Cum m-am vindecat de atacuri de panica, anxietate
-Tariful de 100 lei/oră nu se mai practică decât foarte rar, în medie tratamentele variază între 30-60 lei. În anumite situaţii, un psiholog responsabil... se pregăteste chiar 3-4 ore pentru o şedinţă de o oră. Dacă vi se pare că terapeutul vă spune "apă de ploaie" şi nu vă provoacă acea stare de insight, atunci este cazul să-l schimbaţi.
-Gândurile negre "ies din cap" dacă faceţi psihoterapie de calitate. De fapt nu trebuie să iasă ci doar să fie puse în colţul vesel... Controlul mental solicită efort şi autoreflecţie continuă.
-Controlul bolilor psihice se bazează pe educarea minţii. Cu cât există mai multă deschidere cu atât veţi avea parte de mai mult succes. Anxietatea se tratează garantat când există sinceritate faţă de terapeut dar şi faţă de sine.
-Terapia online este eficientă pentru anxietate dar nu în orice formă. Situaţiile de criză solicită contact faţă în faţă. Este bine să apelaţi la această formă atât în scop preventiv cât şi pentru tratament. Ţineţi cont că aveţi mai mare libertate în alegerea psihologului potrivit pentru problemele cu care vă confruntaţi.
-Felicitări pentru cei care au subliniat importanţa modificării stilului de viaţă (socializare, alimentaţie, sport, amuzament) ca factor facilitator pentru vindecare, INDIFERENT DE TULBURARE, fiindcă astfel se dezvoltă noi deprinderi şi mecanisme de coping (comportamente centrate pe rezolvarea eficientă a problemelor).
Buna, am revenit. Parerea mea la momentul actual dupa ce am ajuns pe la majoritatea psihiatrilor, 3 psihologi si cu unul chiar am facut sedinte aproape 1 an, am ajuns la concluzia ca mai mult de 4-5 sedinte nu sunt necesare la un psiholog, ma confrunt cu anxietatea de cativa ani buni, in tot acest timp am incercat multe tratamente, chiar si naturale. Sunt citiva pasi care trebuie sa-i facem : 1- Sa intelegem ce se intampla, 2 Sa acceptam ceea ce se intampla, 3. Sa intelegem ca sanatatea perfecta nu exista si sa ne obisnuim cu asta. Din experienta mea in care am zeci de simtome care se manifesta fizic, va pot da citeva idei. In primul rand mi-am modificat stilul de alimentatie, 3 mese pe zi regulate, in principiu nu trebuiesc amestecate prea mult alimentele intre ele, daca la o masa maninci legume sa ramana doar masa cu legume, daca e fructe doar fructe. Evitati dulciuri in exces, grasimi, condimente, dar faceti asta nu doar sa o tineti minte. Un pas important e atunci cind vine frica sau simtomul, sa incercam sa ne amintim ca am mai avut asa ceva si nu ne omoara, cu cit ne speriem mai tare si cu cit ne panicam cu atat mai mult dereglam functionarea organismului. Un exemplu din experienta mea sunt extrasistolele sau tahicardia care ma duceau la un nivel mare de anxietate, acum cind am esv nici nu iau medicatie, stiu ca am mai avut o sa mai am si doar incerc sa fac ceva sa-mi distraga atentia de la ele, observ ca daca nu mai dau apa la moara anxietatii aceasta scade ca intensitate. Ptr mine e un pas foarte mare, inainte cum simteam ceva in piept erau in fata la urgenta sau la cardiologie, acum stau unele seri ore in aritmie si sunt mult mai calm. In alta ordine de idei este plimbarea de realaxare, sau exercitiul fizic, citi dintre voi faceti asta dupa un program stabilit ? incercati sa iesiti in fiecare dimineata si seara sa va plimbati, atunci cind traficul in oras e mai redus, sau faceti asta intr-un parc, facind asta ve-ti avea un somn linistit. Nu in ultimul rand, dar cel mai important lucru pentru mine este credinta, privind trecutul meu si vazind de cite ori am crezut ca mor, am inteles ca Dumnezeu are un plan cu fiecare din noi si cind hotaraste el ceva e bun hotarat, asa ca nu imi mai fac griji, mi-am pus viata in mina Domnului si el are grija de ea.
Ideea de baza este urmatoarea :ACCEPTA CEEA CE TI SE INTAMPLA SI NU TE PANICA, AI MAI TRECUT PRIN ASTA
o sa revin cu anumite postari asa cum am promis. Astept si parerile voastre.
Ideea de baza este urmatoarea :ACCEPTA CEEA CE TI SE INTAMPLA SI NU TE PANICA, AI MAI TRECUT PRIN ASTA
o sa revin cu anumite postari asa cum am promis. Astept si parerile voastre.
Ţinând cont că anxietatea este de mai multe tipuri şi apare în majoritatea tulburărilor mentale, trebuie abordată prin protocoale specifice pentru fiecare situaţie în parte. Paşii pe care i-ai descris sunt importanţi dar mai există multe alte lucruri care merită făcute, dacă ne gândim că anxietatea produce insatisfacţie personală (stimă de sine scăzută), teamă intensă, comportamente evitative şi neajutorare. Chiar dacă aş scrie aici toate tehnicile pe care le-aţi putea folosi în anxietate, tot nu ar fi eficient, fiindcă vulnerabilităţile individuale diferă de la persoană la persoană.
UnTipMisto
Ma regasesc putin in cele scrise de tine mai sus. Si eu mi-am schimbat modul de viata, mananc putin si des, nimic dupa 18:00, eventual un fruct sau ceva foarte usor ca si gustare. Am renuntat la cofeina (rar, poate de 1-2 ori pe saptamana beau doar cate o gura de cafea cu lapte), am renuntat la ciocolata si incerc sa reduc fumatul Beau multa apa pt hidratare, multe ceaiuri relaxante si am renuntat la anxiolitice naturiste de vreo 3-4 zile (in ultimele zice cat le-am luat, parca ma ameteau).
Acum per total ma simt mai bine, imi pot controla simptomele prin diferite metode + ganduri pozitive si chestii de genul asta. Insa in permanenta simt ca e o lupta cu mine insami si de multe ori parca obosesc sa mai lupt...
Tu recomanzi mai sus iesirea in fiecare dimineata, plimbarea in parc etc. Este excelenta recomandarea ta, imi doresc sa ma mai pot plimba singura mai ales ca imi place foarte mult plimbarea, mersul pe jos.
Din cauza anxietatii mie acum imi este foarte frica sa ies singura pe strada si sa stau singura acasa. Nu imi e teama ca o sa mor sau chestii de genul asta, insa imi e foarte mare teama sa nu am un atac de panica fie singura pe strada, fie singura acasa.
Acum fac 'exercitii' de mers singura pe srada de genul pana la colt si inapoi, am reusit sa merg de la mine de la birou pana acasa (cca 15-20 min), la jumatatea drumului ma astepta sotul cu masina si venea in spatele meu cumva fara sa il observ. Azi mi-am propus sa nu ma mai astepte deloc la jumatatea drumului si sa fiu chiar singura pe drum pana acasa.
Insa de fiecare data cand merg singura pe strada/stau singura acasa apar simptome de inceput de atac de panica. Sunt controlabile, la nivel mic spre mediu uneori, insa imi e foarte teama ca poate la un moment dat voi fi obosita sau pur si simplu nu o sa ma pot concentra suficient de bine ca sa imi controlez simptomele.
Deci cu alte cuvinte, imi e frica sa merg singura pe strada si sa stau singura acasa de teama simptomelor, de teama unui atac de panica, imi e frica de ceea ce simt. STIU ca atacul de panica nu omoara pe nimeni, STIU ca trebuie sa accept ceea ce mi se intampla, STIU ca daca ma concentrez pe simptome si daca ma sperii de ele, ele se agraveaza, reusesc sa ma controlez cand sunt acasa cu cei dragi langa mine, insa imi e foarte foarte teama ca nu voi reusi sa ma controlez fizic si psihic cand sunt sigura pe strada sau sunt singura acasa.
Pareri, sugestii din proprie experienta aveti careva?
Ma regasesc putin in cele scrise de tine mai sus. Si eu mi-am schimbat modul de viata, mananc putin si des, nimic dupa 18:00, eventual un fruct sau ceva foarte usor ca si gustare. Am renuntat la cofeina (rar, poate de 1-2 ori pe saptamana beau doar cate o gura de cafea cu lapte), am renuntat la ciocolata si incerc sa reduc fumatul Beau multa apa pt hidratare, multe ceaiuri relaxante si am renuntat la anxiolitice naturiste de vreo 3-4 zile (in ultimele zice cat le-am luat, parca ma ameteau).
Acum per total ma simt mai bine, imi pot controla simptomele prin diferite metode + ganduri pozitive si chestii de genul asta. Insa in permanenta simt ca e o lupta cu mine insami si de multe ori parca obosesc sa mai lupt...
