Ce sa mai cred, m-a inselat sau ma iubeste?

Buna. Am 33 de ani si sunt casatorita de 8 ani, fiind cu sotul meu de 12 ani. Nu am avut niciodata o relatie de vis, dar nici nu am dus o viata rea impreuna. Au mai existat certuri intre noi, ca in orice alta familie, cred eu, dar nu s-a ajuns la violenta sau mai stiu eu ce... Avem impreuna si un copil in varsta de 5ani. Eram prieteni, confidenti, amanti tot ceea ce presupune o casnicie. Problemele adevarate au aparut in urma cu cateva luni, cand in viata noastra a aparut o veche prietena de-a lui, divortata si cu un copil si vecina de bloc, pe deasupra... Mi-a prezentat-o si mie si din acel moment aceasta prietena a intrat mai mult cu forta in viata noastra de familie, se autoinvita dimineata la cafea si mai pleca din casa noastra seara tarziu, ne trezeam cu ea la usa exact cand era momentul mesei, daca ne auzea ca planuim sa iesim undeva se autoinvita. Practic nu mai puteam sa facem o miscare, fara sa fie si ea prezenta. Nu mi se parea chiar in regula ceea ce se intampla, dar am zis sa nu exagerez ca poate nu e nimic. Lucrurile au inceput, sa o ia totusi si mai razna in momentul in care ea s-a angajat in acelasi loc cu sotul meu. De atunci eu practic am inceput sa nu mai exist, ei faceau planuri impreuna pentru toti cinci fara sa ma mai consulte, plecau la servici impreuna dupa ce beau cafeaua tot impreuna fie la noi acasa, fie la ea. Atunci am incercat sa am o discutie cu sotul meu si i-am spus ca eu consider ca petrece prea mult timp cu ea si ca ea este prezenta prea mult in viata noastra. Moment in care el a negat, zicandu-mi ca doar mi se pare mie si i-a spus si ei ceea ce am zis.Din acea zi ea nu a mai vorbit cu mine, iar el a inceput sa se ascunda, parca din ce in ce mai mult : a pus cod de access la telefon, nu mai exista nici un mesaj nici primit, nici trimis ( recunosc, ca nu e frumos deloc sa verifici telefonul nimanui, dar... ), lista de apeluri golita in permanenta, de la servici veneau tot impreuna si intotdeauna mai ramaneau in masina sa mai stea de vorba. L-am rugat, sa nu ii mai permita sa vina in casa noastra, nici in prezenta, nici in lipsa mea si a fost de acord, desi la doar cateva zile am gasit in casa fire de par negru... eu fiind blonda. Cand l-am intrebat a zis ca nu stie de unde sunt si ca ea nu a fost la noi in casa. Bineinteles, stiam ca ma minte... Am devenit destul de suspicioasa si geloasa, fiecare gest, apel telefonic il puneam sub lupa si il analizam pana in panzele albe. Totul a culminat intr-o seara, acum cateva saptamani, cand fara sa-mi spuna s-a dus la ea acasa, sub pretextul unei discutii despre servici. Am aflat aproape imediat, i-am cerut explicatii, nu am primit aproape nici un raspuns, decat aceeasi negare a unei aventuri sau a vreunei relatii cu ea. Am facut o criza destul de urata ( care nu ma caracterizeaza deloc ) cu jigniri si acuze, dar atat. Apoi mi-am facut bagajele, am luat copilul si am plecat la parinti. El nu a incercat nicicum sa ma opreasca sau sa se scuze in vreun fel. Vreau sa precizez, ca in ciuda suspiciunilor si geloziei mele, nimic de genul acesta nu s-ar fi intamplat, daca sotul meu mi-ar fi spus, ca are ceva de discutat cu ea si va merge la ea acasa. Asa cum am mai spus nu sunt genul de femeie isteric, care face scandal din orice, dimpotriva prefer sa plec decat sa stau sa ma cert. Poate am gresit plecand in acea seara, poate ca trebuia sa raman si sa las lucrurile sa se calmeze si abia apoi sa discutam amandoi ca doi oameni maturi, dar am actionat sub impulsul de moment. M-am simtit mintita, tradata, nedreptatita. De atunci sunt cateva saptamani bune, timp in care am vorbit la telefon cu sotul meu, aproape in fiecare zi... Nu recunoaste nimic, nici la ora actuala, imi spune in continuare, ca ma iubeste, ca ii lipsesc si eu si copilul, ca nu vrea sa divorteze si ca ar vrea, sa ne impacam, dar ca se simte ca l-am dezamagit profund atunci cand am plecat, ca simte ca nu mai rezista mult, ca nu are minte fara mine, ca ii este greu si sufera si el la fel de mult ca mine. Intre timp am mai fost la noi acasa cu copilul, atunci cand vroia sa-l vada si am vorbit, am petrecut timp impreuna, dar de cele mai multe ori era destul de distant, pana intr-o zi cand m-a luat in brate, a inceput sa ma sarute si apoi fara prea multe cuvinte am facut dragoste intr-un mod asa de pasional, ca m-a surprins tare placut. Sincer as vrea sa il cred si am incercat sa il cred ca ma iubeste si toate cele... Insa, intr-o zi am fost din nou, acasa cu copilul, ca sa il vada si din intamplare sau nu, am gasit in dormitor pe pernele si pe patul din dormitorul nostru fire de par negru, din nou...Nu i le-am aratat, dar l-am intrebat daca a fost o alta femeie in casa noastra de cand am plecat eu si a negat, spunandu-mi ca nu a calcat nici o alta femeie in casa. Cand i-am aratat firele de par s-a suparat, ca incep eu iarasi cu geloziile mele, dar nu am primit nici o explicatie... Inca imi iubesc sotul si mi-as dori sa mai putem fi impreuna... Dar nu stiu ce sa mai cred, daca sa il mai cred, cum sa il mai cred... As dori, daca se poate si raspunsul unui psiholog, specializat in probleme de cuplu... Voi ce credeti, exagerez eu cu geloziile, sunt nebuna sau chiar am dreptate si m-a inselat si poate, ma inseala si ma minte in continuare ?

