ce e de facut? un fetis periculos.

buna seara !

37 ani, femeie, casatorita. eu ceva probleme cu o anxietate ( poate fobie sociala) dar pe care o tin in frau destul de bine.. el , sotul, painea lui Dumnezeu...destept, frumos, iubitor, tata bun, tot ce vrei. si totusi, intimitate zero, sexul --o piesa de teatru in care el se face ca ma vrea si eu ma fac ca il cred. si oricum e rar.
de ce? pai pentru ca de la inceputul casniciei am descoperit ceva foarte bine ascuns. el are un fetis si nu acela cu talpile sau cu ciorapii de nailon. mi-e si jena sa povestec pe aici. ideea e ca m-a speriat foarte tare ( va imaginati, eu anxioasa, he, he). si atunci subiectul a inghetat, nu am auzit o vorba despre treaba asta de cand am aflat, daca fortez nota si intreb sustine ca nu mai face asa ceva...
intrebarea ar fi : se mai remediaza ceva? dependenta de un fetis anuleaza automat o relatie "normala"?

si ca tabloul sa fie complet, nu pot sa nu spun si ca am avut orgasm adevarat /vaginal de 3 ( trei) ori in 15 ani, dintre care doar 1 cu sotul meu. cool, nu-i asa? orgasm clitoridian /masturbare e usor de obtinut dar nu e acelasi lucru. si probabil ca el stie ca eu nu pot, si daca adaug ca acum ( de vreo 3 ani) sunt si obeza si lui ii plac siluetele scandura, si revin si la fetisul lui pt ace...uite cum ma intorc la anxietate!

as vrea sa pot vorbi cu un psiholog dar nu prea ma tine buzunarul sa merg la un cabinet. daca are cineva timp si de mine sa imi dea cateva sfaturi, ar fi grozav!

multumesc anticipat!

buna dimineata.cred Dora ca esti destul de noua pe aici, bine ai venit.
Fetisul pentru ace.ne-ai putea da mai multe detalii? Aici nu suntem experti dar o vorba buna vei gasi mereu si un cuvant de incurajare.

bine v-am gasit!
multumesc pt incurajari si , daca se poate, si sfaturi!

fetisul pt ace...cum sa incep?! pai uite, eu sunt o fire curioasa si nu ma surprind prea multe..inainte de a avea o relatie serioasa cu sotul meu am mai avut cateva relatii, de durata sau mai scurte, si toate erau mai mult fara implicarea emotionala a partenerului. si il gasesc pe el, iubitor si tot ce trebuie. si aud intr-o zi ca pt el sexul nu e asa de important... in momentul acela, a sunat bine.
dupa ceva timp am inceput sa inteleg ca nu e in regula si am inceput sa caut. nu stiam ce caut dar am gasit mai mult decat asteptam. fetisul pt ace inseamna dependenta de durerea provocata de insertia acelor ( de seringa, unica folosinta ) in diverse parti ale corpului ( ca stimulent sexual ). pe la noi e ceva asa de rar incat nu as fi gasit pe nimeni cu care sa am o discutie. am aflat povestea destul de brusc si din imagini ( avea poze cu el facand chestia asta). simultan am realizat ca mai are si un fetis pt sange. ce sa iti spun, m-am speriat de imi venea sa fug de acasa. eram gravida si la scurt timp am nascut (prematur). cu toata starea de soc a mea dar si a lui ( iti dai seama ca fost jenant si umilitor si pt el) , nu am reusit in cativa ani sa smulg nici o propozitie despre subiectul asta. am citit tot ce exista pe net despre fetisuri dar nu am inteles la ce sa ma astept si daca vom fi vreodata capabili sa avem cu adevarat o viata sexuala. la mine e si o nevoie de confirmare a feminitatii...acum ca nu mai arat asa bine.

Draga Dora...fii alaturi de el..incearca sa-l intelegi...
Pune-te tu in locul lui. Presupun ca vei fi eliberata sa stii ca partenerul tau te intelege si ca poti comunica despre acest lucru cu el.