Tu recomanzi mai sus iesirea in fiecare dimineata, plimbarea in parc etc. Este excelenta recomandarea ta, imi doresc sa ma mai pot plimba singura mai ales ca imi place foarte mult plimbarea, mersul pe jos.
Din cauza anxietatii mie acum imi este foarte frica sa ies singura pe strada si sa stau singura acasa. Nu imi e teama ca o sa mor sau chestii de genul asta, insa imi e foarte mare teama sa nu am un atac de panica fie singura pe strada, fie singura acasa.
Acum fac 'exercitii' de mers singura pe srada de genul pana la colt si inapoi, am reusit sa merg de la mine de la birou pana acasa (cca 15-20 min), la jumatatea drumului ma astepta sotul cu masina si venea in spatele meu cumva fara sa il observ. Azi mi-am propus sa nu ma mai astepte deloc la jumatatea drumului si sa fiu chiar singura pe drum pana acasa.
Insa de fiecare data cand merg singura pe strada/stau singura acasa apar simptome de inceput de atac de panica. Sunt controlabile, la nivel mic spre mediu uneori, insa imi e foarte teama ca poate la un moment dat voi fi obosita sau pur si simplu nu o sa ma pot concentra suficient de bine ca sa imi controlez simptomele.
Deci cu alte cuvinte, imi e frica sa merg singura pe strada si sa stau singura acasa de teama simptomelor, de teama unui atac de panica, imi e frica de ceea ce simt. STIU ca atacul de panica nu omoara pe nimeni, STIU ca trebuie sa accept ceea ce mi se intampla, STIU ca daca ma concentrez pe simptome si daca ma sperii de ele, ele se agraveaza, reusesc sa ma controlez cand sunt acasa cu cei dragi langa mine, insa imi e foarte foarte teama ca nu voi reusi sa ma controlez fizic si psihic cand sunt sigura pe strada sau sunt singura acasa.
Pareri, sugestii din proprie experienta aveti careva?
Buna Sukirika, nu forta mai mult decit poti, fortand maresti teama si anxietatea, vreau sa sti ca eu am avut o perioada in care nu ieseam deloc din casa, marele meu noroc a fost ca m-am imprietenit cu un doctor cardiolog care m-a facut sa inteleg anumite aspecte. Am inceput prin a cobora pina la scara, apoi prin a da o tura de bloc, in aproximativ 1 luna am fost capabil sa fac 3-4 ture de bloc, nu vreau sa spun ca am evoluat mult, dar acum chiar si conduc masina singur prin oras, in momentul in care ma loveste tare anietatea ma gindesc ce se poate intampla ??? exact prin ce am mai trecut. frica, ma ingalbenesc, nu ma tin picioarele, aritmie, nu am aer, si multe altele. si daca se va intampla asa ma voi aseza cu fund'ul pe bordura voi bea putina apa, ma voi linisti si voi merge mai departe. Ideea e sa iesi la aer sa te plimbi, daca ai putea socializa ar fi perfect. Ia telefonul cu tine si cit timp iesi la plimbare fa conversatie cu o prietena un prieten, etc. Nu sunt un medic sa-ti pot da sfaturi, la mine functioneaza daca vorbesc cu cineva cit timp sunt plecat, ma simt in siguranta, asta fiind marea probleme ca suntem speriati si nu avem nici o siguranta. Dar ia gindestete daca ar fi sa sti cand vine moartea ?!?!!?, ai sta in casa sa o astepti ????
Incearca sa iesi cite putin afara, ia si sotul cu tine daca este necesar, cit poti sa iesi pina la scara, doar pina acolo mergi si apoi intoarcete, maine poate ajungi pina la coltul blocului, te panichezi si te intorci acasa, dar faci cite un pas...
Nu stiu cit te ajuta ceea ce ti-am scris, dar nimeni nu te poate ajuta mai mult decit tte poti ajuta tu. Nu incerca pasi mari, bucurate pentru fiecare mic pas facut, si multumeste Domnului pentru fiecare zi. O sa treaca totul si o sa-ti aduci aminte cit de speriata erai odata. Multa sanatate si putere. Nu-ti pierde speranta, nu esti niciodata obosita...
Incearca sa iesi cite putin afara, ia si sotul cu tine daca este necesar, cit poti sa iesi pina la scara, doar pina acolo mergi si apoi intoarcete, maine poate ajungi pina la coltul blocului, te panichezi si te intorci acasa, dar faci cite un pas...
Nu stiu cit te ajuta ceea ce ti-am scris, dar nimeni nu te poate ajuta mai mult decit tte poti ajuta tu. Nu incerca pasi mari, bucurate pentru fiecare mic pas facut, si multumeste Domnului pentru fiecare zi. O sa treaca totul si o sa-ti aduci aminte cit de speriata erai odata. Multa sanatate si putere. Nu-ti pierde speranta, nu esti niciodata obosita...
Multumesc UnTipMisto pentru indrumari si incurajari.
La treaba cu mersul pe jos, o fac pas cu pas, nu fortez nimic pt ca nu am curaj sa fac asta. Tu mai sus spuneai ca daca ti se intampla sa ai stari anxioase, te vei aseza pe bordura, vei bea putina apa, te vei linisti si vei merge ma departe. Stiu ca asta ar trebui sa fac si eu, insa mie imi e foarte frica de momentul in care va fi nevoie sa ma asez pe bordura sa ma linistesc... ma gandesc ca daca nu ma pot linisti, atunci ce o sa fac?? Intelegi cum zi? momentan imi lipseste curajul sa fac ceea ce zici tu mai sus.
Cand sunt cu sotul pe strada imi e mai ok, ciudat e ca acum cand merg in locuri in care am mai fost de 'enspe mii de ori, incep sa am stari anxioase (nu merg singura, ci cu sotul meu). In fine, oi trece peste asta.
Sunt constienta de faptul ca atunci cand voi avea puterea si curajul sa ma asez pe bordura sa ma linistesc, atunci multe din temerile mele se vor atenua insa, mie deocamdata imi e frica sa ma asez pe bordura, stii tu la ce ma refer.
Fac sedinte de terapie in fiecare saptamana, terapeuta imi spune exact ce zici si tu, 'sa ma asez pe bordura' ca sa ma linistesc, insa deocamdata imi e frica de asta si de frica asta nu stiu cum sa scap. Dupa cum ma cunosc, la un moment dat o sa ma scarbesc de situatia asta si o sa imi vina in mine o doza de 'mi-se rupe' in asa fel incat o sa am 'curajul' (atunci o sa zic eu, nesimtirea) sa ma asez pe bordura, insa pana atunci... fac pasi mici in fiecare zi ref la fricile mele si odata cu asta, invat sa gandesc pozitiv.
Terapeuta mi-a interzis sa sun pe cineva in timp ce sunt singura. Mi-a impus o regula de genul, daca sunt singura pe strada si daca am stare de anxietate, sa o controlez. Daca nu o pot controla si starea ajunge la un nivel ridicat (sa zic 8), atunci sa astept 10 minute in care in continuare incerc sa ma linistesc si daca nu am reusit sa ma controlez, numai atunci sa sun pe cineva. Spune ca acum am devenit dependenta de persoanele de langa mine si dependenta asta ma face sa fiu vulnerabila.
Si oricum, UnTipMisto, astept cu mare nerabdare si fericire momentul in care o sa imi aduc aminte cat de speriata ERAM... :))
Multumesc si succes si tie !!
p.s. de socializare e mai greu... nu prea am prieteni, m-am mutat in orasul in care traiesc acum prin 2006 si nu sunt o persoana care isi face rapid prieteni... adica mno, daca as avea nevoie sa vb la telefon cu cineva, l-as suna pe sotul meu sau pe soacra-mea, in rest nu prea am pe cine suna... Mda si asta este un lucru la care trebuie sa lucrez, insa le iau pe toate pe rand, cate putin...
La treaba cu mersul pe jos, o fac pas cu pas, nu fortez nimic pt ca nu am curaj sa fac asta. Tu mai sus spuneai ca daca ti se intampla sa ai stari anxioase, te vei aseza pe bordura, vei bea putina apa, te vei linisti si vei merge ma departe. Stiu ca asta ar trebui sa fac si eu, insa mie imi e foarte frica de momentul in care va fi nevoie sa ma asez pe bordura sa ma linistesc... ma gandesc ca daca nu ma pot linisti, atunci ce o sa fac?? Intelegi cum zi? momentan imi lipseste curajul sa fac ceea ce zici tu mai sus.
Cand sunt cu sotul pe strada imi e mai ok, ciudat e ca acum cand merg in locuri in care am mai fost de 'enspe mii de ori, incep sa am stari anxioase (nu merg singura, ci cu sotul meu). In fine, oi trece peste asta.
Sunt constienta de faptul ca atunci cand voi avea puterea si curajul sa ma asez pe bordura sa ma linistesc, atunci multe din temerile mele se vor atenua insa, mie deocamdata imi e frica sa ma asez pe bordura, stii tu la ce ma refer.