buna any


am citit comentariul tau si am zis sa imi dau cu parerea si poate cine stie sa iti dau un sfat.o sa incep cu faptul ca in viata voastra a aparut acea femeie(o veche prietena)acum ea a fost iubita lui in trecut??s-au doar o amica foarte buna??ca este o diferenta intre ele.oricum cu o amica nu ai ce sa faci chiar daca iti era ea foarte buna...cu o fosta iubita poate ti se trezesc amintiri si poti gresi(sa zicem)...acum clar ca ceea ce am zis eu este doar o supozitie si o tratam asa...ideea e alta...oricat de buna ar fii prietena aia a lui nu are cum sotul tau sa permita atatea lucururi(deci nu are cum crede-ma)..apoi faza cu firele de par poate fii din alta cauza si anume caderea parului si atunci cand bagi mana in el...femeile au acest TIC de a-si trece mainile prin par foarte des si daca raman cu par in mana, bineinteles ca il arunca pe jos, s-au pe unde apuca(barbatii nu prea observa parul in generaal)tu ca femeie imediat ai observat si de asta el nu stie de ce tu te comporti asa cu el.eu acum nu ii tin partea dar e alta chestie la care sa te gandesti si anume:tu nu i-ai prins niciodata impreuna ca sa vezi ca te inseala..apoi tu trebuia sa vorbesti deschis ceea ce te supara si ceea ce ai gasit(adica probele)si sa incerci altceva.sa incerci sa faci niste schimbari in viata voastra sexuala.cate raporturi sexuale aveti????la varsta ta cam de 3, 4 ori pe saptamana ar trebui sa fie ca toata lumea sa fie multumita.si neaparat in viata sexuala sa incerci sa introduci cate ceva nou(lumanari parfumate, o baie cu spuma, sampanie, masaj, lenjerie sexy etc etc)toate astea o sa il faca pe el sa inteleaga ca ce are acsa nu va mai avea de la nici o alta femeie(nici macar de la prietena asta a lui)..el te iubeste asta e clar.doar ca ti-o arata altfel sa zicem asa si ceva este schimbat in relatia voastra(incearca sa fii mai calma si mai iubareata, mai zambareata...mai deschisa...faceti impreuna jocuri cu copilul vostru...plecati si voi undeva singuri...faceti ceva ce va place doar voua)..asta este tot ce iti pot spune si sper, sper din suflet sa te ajute si sa vii cu vesti bune!!!o seara frumoasa iti doresc!

