Compatibilitate slaba dar iubirea e prezenta

Intre mine si iubitul meu sunt 3 ani diferenţă, eu fiind cea mai ' batrana '. Suntem inca adolescenti si poate asta ne face si mult mai irascibili si incapabili sa ne înţelegem uneori dar suntem impreuna de 9 luni si mărturisesc fara probleme ca ceea ce avem este ce mi am dorit mereu sa am. Nu ne am inselat, nu ne am mintit sau cel putin eu nu am facut o si ce a facut el nu s a aflat. Dar avem probleme in momentul in care nu comunicam fata in fata. Deseori, sensibilitatea lui ne a facut sa ne certam din cauza lucrurilor pe care le faceam fara sa vad. Spre exemplu, e capabil sa se supere pe mine daca ies in pauza 10 minute cu un fost admirator si alti colegi fara sa i spun. Se enervează daca dispar 20 de minute fara sa i spun ce fac si simt ca mai mult decat indragostiti noi suntem obsedati. Suntem putin compatibili pe tema gandirii si vedem lucrurile la poli opusi. Sunt constienta ca trebuie sa lasam unul de la celalat dar nu mi convine sa mi spuna ca nu e ok sa port decolteuri, sa mi spună ca fiind fata ar trebui sa am grija sa fiu acasa pe la ora 11 in timp ce el sta cat vrea unde vrea. Se supara din orice fac si asta ma face sa ma detest si sa ma denigrez in fata mea. Azi imi propun sa fiu mai atenta sa nu l mai supar, maine fac ceva fara sa vreau si o luam de la capat. Uneori am impresia ca eu sunt prea mult pentru el alteori am impresia ca el e prea mult pentru mine. Moralul pe care mi l tine de obicei imi omoara spiritul si simt ca el se vede dumnezeu in relaţia asta in timp ce eu sunt eternul păcătos. As vrea cateva sfaturi pentru ca relatia merita sa tina daca nu cat planuim noi, macat cat se poate. Ce compromisuri ar trebui sa facem? Mentionez ca viata sexuala e foarte satisfacatoare