ca nu e suficient.
Apoi, consumati hrana cat mai proaspata, fara chimicale (exista o mare diferenta intre fructele luate din supermarket si cele crescute in pomii din curte). Foarte buna este varza alba tocata marunt (ca sa fie usor digerabila) cu un pic de zeama de lamaie. Eu o vreme nu am putut sa mananc prea multi cartofi sau prea multa varza (imi fermentau). Mancati cantitati mici, nu suprasolicitati aparatul digestiv. Sunt bune si semintele de dovleac, fructul de avocado (contin grasimi sanatoase). Nu folositi zaharul si dulciurile. Daca va e pofta de ceva dulce, consumati fructe dulci (banane - de preferat cele ecologice) si miere, cu moderatie. De asemenea, ceapa este foarte buna, dar daca aveti probleme cu stomacul, nu consumati prea multa odata. Ciorba de dovlecei e foarte buna pentru cei ce sufera de gastrita. E de preferat o hrana cat mai variata, si branzeturi (de genul casului sau iaurtului), dar intai trebuie facuta deparazitarea si fiecare trebuie sa vada ce ii tolereaza organismul mai bine. Pentru linistirea aparatului digestiv e bun ceaiul de menta. E buna si tinctura alcoolica de propolis, 20-30 de picaturi intr-o jumatate de pahar cu apa.
Va marturisesc ca pe mine nu m-au ajutat prea mult medicamentele. Am luat si betaserc, si medicamente pentru aciditate gastrica si debridat si pastile (zise naturale) antitress (toate astea cu recomandarea medicului). Singurul care mi-a fost de folos a fost carbunele vegetal. Am mai luat fosfolipide pentru ficat (nu pot sa apreciez cat m-au ajutat) si vitamine (care mi-au folosit, dar putin).
Nu neglijati odihna, 7-8 ore pe noapte.
Incercati sa alungati gandurile negre si orice griji, macar inainte de culcare. Foarte utila in acest sens e rugaciunea inimii, sau o rugaciune asemanatoare catre Maica Domnului. De foarte multe ori, eu asa am reusit sa ma linistesc si sa pot sa adorm.
Poate voi reveni cu alta ocazie si cu alte detalii.
Multa sanatate sufleteasca si trupeasca tuturor.

spun si eu ce tratament am luat si am scapat 99% de un sindrom vertiginos. Arlevert+ alanerv(minim 3 luni..e foarte bun) + pastile drojdie de bere sau ( maia/drojdie)+ aloe vera picaturi dim pe nemancate.as mai recomenda vit b6/b12 in perfuzii.cat mai mult mers pe jos...singuri
.Sa renuntati la alcool. Exercitii pt echilibru..stg dr, sus jos din umeri rotiri.se gasesc pe internet. Aaaa + ginko biloba de 120 1 dimineata pe nemancate..+ centura cervicala cu magneti sa asigure circulatia cerebrala.bai cu bicarbonat / sare. Multa vointa si o sa reusiti.sper sa discutam dupa o perioada si sa mi multumiti.

Buna ziua, as dori sa stiu daca se poate face tratament pentru depresie si anxietate in condițiile in care eu încerc sa ramân gravida?!
Am luat timp de un an serlift si rivotril, dupa care am renunțat la pastile timp de 8 luni, dupa care de vreo 3 zile au început simptomele de gura uscata, stări de greață, gol in stomac, agitație numai ca de vreo 2 luni încerc sa ramân gravida, am fost astăzi la un medic pentru o consultație si mi s a spus sa încep iarasi serlift numai ca trebuie sa pun pe pauza planul cu bebele si nu as vrea, știți cumva daca exista tratament pentru stările mele care sa nu afecteze copilul in cazul unei eventuale sarcini?! Va mulțumesc

Asa cum a spus si medicul intai trebuie sa te tratezi iar in perioada de rrmisie a bolii va puteti gandi si la un copil, invers riscati sa transmiteti fatului boala in integralitatea ei !

Revin si eu dupa 4-5 ani de atacuri de panica/anxietate generalizata si toate simtomele fizice posibile :)

Practic, ati auzit pe cineva sa se vindece de anxietate/atacuri de panica ? Din pct meu de vedere in proportie de 99% m-am cam vindecat sa zic asa, dar o data sau de 2 ori pe an mai am perioade cu simtome de tot felul dar spre deosebire de inceputuri, constientizez, nu ma consum atat de mult si trec de la sine ( dupa cateva zile bune sa zic asa 4-5 zile).