Fac sedinte de terapie in fiecare saptamana, terapeuta imi spune exact ce zici si tu, 'sa ma asez pe bordura' ca sa ma linistesc, insa deocamdata imi e frica de asta si de frica asta nu stiu cum sa scap. Dupa cum ma cunosc, la un moment dat o sa ma scarbesc de situatia asta si o sa imi vina in mine o doza de 'mi-se rupe' in asa fel incat o sa am 'curajul' (atunci o sa zic eu, nesimtirea) sa ma asez pe bordura, insa pana atunci... fac pasi mici in fiecare zi ref la fricile mele si odata cu asta, invat sa gandesc pozitiv.
Terapeuta mi-a interzis sa sun pe cineva in timp ce sunt singura. Mi-a impus o regula de genul, daca sunt singura pe strada si daca am stare de anxietate, sa o controlez. Daca nu o pot controla si starea ajunge la un nivel ridicat (sa zic 8), atunci sa astept 10 minute in care in continuare incerc sa ma linistesc si daca nu am reusit sa ma controlez, numai atunci sa sun pe cineva. Spune ca acum am devenit dependenta de persoanele de langa mine si dependenta asta ma face sa fiu vulnerabila.
Si oricum, UnTipMisto, astept cu mare nerabdare si fericire momentul in care o sa imi aduc aminte cat de speriata ERAM... :))
Multumesc si succes si tie !!
p.s. de socializare e mai greu... nu prea am prieteni, m-am mutat in orasul in care traiesc acum prin 2006 si nu sunt o persoana care isi face rapid prieteni... adica mno, daca as avea nevoie sa vb la telefon cu cineva, l-as suna pe sotul meu sau pe soacra-mea, in rest nu prea am pe cine suna... Mda si asta este un lucru la care trebuie sa lucrez, insa le iau pe toate pe rand, cate putin...
Buna din nou Sukirika, nu cred ca o sa ajungi sa te asezi pe bordura, si chiar daca te-ai aseza care ar fi problema ???, nu avem voie sa fim axiosi sau depresivi ?
Sa-ti povestesc, intr-o zi mergeam pina la bancomat sa-mi scot ceva banuti, si pe drum m-a apucat aritmia, imediat frica puls peste 120, etc (legenda) am intors masina si direct la doctor cer ecg, la care doctorul fiind prieten imi face ecg sa ma linisteasca si ma intreaba la ce am venit la el... ai povestesc ce sa intamplat si imi da o explicatie de genul:
trebuia sa merg la bancomat sa-mi scot banii si sa-mi fac treaba, m-am speriat ca se intampla ceva cu inima ? pai daca e sa se intample se intampla si daca ma duc la el si daca imi fac treaba. Deci daca va fi vreodata sa ti se faca rau sa pici jos se va intampla orice ai face si daca stai in casa si daca iesi afara.
Eu te inteleg foarte bine, frica de frica am experimentato de mi de ori, (acum sunt alt fel, ma simt putin mai bine nu stau deloc ies afara, merg in parc, dau o tura de bloc, merg la biserica, etc, SI daca imi e rau stau in pat, acum cind iti scriu am din cind in cand extrasistole, si ca se la fac in ciuda am sa-mi fac ceva de treaba si poate chiar o sa ies sa dau o tura de bloc).
Incearca sa-ti amintesti de momentul in care te-ai indragostit de sotul tau, sau la ceva frumos si iesi afara si da citeva ture, vreau sa stiu ce sentiment ai atunci cind revi in casa.
Nu incerca sa fi o persoana perfecta, in acest moment esti anxioasa nu-ti dori sa fi alcineva, asa ca atunci cind poti incearca sa iesi sa te plimbi, insa nu forta. Mult curaj.Domnul cu tine.
Sa-ti povestesc, intr-o zi mergeam pina la bancomat sa-mi scot ceva banuti, si pe drum m-a apucat aritmia, imediat frica puls peste 120, etc (legenda) am intors masina si direct la doctor cer ecg, la care doctorul fiind prieten imi face ecg sa ma linisteasca si ma intreaba la ce am venit la el... ai povestesc ce sa intamplat si imi da o explicatie de genul:
trebuia sa merg la bancomat sa-mi scot banii si sa-mi fac treaba, m-am speriat ca se intampla ceva cu inima ? pai daca e sa se intample se intampla si daca ma duc la el si daca imi fac treaba. Deci daca va fi vreodata sa ti se faca rau sa pici jos se va intampla orice ai face si daca stai in casa si daca iesi afara.
Eu te inteleg foarte bine, frica de frica am experimentato de mi de ori, (acum sunt alt fel, ma simt putin mai bine nu stau deloc ies afara, merg in parc, dau o tura de bloc, merg la biserica, etc, SI daca imi e rau stau in pat, acum cind iti scriu am din cind in cand extrasistole, si ca se la fac in ciuda am sa-mi fac ceva de treaba si poate chiar o sa ies sa dau o tura de bloc).
Incearca sa-ti amintesti de momentul in care te-ai indragostit de sotul tau, sau la ceva frumos si iesi afara si da citeva ture, vreau sa stiu ce sentiment ai atunci cind revi in casa.
Nu incerca sa fi o persoana perfecta, in acest moment esti anxioasa nu-ti dori sa fi alcineva, asa ca atunci cind poti incearca sa iesi sa te plimbi, insa nu forta. Mult curaj.Domnul cu tine.
Multumesc mult UnTipMisto pentru indrumari!!
Uite, cand ai mentionat ca sa imi amintesc de momentul in care m-am indragostit de sotul meu chiar am zambit sincer pt ca... ciudat, stiu, insa... am uitat ca asta este o amintire foarte frumoasa!! momentul cand m-am indragostit de sotul meu!!
Si da, ai dreptate in ceea ce spui, adica pt mine cel putin are logica. Chiar acum ma intrebam daca sa merg tot drumul singura acasa sau sa ma astepte sotul la jumatatea drumului. Dar mi-ai dat curaj sa merg singura acasa pe jos si asa voi face. Voi merge singura acasa pe jos si in timpul ala o sa imi amintesc cand si cum m-am indragostit de sotul meu :))
O sa iti scriu ce sentiment am avut cand ajung acasa. Si faptul ca sunt persoane ca tine care au experimentat ceea ce simt eu acum imi da mult curaj in sensul ca nu e o speranta pierduta si ca se poate trece peste asta!
Multumesc mult! Doamne Ajuta si pt tine!!
Uite, cand ai mentionat ca sa imi amintesc de momentul in care m-am indragostit de sotul meu chiar am zambit sincer pt ca... ciudat, stiu, insa... am uitat ca asta este o amintire foarte frumoasa!! momentul cand m-am indragostit de sotul meu!!
Si da, ai dreptate in ceea ce spui, adica pt mine cel putin are logica. Chiar acum ma intrebam daca sa merg tot drumul singura acasa sau sa ma astepte sotul la jumatatea drumului. Dar mi-ai dat curaj sa merg singura acasa pe jos si asa voi face. Voi merge singura acasa pe jos si in timpul ala o sa imi amintesc cand si cum m-am indragostit de sotul meu :))
O sa iti scriu ce sentiment am avut cand ajung acasa. Si faptul ca sunt persoane ca tine care au experimentat ceea ce simt eu acum imi da mult curaj in sensul ca nu e o speranta pierduta si ca se poate trece peste asta!
Multumesc mult! Doamne Ajuta si pt tine!!
UnTipMisto - ti-am ramas "datoare" ca sa zic asa cu un raspuns :)
Am venit de la servici singura pe jos pana acasa, mi-am impus sa ma gandesc la ceva frumos cum ar fi momentul cand m-am indragostit de sotul meu :) care e chiar frumos, insa a durat cateva secunde, poate nici un minut. Apoi am inceput sa ametesc si tot aveam impresia ca nu trag aer suficient in mine. Aproape tot drumul am mers cu respiratie abdominala si m-am infranat sa nu pun mana pe telefon sa il sun pe sotul meu. La colt (cca. 220 m) i-am dat mesaj sotului meu sa iasa la poarta (ca sa il vad).
Mno ce sa zic... nu a fost chiar plimbarea perfecta insa am venit totusi acasa singura pe jos.
Mi se pare chiar aiurea sa ma bucur ca am venit acasa singura pe jos atata timp cat anii trecuti am facut drumul asta dus-intors de mii de ori, din placere... Visez si imi imaginez ziua cand voi face asta din nou din placere. Acum o fac oarecum fortat pt ca stiu ca trebuie sa "exersez" mersul singura pe jos...
Mult succes tuturor si sa nu va dati batuti!! Multumesc, UnTipMisto!
