Cum m-am vindecat de atacuri de panica, anxietate
Buna ziua tuturor!
Si eu am suferit de anxietate cu atacuri de panica, dar aveam si Toc! Urata suferinta, pentru cine nu stie, sunt acele ganduri negre ce nu mai ies din cap, iti tot voi in minte. Eu am scapat de astea facand psihoterapie. Nu va amagiti nici ca anxietatea nu se vindeca si nici ca scapati singuri de toate astea, mai ales de gandurile negre. Pe mine m-a ajutat psihologul Doina Grasu care m-a invatat niste exercitii ce erau pentru gandurile alea, sa scap de ele. A avut mare rabdare cu mine, sa imi explice si sa ma inteleaga. Mi-era greu si sa vorbesc despre ele, dar nu m-am simtit fortat sau judecat. E mare lucru sa dai peste un psiholog bun, care aplica totul ca la carte! Adica mi-a zis exact ce sa fac pentru fiecare problema in parte. Mergeti sa va tratati ca lumea, ca psihologul nu va da sfaturi sau doar va asculta, un psiholog bun aplica cu voi, va invata exercitii.
Multa sanatate!
Si eu am suferit de anxietate cu atacuri de panica, dar aveam si Toc! Urata suferinta, pentru cine nu stie, sunt acele ganduri negre ce nu mai ies din cap, iti tot voi in minte. Eu am scapat de astea facand psihoterapie. Nu va amagiti nici ca anxietatea nu se vindeca si nici ca scapati singuri de toate astea, mai ales de gandurile negre. Pe mine m-a ajutat psihologul Doina Grasu care m-a invatat niste exercitii ce erau pentru gandurile alea, sa scap de ele. A avut mare rabdare cu mine, sa imi explice si sa ma inteleaga. Mi-era greu si sa vorbesc despre ele, dar nu m-am simtit fortat sau judecat. E mare lucru sa dai peste un psiholog bun, care aplica totul ca la carte! Adica mi-a zis exact ce sa fac pentru fiecare problema in parte. Mergeti sa va tratati ca lumea, ca psihologul nu va da sfaturi sau doar va asculta, un psiholog bun aplica cu voi, va invata exercitii.
Multa sanatate!
Salut ! adrian9039, si Multumesc de raspuns si pentru sfaturi, DAR s-a gandit cineva ca cea mai mare parte a celor care au aceste probleme nu-si permit costurile exorbitante pe care le presupune psihoterapia ?!, si cauza acestor probleme este societatea bolnava in care traim ?! Ce s-ar intampla daca problemele acestor oameni nevinovati s-ar agrava ?! Nu cumva s-ar rasfrange asupra celorlalti, care in imbecilitatea mintii lor, care e mai bolnava decat a acestor oameni suferinzi, cred ca daca au bani multi poate sa scape de urmarile dezastruase care s-ar putea intampla ?! Sa sti frate ca sintem poate singura tara din europa, in care asigurarea medicala nu acopera si consilierea psihologica. Ce-ti spune asta ?! Oare psihologii sint niste ZEI care nu stiu decat sa jupoaie bietii oameni si de ultimi bani pe care ii detin ?!, ce investitie asa de mare au ei, si de ce li se permit sa practice asemenea preturi nesimtite ?! Va doresc sanatate maxima la toti.
Poate psihoterapia nu e asa ieftina, dar avand in vedere ca pemine m-a ajutat sa ma vindec, cred ca merita! Daca lumea e asa rea, cum de nu sufera toti oamenii? Si nu ma refer aici la a avea bani sau alte lucruri.
Sanatate!
Sanatate!
Frate, nu sufera cine e nesimtit sau orb, ori are tot ce ii trebuie si nu il intereseaza de ceilalti(pe umerii carora s-a ridicat, binenteles fara sa recunoasca)
Si eu am aceasta problema cu depresia de 12 ani dar in ultimii 3 ani s-a agravat mi-a fost greu sa trec peste atacurile de panica am luat multe suplimente alimentare aproape m-am obisnuit cu boala asta care este groaznica si de care incep sa cred ca nu voi scapa niciodata!
buna ziua
multi dintre noi stim ce trebuie sa facem(sa ne tinem mintea ocupata, sa gindim pozitiv, sa ridem, sa ne gasim un hobby, sport, etc.) dar ce facem in situatia in care incercam sa facem ceva si chiar numai gindul ca facem acel lucru ne da anxietate?
fortam si facem chiar daca ne este rau?
ne oprim, luam un xanax?
