Cum sa actionez, ce sa fac sa fie bine?

Buna ziua,
Ma numesc Gabi si am 44 de ani. M-am casatorit de curand, pentru prima oara, si foarte curand dupa casatorie, sotul meu mi-a spus cu lacrimi in ochi ca nu ma mai iubeste ca inainte. Ca si-a dat seama de acest lucru de ceva timp insa a crezut ca va trece. De atunci, de mai bine de doua luni, viata noastra, viata mea a devenit un calvar. Nu mi-a vorbit cu saptamanile, nu s-a uitat la mine..parca as fi fost mobila. Socul meu a fost si este inca foarte mare. Nu reusesc sa inteleg ce se petrece. L-am rugat sa se duca la spiholog si s-a dus, insa nu a vrut niciodata sa mergem impreuna. Intr-un final mi-a spus ca de fapt, el s-a obisnuit sa fie singur si ca-si doreste sa fie singur si nu cu o femeie alaturi. Trebuie sa spun ca a mai fost casatorit, timp de 20 ani, ca are trei copii care stau cu el. Ma inteleg bine cu copii, nu sunt probleme. Sotul meu nu este roman si nu sunt in tara. Pur si simplu mi-a spus ca ar fi mai bine sa ma intorc acasa. Am replicat ca nu sunt de acord. Ca trebuie sa luptam impreuna pentru relatia noastra, pentru ca aceasta relatie a fost ceva superb, ce nu s epoate explica in cuvinte. Inainte de casatorie a fost atat de iubitor, de tandru, de bun, de bland, incat am crezut ca toata viata va fi asa. Acum s-a schimbat complet. Este distant cu mine, nu-mi vorbeste decat arareori. Eu sunt o fire vesela si imi este drag sa glumesc. Insa orice as spune, orice as face, nu este bine. Am vrut sa-l tentez cu fel si fel de lucruri insa degeaba. Am facut chiar strip-tease, lucru care l-a amuzat, insa a spus ca nu mai simte nici o dorinta pentru mine. Si sunt frumoasa si am corp frumos, arat de 34 de ani, nu de 44 si degeaba. Problema intima este urmatoarea...Imi tot repeta ca nu simte nimic pentru mine. Insa, cam o data pe saptamana, mai ales cand doarme, pur si simplu ma ia in brate si facem dragoste..se pare ca aceste sentimente se trezesc in el numai in timpul somnului, cand organismul este linistit si deconectat de tot stresul...Ce as dori sa aflu,.ce sa fac sa fie bine? Am incercat totul..am discutat, am o rabdare pe care nu am stiut niciodata ca o am, sunt blanda si incerc zambi (dar plang zilnic fara sa ma vada nimeni), ma imbrac frumos si am grija de cum arat, este ordine in casa si mancare pe masa.sa plec pentru un timp la mama lui pentru a-l lasa pe el singur, sa se linisteasca? este aceasta o solutie? Si cu partea intima..se poate ca aceasta dorinta a lui de a trai singur, fara o femeie alaturi sa fie atat de puternica incat sa blocheze dorinta trupeasca ce o are pentru mine? Sau si mai rau, ca aceasta dorinta ce o are pentru mine sa-l faca sa se infraneze si sa-si zica nu atunci cand simte ca ma doreste? Se poate o astfel de prostie? Pentru ca mi se pare o mare prostie. Va rog mult sa ma ajutati daca puteti. Sunt foarte departe de casa si vreau sa fac aceasta casnicie sa functioneze si ca sotul meu sa fie din nou omul de care m-am indragostit si pe care il iubesc foarte mult si cu care m-am casatorit.
Multumesc mult,
Gabi

... si s-ar putea sa-ti sune ca o replica ieftina de film in momentul asta dar mie imi place mult:

if you love somebody let him free.if he comes back to you, he is yours, if he doesnt he never was.