Am venit de la servici singura pe jos pana acasa, mi-am impus sa ma gandesc la ceva frumos cum ar fi momentul cand m-am indragostit de sotul meu :) care e chiar frumos, insa a durat cateva secunde, poate nici un minut. Apoi am inceput sa ametesc si tot aveam impresia ca nu trag aer suficient in mine. Aproape tot drumul am mers cu respiratie abdominala si m-am infranat sa nu pun mana pe telefon sa il sun pe sotul meu. La colt (cca. 220 m) i-am dat mesaj sotului meu sa iasa la poarta (ca sa il vad).
Mno ce sa zic... nu a fost chiar plimbarea perfecta insa am venit totusi acasa singura pe jos.
Mi se pare chiar aiurea sa ma bucur ca am venit acasa singura pe jos atata timp cat anii trecuti am facut drumul asta dus-intors de mii de ori, din placere... Visez si imi imaginez ziua cand voi face asta din nou din placere. Acum o fac oarecum fortat pt ca stiu ca trebuie sa "exersez" mersul singura pe jos...
Mult succes tuturor si sa nu va dati batuti!! Multumesc, UnTipMisto!
Eu ma bucur foarte mult Sukirika pentru ca ai reusit sa ajungi singura acasa, e un pas mic dar important, nu trebuie sa te gindesti la ce a fost pe drum gindestete cit de puternica ai fost, si bucurate pentru fiecare reusita. Educati subconstientul ca pe un copil mic, vine frica las-o sa treaca nu te gindi, milioane de ginduri trec pe linga noi, important e ce gand oprim sa-l exploram. Gindestete cind te-ai indragostit, apoi o sa vina teama, gindestete la prima imbratisare, poate frica deja are stapinire pe tine, gindestete la primul sarut. nu lasa frica sa te domine, domino tu pe ea, tu controlezi frica si nu ea pe tine, cind vine gindestete ca e un accesoriu al tau, o poseta spre exemplu, si las-o acolo, tu amintesteti de clipele frumoase. Ma bucur daca pot sa te ajut. Incearca sa mergi pe jos dimineata e foarte important, priveste cum lumea e grabita sa ajunga la munca, priveste mult in jur si inspira adinc.
Nu-ti pierde speranta.
NIMIC NU E INTAMPLATOR
Nu-ti pierde speranta.
NIMIC NU E INTAMPLATOR
Buna Sukirika, deja ai acceptat ceea ce ti se întâmplă iar acest lucru se observă din modul în care încerci să depăşeşti simptomele. Este o strategie foarte bună, astfel are loc practic expunerea graduală, ceea ce va face ca treptat frica de a avea un atac să scadă. Felicitări pentru curaj şi realism, iar când ţi se pare că ai obosit, gândeşte-te la progresul pe care l-ai realizat de una singură şi la lucrurile care se vor schimba dacă vei continua să susţii schimbarea în acelaşi mod.
Spui că ţi-e teamă CĂ LA UN MOMENT DAT P O A T E, nu vei putea face faţă, dar în acelaşi timp acest POATE lasă loc de o interpretare pozitivă, pentru că tu ai putea face faţă la fel de bine cum ai făcut-o şi până acum. Caută dovezi pentru eficienţă în situaţiile de succes pe care le-ai trăit, observă lucrurile care ţi se datorează ţie şi nu pune la îndoială capacitatea de control sau eficienţa tehnicilor pe care le foloseşti.
Felicitări şi ţie "UnTipMisto", pentru comentarii şi progres.
Numai BINE!
Spui că ţi-e teamă CĂ LA UN MOMENT DAT P O A T E, nu vei putea face faţă, dar în acelaşi timp acest POATE lasă loc de o interpretare pozitivă, pentru că tu ai putea face faţă la fel de bine cum ai făcut-o şi până acum. Caută dovezi pentru eficienţă în situaţiile de succes pe care le-ai trăit, observă lucrurile care ţi se datorează ţie şi nu pune la îndoială capacitatea de control sau eficienţa tehnicilor pe care le foloseşti.
Felicitări şi ţie "UnTipMisto", pentru comentarii şi progres.
Numai BINE!
Multumesc dnul Dr Nica, pentru cuvinte si incurajari. Ma ajuta mult ce ati scris dvs. mai sus si imi da curaj. Invat acum sa cred in mine si in abilitatile mele, invat sa gandesc pozitiv (dar in acelasi timp realist) si invat sa nu mai fiu dezamagita de mine si descurajata atunci cand nu sunt in cele mai bune momente ale mele :)
Oricum, ma bucur ca v-ati spus si dvs punctul de vedere, cel putin pe acel "poate" nu l-am vazut deloc ca ar lasa loc la o interpretare pozitiva... o sa ma gandesc la asta.
In alta ordine de idei, o parere daca li s-a mai intamplat si altora ce am realizat eu azi dimineata, cred ca mi-ar prinde bine.
Azi dimineata am realizat ca acum imi este foarte frica de tot ce inainte (de primul atac de panica ce a declansat anxietatea mea) imi facea o deosebita placere sa fac. De exemplu azi dimineata m-am trezit cu mega emotii si agitatie pt ca urma sa ma duca sotul la birou cu duba (nu masina mica), duba in care am calatorit sute de mii de kilometrii alaturi de sotul meu si intotdeauna mi-a placut sa merg cu duba (m-a dus la birou cu masina mica - evitare - not good!)
Sau alt exemplu, inainte imi placea maxim sa merg cu cateaua undeva in celalalt capat al orasului unde e loc de plimbare pt catei si unde se aduna mai multi si e distractie faina. Ma relaxa acest lucru, trebuia sa il conving pe sotul meu sa mergem si etc. Acum parca nu mai am curaj sa merg, ma sperie lucrul asta si de ce? pai "daca mi se face rau si am un atac de panica??"
Voua vi s-a intamplat sa va fie frica de lucruri care inainte va faceau foarte mare placere si va relaxau? Daca da, cum v-ati revenit?
Multumesc.
Oricum, ma bucur ca v-ati spus si dvs punctul de vedere, cel putin pe acel "poate" nu l-am vazut deloc ca ar lasa loc la o interpretare pozitiva... o sa ma gandesc la asta.
In alta ordine de idei, o parere daca li s-a mai intamplat si altora ce am realizat eu azi dimineata, cred ca mi-ar prinde bine.
Azi dimineata am realizat ca acum imi este foarte frica de tot ce inainte (de primul atac de panica ce a declansat anxietatea mea) imi facea o deosebita placere sa fac. De exemplu azi dimineata m-am trezit cu mega emotii si agitatie pt ca urma sa ma duca sotul la birou cu duba (nu masina mica), duba in care am calatorit sute de mii de kilometrii alaturi de sotul meu si intotdeauna mi-a placut sa merg cu duba (m-a dus la birou cu masina mica - evitare - not good!)
Sau alt exemplu, inainte imi placea maxim sa merg cu cateaua undeva in celalalt capat al orasului unde e loc de plimbare pt catei si unde se aduna mai multi si e distractie faina. Ma relaxa acest lucru, trebuia sa il conving pe sotul meu sa mergem si etc. Acum parca nu mai am curaj sa merg, ma sperie lucrul asta si de ce? pai "daca mi se face rau si am un atac de panica??"
Voua vi s-a intamplat sa va fie frica de lucruri care inainte va faceau foarte mare placere si va relaxau? Daca da, cum v-ati revenit?
Multumesc.
Multumesc domnule Dr. Andrei Nica, am invatat ca cea mai grea lupta din viata unui om, e cu el insasi. Dar, atunci cind ajungi la anxietate generalizata trebuie doar sa lupti sa fi calm si sa nu lupti cu simtomele. Am studiat foarte mult, si am ajuns sa am prieteni foarte multi doctori, care m-au facut sa inteleg in mare parte cum functioneaza corpul omenesc (masinaria suprema).
Am o intrebare daca sunteti amabil sa-mi raspundeti. Anxioliticile (medicamentele pentru scufita) gen, clonazepam, lorazepam, pot demasca o depresie ?
Va multumesc.
Am o intrebare daca sunteti amabil sa-mi raspundeti. Anxioliticile (medicamentele pentru scufita) gen, clonazepam, lorazepam, pot demasca o depresie ?
Va multumesc.
Sukirika, simtomele care apar la tine sunt poate reactia la stres, daca pe zi ce trece tot mai apar simtome asta inseamna ca nu ai ajuns sa intelegi si sa accepti ceea ce ti se intampla. Se intampla ca poate pentru o zi stresanta care ai avut-o acum 2-3 zile sa ai unele reacti ciudate abia azi sau poate maine. Imi cer scuze pentru ceea ce scriu, nu sunt doctor si ma poate contrazice oricine, e o parere personala experimentata. Eu te sfatuiesc sa nu mai cauti cauze, sau sa afli daca ceea ce ti se intampla se mai intampla si altora, asta nu va duce decit la agravarea simtomatologiei.
Accepta ceea ce ti se intampla, nu esti singura, nu stiu sa-ti spun cit la suta din populatie sufera de anxietate dar iti pot garanta ca e un procent foarte mare, pentru ca in Romania inca oamenii sunt rezervati in ceea ce priveste deplasarea la un psiholog.