eu vreau sa fac, vreau sa muncesc, vreau sa conduc dar de cele mai multe ori ajung intr-o stare de rau pt citeva zile.
imi este frica sa mai iau si pastile( am luat un an valdoxan, imovane si xanax)
de 10 luni ma straduiesc sa iau cit mai rar pastilele, am senzatia ca dupa ce iau un xanax si ma linistesc 1/2 sau 1 ora imi este rau ca efect secundar al anxioliticului iar a doua zi imi este rau ca nu il iau =sevraj.
nu stiu cum sa mai fac ca oricum o dau si o intorc tot rau ma simt.
multi dintre noi stim ce trebuie sa facem(sa ne tinem mintea ocupata, sa gindim pozitiv, sa ridem, sa ne gasim un hobby, sport, etc.) dar ce facem in situatia in care incercam sa facem ceva si chiar numai gindul ca facem acel lucru ne da anxietate?
fortam si facem chiar daca ne este rau?
ne oprim, luam un xanax?
eu vreau sa fac, vreau sa muncesc, vreau sa conduc dar de cele mai multe ori ajung intr-o stare de rau pt citeva zile.
imi este frica sa mai iau si pastile( am luat un an valdoxan, imovane si xanax)
de 10 luni ma straduiesc sa iau cit mai rar pastilele, am senzatia ca dupa ce iau un xanax si ma linistesc 1/2 sau 1 ora imi este rau ca efect secundar al anxioliticului iar a doua zi imi este rau ca nu il iau =sevraj.
nu stiu cum sa mai fac ca oricum o dau si o intorc tot rau ma simt.
sorin0310
Multi dintre noi stiu intr-adevar cele spuse de tine mai sus. Cred ca toti stam bine cu teoria si mai putin cu practica :)
Eu iti pot spune din proprie experienta cum ma descurc in momentele mai putin bune (la care tu le zici momente de rau). Ca sa fie totul clar, eu am aceasta tulburare de 2 luni si jumatate. In tot acest timp am avut 3 atacuri de panica, primul fiind cel mai acut si ultimul fiind cel mai 'usor' daca pot spune asa.
In primul rand, de la bun inceput AM REFUZAT COMPLET MEDICATIA de la psihiatru. Mi s-a propus, stiam deja de efecte secundare asa ca am zis NU!!! Ca si 'ajutor' pentru starile fizice pe care le traiesc, iau tratament naturist din plante + ceaiuri din plante. Oricum, nici o pastila EVER nu ne va 'vindeca' in primul rand pentru ca aceasta tulburare vine din mintea noastra si din cauza modului gresit de a gandi. Deci nu are cum o pastila sa 'iti vindece' gandurile. Da, naturistele pe mine ma ajuta in sensul ca imi mai atenueaza putin din simptome. Insa sunt constienta TOT TIMPUL ca daca iau o pastila (fie ea naturisa sau nu) asta nu o sa ma 'vindece'.
In al doilea rand, un tratament, fie el de orice natura (din cate stiu eu) se administreaza in mod constant, nu la nevoie (rog pe cineva de specialitate sa ma corecteze daca este necesar). Deci poate nici asta nu te ajuta, din cele scrise de tine mai sus, reiese faptul ca iei 'la nevoie' medicatia respectiva. Poate am inteles eu gresit.
Si nu in ultimul rand, eu personal cand am acele stari 'de rau', in principiu, in 95% din cazuri ma controlez cu ajutorul anumitor tehnici de relaxare musculara, modificarea gandurilor etc. Fix in acele momente, cel mai mult pe mine ma ajuta respiratia abdominala si ganduri de genul 'o sa treaca, am rabdare ca o sa treaca. nu ma sperii de simptome pt ca daca imi e frica de ele, acestea se intensifica'. Fac terapie cognitiv comportamentala care da, ma ajuta. Insa cel mai mult, EU sunt cea care ma ajut!!! Modul de a gandi si atitudinea!! (la care inca mai am foarte mult de lucru). In concluzie, cand am stari 'de rau' fac ce am zis mai sus si efectiv, fizic, astept sa treaca.
Am spus mai sus in 95% din cazuri. In restul de 5% din cazuri, fie iau un distonocalm (stiu ca nu e anxiolitic, insa pe mine personal ma linisteste), fie ma angajez intr-o discutie cu cineva de incredere (de exemplu cu sotul meu, sau cu o colega de birou care stie de tulburarea mea si ma sprijina foarte mult) - aici ideea e de a-mi distrage atentia. Iar, asta nu e bine decat pe moment, insa toti avem momente de slabiciune cand puterea de concentrare e minima din varii motive.