Multumesc mult pentru raspunsurile promte, pe care mi le-ati oferit. Acea veche prietena a fost doar o amica in trecut, el fiind iubitul surorii ei, inainte de a ma cunoaste pe mine.O sa tin cont de sfaturi si voi analiza lucrurile cu atentie. Stiu ca si eu am partea mea de vina, in aceasta relatie. Toate cele, pe care mi le-ai enumerat le-am facut, in ceea ce priveste viata noastra sexuala... ba chiar te contrazic spunandu-ti, ca aveam relatii intime aproape zilnic si uneori si de 2 ori pe zi... si cu toate ca am facut aceste schimbari, mi-a reprosat ca eu parca nu eram asa si ce-i cu schimbarile astea, ba chiar uneori gasea pretexte, cum ca ar fi obosit si trebuie sa se trezeasca devreme, ca parca nu are chef etc.
Cat priveste firele de par brunet, nu am alta explicatie intr-u-cat si fetita noastra este tot blonda si are parul cret. Sunt constienta ca nu sunt bune si nu duc la nimic bun suspiciunile, dar uneori cand esti direct implicat, chiar nu te poti controla sa nu faci asa.

Buna Any, parerea mea este ca lucrurile au mers mult prea departe intre sotul tau si "amica". Eu nu as fi acceptat niciodata ca sotul/iubitul meu sa ma excluda si sa inceapa sa-si faca planuri cu alta femeie in afara de sor'sa si de maica-sa :). Barbatii gandesc cu celalalt cap mai tot timpul, sunt alunecosi si dornici de aventura pentru ca asa le e felul. Trebuie sa fim mereu in alerta si sa nu uitam sa ne comportam ca niste doamne in orice situatie. Sa nu te mai injosesti vreodata isterizandu-te si facand scandal. Stai calma si actioneaza cu finete. Sfatul meu este sa-i arati ca si in viata ta poate intra oricand un vechi "amic" cu care sa stai in masina sa "vorbiti". Iti dai seama ca sotul tau o sa turbeze si poate asa o sa-si dea seama ca greseste. Fa-l sa simta ce ai simtit tu, in limitele decentei, desigur. Merita o lectie si poate invata ceva din ea. Cat despre faptul ca ai plecat cu tot cu copil si el nu a facut nimic sa te opreasca...voi ar trebui sa fiti ratiunea lui de a trai. Mi se pare ciudat ca nu a venit macar a doua zi sa va ia inapoi. Pe bune, cunosc barbati care se uita la sotiile lor ca la icoane pentru faptul ca le-au daruit un copil. Ar trebui sa-ti sarute talpile, numai o femeie stie cat se chinuie cu un copil, cate nopti nedormite, cate griji si temeri...O femeie care da nastere unui copil trebuie VENERATA. Asta e parerea mea. Cred ca nu te merita si mai cred ca atunci cand se va satura de "amica" o sa se intoarca la tine. Asa fac toti. Eu nu l-as mai accepta. Ce face el se numeste tradare si bataie de joc. Tu si copilul trebuie sa fiti pe primul plan. Cand nu se mai intampla asta, paraseste-l. Decat o viata in minciuna, suspiciune si scandal, mai bine singura. O femeie muta si muntii din loc pentru copilul ei, o sa te descurci si fara sot. Copilul o sa creasca si fara el, nu-i nicio tragedie. Mor pe femeile care stau langa sotul care le inseala doar ca sa nu creasca copilul fara tata. Reveniti-va! Copilul o sa va spuna cand va creste: "ti-am zis eu sa ramai cu el"? Stiu n cazuri de femei care au suportat o viata de mizerie doar ca sa nu creasca copilul fara tata si atunci cand copilul a crescut nu a aprecia efortul mamei, ba chiar a condamnat-o pentru ca si-a ratat cei mai frumosi ani din viata degeaba.

ANY esti tanara si ar trebui sa te gandesti serios cum vrei sa-ti fie viata in continuare fericita sau doar sa te intrebi de cate ori vii in casa ( nu acasa ) sa te uiti ce fire de par mai sunt pe pat, sau casatoria ta sa fie o luna cu sotul o luna cu copilul la mama.
Daca te ascunzi dupa copil poti face altceva mai bun pentru toti: pe acte divortati si daca totul este ca la inceput stati impreuna ca o familie asta daca tu crezi cu tarie ca poti accepta ceea ce sa intamplat si nu o sa devi paranoica in viitor.
Am cunoscut o fata dar mai mare ca tine care imi zicea ca ia mai facut un copil sotului ca sal mai tina si pe acasa si sa mai lase amantele cum crezi ca este????????????
Alta imi zicea ca a mai facut un copil ca asa sia dorit numai ca sotul nu o ajuta deloc si ia zis ca daca face asta se va descurca singura si ea a acceptat asta si pentru ca are un venit destul cat sa-si permita.
Mai cunosc o persoana fara sot care a infiat 2 copii ca sia dorit enorm si ea nu vrea sa se chinuie cu nasterea si tot, dar care isi permite financiar, sia vandut o garsoniera sia cumparat un apartament de trei camere ca sa infieze al doilea copil are bona, sunt cateva dintre exemplele pe care ti leam dat ca sati faci o ideee despre ce si cat poti tu accepta indiferent de solutia pe care o vei lua.
DECIZIA ITI APARTINE IN TOTALITATE SA NU UITI ASTA.