Incearca sa te gindesti, cind vrei sa pleci undeva, cit de bine iti va face miscarea si aerul curat. daca te gindesti ca vei avea un atac de panica, asta se va intampla. E o programare care ti-o faci singurica. Subconstientul nostru e foarte maleabil daca pot spune asa, si nu te mai programa negativ. Incearca sa nu-ti mai pui organismul in alarma continuu, asta nu va face bine ci doar va consuma multe resurse.
Caunta pe net simtomatologia anxietatii, vezi toate simtomele si apoi te opresti (nu te mai vaiti :) ), vi aici si ne scri ce progrese ai facut si ce solutii mai poti gasi. E un sfat prietenesc, sper sa nu te superi.
O zi placuta.
Accepta ceea ce ti se intampla, nu esti singura, nu stiu sa-ti spun cit la suta din populatie sufera de anxietate dar iti pot garanta ca e un procent foarte mare, pentru ca in Romania inca oamenii sunt rezervati in ceea ce priveste deplasarea la un psiholog.
Incearca sa te gindesti, cind vrei sa pleci undeva, cit de bine iti va face miscarea si aerul curat. daca te gindesti ca vei avea un atac de panica, asta se va intampla. E o programare care ti-o faci singurica. Subconstientul nostru e foarte maleabil daca pot spune asa, si nu te mai programa negativ. Incearca sa nu-ti mai pui organismul in alarma continuu, asta nu va face bine ci doar va consuma multe resurse.
Caunta pe net simtomatologia anxietatii, vezi toate simtomele si apoi te opresti (nu te mai vaiti :) ), vi aici si ne scri ce progrese ai facut si ce solutii mai poti gasi. E un sfat prietenesc, sper sa nu te superi.
O zi placuta.
UnTipMisto
Multumesc, sa stii ca ai dreptate, adica are logica ce spui. Si chiar nu m-am gandit la partea ca "sa nu mai cauti cauze, sau sa afli daca ceea ce ti se intampla se mai intampla si altora, asta nu va duce decit la agravarea simtomatologiei." Chiar mi se pare logic ceea ce spui.
Poate ca nu am acceptat in totalitate ceea ce mi se intampla. Acum invat sa accept, zic eu. Insa am momente cand nu pot sa nu ma gandesc de ce inainte nu imi era frica si acum mi-e frica. Adica sunt persoane langa mine care ma sustin si care mi-au spus ca nu par a fi o persoana anxioasa, ca ei ma vad ca fiind o persoana energetica si pozitiva si ca niciodata nu si-ar fi putut imagina ca eu am trasaturi anxioase. Sincera sa fiu, nici eu nu mi-as fi putut imagina asta si sunt momente cand simt ca asa voi ramane toata viata, adica cu senzatii de anxietate si cu frici si ca nu ma voi mai bucura la maxim de ceea ce imi ofera viata.
Uite, logica imi spune ca nu sunt deacord cu ce am scris mai sus, in ultima parte, insa cam asta simt acum, in momentul asta. O sa pun asta in baza faptului ca poate nu sunt intr-unul dintre cele mai bune momente ale mele :)
Uite, imi promit mie ca voi reveni aici pe forum de ficare data numai cu progrese, lucruri bune si pareri personale referitoare la experienta proprie care poate pe unii ii ajuta.
Multumesc, UnTipMisto
Multumesc, sa stii ca ai dreptate, adica are logica ce spui. Si chiar nu m-am gandit la partea ca "sa nu mai cauti cauze, sau sa afli daca ceea ce ti se intampla se mai intampla si altora, asta nu va duce decit la agravarea simtomatologiei." Chiar mi se pare logic ceea ce spui.
Poate ca nu am acceptat in totalitate ceea ce mi se intampla. Acum invat sa accept, zic eu. Insa am momente cand nu pot sa nu ma gandesc de ce inainte nu imi era frica si acum mi-e frica. Adica sunt persoane langa mine care ma sustin si care mi-au spus ca nu par a fi o persoana anxioasa, ca ei ma vad ca fiind o persoana energetica si pozitiva si ca niciodata nu si-ar fi putut imagina ca eu am trasaturi anxioase. Sincera sa fiu, nici eu nu mi-as fi putut imagina asta si sunt momente cand simt ca asa voi ramane toata viata, adica cu senzatii de anxietate si cu frici si ca nu ma voi mai bucura la maxim de ceea ce imi ofera viata.
Uite, logica imi spune ca nu sunt deacord cu ce am scris mai sus, in ultima parte, insa cam asta simt acum, in momentul asta. O sa pun asta in baza faptului ca poate nu sunt intr-unul dintre cele mai bune momente ale mele :)
Uite, imi promit mie ca voi reveni aici pe forum de ficare data numai cu progrese, lucruri bune si pareri personale referitoare la experienta proprie care poate pe unii ii ajuta.
Multumesc, UnTipMisto
Sukirika. In ultima parte e un sfat care o sal intelegi mult mai tarziu, sunt deacord cu tine sa spui tot ce simti.
Cum ai ajuns sa fi asa de anxioasa nu stiu daca iti poate da cineva raspuns, raspunsul e la tine. Eu conduceam inainte facand drifturi pe serpentine, impingand la limita totul, acum abia mai conduc prin oras... Mi-am pus de sute de ori intrebarea de ce asa ? de ce eu ?.. poate asa a vrut Domnul sa ma calmeze, poate daca o tineam in acel stil nu mai aveam ocazia sa-ti scriu tie acum :)
Dar cind aveam aceste intrebari nu faceam decit sa-mi doresc prea mult de la mine sa consum resurse sa ma stresez etc. Ziua de azi nu va fi niciodata ca cea de ieri. Pentru mine nimic nu e intamplator.
Nu fi deacord cu mine, eu intru rar sa scriu dar cind scriu nu ma mai opresc, alege doar ce-ti convine.
Multumesc si eu :)
Cum ai ajuns sa fi asa de anxioasa nu stiu daca iti poate da cineva raspuns, raspunsul e la tine. Eu conduceam inainte facand drifturi pe serpentine, impingand la limita totul, acum abia mai conduc prin oras... Mi-am pus de sute de ori intrebarea de ce asa ? de ce eu ?.. poate asa a vrut Domnul sa ma calmeze, poate daca o tineam in acel stil nu mai aveam ocazia sa-ti scriu tie acum :)
Dar cind aveam aceste intrebari nu faceam decit sa-mi doresc prea mult de la mine sa consum resurse sa ma stresez etc. Ziua de azi nu va fi niciodata ca cea de ieri. Pentru mine nimic nu e intamplator.
Nu fi deacord cu mine, eu intru rar sa scriu dar cind scriu nu ma mai opresc, alege doar ce-ti convine.
Multumesc si eu :)
UnTipMisto, ce înţelegi prin a demasca? Te aştepţi ca după tratarea anxietăţii să apară de fapt depresia? Acest lucru se poate întâmpla dacă eventual nu obţii efectul dorit şi se declanşează emoţii negative (tristeţe şi dezamăgire). În general anxietatea persistentă se asociază cu depresia, fiindcă crează disconfort, frustrare şi iritabilitate.
Nu sunt psihiatru, deci nu mă pot pronunţa cu privire la efectul medicamentos. În general medicaţia este centrată pe neurotransmiţători ce sunt implicaţi în mai multe forme de patologie şi ar trebui să susţină esul. Cred că depinde foarte mult şi de doza administrată sau efectele secundare percepute.
Sukirika, în anxietate - atacul de panică apare frecvent generalizarea simptomelor la diverse situaţii în care există fie evaluare socială, fie anumite limite ce aparent par incontrolabile.
Analizează avantajele şi dezavantajele, observă limitele reale sau autoimpuse şi găseşte plăcerea dincolo de anxietate.
Analizează avantajele şi dezavantajele, observă limitele reale sau autoimpuse şi găseşte plăcerea dincolo de anxietate.
Simptomele devin cu atât mai intense cu cât stresul general din viaţă persistă. Acum duci o luptă, ceea ce implică deci activarea şi tolerarea stresului iar astfel apar vulnerabilităţi pentru atacuri de panică. Fii conştientă de acest lucru, nu renunţa atât de uşor, treptat te vei adapta. Chiar dacă apare îngrijorarea sau anxietatea, observ că nu apar atacuri de panică. Un semn bun.
Dr Nica, multumesc pentru indicatii. Da, intr-adevar, nu am mai avut atacuri de panica. Primul atac de panica l-am avut in 31.07.2012 si habar nu aveam ce se intampla cu mine, dupa care am mai avut 2 atacuri de panica la diferenta de cateva saptamani fiecare, scazute in intensitate in mod gradual. (primul de nivel 10, al 2-lea de nivel 8, al 3-lea de nivel 7 sa zic). Peste ele am trecut cum am trecut, anxietatea mea s-a dezvoltat in urma acestor atacuri de panica, adica parca mai nasol mi-a fost dupa atacul de panica d.p.d.v. fizic si mai ales psihic, nu in timpul acestuia.