Atentie! cei 5% nu reprezinta atacul de panica, ci doar stari anxioase mai acute.
In concluzie, de regula, in cei 95% fac in asa fel incat simptomele sa scada in intensitate ca sa nu ajunga la nivelul celor de 5%.
Oricum, eu mai am foarte mult de lucru la capitolul asta. Am avut si recurente si cu greu mi-am revenit, insa mi-am revenit si am luat-o aproape de la capat. Si ma astept si la alte recurente dupa care imi voi reveni si o voi lua de la capat. Si tot asa pana acestea vor deveni din ce in ce mai rare, iar increderea in mine si curajul vor creste din ce in ce mai mult.
Sper ca cele de mai sus sa te intareasca si sa te ajute intr-o oarecare masura.
Succes!!
Multi dintre noi stiu intr-adevar cele spuse de tine mai sus. Cred ca toti stam bine cu teoria si mai putin cu practica :)
Eu iti pot spune din proprie experienta cum ma descurc in momentele mai putin bune (la care tu le zici momente de rau). Ca sa fie totul clar, eu am aceasta tulburare de 2 luni si jumatate. In tot acest timp am avut 3 atacuri de panica, primul fiind cel mai acut si ultimul fiind cel mai 'usor' daca pot spune asa.
In primul rand, de la bun inceput AM REFUZAT COMPLET MEDICATIA de la psihiatru. Mi s-a propus, stiam deja de efecte secundare asa ca am zis NU!!! Ca si 'ajutor' pentru starile fizice pe care le traiesc, iau tratament naturist din plante + ceaiuri din plante. Oricum, nici o pastila EVER nu ne va 'vindeca' in primul rand pentru ca aceasta tulburare vine din mintea noastra si din cauza modului gresit de a gandi. Deci nu are cum o pastila sa 'iti vindece' gandurile. Da, naturistele pe mine ma ajuta in sensul ca imi mai atenueaza putin din simptome. Insa sunt constienta TOT TIMPUL ca daca iau o pastila (fie ea naturisa sau nu) asta nu o sa ma 'vindece'.
In al doilea rand, un tratament, fie el de orice natura (din cate stiu eu) se administreaza in mod constant, nu la nevoie (rog pe cineva de specialitate sa ma corecteze daca este necesar). Deci poate nici asta nu te ajuta, din cele scrise de tine mai sus, reiese faptul ca iei 'la nevoie' medicatia respectiva. Poate am inteles eu gresit.
Si nu in ultimul rand, eu personal cand am acele stari 'de rau', in principiu, in 95% din cazuri ma controlez cu ajutorul anumitor tehnici de relaxare musculara, modificarea gandurilor etc. Fix in acele momente, cel mai mult pe mine ma ajuta respiratia abdominala si ganduri de genul 'o sa treaca, am rabdare ca o sa treaca. nu ma sperii de simptome pt ca daca imi e frica de ele, acestea se intensifica'. Fac terapie cognitiv comportamentala care da, ma ajuta. Insa cel mai mult, EU sunt cea care ma ajut!!! Modul de a gandi si atitudinea!! (la care inca mai am foarte mult de lucru). In concluzie, cand am stari 'de rau' fac ce am zis mai sus si efectiv, fizic, astept sa treaca.
Am spus mai sus in 95% din cazuri. In restul de 5% din cazuri, fie iau un distonocalm (stiu ca nu e anxiolitic, insa pe mine personal ma linisteste), fie ma angajez intr-o discutie cu cineva de incredere (de exemplu cu sotul meu, sau cu o colega de birou care stie de tulburarea mea si ma sprijina foarte mult) - aici ideea e de a-mi distrage atentia. Iar, asta nu e bine decat pe moment, insa toti avem momente de slabiciune cand puterea de concentrare e minima din varii motive.
Atentie! cei 5% nu reprezinta atacul de panica, ci doar stari anxioase mai acute.
In concluzie, de regula, in cei 95% fac in asa fel incat simptomele sa scada in intensitate ca sa nu ajunga la nivelul celor de 5%.
Oricum, eu mai am foarte mult de lucru la capitolul asta. Am avut si recurente si cu greu mi-am revenit, insa mi-am revenit si am luat-o aproape de la capat. Si ma astept si la alte recurente dupa care imi voi reveni si o voi lua de la capat. Si tot asa pana acestea vor deveni din ce in ce mai rare, iar increderea in mine si curajul vor creste din ce in ce mai mult.