any04 si L.bianchi cu postul - sunt tulburata, sotul meu s-a schimbat sunt una si aceeasi persoana care fabuleaza si voi pierdeti timpul raspunzandu-i.

Multumesc pentru raspunsuri. Aveti dreptate... Trebuie luata o decizie, fiindca e vorba de viata mea pana la urma, dar nu cred ca voi putea decide acum, ce e de facut, fiindca sentimentele imi sunt amestecate : iubire cu neincredere, cu ranchiuna si suparare. Voi mai astepta putin, sa-mi pun ordine in ganduri si in sentimente, ca nu cred ca e indicat sa iau decizii radicale la suparare, nu ?
N u sunt genul, care sa poate sta cu un barbat, doar pt ca avem un copil impreuna, dar inca il mai iubesc pe sotul meu si el imi tot repeta ca simte la fel... Multumesc pt sfaturi si pareri, o sa le recitesc si o sa iau in calcul sfaturile si exemplele primite.

Otilia 107 aceasta este strict parerea ta... Nu cunosc pe L.bianchi, de care pomenesti si nici nu stiu, ce probleme are aceasta persoana, fiindca nu sunt eu. Nu am obligat pe nimeni, sa-mi raspunda sau sa-si piarda timpul cu problemele mele, dar le multumesc pentru asta si de asemenea iti doresc, sa nu iti dea Dumnezeu in viata ta " fabulatiile " sau lacrimile, de care am avut eu parte in viata mea in ultimul timp...

Bună ziua.
Sunt într-o relație de 5 ani cu bărbatul pe care îl iubesc și îl respect mai presus de toate. El mi-a oferit totdeauna sprijin și înțelegere pe tot parcursul relației sau căsniciei ca sa zic asa pentru ca trăim împreună. Nu mi-a refu

Bună ziua.
Am 32 de ani si sunt într-o relație de 5 ani cu bărbatul pe care îl iubesc și îl respect mai presus de toate. Ne-am oferit amândoi unul altuia libertate și încredere deplină. El mi-a oferit totdeauna sprijin și înțelegere pe tot parcursul relației sau căsniciei ca sa zic asa pentru ca trăim împreună. Nu mi-a refuzat niciodată nimic. Duc o viață de prințesă lângă el și nu mia lipsit niciodată nimic. Mi-a spus și îmi arată zi de zi cat de mult ma iubește. Problema a apărut în urma cu câteva zile când am primit un mesaj privat de pe o rețea de socializare ca undeva există o altă femeie cu care el a avut o aventura... Nu știu cat a durat și cum sa desfășurat căci se presupune ca femeia respectivă este din orașul său natal (unde a stat din iulie pana in octombrie)noi locuim împreună în alt oraș. L-am întrebat ce se întâmplă și după mai multe insistențe mi-a recunoscut că a avut o aventura din care a rezultat o sarcină ( momentan de 2 luni) și ca această problemă o va rezolva singur având în vedere ca acea femeie e căsătorită, sa îl iert că nu vrea sa ma piardă. Trec printr-o perioada foarte grea a vieții mele și nu știu ce sa fac. Iam spus ca vreau dovezi ca acea persoană nu păstrează sarcina și ca am nevoie de ceva timp sa văd dacă voi putea sa trec peste. Mi-a spus că orice decizie voi lua el va fi lângă mine necondiționat că el vrea ca în acest an sa ne căsătorim și sa facem un copil ca va face orice să îl iert. Nu pot dormi nopțile și el ma simte, atitudinea mea față de el sa schimbat mult. Sunt gânditoare, nu ma mai joc cu el cum o făceam înainte, rece și indiferenta. Nu pot sa uit...nu știu ce sa fac și cum sa fac ca nu vreau nici să-l pierd dar nici sa stau mereu cu frică. VA ROG DATI-MI UN SFAT