Ce pot sa fac?

Sunt intr-o relatie de 2 ani cu prietenul meu (24 ani). Totul era perfect pana acum o luna si ceva cand a venit mama lui din strainatate acasa pentru a-si face dantura. De atunci sunt intr-un continuu stres. Trebuie sa precizez ca sunt colega de clasa cu verisoara lui insa nu comunicam, in afara de problemele legate de scoala deoarece acum un an a inventat tot felul de minciuni despre mine. Si atunci mama prietenului meu a crezut-o pe ea (chiar daca era in strainatate si nici macar nu stia ce s-a intamplat) si a incercat sa il influenteze pe fiul ei, chiar i-a spus sa se desparta de mine. Acum recent, am discutat la telefon cu prietenul meu despre scoala si "am avut tupeul" sa mentionez numele verisoarei lui si nota pe care a luat-o la o materie. Din pacate, si peretii au urechi, iar mama lui a auzit de nota si l-a intrebat repede despre cine e vorba. Dupa ce a aflat ca a fost vorba de nepoata ei a inceput sa faca scandal. Intr-o seara, vorbind pe skype cu prietenul meu, am incercat sa ii explic mamei lui ce am spus atunci de fapt, insa a inceput sa tipe si nu m-a lasat sa vorbesc. De nervi, am ridicat si eu tonul ( asta a fost singura mea vina) in incercarea de a clarifica totul. Ea a inceput sa ma jigneasca, sa ma faca in toate felurile, chiar a mentionat si de bataie, si cateva zile am fost tulburata de ea pe toate retelele de socializare. Prietenul meu i-a luat apararea mamei lui spunandu-mi ca a fost nervoasa si a avut dureri la dinti, si mi-a spus ca eu sunt de vina pentru ca nu ar fi trebuit sa ridic tonul ( mentionez ca in urmatoarea zi mi-am cerut iertare mamei lui pentru tonul ridicat, insa m-am ales cu si mai multe jigniri). A incercat din nou sa ne desparta facand crize. E atasat de mama lui deoarece tatal lui a murit cand el avea o varsta frageda, iar mama lui a fost cea care l-a crescut. Nu pot nici sa mananc de stres si plang foarte mult. Mi-am dat seama ca dupa 2 ani, prietenul meu inca nu are incredere in mine si se lasa influentat. In ultima perioada e foarte rece si distant si imi reproseaza totul, chiar a zis sa ma duc la psiholog. Imi tot spune ca eu sunt cea care s-a schimbat. Ma simt ingrozitor si nu stiu ce pot sa fac ca totul sa fie ca la inceput. Va rog sa ma ajutati!

ai o varsta frumoasa si ar trebui sa fii mai mult maturizata, sa nu crezi ca tot ce zboara se mananca.daca el face deja asa, desi aveti o relatie de durata, va cunoasteti foarte bine din toate punctele de vedere, tu ar trebui sa fii pe primul loc, parintii au un loc special, respectul e infinit, dar totul are o limita.daca deja tot pe tine te invinovateste, si mai ales ca ai dreptate dintr-un puct de vedere, dar el tot pe tine te gaseste tap ispasitor, isi asculta mama si da crezare la tot, ai un motiv bun sa te gandesti ce ai de gand sa faci pe viitor, sa te gandesti bine daca asa vrei sa traiesti poate toata viata, alaturi de un barbat, care mereu va fi influentat de mama, ai sa ai mult de suferit si de indurat si mai tarziu ai sa regreti.cel mai bine acum ar fi sa te comporti si tu la fel cu el, sa fii indiferenta, nepasatoare si sa tii mereu capul sus, ca tu esti cea care are dreptate si daca te iubeste te accepta asa cum esti, si cu bune si cu rele.si eu am tot varsta ta, am un prieten de 8 ani de zile si sincer numai e cum era acum 6 ani, deci cand aveam si eu cu el cam 2 ani, e schimbat mult, poate mai matur, dar sunt unele lucruri care nu-mi plac, dar imi exprim mereu punctul de vedere, nu ma las calcata, daca ii convine bine daca nu, poate sa ma uite de maine, poate am s asufar dar eu gandesc ca, tot raul e spre bine poate.incearca sa te iubesti mai mult pe tine si pe sanatatea ta, da-ti tie cea mai multa importanta, manaca si fa lucruri care iti plac si iti distrag atentia si numai suferi ca nu stiu cine merita atatea lacrimi si suferinta.

scuze daca s-a inteles ca am 24 de ani..el are atata..eu am doar 17..18 in curand :)...i-am scris varsta lui ca sa se vada ca el e deja major si tot se lasa influentat de mama lui..

nu exista o zi in care sa nu fi vorbit in acesti 2 ani de zile...si mentionez ca nu ne-am certat niciodata pana acum! Totul a fost atat de perfect! si nu inteleg de ce s-a schimbat asa de mult dintr-o data totul :(( mi-am cerut iertare...nu pot sa fac mai mult..am incercat sa il fac sa inteleaga faptul ca toti 3 am gresit..si eu si el si mama lui...vina e impartita..nu doar eu am gresit! Si nu suport un lucru...sa se bage cineva in relatia mea si sa imi spuna ce si cum sa vorbesc cu prietenul meu..nu cred ca ar fi cineva care ar putea suporta mult timp asa ceva..Si in plus nu i-a placut pana acum de nici o prietena de-a lui...au existat unele relatii in care chiar mama lui i-a impus sa se desparta...si acum asta incearca sa faca si cu mine :( prima data cand m-a auzit in telefon, nici macar nu ma cunostea, nu m-a vazut niciodata..si prima data cand mi-a auzit vocea a spus ca sunt mataita si nu stiu cum..si chiar nu sunt! nu m-am matait niciodata..nu suport persoanele care se mataie...

Draga mea... daca ti-ar povesti fetele care au soti "neintarcati" ce calvar este viata langa un astfel de barbat si cum odata cu sotul vei primi la pachet "bonus" si soacra... daca ai realiza acum ce grea este casnicia in 3 te-ai elibera acum pentru totdeauna. Esti tanara, dupa cum scrii pari o fata desteapta... nu plange, multumeste-i lui Dumnezeu ca ti-a deschis ochii si fugi din relatia asta. N-ai decat de castigat... el va fi totdeauna baiatul mamei chiar si dupa ce va avea copii, iar tu o anexa.