Sper ca cele de mai sus sa te intareasca si sa te ajute intr-o oarecare masura.
Succes!!
sukirika
multumesc de atentie
eu de 2 ani ma lupt cu simptomele anxietatii si depresiei din cauza, , profesionalismului, , unor doctori.
sa fiu sincer, cred ca au fost picatura care a umplut paharul.
dintr-un om energic, pregatit, cu prieteni, cu copii, cu timp intotdeauna insuficient am ajuns.fara servici, fara..., fara..., doar cu niste copii care trebuiesc ajutati sa creasca si eu, pe zi ce trece, imi dau seama ca nu reusesc sa ma mai ridic de la pamint.
am facut mai bine de un an tratament medicamentos, am incercat sa trec lent la naturiste dar fara rezultate vizibile.
acum sint constient ca am recazut si trebuie sa fac ceva.
de o saptamina nu reusesc sa ies din casa-numai gindul la, , afara, , ma face sa am o stare de rau general
trebuie sa ies, trebuie sa lucrez pt ca altfel ce model de tata sint eu?
sotia cit o sa ma mai suporte?
sint rezultatul unui mod de gindire gresit -atentie mare pt cei ce citesc- am pus tot timpul raul inainte si am exagerat
asta ma pus la pamint
nu am vrut mult timp sa recunosc dar asta este, aici am ajuns.
acum, la 40 de ani, nu cred ca voi reusi sa imi schimb modul de gindire, prioritatile in viata..dar am nevoie de ajutor sa ajung pe o linie de plutire.
imi este frica sa nu ajung o povara pe umerii celor pe care ii iubesc
multumesc de atentie
eu de 2 ani ma lupt cu simptomele anxietatii si depresiei din cauza, , profesionalismului, , unor doctori.
sa fiu sincer, cred ca au fost picatura care a umplut paharul.
dintr-un om energic, pregatit, cu prieteni, cu copii, cu timp intotdeauna insuficient am ajuns.fara servici, fara..., fara..., doar cu niste copii care trebuiesc ajutati sa creasca si eu, pe zi ce trece, imi dau seama ca nu reusesc sa ma mai ridic de la pamint.
am facut mai bine de un an tratament medicamentos, am incercat sa trec lent la naturiste dar fara rezultate vizibile.
acum sint constient ca am recazut si trebuie sa fac ceva.
de o saptamina nu reusesc sa ies din casa-numai gindul la, , afara, , ma face sa am o stare de rau general
trebuie sa ies, trebuie sa lucrez pt ca altfel ce model de tata sint eu?
sotia cit o sa ma mai suporte?
sint rezultatul unui mod de gindire gresit -atentie mare pt cei ce citesc- am pus tot timpul raul inainte si am exagerat
asta ma pus la pamint
nu am vrut mult timp sa recunosc dar asta este, aici am ajuns.
acum, la 40 de ani, nu cred ca voi reusi sa imi schimb modul de gindire, prioritatile in viata..dar am nevoie de ajutor sa ajung pe o linie de plutire.
imi este frica sa nu ajung o povara pe umerii celor pe care ii iubesc
Salut Fratilor !, sorin0310, citeste ce am scris eu si ceilalti in paginile anterioare, si cu siguranta te va ajuta, eu de trei ani de cand ma lupt cu anxietatea nu m-am simtit niciodata mai bine ca acum, si mai sigur de mine, cititi ce am scris in paginile anterioare.Va pup si va doresc sanatate maxima si minte luminata la toti.
Si inca ceva, cei care spun ca au facut psihoterapie si au scapat de anxietate, sa ne spuna si noua tehnicile pe care le-au invatat cu lux de amanunte, ca avem timp si rabdare sa citim, ca asa e frumos sa invatam unii de la altii.Eu am scris ce m-a ajutat cel mai mult in pagina 2.Pa, pa, si numai bine.
pantera72
fiecare isi gaseste modul propriu spre recuperare, nu conteaza care e acela atata timp cat pentru persoana respectiva functioneaza :)
fiecare isi gaseste modul propriu spre recuperare, nu conteaza care e acela atata timp cat pentru persoana respectiva functioneaza :)
in urma cu 2 ani am fost internat cu dureri puternice de cap la neurologie, la un dr. apreciat in oras.dupa rmn la cap imi spune ca e posibil sa am o tumoare la cap...reactia mea.atac de panica in spital.
reactia lor...zero.