In alta ordine de idei, ieri am avut o noua sedinta de terapie si as vrea sa impartasesc si aici concluziile la care am ajuns si solutiile aferente, poate ajuta pe cineva:
1. Incep cu ce spunea dnul Dr Nica mai sus, ceea ce pare ca se numeste expunere graduala. Pana acum, terapeuta ma impingea de la spate la expunere... nu stiu cum sa zic, cu "hei rup", adica ceva gen toate deodata. Eu nu ma simt in stare sa fac asta si a observat si ea ca expunerea graduala, in trepte, la mine da rezultate cel mai bine. Pasi mici si siguri.
Asadar, am facut un "plan de atac" referitor la mersul pe jos singura si statul acasa singura. Asta se va intampla in fiecare zi, este ca un exercitiu pe care trebui sa il fac in fiecare zi, cu ajutorul sotului meu si al soacrei mele. Timpii de stat acasa cresc in fiecare zi, la fel si distantele de mers singura pe jos (acasa-birou dus-intors, plimbat cateaua singura pe langa casa si iesit de la birou 30 minute). Ideea e sa fiu consecventa pt ca daca de ex. stau singura acasa 20 min azi si inca 20 min peste 4-5 zile, atunci nu rezolv nimic. Acum am inteles.
Simt ca asta ma face sa fiu mai constiincioasa si daca de exemplu in prima zi nu ma descurc, a doua zi repet exercitiul din prima zi pana sunt ok.
2. Am ajuns la concluzia ca mie imi este acum frica de ganduri. Terapeuta spune ca nu e nimic anormal cu lucrul asta. Adica ceva de genul ca "imi e frica ca o sa ma gandesc ca o sa imi fie frica daca fac cutare lucru". Indicatiile ei sunt sa las gandurile sa treaca, asa cum las si simptomele sa treaca. In cazul in care gandurile nu trec si se intensifica, atunci voi pune in aplicare exercitii de distragere a gandurilor (numarat de la 500 in jos, din 11 in 11, sau adun 13+13+13 etc, sau descriu lucruri din jurul meu etc.)
3. O alta concluzie la care am ajuns a fost faptul ca eu evit simptomele, senzatiile chiar si la nivel foarte foarte mic deoarece imi e frica de ele. Este adevarat si stie oricine ca senzatiile de anxietate (nici nu vb de atac de panica) sunt foarte incomode si necesita putere pentru a le primi "cu bratele deschise" si a le "lasa sa treaca". Mie intr-adevar imi e teama si de ce mai mica senzatie de anxietate si evit aceste senzatii. Adica evit la maxim situatiile in care cred eu ca as putea avea aceste senzatii, de altfel prea multe situatii. De aici rezultand anxietatea mea generalizata, adica acum imi e frica de orice lucru sau loc "nou" (care l-am mai facut de zeci de ori sau unde am mai fost de multe ori). Aici nici nu mai discut de lucruri/locuri complet necunoscute.
4. Mi-a spus ca atitudinea a fost mai buna azi ca si saptamana trecuta in sensul ca saptamana trecuta nu acceptam nimic, acum am acceptat expunerea asta graduala. Concluzia mea: inseamna ca nu citesc chiar degeaba carti motivationale cu referire la atitudine si ganduri pozitive, desi terapeuta nu e neaparat deacord cu ele, insa eu simt ca pe mine ma ajuta atata timp cat am si o doza de realism.
5. Am decis sa intru sa scriu aici pe forum o singura data pe zi, de regula dimineata, seara acasa nu prea intru pe net. Mi se pare ca ma gandesc mult prea mult la anxietate si tot ce tine de asta. Nu mai vorbesc cu cei din jurul meu, doar ocazional diverse situatii cu sotul. Dar ieri mi-am dat seama ca si atunci cand citesc, parca in subconstientul meu, undeva in spate, tot la anxietatea mea ma gandesc. Nu imi place asta, imi e incomod si vreau sa fac tot posibilul sa nu ma mai gandesc atat de mult la anxietate.
Poate cele de mai sus ajuta si pe altii in, sper sa fie cu folos.
Oricum, eu imi doresc succes cu expunerea graduala, tarie de caracter sa nu dau inapoi, atitudine buna, optimism si curaj maxim sa duc la bun sfarsit ceea ce mi-am propus. Si daca stau sa ma gandesc mai bine, ce o fi, o fi! Chiar nu a murit nimeni din anxietate.
O zi frumoasa tuturor! :)
In alta ordine de idei, ieri am avut o noua sedinta de terapie si as vrea sa impartasesc si aici concluziile la care am ajuns si solutiile aferente, poate ajuta pe cineva:
1. Incep cu ce spunea dnul Dr Nica mai sus, ceea ce pare ca se numeste expunere graduala. Pana acum, terapeuta ma impingea de la spate la expunere... nu stiu cum sa zic, cu "hei rup", adica ceva gen toate deodata. Eu nu ma simt in stare sa fac asta si a observat si ea ca expunerea graduala, in trepte, la mine da rezultate cel mai bine. Pasi mici si siguri.
Asadar, am facut un "plan de atac" referitor la mersul pe jos singura si statul acasa singura. Asta se va intampla in fiecare zi, este ca un exercitiu pe care trebui sa il fac in fiecare zi, cu ajutorul sotului meu si al soacrei mele. Timpii de stat acasa cresc in fiecare zi, la fel si distantele de mers singura pe jos (acasa-birou dus-intors, plimbat cateaua singura pe langa casa si iesit de la birou 30 minute). Ideea e sa fiu consecventa pt ca daca de ex. stau singura acasa 20 min azi si inca 20 min peste 4-5 zile, atunci nu rezolv nimic. Acum am inteles.
Simt ca asta ma face sa fiu mai constiincioasa si daca de exemplu in prima zi nu ma descurc, a doua zi repet exercitiul din prima zi pana sunt ok.
2. Am ajuns la concluzia ca mie imi este acum frica de ganduri. Terapeuta spune ca nu e nimic anormal cu lucrul asta. Adica ceva de genul ca "imi e frica ca o sa ma gandesc ca o sa imi fie frica daca fac cutare lucru". Indicatiile ei sunt sa las gandurile sa treaca, asa cum las si simptomele sa treaca. In cazul in care gandurile nu trec si se intensifica, atunci voi pune in aplicare exercitii de distragere a gandurilor (numarat de la 500 in jos, din 11 in 11, sau adun 13+13+13 etc, sau descriu lucruri din jurul meu etc.)
3. O alta concluzie la care am ajuns a fost faptul ca eu evit simptomele, senzatiile chiar si la nivel foarte foarte mic deoarece imi e frica de ele. Este adevarat si stie oricine ca senzatiile de anxietate (nici nu vb de atac de panica) sunt foarte incomode si necesita putere pentru a le primi "cu bratele deschise" si a le "lasa sa treaca". Mie intr-adevar imi e teama si de ce mai mica senzatie de anxietate si evit aceste senzatii. Adica evit la maxim situatiile in care cred eu ca as putea avea aceste senzatii, de altfel prea multe situatii. De aici rezultand anxietatea mea generalizata, adica acum imi e frica de orice lucru sau loc "nou" (care l-am mai facut de zeci de ori sau unde am mai fost de multe ori). Aici nici nu mai discut de lucruri/locuri complet necunoscute.
4. Mi-a spus ca atitudinea a fost mai buna azi ca si saptamana trecuta in sensul ca saptamana trecuta nu acceptam nimic, acum am acceptat expunerea asta graduala. Concluzia mea: inseamna ca nu citesc chiar degeaba carti motivationale cu referire la atitudine si ganduri pozitive, desi terapeuta nu e neaparat deacord cu ele, insa eu simt ca pe mine ma ajuta atata timp cat am si o doza de realism.
5. Am decis sa intru sa scriu aici pe forum o singura data pe zi, de regula dimineata, seara acasa nu prea intru pe net. Mi se pare ca ma gandesc mult prea mult la anxietate si tot ce tine de asta. Nu mai vorbesc cu cei din jurul meu, doar ocazional diverse situatii cu sotul. Dar ieri mi-am dat seama ca si atunci cand citesc, parca in subconstientul meu, undeva in spate, tot la anxietatea mea ma gandesc. Nu imi place asta, imi e incomod si vreau sa fac tot posibilul sa nu ma mai gandesc atat de mult la anxietate.
Poate cele de mai sus ajuta si pe altii in, sper sa fie cu folos.
Oricum, eu imi doresc succes cu expunerea graduala, tarie de caracter sa nu dau inapoi, atitudine buna, optimism si curaj maxim sa duc la bun sfarsit ceea ce mi-am propus. Si daca stau sa ma gandesc mai bine, ce o fi, o fi! Chiar nu a murit nimeni din anxietate.