Doamna Psiholog clinician,

va multumesc mult pentru ca mi-ati raspuns. Nu m-am asteptat sa primesc raspuns de la un cadru profesionist si ma bucur mult pentru ca m-am inselat. Sa-i respect sentimentele si deciziile si sa-l ascult...l-am ascultat mereu si l-am luat in brate cand l-a durut capul din cauza presiunii sentimentului de vinovatie pe care il are..i-am tot spus ca nu are rost sa se simta vinovat..ca cel mai bine este sa analizeze sa vada ce putem face pentru a trece de aceasta perioada dificila. Numai ca, se pare ca este un om foarte slab din acest punct de vedere. Tot ce face este sa sufere..nu are putere sa lupte. Cand are o problema, primul lucru pe care il face este sa se supere si sa-i creasca tensiunea si sa aiba o cadere psihica.Sa-i ascult argumentele..le-am ascultat si la inceput, chiar daca am simtit ca moare sufletul in mine am zis "bine, hai sa ma duc acasa un timp si apoi sa revin si sa vedem ce si cum". Apoi m-am razgandit si acum imi tot repeta lucrul asta " m-ai rugat sa iau o decizie si cand am luat-o nu ai fost de acord cu ea si acum facem cum ai zis".. Dar i-am explicat ca mi-a fost teama ca, daca ma voi duce acasa, se va sfarsi totul..si m-am gandit si la mine, de ce sa nu zic ca nu m-am gandit.i-am dat totul, absolut totul...inima, suflet, minte, trup..totul..am lasat pentru el casa, familie, prieteni, serviciu si am venit aici, la captul celalalt al lumii pentru ca am fost sigura ca vom fi fericiti..si el a crezut la fel..numai ca intr-o zi mi-a zis ca vrea sa fie singur, fara persoana straina langa el (exceptand copiii bineinteles). Si m-am simtit, chiar daca stiu ca el nu a vrut asta, dar m-am simtit ca o papusa pe care o folosesti si apoi o arunci..Sotul meu a dovedit ca poate fi cel mai bun si bland si iubitor si tandru om care exista..dar a dovedit ca in cazul in care apare o problema de natura celei pe care o traim acum, poate fi cel mai slab, dar in ace;lasi timp si cel mai dur si mai crud om, prin duritatea cuvintelor pe care mi le-a spus..a spus ce a simtit insa nu am meritat si nu merit asa ceva..pentru ca nu fac si nu am facut decat sa-l iubesc din tot sufletul...nu sunt rea, nu sunt ranchinuoasa, are libertatea pe care si-ar dori-o orice barbat cred intr-o casnicie.de multe ori mi-a spus ca nu intelege de ce..acum are tot ce si-a dorit toata viata, copiii langa el, o casa pentru copii si o casuta facuta de noi doi, ma are pe mine..dar nu este fericit..vrea sa fie numai cu copiii..ca sunt o femeie pe care si-ar dori-o orice barbat..dar sunt a lui si asa va ramane! Probabil ca, daca voi vedea ca nu se va schimba nimic in perioada urmatare, voi face in asa fel incat sa-i redau linistea, chiar daca lucrul asta ma va omori sufleteste..dar as fi vrut sa pot face mai mult! toata viata am suferit si acum, cand am crezut ca am gasit adevarata fericire, cand am crezut ca in sfarsit am terminat cu lacrimile.si toata viata am fost o optimista si am ras si am zambit..numai ca in momentul asta nu mai pot...este greu..este foarte foarte greu..si apropos..pentru toate persoanele care vor citi poate acest raspuns...toate telenovelele ce se dau la televizor nu sunt facute doar asa, de dragul filmului..sunt realitate..asa sunt oamenii aici..ba chiar pot spune ca viata bate filmul..si cred ca ar trebui sa invatam din telenovelele astea multe lucruri..despre mentalitatea oamenilor, despre obiceiuri, despre modul in care se priveste viata, despre conduita, despre moralitate, care, chiar daca exista...lipseste totusi foarte mult..