am fost externat.acasa alte atacuri tot mai lungi si violente
evident alte controale, analize, pina la urma am ajuns si la psihiatru si am urmat tratament mai bine de un an cu cele mai noi si scumpe antidepresive in urma carora cred ca am ajuns in halul asta de anxios si depresiv.
asta pe scurt ca sa intelegeti acuzele mele la adresa medicilor ( cu care am avut eu nesansa sa ma intilnesc)
acum ma macina gindul ca miine nu voi putea merge la parastasul tatalui meu pt ca nu ma simt in stare sa conduc 10km si sa ma vad cu lume si toate celelalte.
in alta ordine de idei iubesc la culme NISTE copii.
dar...parca nu mai am puterea necesara sa mai fac ceva.am obosit.imi doresc sa adorm si sa ma trezesc omul ambitios care am fost.daca nu pentru mine atunci macar pt EI.
dar clar am nevoie de ajutor.
stiu...ajuta-te singur...recunosc...nu mai pot.
ma uit pe geam, vad ce zi superba, vad cit sint de prost si tot nu reusesc sa ma motivez.
am o senzatie ca atunci cind esti beat si te rogi sa ajungi repede acasa si sa adormi inainte de a vomita.senzatia permanenta de greata ma dispera iar ideea de a iesi afara sau a conduce ma sperie total.
hai, bucurati-va de ziua asta superba.
reactia lor...zero.
am fost externat.acasa alte atacuri tot mai lungi si violente
evident alte controale, analize, pina la urma am ajuns si la psihiatru si am urmat tratament mai bine de un an cu cele mai noi si scumpe antidepresive in urma carora cred ca am ajuns in halul asta de anxios si depresiv.
asta pe scurt ca sa intelegeti acuzele mele la adresa medicilor ( cu care am avut eu nesansa sa ma intilnesc)
acum ma macina gindul ca miine nu voi putea merge la parastasul tatalui meu pt ca nu ma simt in stare sa conduc 10km si sa ma vad cu lume si toate celelalte.
in alta ordine de idei iubesc la culme NISTE copii.
dar...parca nu mai am puterea necesara sa mai fac ceva.am obosit.imi doresc sa adorm si sa ma trezesc omul ambitios care am fost.daca nu pentru mine atunci macar pt EI.
dar clar am nevoie de ajutor.
stiu...ajuta-te singur...recunosc...nu mai pot.
ma uit pe geam, vad ce zi superba, vad cit sint de prost si tot nu reusesc sa ma motivez.
am o senzatie ca atunci cind esti beat si te rogi sa ajungi repede acasa si sa adormi inainte de a vomita.senzatia permanenta de greata ma dispera iar ideea de a iesi afara sau a conduce ma sperie total.
hai, bucurati-va de ziua asta superba.
Buna tuturor!
Am ajuns sa scriu si eu aici din acelaşi motiv : anxietate. Nu as fi crezut ca voi ajunge vreodată în starea asta, dar uite ca sunt. Acum o luna jumate mi s-au "scurtcircuitat" si mie cablurile...
Povestea e mai lunga, dar nu cred ca are relevanta s-o scriu aici si sa incerc, cum de multe ori am tendinta s-o fac, sa dau vina pe poveste. Acum, inteleg ca eu sunt pricipala vinovata si incerc din rasputeri sa trec peste asta. Ca norocul, eu nu am avut atacuri de panica, cred ca doar 2 la numar, insa alte simptome precum lipsa totala a poftei de mancare, gura uscata, greata, insomnie (adorm repede, dar ma trezesc foarte devreme si...nu mai dorm), insa gandurile negre nu-mi dau pace.
Muncesc, si cand sunt la serviciu, parca sunt eu, cea de dinainte.Cand se face ora sa ma intorc acasa... mi-e frica, pt ca stiu ca ma voi gandi iarasi. Cand spun ganduri negre, ele sunt dintre cele mai negre...:(
Sunt casatorita, am un sot care ma iubeste, dar din pacate nu suntem prea mult timp impreuna din cauza serviciului lui si cel mai important lucru e ca avem un baietel de trei ani, care are nevoie de mine sa creasca mare!!!
Ce urasc cel mai mult la nesuferita asta (anxietetea) e faptul ca mi-a furat sentimentele, mai ales sentimentele mele de mama!!! Ma comport cu fiul meu cat pot eu de "la fel" insa in sufletul meu nu mai simt...