O zi frumoasa tuturor! :)
pt Sukirika si nu numai
in seara cind am vorbit m-am simtit si am dormit f bine.
dupa aceea am inceput sa ma gindesc la ceea ce incerc sa uit de luni bune: senzatiile pe care le-am avut la atacul de panica si de care nu credeam ca poate exista ceva mai urit -dar totusi am constatat ca vertijul paroxistic din septembrie a fost cu citeva clase peste AP.
starile cele mai pregnante la atac au fost la mine :greata, ameteala, durerea de cap, tremur puternic si senzatia ca am innebunit.
nu am avut prob. notabile cu respiratia (imi tin un jurnal si zilele trecute am recitit din el)
din pacate pt mine am, , reusit, , sa imi amplific starea de frica (imi este frica de vertij, de doctori, de pastile, de...multe), am incercat sa ma smulg din casa si sa fac cite ceva dar nu am reusit sa depasesc starea.
pina la urma am luat acum un xanax si mi-am linistit mintea.
pina la urma nu imi pare rau ca m-am rascolit pt ca.m-am convins ca tu ai mari sanse sa scapi de anxitate atit timp cit faci efortul sa te duci ma munca, sa rizi, sa gindesti pozitiv, sa ai cit mai putine si rare contacte cu cei mai bolnavi ca tine( cum probabil sintem restul de aici)
te vei supara acum, dar iti mai spun o data ca te-ar ajuta mult sa iei o perioada scurta xanax sau anxiar, chiar neregulat ci numai in momente grele, nu vei capata nici o dependenta si nici un efect secundar.
iti vei atenua din stari, vei capata incredere, iar faptul ca faci psihoterapie si citesti carti motivationale te vor ajuta sa depasesti momentul.
daca nu, vei lungi acest, , moment, , si cu cit va fi mai lung cu atit iti va fi mai greu sa te repari.si nu vreau sa ajungi nici tu nici altcineva in situatia mea sau a lui untipmisto si a altora.
eu inca mai cred ca daca intram pe un tratament mai bine tintit as fi scapat si eu de chin.dar s-a intimplat tirziu, tratamentul slab si pe perioada lunga.si uite asa mi-a intrat frica in oase.
e drept ca nu am mai avut atac de panica dar am ramas cu starile astea de rau general, greata si mai rau cu senzatia ca uneori mintea a luat-o razna.
gata, nu mai citi.
cauta ceva vesel, rizi, uita-te la vocea romaniei, fa-ti prieteni veseli.in general fa tot ce nu reusesc eu.
succes
in seara cind am vorbit m-am simtit si am dormit f bine.
dupa aceea am inceput sa ma gindesc la ceea ce incerc sa uit de luni bune: senzatiile pe care le-am avut la atacul de panica si de care nu credeam ca poate exista ceva mai urit -dar totusi am constatat ca vertijul paroxistic din septembrie a fost cu citeva clase peste AP.
starile cele mai pregnante la atac au fost la mine :greata, ameteala, durerea de cap, tremur puternic si senzatia ca am innebunit.
nu am avut prob. notabile cu respiratia (imi tin un jurnal si zilele trecute am recitit din el)
din pacate pt mine am, , reusit, , sa imi amplific starea de frica (imi este frica de vertij, de doctori, de pastile, de...multe), am incercat sa ma smulg din casa si sa fac cite ceva dar nu am reusit sa depasesc starea.
pina la urma am luat acum un xanax si mi-am linistit mintea.
pina la urma nu imi pare rau ca m-am rascolit pt ca.m-am convins ca tu ai mari sanse sa scapi de anxitate atit timp cit faci efortul sa te duci ma munca, sa rizi, sa gindesti pozitiv, sa ai cit mai putine si rare contacte cu cei mai bolnavi ca tine( cum probabil sintem restul de aici)
te vei supara acum, dar iti mai spun o data ca te-ar ajuta mult sa iei o perioada scurta xanax sau anxiar, chiar neregulat ci numai in momente grele, nu vei capata nici o dependenta si nici un efect secundar.
iti vei atenua din stari, vei capata incredere, iar faptul ca faci psihoterapie si citesti carti motivationale te vor ajuta sa depasesti momentul.
daca nu, vei lungi acest, , moment, , si cu cit va fi mai lung cu atit iti va fi mai greu sa te repari.si nu vreau sa ajungi nici tu nici altcineva in situatia mea sau a lui untipmisto si a altora.
eu inca mai cred ca daca intram pe un tratament mai bine tintit as fi scapat si eu de chin.dar s-a intimplat tirziu, tratamentul slab si pe perioada lunga.si uite asa mi-a intrat frica in oase.
e drept ca nu am mai avut atac de panica dar am ramas cu starile astea de rau general, greata si mai rau cu senzatia ca uneori mintea a luat-o razna.
gata, nu mai citi.
cauta ceva vesel, rizi, uita-te la vocea romaniei, fa-ti prieteni veseli.in general fa tot ce nu reusesc eu.
succes
Pentru cei care au suferit atacuri de panica, tulburari de anxietate etc.
Ceea ce am facut si fac in continuare, nu e o recomandare, insa atat pot sa va zic: ma simt al naibii de bine. Si o spun al naibii de entuziast, gata sa lupt oricand, cu orice, oricine! Este ceea ce a functionat pentru mine, din prima, din momentul in care am aplicat-o. S-ar putea sa fiti putin ironici la adresa mea, insa e ok, nu ma deranjeaza, fiecare cu metoda lui.
Dupa dimineti in care ma trezeam cu o frica intensa pe care nu mi-o intelegeam, numita si "frica falsa", atacuri de panica zdravene seara, o usoara agorafobie dezvoltata in urma atacurilor de panica, nu ma simteam in siguranta cand eram singur in casa sau pe strada.m-am dus in baie, m-am uitat in oglinda bine, mi-am dat o palma peste fata si efectiv mi-am spus "stop!te porti ca un las, si nu-ti sta in fire.aminteste-ti cine esti, cat de luptator poti fi..si cel mai mult (s-ar putea sa sune haios, dar e adevarat), de cand iti pasa tie atat de mult niste ganduri la care in mod normal, trebuia sa te pufneasca rasul cand le auzeai!!! :)
In momentul ala, eram atat de nervos si ambitios in acelasi timp cu mine insumi incat mi-am imaginat ca sunt intr-o competitie cu o "frica" din interiorul meu, care se pare ca ma tinea captiv. Ce am facut ? Simplu. M-a durut in cot ! Da. M-a durut in cot ! Ce am facut mai departe?? M-am imbracat frumusel, iar cu un "miserupism" total iesit din comun, am iesit afara, ducandu-ma prin toate locurile in care am avut atacuri de panica: strazi, magazine etc. Stiti care era mutra cu care mergeam pe strada? Asta: http://us9.memecdn.com/Not-Bad_o_141171.jpg
La ce ma gandeam in momentele alea? :) Sincer, la nimic. Pe bune, nimic. In sensul ca ma duceam pentru totul sau nimic :)) Stiam ca nu mi se intampla nimic rau. "Pai daca te duci, poate iar o sa ai atac de panica sau o sa lesini". Si ?:) Asta e, o sa trec prin niste simptome pe care deja le stiu. Nu mor. Eventual, o sa se uite niste cucoane batrane la mine cum fug de rup pamantul, de parca l-am vazut pe dracu. Si ce? "Pai in magazin sunt oameni in jurul tau si poate lesini.." Si ?? :) "Sau poate innebunesti" Si?!Macar o sa ma simt bine in lumea mea, oricare o fi ea.:)). La un moment dat, m-a pufnit rasul, realizand pentru ce ma consum eu atat de tare.
Dragilor, nu pot sa descriu amanuntit ce am simtit in momentele alea, in care efectiv ma durea in cot. Era momentul in care eu, eram eu, asa cum ma stiu, impacat cu toate defectele si multumit pentru toate calitatile ! Ma simteam al naibii de bine si stapan pe situatie, starea de incordare a disparut, gandurile negre nu s-au dus de tot, insa le astept cu zambetul pe buze, acum ca stiu cum sa le elimin!
Nu am luat medicamente, nu am facut terapie. Ce am facut? Iarasi, m-a durut in cot. Nu mi-a pasat. Am facut misto de mine ca pun botul si ma gandesc la toate tampeniile. Am sa va tin la curent cu alte evenimente, alte metode, daca mai gasesc...
Credeti-ma, stiu cum e. Tine numai si numai de voi. Desigur, psihoterapia da cele mai bune rezultate de cele mai multe ori, dupa numai cateva sedinte :). Asa ca, piciorul in prag de azi incolo!! Treziti-va, nu aveti nimic fizic, nu aveti vreo boala psihica, doar ganduri negre si incredibil de mult stres!