Daca ai ramas totusi cu el, dupa atat timp.presupun ca parte din tine a acceptat acest fetis al lui. Roaga-l sa vorbiti despre asta, nu te arata ingrijorata, speriata.Poate ca si tu ai o vina daca el nu a reusit nici dupa atatia ani de casnicie sa ti se "destainuie"... Intra in fanteziile lui, fii alaturi de el daca intr-adevar ti-l doresti alaturi.
Sindromul de "singuratate in doi" e un fapt al celor care se complac, al celor care se plang pt situatia in care au ajuns, al celor care nu au bunul simt sa dea vina si pe actiunile lor... Fii tare, incearca sa schimbi ceva in atitudinea ta...si mai apoi vei observa ca si el e altfel... Cum e oare posibil ca doi oameni sa se iubeasca, dar sa aiba doua vieti total diferite...si paradoxal..locuiesc sub acelasi acoperis...?

draga aniaa, am citit sute de pagini despre fetisul asta tocmai pt a putea sa vorbesc cu el si sa inteleg. nu, nu as putea sa intru in fanteziile lui pt ca sunt foarte periculoase.nu am inclinatiile care sa ma apropie de asa ceva, chiar daca acum nu ma mai socheaza nimic. cred ca vrea sa imi ofere partea lui buna, de barbat iubitor si tata grijuliu si nu ar fi de acord niciodata sa vad altceva.
adica e vorba de ce crede el despre aceste lucruri...vinovatie, rusine, negare.nu stiu! nu vorbeste despre asta nu pt ca se teme sau nu are incredere ci pt ca nu vrea sa aduca asa ceva in mariajul nostru. si atunci lucrurile s-au blocat asa.
poate nici nu mai face "prostii" sau poate se ascunde mult mai bine. important pt mie e sa stiu in ce masura depinde de obiceiul asta si daca va putea vreodata sa se simta bine cu mine. e demoralizant sa faci dragoste rar si pe fuga si sa stii ca pt el e doar o obligatie.

ar figrozav sa aud si parerea unui psiholog despre cele de mai sus ! mai ales ca singurul meu mod de informare despre acest subiect este internetul. am si in familie persoane calificate unde as gasi un sfat dar e nevoie de multa discretie si nu pot sa le incredintez asemenea poveste.

Buan seara!

Cred ca, pe langa fetisismul pentru ace pe care tu il reclami, este vorba si de masochism sexual. Ambele tulburari sunt considerate de specialisti ca fiind cronice. Se pare ca atat fanteziile masochiste cat si cele care implica un fetis ( obiect investit cu o deosebita semnificatie) incep sa apara inca din copilarie, de aceea sunt foarte greu de sabotat. Totusi, lucrurile difera de la individ la individ. Pentru unii, si poate sa fie cazul sotului tau, disfunctia are un caracter ciclic. Stresul poate fi un mediu fertil pentru ca o fantezie de acest fel sa se reactiveze, dupa o perioada in care totul parea normal. Mie personal mi se pare ca asta e un inceput bun si ca exista sanse de...reorientare si de reorganizare a vietii voastre sexuale.

Daca vrei sa il ajuti pe sotul tau primul pas este sa il accepti asa cum e. Toti avem nevoie de asta, mai ales cand ne simtim vinovati sau rusinati de ceea ce suntem. Asta cauta si el, dar reactia pe care ai avut-o cand ai aflat l-a facut sa creada ca nu e posibil. S-a resemnat.
V-ar ajuta mult sa puteti merge la un psihoterapeut. Asta, insa, ar trebui sa fie initiativa ta. El fiind mult mai coplesit de ceea ce i se intampla m-ar mira si sa fie de acord prea usor.
Numai bine!

Va multumesc foarte mult pentru raspuns, dna dr elena geoargescu !
Cred e dificil si sa gasesc un psihoterapeut care sa fie familiarizat cu asa ceva ( totusi, nu e un fetis des intalnit) dar si sa il conving pe sotul meu sa accepte o discutie. Nici nu vrea sa auda ce vreau sa il intreb, daca aduc vorba despre cele intamplate, se ridica si pleaca. O singura data, dupa ce am insistat f mult a spus ca avut o relatie cu o femeie care l-a "initiat" in tehnica respectiva.si relatia aceea a fost cu aprox 10-11 ani in urma, deci e ceva vechi. De ce isi cauta oamenii cu porniri maso sau sadice parteneri care nu au aceeasi inclinatie? De ce nu mi-a dat de inteles ca are dependenta asta inainte sa avem o relatie serioasa? Il iubesc oricum si sigur stie ca nu ma mai tem si ca acum stiu mai multe despre fetisul lui decat el...
Cred ca e chiar mai mult decat atat in problema noastra. Dupa ce am nascut am avut o discutie in care mi-a reprosat "acum esti mama, ce iti mai trebuie sex?" .o avea pe cineva cu care sa se simta bine si acasa sotia care trebuie sa fie "casta" ?.