Merg la psiholog din a treia zi din care s-a instalat aceasta stare in mintea mea. Dupa o luna jumate, pot spune ca ma simt mai bine, dar nu ma simt inca bine de tot. Incerc sa am rabdare, sa ma incurajez singura, sa-mi repet ca iubesc viata si ca-mi iubesc copilul.
Cunosc o persoana care a trecut peste asta si parca-mi da aripi sa sper ca si eu voi reusi. In plus, incerc sa-mi modific stilul de viata, fac plimbari, sport aproape in fiecare zi cate o ora, citesc, intru pe net orice, sa nu ma mai gandesc. Mentionez ca iau si magne b6, la recomandarea prietenei mele, care a trecut peste.
Am citit comentariile dvs, si apreciez pe cei care sunt optimisti, cei care ne-au impartasit succesul lor.
Sper ca voi reusi si eu!
Numai de bine!
Am ajuns sa scriu si eu aici din acelaşi motiv : anxietate. Nu as fi crezut ca voi ajunge vreodată în starea asta, dar uite ca sunt. Acum o luna jumate mi s-au "scurtcircuitat" si mie cablurile...
Povestea e mai lunga, dar nu cred ca are relevanta s-o scriu aici si sa incerc, cum de multe ori am tendinta s-o fac, sa dau vina pe poveste. Acum, inteleg ca eu sunt pricipala vinovata si incerc din rasputeri sa trec peste asta. Ca norocul, eu nu am avut atacuri de panica, cred ca doar 2 la numar, insa alte simptome precum lipsa totala a poftei de mancare, gura uscata, greata, insomnie (adorm repede, dar ma trezesc foarte devreme si...nu mai dorm), insa gandurile negre nu-mi dau pace.
Muncesc, si cand sunt la serviciu, parca sunt eu, cea de dinainte.Cand se face ora sa ma intorc acasa... mi-e frica, pt ca stiu ca ma voi gandi iarasi. Cand spun ganduri negre, ele sunt dintre cele mai negre...:(
Sunt casatorita, am un sot care ma iubeste, dar din pacate nu suntem prea mult timp impreuna din cauza serviciului lui si cel mai important lucru e ca avem un baietel de trei ani, care are nevoie de mine sa creasca mare!!!
Ce urasc cel mai mult la nesuferita asta (anxietetea) e faptul ca mi-a furat sentimentele, mai ales sentimentele mele de mama!!! Ma comport cu fiul meu cat pot eu de "la fel" insa in sufletul meu nu mai simt...
Merg la psiholog din a treia zi din care s-a instalat aceasta stare in mintea mea. Dupa o luna jumate, pot spune ca ma simt mai bine, dar nu ma simt inca bine de tot. Incerc sa am rabdare, sa ma incurajez singura, sa-mi repet ca iubesc viata si ca-mi iubesc copilul.
Cunosc o persoana care a trecut peste asta si parca-mi da aripi sa sper ca si eu voi reusi. In plus, incerc sa-mi modific stilul de viata, fac plimbari, sport aproape in fiecare zi cate o ora, citesc, intru pe net orice, sa nu ma mai gandesc. Mentionez ca iau si magne b6, la recomandarea prietenei mele, care a trecut peste.
Am citit comentariile dvs, si apreciez pe cei care sunt optimisti, cei care ne-au impartasit succesul lor.
Sper ca voi reusi si eu!
Numai de bine!
Pai, ""Sukirica"", nene, eu inteleg ca fiecare i-si gaseste propria metoda de a scapa de iadul care se numeste anxietate, dar cred ca tu NU m-ai inteles pe mine!!!, pai sa relateze fiecare, prin ce metode (cu lux de amanunte), a scapat, ca sa ne luminam si noi ceilalti ca vorba aia d-asta am intrat pe forum, sa ne ajutam unii pe altii, nu sa batem campii ci sa gasim ajutor intre noi, ca in rest nu ne prea ajuta nimeni degeaba, cred ca va-ti dat seama.
Pantera 72, ce anume ai vrea sa aflii? Interventiile din cabinetul de psihoterapie sau consiliere psihologica nu pot fi descrise de un pacient pentru ca nu le poate explica din punct de vedere stiintific si este foarte posibil sa nu se potriveasca la mai multe persoane. In atacurile de panica e nevoie sa ajungi sa iti accepti starile, sa nu iti fie teama de ele, sa le dau voie sa se manifeste. Cauza lor sunt frustrarile dintr-un anume domeniu al vietii, sau de pe mai multe planuri, carora, in cabinet, cu sprijinul psihologului, clientul le gaseste solutii, sau, obtine mai multe perspective ale problemei, care ii vor aduce liniste si echilibru. Atacurile de panica pot avea ca radacina si o anumita instabilitate in situatia de viata a clientului. E dificil de descris o tehnica anume, in afara cabinetului, unde nu esti monitorizat de nimeni. Te poti folosi de tehnica gandirii pozitive: "sunt sanatos", "sunt curajos", "voi da voie acestor simptome sa se manifeste asa cum vor si voi ramane in continuare sanatos" etc. Repet: E dificil de descris o tehnica anume, in afara cabinetului, unde nu esti monitorizat de nimeni. Ai nevoie de un spatiu securizant, de cineva care sa iti fie alaturi in a gasi radacina atacurilor de panica sau a anxietatii.