Buna ziua doamna Pisholog clinician si va multumesc din suflet pentru raspunsurile dumneavoastra.
Ma ajuta foarte mult faptul ca discut cu un cadru de specialitate. Adevarul este ca am avut parte numai de relatii de lunga durata, dar cu oameni care au avut de suferit inainte de a ma intalni. Am fost de fiecare data ca o..o oaza de liniste si de recuperare daca pot spune asa, un fel de "mama ranitilor poate". Nu stiu si nu voi intelege niciodata de ce anume am atras numai oameni de genul acesta. In privinta sotului meu, nici el nu a stiut, nu a crezut ca va reactiona asa. El a fost cel care m-a cerut in casatorie, care a dorit acest lucru foarte mult. Iar eu am facut restul. M-am zbatut, poate prea mult, pentru a rezolva cu partea financiara. Am facut eforturi extrem de mari, mergand pana la a vinde apartamentul si a cumpara altul dar mai mic, numai si numai pentru a rezolva problema calatoriei, a casei de aici. Toata viata m-am zbatut foarte mult..in fiecare relatie...poate ca asta este o mare eroare. Am incercat tot ce mi-a dat prin minte pentru ca lucrurile sa fie bine. Si in final nu au fost. Ca de fiecare data, dupa fiecare despartire, celalalt a venit si a cerut iertare si a spus ca regreta mult, asta-i alta poveste..numai ca, de fiecare data, a fost prea tarziu..pentru ca am rabdare multa si ma zbat mult, insa cand inchid o usa, ramane inchisa...A, relatie de amicitie, de sporovait prieteneste, da. Suntem oameni maturi si civilizati. Insa mai mult niciodata. Cum de am jucat totul pe o carte? Cat ar parea de ciudat la varsta mea, am avut o incredere fantastica in sotul meu. L-am si intrebat de foarte multe ori daca este sigur ca vrea sa se casatoreasca si a spus de fiecare data un da mai mult decat hotarat. Pentru mai bine de un an, am fost iubirea vietii lui, bucuria lui, lumina ochilor lui. Nu va puteti imagina ce perioada frumoasa am putut trai. Pentru ca, intr- zi, sa se schimbe totul mai mult decat socant. Cand un om care cu o zi inainte ti-a spus ca te iubeste mai mult decat isi iubeste viata si ai simit lucrul asta, cand un astfel de om, care este si sotul tau vine apoi si iti spune ca nu mai poate si ca nu te iubeste cum ar fi trebuit..socul este foarte mare si cu greu poti trece de el.Sotul meu a stat mult timp numai cu copiii sai. Cred ca in tot acest timp s-a obisnuit sa faca ce vrea, cand vrea, cat vrea, cum vrea. Dintr-odata s-a trezit cu o femeie langa el..zi de zi..cu o femeie care are tendinta de a fi grijulie..si asta nu-i place (acum incerc sa ma schimb, sa nu-l mai intreb daca il mai doare nu stiu ce, daca nu vrea nu stiu ce pastila), cu o femeie dragastoasa. Incerc din rasputeri sa ma adaptez vietii de aici.
El zice ca si-a dat seama ca vrea sa fie singur, numai cu ai sai copii. Ca pana si prezenta mamei lui l-ar deranja (si isi iubeste foarte mult mama). Se poate insa se sa obisnuiasca incet incet cu mine si sa nu-si dea seama? Are reactii de genul.." unde este nu stiu ce? dupa care spune..lasa, gasesc eu unde este, nu am nevoie sa-mi spui". Sau daca nu s esimte bine si are nevoie de masaj sau de pastile, uneorii nu vrea sa-mi ceara nimic, ca apoi sa ma roage sa-i fac un masaj sau sa-l ajut cu un anume lucru..cand se poarta frumos si este iubitor, cand ma repede fara absolut nici un motiv..adevarul este ca nu stiu care este viitorul acestei relatii si nici nu stiu ce trebuie sa mai fac sau ce trebuie sa fac fara a ma repeta..pot doar incerca sa fiu vesela, iubitoare dar nu prea mult, grijulie dar nu in exces, sa fac totul in casa, sa fie curat si frumos si atmosfera placuta cu flori si sa incerc sa nu vad cand este in toane rele si sa am grija de mine sa fiu intotdeauna frumoasa, chiar daca el nu mai vede lucrul acesta...si ma doare..ma doare pentru ca acum cateva luni eram iubirea vietii lui si acum...habar nu am ce mai sunt...dar ma straduiec..ma straduiesc, eu cel putin, in numele iubirii ce am trait-o si in care cred..am sa-l ascult, si daca voi vedea ca nu se poate si nu se poate atunci..nu stiu, chiar daca voi simti ca mor, va trebui sa-l las sa traiasca fara mine..poate asa isi va da seama ce pierde..si daca nu isi va da seama.atunci..nu voi mai avea ce face...este dureros..foarte dureros

salut, gabi! sunt cora, din timisoara. in ce tara stai acum? te intreb deoarece oamenii imprumuta involuntar atitudini si comportamente de la cei din jurul lor, daca sunt firi mai slabe si nu au un caracter mai tare. pacat de tine. ca dupa cum scrii, esti o femeie deosebita. muncitoare, preocupate de tine si de altii. insa eu zic ca aici gresesti: prea mult procupata de altii. mama mea spunea ca barbatii sunt copii mai inalti si mai mincinosi. ei mereu joaca teatru si des mint. nu trebuie sa-i credem de fiecare data. unii mai sunt si instabili emotionali. ia incearca sa-ti petreci mai mult timp pt tine. persoana ta: citeste, alearga, asculta muzica, fa aerobic, citeste bancuri. iar cand el e in transa, in crriza, imagineaza-ti ca nu-l auzi si nu-l vezi. nu-l mai lasa sa faca sex cu tine. macar pana cand se rezolva problemele. am impresia ca te joaca cum vrea el. fii mai tare. siguranta de sine ii atrage pe barbati. la un moment dat nu le mai place femeia care e mereu la dispozitia lor, care e slaba, protectoare, mereu dispusa si sa ierte. uneori atat sunt de masochisti incat chiar isi doresc sa fie dominati de femeie, controlati, certati, parasiti, etc. sunt ciudati si rasfatati. iti pierzi ani din viata avand rabdare cu el si intelegere. fericirea nu ne-o dau altii, cei din jur. ne-o dam noi insine. propria noastra persoana. rasfata-te pe tine. fii placute pt tine. apoi cand vede ca esti indiferenta va fi atras de tine. asa e absurditatea lor. sunt atrasi de indiferenta. de ceva ce nu pot avea. de fructul oprit. nu de ce au la dispozitia oricand si oricum. scuza-ma ca am fost mai dura, dar apeleaza mai mult la ratiunea ta, la constiinta ta. fii mai echilibrata si nu-i arata asa des sentimentele tale. chiar tu ai spus ca ti le calca in picioare. propune-i sa impartiti toata partea materiala, si ca ceri in instanta sa plateasca daune ca ti-a cerut sa pleci. sa vezi? mai iti cere sa pleci? te pup. sa auzim de bine!

aaa, si inca ceva. poate daca tot invoca faptul ca doreste sa stea doar cu copiii sai, probabil il mai si bantuie dorinta de a se reimpaca cu fosta lui sotie. in ce conditii s-au despartit? cum sunt acum?