buna dora

marturisesc ca am ezitat sa scriu aici in primul rand ca ceri opinia unui psiholog si in al doilea rand subiectul e f delicat si nu cred ca am competenta/ experienta necesara sa-i dau de capat :) si totusi...

spui ca nu poti gasi un psiholog cu experienta in exact acest tip de tulburare, ceea ce nu mi se pare corect, e ca si cand as spune: am o fobie de paianjeni dar vreau sa gasesc un psiholog specializat pe paianjeni... n-are rost... daca are experienta pe fobii in general e suficient, mecanismul de formare e cam acelasi... prin urmare cred ca un psiholog cu exp in tulburari sexuale e ok

apoi spui ca nu-ti permiti un psiholog in mom de fata

mie imi suna a scuze, daca vrei cu adevarat sa rezolvi o problema strangi din dinti si mergi inainte:) sau poate ca inca nu a ajuns cutitul la os...:)

si ceva f important: nu cred ca sotul tau ar trebui sa mearga la psiholog ci in ptimul rand tu ar trebui sa-ti dezvolti increderea in tine si stima de sine in cadrul sedintelor de psihoterapie si apoi o sa vezi ca o sa stii cum sa rezolvi si "problema cealalta"...

pt ca in momentul de fata pare ca "pisica e la el in curte": el este cel care ti-a ascuns viciul, el este cel care nu te satisface in viata intima, el este "ciudatul". el trebuie sa se recompenseze fata de tine cumva pt vina de a fi "altfel"... asta e senzatia mea, e f posibil sa ma insel... dar daca intr-adevar e asa, atitudinea ta nu e cea mai buna: tu ai gresit, tu trebuie sa vii sa ma impaci...

mi se pare interesant momentul in care ai descoperit fetisul lui... nu stiu de ce intuitia imi spune ca el a vrut in mod intentionat sau nu ca tu sa afli asta despre el... a lasat o portita deschisa ca tu sa poti intra in universul lui... chiar daca tu ai impresia ca a fost flagrant delict.. iar tu nu ai stiut sa valorifici aceasta portita si ai reactionat violent( nu te condamn probabil si eu as fi facut la fel) dar acum nu mai are curajul sa discute

imi pare rau, sper ca nu te-am incurcat mai tare, imi pari o persoana cu picioarele pe pamant si sunt sigura ca ai incercat sa fie bine pt toata lumea dar uneori nu putem singuri si se pare ca aceasta problema a inceput sa somatizeze pt ca nu-i asa... daca e bolnav sufletul, se imbolmaveste si corpul

oricum ar fi, ai grija de TINE si mai ales ai grija de copilul tau care absoarbe ca un butete toate probleme din familia voastra chiar daca tu crezi ca e prea mic sa inyeleaga...

numai bine iti doresc!

verticala, multumesc pt raspunsul tau si nu, nu cer doar opinia unui psiholog, ci opinia oricui cunoaste ceva despre subiect sau chiar a cuiva care a experimentat ceva similar...
da, noi doi (eu si el, mai mult el) suntem 2 persoane cu picioarele pe pamant. el e un barbat destept, atent si dedicat familiei.

nu cred ca a lasat o portita ca eu sa aflu "ca din intamplare". nu era oricum momentul sa aflu, avand pb in sarcina.am aflat pt ca mi-am pus intrebari , si am cotrobait meticulos prin lucruri care nu erau ale mele. jenat dar altfel nu stiam nici azi. am reactionat violent pt ca inainte de el am avut o relatie cu alt barbat cu oarece deviatii sexuale (dar de proportii mult mai mici) si m-am despartit de el in ideea de a gasi ceva normal , firesc.si cum s-ar spune, l-am lasat pe dracu si l-am gasit pe tacsu
cu stima mea fata de mine e mai complicat, e sub nivelul marii din adolescenta. motivatii foarte simple chiar puerile : as fi vrut sa fiu frumoasa ( acum vreau macar sa nu mai fiu obeza) si as fi vrut sa realizez pe plan profesional mult mai mult.

scuze pt ortografie, scriu pe fuga si mai am treburi pe aici.
nu il fac sa se simta vinovat, cred ca depinde mai mult de cum vede el problema lui. stie ca il iubesc si singurul fel in care mai amintesc in discutii despre ace, e in gluma...
verticala, nu cred sotul meu ca dorea sa arunc o privire in " universul lui" pt ca acolo e foarte periculos. ca sa isi faca cineva o idee, poate vizita situri cautand "needle fetish". si sper ca el sa nu fie foarte adancit in acest univers!
e un subiect delicat ( cum ai spus si tu) si de aceea am incercat la adapostul unui pseudonim sa aflu cate ceva.
cu psihologul, deocamdata nu imi permit. culmea e ca am in familie un psiholog cu exp in tulburari sexuale...dar cum ar fi sa ajunga amanunte la parintii nostri, ca omul e om si vorba zboara...

