Anxietate sau altceva?

Buna ziua.este pentru prima oară când scriu pe un forum și as avea nevoie de niste răspunsuri ca tot am vazut ca sunt o multime de medici pe aici, poveste mea sta cam asa:Acum ceva vreme m-am.prezentat la un medic psihiatru cu o teama privind faptul că nu pot sa dorm, ca daca nu dorm si a doua zi am sa fiu obosit, ca daca nu o sa ma mai ia somnul niciodată si asa mai departe...Am primit diagnosticul de reactie acuta la stres si un tratament su stresclin complex si jumatate de pastila.de mirzaten seara insi te de culcare, am urmat tratamentul o perioada dupa care l-am.intrerupt, greseala mea si mi-o asum, m-am dus din nou la acel medic dupa o perioada de timp cu niste ganduri grave consider eu si anume ca as putea sa ma sinucid, imi tot repetam in minte expresia asta in minte si ca as putea sa imi rănesc persoanele dragi mie, cum.ar fi copii soția si asa mai departe, nu am.avut si nici nu am de gand sa fac acest lucru, stiu ca sunt doar ganduri, dar câteodată invoiesc in minte niste intrebari de genul "esti sigur ca nu vrei asta, de ce te pleci in concediu ca tu oricum.patesti ceva, ma uit pe blocurile înalte si ma intreb daca imi este frica sa ma arunc si ma gandesc sa vad ce simt daca imi este frica si asa mai.departe...imi puteti spune despre ce este vorba?ma cam.sperie gândurile.astea.in prezent urmez tratament cu Asentra si mirzaten...si iar am teama aia ca nu pot sa dorm, aseara am fost la pescuit cu soția mea nu am dormit toata noaptea, acuma când am ajuns acasă parca imi este teama sa ma culc, am.fost cam singurul care a prins peste de pe balta si imi veneau in cap ganduri de genul"tu esti singurul care a prins peste pentru că patesti ceva, mi se pare ca ma inteleg prea bine cu soția tot din cauza asta..un raspuns va rog cu ce ar trebui sa fac si ce credeti ca Am.multumesc

Asta a fost si diagnosticul doamnei doctor.tulburare mixtă depresiv -anxioasa.se trateaza tulburarea asta sau pot rămâne cu gândurile astea ti sa viata?

Psihoterapie am făcut câteva ședințe care m-au ajutat sa imi dau seama de unde vin gândurile, pe mine ce ma deranjează cel mai tare sunt stările pe care mi le dau aceste ganduri, simt o emotie negativă, o neplăcere in piept când imi vin anumite ganduri sau când mă gândesc la anumite locuri sau persoane...am momente cand il aud pe copilul meu cel mare și ma ia o stare de neliniste de neplăcere.nu stiu exact cum sa o descriu si asta as vrea sa aflu de la ce vin stările astea...eu stiu ca imi iubesc copii si totusi aceste stări vin si nu inteleg de ce!

Si totusi daca urmez tratament si fac si psihoterapie si stiu de unde provin gândurile astea de ce reapar?Azi sunt bine a doua zi nu mai sunt chiar asa de bine.tot imi vin in minte ganduri de genul"oricum ai sa mori, sa ma sinucid imi tot repet in minte fraza asta, cu toate ca eu nu vreau sa fac Asta si totusi gândurile reapar si nu inteleg de ce.si imi dau o stare nasoală si neplăcere aiurea rau...simt in piept asa o emotie negativă.si mai am ganduri de genul"daca nu o sa te ajute medicatia, daca psihoterapia nu o sate ajute si ai sa ajungi sa faci lucrurile pe care le gândesti si tot asa ganduri si iar ganduri...!

S-ar putea ca acestea sa fie ganduri intruzive, eronate si sa fie din cauza unei posibile tulburari obsesiv compulsive..Trebuie sa-i ceri doctorului si ceva pentru somn si daca nu merge bine cu tratamentul asta sa ti-l schimbe cu altul pana gaseste unul care sa fie potrivit pentru tine

Încredere am deplina doar ca nu imi dau seama exact de ceea ce sufar.cum imi dau seama daca este tulburare obsesiv compulsiva, cum se manifesta această tulburare?căutatul pe telefon despre anumite boli poate fi compulsie sau este de la anxietate, de la frica de a nu avea nu stiu ce boala si asa mai departe?ms

mirzaten e pentru somn. Dragos3 undeva acolo sunt si eu.. Pentru pur si simplu fapt ca, cauti sa dormi, deaia nu dormi.

Creierului ii trebuie 28 de zile de acelasi gand repetitiv ca sa isi formeze un tic.

Stiind astea > ce iti sugerez eu, (nu sunt medic dar am experienta proprie ). Mergi la medic, spui ce ai de spus iei tratamentul asa cum ti-l da si cum il poti tu suporta. Dar pe langa astea faci urmatoarele :


Iei un caiet si iti faci un program de disciplina stricta ca la armata.iti scrii acolo treburile tale zilnice. unde vei mai adauga urmatoarele :
Sport de preferat fotbal sau alergare ( dar nu miscare amortita si inceata) trebuie sa fie intensiv. pana cand transpiri. seara cu 1 ora 2 inainte de culcare. trebuie facut asta. Timp de 1 luna. si vezi cum te simti. dupaia o sa iti promit eu ca bine. Cu alergatul iti promit ca vei simti diferenta din prima -a doua seara.

In legatura cu gandurile : Acele ganduri le ai pentru ca ti-ai format ticul acela (pentru ca te sperie si vrei sa nu le mai ai). daca incerci sa iti indrepti atentia spre respiratie atunci cand le ai , tot asa timp de 1 luna...iti vor disparea : (cu gandurile iti promit eu ca atunci cand nu vei mai fi speriat de ele ba chiar le vei lua in batjocura, vor disparea)


Si vei vedea ca te vei redresa, fara nici o problema sau vreoun efort. pur si simplu. E asa simplu,.chiar nu necesita nici un efort psihic sa scapri de gandurile alea.Pentru ca noi oamenii asa am fost programati sa fim buni si sa avem instinctul de a ne ajuta unii pe altii. e in ADN-ul nostru sa fim buni.

Multumesc frumos de sfaturi...problema la mine este ca simt mai tot timpul o teama, o emotie negativă ca de genul când intri intr-o operație si iti este teama si ai emotii cam asta simt in piept, plus ca am o mie de ganduri de genul"daca nu ma ajuta medicatia, daca intru in depresie severa si nu mai revin, daca ajung sa fac ce gandesc, ma uit pe clădiri înalte și imi imaginez cum ar fi sa cad de acolo, si daca nu simt teama ma intreb de ce nu simt teama, daca de fapt imi doresc sa fac asta si tot asa...si starea asta de teama fara nici un motiv e supărătoare...Nu vreau sa ma sinucid, nu imi doresc asta si nici nu am sa o fac dar gândurile astea sunt câteodată stresante si supărătoare...si nu inteleg de ce si de unde vin...problema mare este acest "daca" daca ma îmbolnăvesc de nu stiu ce boala, daca sufar de TOC, oare grav acest TOC si tot asa fel si fel de intrebari si de ganduri aiurea, m-a speriat si un comentariu de pe forum ca poate sa apara compulsii daca as suferi de toc sa imi rănesc copii sau pe mine.poate exista o astfel de compulsie?

De aia trebuie sa mergi la medic... si la psiholog.

Pe tine psihologul o sa te ajute mai mult decat psihiatrul.