Ciao si astept sa-mi spuneti cum va simtit cand descoperiti defapt cat de puternici sunteti. Haida curaj, ca avem alte griji sa ne facem :D
Ceea ce am facut si fac in continuare, nu e o recomandare, insa atat pot sa va zic: ma simt al naibii de bine. Si o spun al naibii de entuziast, gata sa lupt oricand, cu orice, oricine! Este ceea ce a functionat pentru mine, din prima, din momentul in care am aplicat-o. S-ar putea sa fiti putin ironici la adresa mea, insa e ok, nu ma deranjeaza, fiecare cu metoda lui.
Dupa dimineti in care ma trezeam cu o frica intensa pe care nu mi-o intelegeam, numita si "frica falsa", atacuri de panica zdravene seara, o usoara agorafobie dezvoltata in urma atacurilor de panica, nu ma simteam in siguranta cand eram singur in casa sau pe strada.m-am dus in baie, m-am uitat in oglinda bine, mi-am dat o palma peste fata si efectiv mi-am spus "stop!te porti ca un las, si nu-ti sta in fire.aminteste-ti cine esti, cat de luptator poti fi..si cel mai mult (s-ar putea sa sune haios, dar e adevarat), de cand iti pasa tie atat de mult niste ganduri la care in mod normal, trebuia sa te pufneasca rasul cand le auzeai!!! :)
In momentul ala, eram atat de nervos si ambitios in acelasi timp cu mine insumi incat mi-am imaginat ca sunt intr-o competitie cu o "frica" din interiorul meu, care se pare ca ma tinea captiv. Ce am facut ? Simplu. M-a durut in cot ! Da. M-a durut in cot ! Ce am facut mai departe?? M-am imbracat frumusel, iar cu un "miserupism" total iesit din comun, am iesit afara, ducandu-ma prin toate locurile in care am avut atacuri de panica: strazi, magazine etc. Stiti care era mutra cu care mergeam pe strada? Asta: http://us9.memecdn.com/Not-Bad_o_141171.jpg
La ce ma gandeam in momentele alea? :) Sincer, la nimic. Pe bune, nimic. In sensul ca ma duceam pentru totul sau nimic :)) Stiam ca nu mi se intampla nimic rau. "Pai daca te duci, poate iar o sa ai atac de panica sau o sa lesini". Si ?:) Asta e, o sa trec prin niste simptome pe care deja le stiu. Nu mor. Eventual, o sa se uite niste cucoane batrane la mine cum fug de rup pamantul, de parca l-am vazut pe dracu. Si ce? "Pai in magazin sunt oameni in jurul tau si poate lesini.." Si ?? :) "Sau poate innebunesti" Si?!Macar o sa ma simt bine in lumea mea, oricare o fi ea.:)). La un moment dat, m-a pufnit rasul, realizand pentru ce ma consum eu atat de tare.
Dragilor, nu pot sa descriu amanuntit ce am simtit in momentele alea, in care efectiv ma durea in cot. Era momentul in care eu, eram eu, asa cum ma stiu, impacat cu toate defectele si multumit pentru toate calitatile ! Ma simteam al naibii de bine si stapan pe situatie, starea de incordare a disparut, gandurile negre nu s-au dus de tot, insa le astept cu zambetul pe buze, acum ca stiu cum sa le elimin!
Nu am luat medicamente, nu am facut terapie. Ce am facut? Iarasi, m-a durut in cot. Nu mi-a pasat. Am facut misto de mine ca pun botul si ma gandesc la toate tampeniile. Am sa va tin la curent cu alte evenimente, alte metode, daca mai gasesc...
Credeti-ma, stiu cum e. Tine numai si numai de voi. Desigur, psihoterapia da cele mai bune rezultate de cele mai multe ori, dupa numai cateva sedinte :). Asa ca, piciorul in prag de azi incolo!! Treziti-va, nu aveti nimic fizic, nu aveti vreo boala psihica, doar ganduri negre si incredibil de mult stres!
Ciao si astept sa-mi spuneti cum va simtit cand descoperiti defapt cat de puternici sunteti. Haida curaj, ca avem alte griji sa ne facem :D
Felicitari. Ai fost foarte curajos si ai procedat foarte corect. Poti fi un exemplu de urmat, insa nu multora le sunt suficiente aceste incurajari.
Sanatate si succes in continuare. Poate ne mai tii la curent!
Sanatate si succes in continuare. Poate ne mai tii la curent!
radonsky are dreptate!!!!
desi eu doar o zi am avut o atitudine de mega "miserupe", chiar m-a ajutat si intr-adevar, efectiv radeam de simptome si le luam "la misto", chiar ma enervam parca pe ele si le mai si ziceam "vreo doua". M-am simtit in al noua-lea cer si a fost ceva de vis!!
dar mno, a doua zi mi-am "revenit" :)) insa intr-adevar, momentul cand spui "stop" si efectiv parca te saturi de situatie este foarte incurajator.
acum nu mai am atitudinea de "mi se rupe", incerc sa o dezvolt cumva pt ca am observat ca m-a ajutat. Radonsky a fost mega curajos ca a fost singur in locurile in care a avut atacuri de panica si mega-felicitari pentru atitudine. Eu inca nu am curajul asta, inca mi-e mega frica sa raman singura acasa si sa merg sigura pe strada, vad o recuperare la mine insa pasii sunt extrem de mici. De fapt mie acum mi-e frica de simptomele respective, mi-e frica sa imi fie frica. Sunt curajoasa pana la momentul respectiv, insa cand vine "momentul", uit de curaj si de tot si iar ma apuca o frica de ma "fac" pe mine (pe romaneste)
insa da, atitudinea de "mi se rupe" este atat de benefica celor cu anxietate. Postul lui radonsky m-a ambitionat!
multumesc radonsky pentru expunerea experientei tale aici, pe mine personal ma ajuta mult
desi eu doar o zi am avut o atitudine de mega "miserupe", chiar m-a ajutat si intr-adevar, efectiv radeam de simptome si le luam "la misto", chiar ma enervam parca pe ele si le mai si ziceam "vreo doua". M-am simtit in al noua-lea cer si a fost ceva de vis!!
dar mno, a doua zi mi-am "revenit" :)) insa intr-adevar, momentul cand spui "stop" si efectiv parca te saturi de situatie este foarte incurajator.
acum nu mai am atitudinea de "mi se rupe", incerc sa o dezvolt cumva pt ca am observat ca m-a ajutat. Radonsky a fost mega curajos ca a fost singur in locurile in care a avut atacuri de panica si mega-felicitari pentru atitudine. Eu inca nu am curajul asta, inca mi-e mega frica sa raman singura acasa si sa merg sigura pe strada, vad o recuperare la mine insa pasii sunt extrem de mici. De fapt mie acum mi-e frica de simptomele respective, mi-e frica sa imi fie frica. Sunt curajoasa pana la momentul respectiv, insa cand vine "momentul", uit de curaj si de tot si iar ma apuca o frica de ma "fac" pe mine (pe romaneste)
insa da, atitudinea de "mi se rupe" este atat de benefica celor cu anxietate. Postul lui radonsky m-a ambitionat!
multumesc radonsky pentru expunerea experientei tale aici, pe mine personal ma ajuta mult
un tipmisto citind ce ai postat mai sus ma regasesc cu totul in starile tale, si eu am facut ekg-uri garla si degeaba dupa o zi doua iar eram cu gandul ca fac infarct, ca aparatele nu sunt bune etc.tin sa mentionez ca la fiecare durere mica nu conteaza unde este, mana repede pe tensiometru si verific tensiunea, daca e 11/9 zic ca e prea mica, ma agit un pic si o iau iar...12/9, aoileu e prea mare si tot asa pana iese bine pe aparat, daca nu se potoleste fuga la urgente si ekg numai ca acolo pana intru spaima cam trece si plec acasa, cand ma apropii de casa iar incepe pulsul si evident fuguta inapoi la urgente, si cam asta e viata mea ozi buna zece rele. am vazut discutiile tale pe forum si acum am o pofta de viata(bine asta pana uit un pic), ni mai sunt bolnav, nu mai fac infarct sunt ok. :))))). mai vorbim
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 8panica, anxietate, agorafobie - ajutor
- 507Cipralex dependenta - solutii alternative
- 3probleme nerezolvate de 6 ani.un sfat? mai multe?
- 7depresie si anxietate
- 18Stimulantele legale si anxietatea
- 10Tulburare anxios depresiva
- 10anxietate, medicatie
- 1Anxietate, atacuri de panica si depresie SAU distonie neurovegetativa
- 4Anxietate sau ?
- 9depresie, anxietate sau altceva?
- 15Cum sa scap de atacuri de panica si anxietate ?
- 15Posibil fibrilatii sau alta problema de sanatate ?
- 1atac de panica
- 3depresia a revenit cu incercari usoare de atac de panica
- 3Anxietate/derealizare/tulburari obsesiv-compulsive
- 5Anxietatea de 2 ani
- 12Atacuri de panica/anxietate
- 1Pareri despre efectul medicamentelor si revenirea starilor
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: