De ce nu pot sa îl uit?

Buna ziua! In urma cu aproximativ 2 luni am încheiat o relație cu "X" care a durat 1 an..noi doi suntem foarte diferiți ca firi, și cred ca asta a făcut sa țină relația deoarece la început nu i as fi dat nici 2 luni de reușită. Încă din primele luni ne certam destul de des, din lucruri mărunte..el îmi reproșa mereu ca nu sunt alături de el, ca mereu plec când dau de greu, însă nu a fost așa..l am ajutat mereu cu tot ce am putut, cu bani, cu mâncare, cu sprijin moral, emoțional etc..însă, dacă el avea o perioada mai proasta, și avea destul de des, tot ceea ce făcusem pana atunci pentru el, pentru noi, dispărea..eu eram mereu de vina pentru tot..nu spun ca nu am fost și eu însă nu mereu..el este o fire dificila si e supăracios..chiar si tatăl lui a spus de la început ca el mai mult de 3 -4 luni nu ne da pentru ca știe ce fel de baiat are.pana și prietenii lui recunosc ca așa e.ca sa dau un exemplu: vara asta am vrut sa mergem la mare, am vorbit din timp, însă el nu era sigur ca va putea din cauza stării financiare..Ok, am zis ca vom vedea..cu noi urma sa vina încă 5-6 prieteni de ai lui..și cum a fost: in Iulie părinții mei s au dus la mare și m au întrebat dacă vreau sa mergem..el a zis ca nu ca nu știu ce și eu am zis ca vreau sa merg cu ei..el s a suparat cand i am spus ca vreau sa merg..deși i am promis ca dacă el va putea, voi merge și cu el și cu prietenii lui in August, când plănuisem, adică nu s ar fi schimbat nimic..(am 21 de ani și el 22 deci nu sunt un copil sa ma oblige ai mei sa merg cu ei, așa am vrut eu atunci) Însă in momentul in care a auzit ca vreau sa merg și cu părinții, m a pus sa aleg între a fi cu el sau a merge cu părinții la mare..ne am despărțit atunci pentru ca eu am plecat cu ei..când eram acolo mi am dat seama ca poate am gresit ca nu am rămas cu el și l am căutat..după multe încercări, ne am împăcat..a venit și luna lui august..am mers cu el și cu prietenii lui la mare..însă acolo au urmat 4 zile de coșmar..el era mereu suparat, vorbea urat cu toată lumea, nu ii convenea nimic, se certa cu mine din orice mărunțiș, ca de obicei, când am fi putut frumos sa fie totul bine, sa ne simțim bine, ca abia a reușit sa facă rost de bani și sa putem merge, el era suparat și nemulțumit..și nu voia sa spună ce are, adică nici el nu știa..eu deja nu mai puteam..simteam ca nu îl mai suport și am decis, sa pun capat, explicându i de ce..el a continuat sa ma caute însă eu nu am mai vrut..acum am găsit pe altcineva care se poarta foarte frumos cu mine, da, e la început însă nu pot sa ii compar pe cei doi, fiindcă sunt foarte diferiți..pot sa spun ca ma atrage acest băiat și ca ii place și pe părinții mei și ei îl plac și totul este foarte frumos..însă, câteodată, ma mai gândesc la X și îmi vine sa îl sun, sa îl caut, sa văd ce mai face, cum mai e..nu știu dacă e bine, mai ales ca am găsit băiatul acesta..va rog, un sfat..eu știu ca nu mai are rost cu X însă nu sunt 100% convinsă..nu știu cum și ce sa fac..mulțumesc anticipat!

@ Psiholog Neacsu Virginia, cred ca îmi lipsește faptul ca el, deși era cum era, îmi era mereu alături, ma asculta, îmi dădea sfaturi, ma făcea sa am încredere in mine.