App: sunt dependent de Cipralex, de ce spun asta? in toti acesti ani am luat cipralex cu pauza de cateva luni, nush de ce dar imi este extrem de rau cand il intrerup brusc, daca o fac treptat, e ok :)

Salut,

Revin cu ceva informatii, am facut un atac de panica intrucat vin dupa o perioada extrem de stresanta si cumulata cu nesomn. cum a fost atacul ? pffff ca-n vremurile bune, tahicardie 140b/m, transpiratie abundenta, fluturi prin stomac, dureri prin piept ( dar vagi de data asta ) si m-a tinut aproximativ 30min. Ca si medicamentatie, am luat un magneziu :)

Spre deosebire de alte dati dupa atacul de panica nu am ramas cu simptime gen ameteala, slabeala sau ceva de genul anxietatii.
Ca si completare, n-am mai facut unul de acest gen de prin 2013, cred, dar mai aveam putin si ma duceam la urgenta intrucat nevasta mea ma zapacea, esti galben la fata, arati rau, uite cum iti bate inima, pana la urma am calmat-o pe ea, i-am explicat si apoi si pe mine, era gata, gata sa sune la salvare :)))

In fine, pt cei care sunt la inceput cu atacurile de panica si anxietatea le pot spune ca de prin 2005-2006 ma lupt cu ele, impropriu ma lupt intrucat ultimii 6-7 ani au fost foarte linistiti :)

Salutare, eu am avut probleme de anxietate câțiva ani de zile, cu atacuri de panica destul de dure. Acum sunt sănătos tun, am descoperit tratamentul printr-o simpla întâmplare, vreau sa spun ca a dat rezultate imediat chiar de a doua zi. De atunci, de aproximativ 5 ani nu am mai avut nici un atac de panica nici in condițiile cele mai dificile.
Tratamentul este... foarte simplu... Dar luați-l foarte in serios cei care poate vreți sa încercați. 50 gr de semințe albe de dovleac pe zi la inceput, apoi mai rariti odată la cateva zile. O sa radeți de boala asta cand veți vedea cat de usor poate fi învinsa, cu niște simple semințe. Va doresc sănătate !!!!!

Bogdys, am văzut că acum ceva ani ai trecut si tu prin ceva prin ce trec eu acum.respectiv, rămăsesei cu o ameteala continua in urma unui atac de panică. M-am bucurat sa si vad ca acum esti bine si ca ai scapat de acea ameteala. Spune-mi si mie mai multe, cum erau stările, ai scapat de ea doar cu acel tratament cu rovotril si cipralex? Cam in cat timp ai scapat de ameteala de la începerea tratamentului?
Multumesc

Salut. Vad ca sunt foarte multe persoane care se confrunta cu aceste simptome groaznice.. As vrea sa va întreb: voi la ce medici ați fost? Cum ați aflat ca acestea sunt atacuri de panica și nu altceva? La mine abia au început și nu știu încotro sa apuc.. La ce medic sa ma duc, ce sa fac?? Sa renunț la locul de munca? La munca am cel mai des aceste atacuri și nu pot sa stau leșinata acolo ca o leguma sa ma vadă clienții asa (sunt operator la o agenție de pariuri sportive) trebuie sa fiu lucida sa pot sa ma pot ocupa de ei (de clienți).. Spuneți-mi va rog ce sa fac, la ce medic sa merg..?

In primul rand, cardiologie ekg si ecografie, endocrinologie analize de sange si eco tiroida, analize de sange pt electroliti.
Ce simptome ai?

