Caut raspunsuri

Buna ziua, sotul meu de cateva luni este agitat, are insomnii, ma respinge, nu mai suporta sa-l ating, nu mai avem contact sexual, nu mai are chef de nimeni si de nimic. Eu cred ca este o depresie, a fost la psihoterapeut si i s a spus ca nu este impacat cu el insusi, cu viata lui si ca trebuie sa si gaseasca linistea, e o lupta a lui. Specific ca 5 ani a fost mereu langa mine si m a vazut trecand prin starile anxietatii si a tinut mereu fruntea sus pana acum ceva luni. Ma simt vinovata, simt ca a clacat din cauza mea, spune ca e nefericit cu toate lumea, oriunde, imi spune ca ma iubeste insa nu ma mai vede ca pe o sotie, ca s a obisnuit doar sa aiba grija de mine. Ii e teama sa nu ma faca sa sufar pe mine, pe ceilalti, nu stie ce mai simte. Zilele trecute mi a spus ca ar vrea sa stea singur, sa se mute singur departe de toti, ca atunci cand e singur e linistit. Sunt disperata, pe zi ce trece i se adancesc starile si nu vrea tratament psihiatric, considera ca nu are nevoie, ca e vorba de ce simte nu de o tulburare a mintii. Nu stiu ce sa fac, simt ca o iau razna sa l vad asa, vreau sa gasesc solutia, sa l vad bine.

De abia a inceput sedintele de psihoterapie, a facut 3. I s-a spus de catre psihoterapeut ca nu are nevoie de tratament psihiatric, trece prin momente in care nu mai stie cine este si nu mai este impacat cu el insusi, cu viata lui. Este o lupta pe care trebuie sa o duca cu el insusi insa cu ajutorul terapiei.

Imi doreac sa-i fiu aproape, il sustin si il sprijin insa uneori cad in disperare. Iar ideea de a se muta singur o perioada ma sperie si ma intriga. Nu mai inteleg nimic. Ma simt vinovata de tot, simt ca a clacat din cauza mea, ca a stat langa mine atatia ani cu anxietatea mea si ca usor asa se termina. Pare ireal ce se intampla.

Nu se rezolva nimic cu psihoterapia, are nevoie de un consult psihiatric ! Aveti grija ca pe aici misuna o gramada de farseuri care fac o reclama agresiva psihoterapiei !
Psihoterapia se face exclusiv la indicatia psihiatrului si nu invers, adica tratament medicamentos la recomandarea psihoterapeutului !! E ca si cand ai spune ca la gripa obligatoriu bei ceai si poate ! vei lua si medicamente ceva mai incolo, insa doar daca vezi ca dai in pneumonie !

Altfel numai bine tuturor !

Multumesc pt parere insa din experienta mea dar si a altora din jurul meu, psihoterapia are rezultate. Bineinteles ca sunt si cazuri mai grave in care este nevoie de tratament psihiatric doar, dar mai apoi psihoterapia functioneaza si acolo. Fiecare cu trairile si parerile lui.

Efectul placebo este bun si de dorit intotdeauna, insa nu e sanatos sa ne bazam numai pe el !

Dar totusi, de ce nu-i respectati dorinta de a pleca, de a fi singur o vreme mai indelungata? Poate si-ar reveni si n-ar avea nevoie nici de psihoterapie, necum de tratament psihiatric.

Cu siguranta ii voi respecta decizia, oricat de greu este.

Cu tratament isi revine. E pacat sa nu il ia...

Lasati-l sa plece, nu va impotriviti, ca oricum o va face. Si daca departe de dvs. isi va reveni si nu va mai vrea sa se intoarca langa dvs., multumiti-i pentru cei cinci ani in care v-a fost alaturi, v-a purtat de grija si "a tinut fruntea sus". Daca tulburarea dvs. consta doar in anxietate, ar cam trebui sa va puteti purta singura de grija si sa-i faceti fata cu medicamente si psihoterapie. Daca diagnosticul este altul, daca aveti o tulburare de care nu sunteti (partial) constienta, probabil ca da, va trebui sa aveti si in continuare pe cineva prin apropiere care sa aiba grija de dvs., poate un parinte, un frate.

Vom vedea ceea ce se va intampla. Cu Dumnezeu inainte.