Exista persoane care au apelat la masaje de relaxare sau acupunctura. Asta amelioreaza simptomatologia, dar foarte rar trateaza cauza.
Fratilor, vreau sa precizez ca acesta e ultimul comentariu pe care il scriu pe acest forum.Am avut incredere in aceste forumuri, dar increderea mea in ele s-a risipit.Un singur lucru vreau sa va mai spun.Nu va incredeti in acesti sarlatani, care se numesc psihologi/psihoterapeuti(care, nu se stie ale cui interese servesc, dar nu ale celor suferinzi cu siguranta).Daca vreti un psihoterapeut adevarat, cautati-va un Preot Duhovnic, cu ajutorul caruia veti intelege sensul acestei vieti(fara sa va jupoaie de bani, cum fac acesti asa zisi medici, care nu vad decat gramezi de bani in fata ochilor, si va invata lucruri total gresite).Auziti tarif 100 lei / ora, parca am avea salarii de mii de euro, si toata sedinta de asazisa psihoterapie se desfasoara intr-o camera normala fara vreo investitie majora care sa includa nustiuce aparatura sofisticata, iar studiile pe care le au acesti domni doctori sunt niste studii superioare ca toate celelalte, care nu presupun costuri diferite fata de altele.Cum oare se permite asa ceva?In ce societate traim?Va raspund tot eu.Intr-una care vrea sa extermine pe cei cu probleme(create tot de ei).TREZITI-VA fratilor cat mai aveti timp, si cine stie si poate sa deschida un forum pentru a ajuta cu adevarat pe cei aflati in suferinta de orice fel, sa o faca.Doamne Ajuta, si Sanatate va doresc la toti, eu ma simt super bine si va doresc si voua la fel.Cel mai bun psiholog esti TU insuti, cu ajutorul lui DUMNEZEU.
1. Nu sunt medic
2. Intentia mea a fost de a iti oferi informatiile care am considerat eu ca iti sunt utile. Poti foarte bine sa spui ca nu ai nevoie de ele, fara a ajunge la astfel de cuvinte.
3. Tarifele de 100 de lei nu sunt standard si cu atat mai putin nu le practic eu.
4. Studiile postuniversitare in domeniul psihoterapiei sunt intre 300-500 lei/ 15 ore, iar un psihoterapeut are nevoie de 1500 de ore, CEL PUTIN, plus workshopuri, plus multe multe alte lucruri care sunt publice, pe site-ul copsi.ro, insa e nevoie sa intelegi toata meseria asta inainte de a o critica.
5. Daca ai fost la un singur psiholog si nu a avut efect terapia, nu generaliza! Exista psihologi buni si exista oameni care apreciaza ajutorul lor.
2. Intentia mea a fost de a iti oferi informatiile care am considerat eu ca iti sunt utile. Poti foarte bine sa spui ca nu ai nevoie de ele, fara a ajunge la astfel de cuvinte.
3. Tarifele de 100 de lei nu sunt standard si cu atat mai putin nu le practic eu.
4. Studiile postuniversitare in domeniul psihoterapiei sunt intre 300-500 lei/ 15 ore, iar un psihoterapeut are nevoie de 1500 de ore, CEL PUTIN, plus workshopuri, plus multe multe alte lucruri care sunt publice, pe site-ul copsi.ro, insa e nevoie sa intelegi toata meseria asta inainte de a o critica.
5. Daca ai fost la un singur psiholog si nu a avut efect terapia, nu generaliza! Exista psihologi buni si exista oameni care apreciaza ajutorul lor.
Mai mult decat atat, pe Internet nu se face consiliere psihologica si nici psihoterapie. Ceea ce se intampla pe acest forum este pur si simplu un schimb de opinii. Imi pare rau ca te-ai suparat, nu cred ca am scris nimic sa te jigneasca.