Mi se face rau deodata, mi-e foarte greață, amețesc, ma apuca tremuratul, îmi bate inima foarte tare, parca nu e aer deajuns în camera și îmi vine sa ies afara, mi se face foarte cald și îmi arde fața.. Toate simptomele apar ori din senin, ori când mi-e teama de ceva.. De exemplu, întotdeauna mi-a pasat de părerea celorlalți despre mine și mi-e teama sa nu ma fac de rușine, sa fac ceva stupid și sa se amuze pe seama mea. Și în momentul în care trebuie sa iau contact cu o persoana în fata căruia m-am făcut de rușine, apar aceste simptome (lucrez la o agenție de pariuri sportive și acolo apar des persoane de genul) iar după ce pleacă încep sa îmi revin..
Iar uneori ma trezesc din somn cam după o ora după ce m-am culcat și mi-e rău foarte tare, apar simptomele menționate mai sus plus nevoia de a merge la baie urgent, iar după ce merg și îmi fac nevoile încetul cu încetul ma simt mai bine.. Cred ca sunt atacuri de panica care apar din cauza stresului și a unor frici ale mele pentru ca probleme cu inima sau orice altceva care sa aibă legătură cu simptomele nu am și nu am avut niciodată, nici eu și nici familia mea..nu știu ce sa mai zic sau ce sa mai cred..

Stii cum se spune: "gura lumii sloboda". Pt inceput, incearca sa nu mai bei cafea( daca bei). Bea 2 cani pe zi de ceai de roinita si ia un calmant natural de la plafar. Trebuie sa te ajuti cat esti la inceput. Parerea lumii nu trebuie sa conteze pt tine mai ales daca nu sunt din familie sau prieteni apropiati.
Ce se poate intampla daca X rade de tine? Care e cel mai rau scenariu? Tu nu poti rade de el (in sinea ta) ca-si cheltuie banii la pacanele si pariuri? Sa conteze pt tine doar parerea oamenilor de la care ai de invatat si care merita respectul tau. Nu ai cum sa-i multumesti pe toti.
Crezi ca merita sa te chinui asa doar pt ca un client are nu stiu ce parere despre tine si poate nici nu stie cum te cheama?
Fii mai degajata. Daca nu reusesti singura cauta un psiholog ca sa scapi de problema asta.
Succes!

Îți mulțumesc mult!
Nu beau cafea, nu îmi place.
Pentru început as vrea sa știu sigur 100% ca sunt atacuri de panica și nu altceva, apoi sa ma ocup de ele..
Eu încerc sa par o persoana indiferenta și fără niciun fel de frica, nu îmi place sa plâng în fata cuiva, nu îmi place sa par slaba, dar de fapt sunt foarte sensibila și sufăr în interior.. Probabil și asta este unul din motivele care declanșează atacurile.
Nu știu de ce ma afectează atât de mult părerea celorlalți, eu nu vreau sa ma afecteze și vreau sa fiu indiferenta, dar în psihicul meu se pare ca se întâmplă altceva..

Uite așa au trecut 10 ani de la aceasta postare și cum bine îmi amintesc problema era că mor și că sa vezi. n am murit. 122k de vizualizări, sper că toți care au fost în astfel de pase și au revenit și sunt bine. Eu ce sa zic, am îmbătrânit cu anxietatea. Va salut !

Bună bogdys! Ti_am urmărit postările. De vreo 3 luni asa ma simt eu, amețeli, stați de vomă dimineața, pierderi de echilibru. Am fost la neurolog, orl, cardiolog, endocrinolog, rmn, tomograf, analize la sânge și toate bune. Nu știu ce sa fac și unde sa ma mai duc. La serviciu ma simt mai bine, mai în siguranță, am amețeli și la serviciu dar îmi zic în gând ca sunt în siguranță alături de colegii mei și îmi dispare amețeala. Ma simt foarte rău când sunt singură acasă, amețesc când stau în pat și îmi transpiră mâinile, când ma dau jos din pat și îmi fac de lucru prin casa nu am nimic și nu îmi dau seama de ce când îmi fac de lucru nu sunt ametita și când stau în pat sa ma liniștesc ma ia amețeală și transpirații. Nu am curaj sa plec singură în oraș pentru ca îmi vine amețeală și mi se "înmoaie" picioarele, și nici la magazin nu pot sa ma duc pentru ca la fel pățesc. Îmi este foarte frica sa rămân singură. Posibil sa fie o anxietate??? Prietenele mele îmi zic ca nu am nimic ca totul este în capul eu, oare???? Încerc sa ma controlez dar nu pot. Stările astea le am de acum 3 luni, la 2 zile după vaccin/rapel. Este posibil sa fie de la el, sa am reacții adverse?? Va rog frumos să mă sfătuiți și pe mine. Va mulțumesc și sănătate multa, tuturor!