Buna seara.
Dora, ai dreptate, specialistii se confrunta rar cu o astfel de problema, atat pentru ca nu e prea frecventa, cat si pt ca cei ce sufera de parafilii nu prea cauta ajutor. Totusi, un terapeut, daca e priceput stie sa lucreze cu materialul clientului. De altfel, din moment ce suntem atat de diferiti, e normal ca nici problemele sunt diferite, prin urmare nimic nu seamana cu nimic in cabinetul unui psihoterapeut.

Intrebai mai sus daca se poate remedia problema sotului tau. Sexualitatea, in buna parte se educa, prin urmare cred ca da, se pot face niste schimbari in sensul dorit. Dar e necesar ca el sa-si doreasca asta. Si sa se apuce de treaba.

Cat despre ce simti in legatura cu tine, crezi ca doar fetele slaba si frumoase ar trebui sa simta stima de sine si incredere? Mai gandeste-te. :)
O ultima observatie! Problema ta cu stima de sine este cel putin aparent mult mai abordabila si mai putin jenanta decat a sotului tau. Tu o lasi sa te domine inca din adolescenta, cu toate ca afecteaza cu siguranta nu doar viata voastra sexuala ci toate aspectele vietii tale, in timp ce astepti de la sotul tau sa scape cumva de problema lui, desi aceasta e prezenta doar in dormitor. Ti se pare corect?

oameni buni, s-a lamurit.
sotul meu este homosexual, activ, am aflat in seara asta, chiar din intamplare.
sunt in soc, incerc sa nu par afectata, nu stie ca stiu.
vai de sufletul meu !

nu glumesc e "for real"...
ajutati-ma, simt ca mor.

offf, vad ca problema e mult mai complicata...nu stiu ce sa zic... dar cred ca ai nevoie de ajutor de la cineva avizat... singura e f greu sa te descurci cu asa ceva, iar o cadere psihica e ultimul lucru care iti trebuie acum:((

te rog din suflet, du-te macar la o sedinta si daca nu-ti place/nu vrei... nu te mai duci... dar macar incearca.. o sa vezi ca ti se ridica un val de pe ochi si lucrurile devin mult mai clare( cel putin pe mine psihoterapia m-a ajutat f mult)

iti tin pumnii si astept sa ne povestesti cum a fost la prima sedinta.

va multumesc pt raspunsurile primite.
dna dr geoargescu, cred ca situatia s-a complicat prea mult ca sa mai pot rezolva ceva prin terapie. dupa socul de aseara (cred ca era sa mor de frica), ma simt cumva eliberata. intotdeauna am stiut ca mai e ceva si e mai bine ca am aflat.
verticala, valul mi s-a ridicat deja de pe ochi, aseara am abordat subiectul cu el.desigur a negat, dar pt ca era un mesaj in telefon nu a putut sa demonteze toata treaba ci s-a multumit sa spuna ca a facut cuiva o gluma proasta. era un mesaj de agatament probabil la un anunt din ziar, care sugereaza ca nu are o relatie de durata cu un barbat ci relatii pasagere. i-am spus sa fie atent si sa nu vina cu boli acasa.
daca trecem amandoi peste stres, ramanem impreuna. nu vrea sa renunte la casnicia noastra spune ca ma iubeste , il iubesc si eu si nu vreau sa il pierd. cred ca multi oameni fac ce face el, adica au famile ( din diverse motive) si in paralel isi satisfac si celelalte porniri.
nu stiu in schimb cum ma va afecta asta pe mine, am sentimentul "numai mie mi se putea intampla asa ceva".
cred ca nu voi mai avea momente intime cu el, asta e singura schimbare. dar nici nu aveam, nu?!.

Articol interesant despre fetisism care poate iti schimba pararea http://www.reshapeyourlifecounseling.com/SexualitateViatadeCupluPatologieNormalitate.ro.html

amanti buni am avut inainte de casatorie.ca sa zambim...nu, nu vreau aventuri si suntem ok, in masura in care imi imaginez ca nu e gay , poate bi sau poate chiar hetero. e aiurea ca nu stiu precis dar incep sa ma obisnuiesc. daca iubesti pe cineva si el pretinde ca te iubeste atunci inghiti galusca si mergi mai departe.