Buna seara, fratilor nu e adevarat ca nu ne putem vindeca de anxietate. Creierul nostru are puterea imensa sa controleze orice afectiune a organismului nostru.Asa cum noi gindim negativ si starea noastra este negativa.Dar daca noi comandam creierului doar ce ar putea sa ne bucure cit de putin ar fi sau creierul o va face.
Am citit undeva nu pot sa dau detalii acum dar, vreau sa va spun ca am ramas uimita.DECI creierul a salvat multi oameni de la foarte multe afectiuni chiar boli grave.CHIAR SI CANCERUL.
FITI optimisti e tot ce conteaza
Psihologul meu mia inspirat increderea si ma convins ca voi fi bn SI VOI FI BN
SI VOI VE-TI FI LA FEL DE BN T
EBUIE SA AVETI INCREDERE IN VOI SI SA INCERCATI SA VA IUBITI PE VOI INSIVA
Am citit undeva nu pot sa dau detalii acum dar, vreau sa va spun ca am ramas uimita.DECI creierul a salvat multi oameni de la foarte multe afectiuni chiar boli grave.CHIAR SI CANCERUL.
FITI optimisti e tot ce conteaza
Psihologul meu mia inspirat increderea si ma convins ca voi fi bn SI VOI FI BN
SI VOI VE-TI FI LA FEL DE BN T
EBUIE SA AVETI INCREDERE IN VOI SI SA INCERCATI SA VA IUBITI PE VOI INSIVA
Ok, am nabigat puţin cu interes prin acest topic şi ţin să precizez câteva lucruri. Sper să le consideraţi utile.
-Anxietatea este o trăsătură şi o stare. Toţi suntem anxioşi într-o anumită măsură dar depinde foarte mult de gradul în care anxietatea permite ateingerea obiectivelor personale )aici intervine caracterul funcţional-disfuncţional).
-În situaţii specifice anxietatea creşte în intensitate chiar şi la o persoană aparent liniştită, fiindcă nu există deprinderile necesare pentru control (aici apare şi anxietatea de performanţă din comportamentul de învăţare şi sexualitate).
-Aţi semnalat declanşarea comorbidităţilor, sunt afecţiuni secundare ce apar pe fondul anxietăţii, nu o înlocuiesc ci cresc stările de anxietate.
-Medicaţia în anxietate este recomandată numai în situaţii de criză (stres post-traumatic, atacuri de panică cu ideaţie suicidară etc.). Efectele secundare pe care uneori trebuie să le înduraţi nu justifică efectul medicamentos.
-Evitaţi consumul de medicamente după ureche şi mai ales nu vă puneţi speranţa în tratamente chimice înainte de a fi încercat tot ce se poat eîncerca pe cont propriu. Confirmarea potenţialului uman se produce doar atunci când fiecare dintre noi aflăm cine suntem, iar asta nu se întâmplă dacă înghiţim pastile, ci doar atunci când confruntăm cu succes situaţiile nesigure. Există şi tratamente medicale pe o perioadă determinată, dar termenul este de un an sau mai mult.
-Cel mai anxios om este cel care se îngrijorează de propria anxietate. Acest lucru duce la evitare şi renunţarea la privilegiile vieţii. Despre controlul gândurilor am vorbit pe alte rubrici. În orice caz, nu vă autoînvinovăţiţi pentru istoria personală, învăţaţi din ea!
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 2am avut atacuri de panica si am luat orfiril si vit b6 si am aflat ca sunt insarcinata
- 4Xanax - vreau sa nu-l mai iau! Cum sa fac?
- 6atac de panica, neliniste, insomnie, slabire
- 10problema neurologica sau problema psihica?
- 19Schizofrenie?...am sanse sa-mi revin?
- 7Depresie, anxietate
- 22cine ma poate ajuta cu un sfat?
- 25Ajutati-ma - Am fost consumatoare de cocaina!
- 1Atac de panica sau este altceva?
- 3Gastrita sau doar anxietate?
- 8cum sa scap de frica, anxietate?
- 0medicamentele pentru anxietate ingrasa?
- 14De 3 ani ma lupt cu niste stari ciudate... anxietate?
- 32stres posttraumatic ori boala grava?
- 3Insomnie, anxietate
- 2Tulburari de anxietate.
- 11Nu inteleg. Anxietate sau probleme cu inima?
- 7Depresie si simptome ciudate
- 5Ameteli si atacuri de panica
- 2Bună ziua, am o strângere mai sus de buric, simt cum se oprește inima pentru puțin
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: