De mai mulţi ani mă tratez pentru tulburare schizoidă

am şi eu o mare mare enigmă şi mi-ar plăcea dacă asta ar deveni o provocare, măcar intelectuală, pentru cei care citesc mesajul meu. De mai mulţi ani mă tratez pentru tulburare schizoidă. Sunt sigură că diagnosticul a fost pus pentru că medicul specialist a observat un tablou clinic adică mai multe simptome: tristeţe, insomnii, depresie, angoasă, introvertire, insingurare, o preocupare excesivă pentru probleme religioase, sentimentul că relaţia cu Dumnezeu este cat se poate de proastă şi teama de a nu mă mai bucura vreodată de binele la care D-zeu m-a făcut părtaşă si de tot binele pe care D-zeu sl promite oamenilor cu condiţia să vrem să aceptăm darul Lui. Intrebarea este: problema asta a mea este o tulburare psihică sau trec printr-o criză religioasă foarte profundă? In sensul că toate simptomele astea sunt o problemă care ţine de chimia creierului sau sunt efectul egoismului meu şi a dorinţei mele de a fi buricul pamantului?

S-ar putea, draga Hesika, sa fii si tu mai sensibila.
Si eu am trecut printr-o religiozitate excesiva, chiar delir mistic mi-a zis doctorul ( eu ajunsesem sa am un fel de halucinatii auditive legate de biserica si Dumnezeu). Cand ai o problema nervoasa esti de regula tentat sa te refugiezi in religie, ca singura speranta. Este adevarat ca este bine sa credem in Dumnezeu, dar moderat, nu intr-un stil fanatic, care este daunator pentru sistemul nervos.
Sfatul meu este sa nu iti mai muncesti atata creierul cu problema religioasa. Dumnezeu te vegheaza si stie exact de ce ai nevoie.
Eu in momentul de fata ma rog cu cuvinte putine si sincere, evit sa mai aprofundez ideile astea legate de Dumnezeu.
Inca un sfat ti-as da: Nu te mai invinovati ca esti egoista! Sindromul de culpabilizare face parte tot dintr-o tulburare nervoasa sau psihica chiar. Si eu am trecut si prin asta, este foarte neplacut sa te simti vinovat, pe mine ma adusese chiar la disperare. daca Dumnezeu ne iubeste, si asta este sigur, ai datoria sa te iubesti si tu pe tine, tu esti faptura Lui. Toti avem slabiciuni, face parte din firea omeneasca.
Fii senina si increzatoare in bine, Multa sanatate si numai bine.
Nu am vrut sa te sperii, ci sa iti impartasesc din experienta mea.

îţi mulţumesc, anastasia, pentru bunele tale intenţii şi pentru sfaturile bune pe care mi le-ai dat. Aş vrea şi eu ca trăirile mele religioase să fie mai puţin intense, aşa ca ale oricărui om normal. Mi-e teamă totuşi de un lucru: oare este posibil ca sistemul nervos în sine, bolnav fiind să nască "stilul fanatic" despre care vorbeşti?
Mai este posibil ca problema în sine să fie de natură religioasă, organul cu care simţim dumnezeirea să fie defect. încă o dată, mulţumirile mele! He-si-ki-a

Bună greek woman! nu ştiu de ce dar a dispărut mesajul pe care mi l-ai trimis zilele trecute şi pentru care îţi mulţumesc. Am fost de multe ori la Sf. Iosif şi am văzut oameni care se rugau. Nu înţeleg de ce Sf. Iosif. De ce nu oricare altă biserică ortodoxă sau catolică?

o intrebare fara sa te superi...ce religie esti?

Nu mă supăr, nu înţeleg de ce mă întrebi dar îţi voi spune. Sunt ortodoxă şi practic religia potrivit cu gradul meu de evoluţie spirituală.

Inca o data iti spun, Hesikia, lasa-L pe Dumnezeu sa lucreze El in tine, fara sa te chinui tu prea mult, fara sa te tulburi sau sa te simti vinovata.
Crede-ma, am 31 de ani iar de 15 ani am probleme cu psihicul.
In momentul de fata ma simt mai bine, dar nu lucrez.
Iti doresc tie si tuturor cititorilor romedic numai bine, pace sufleteasca si sanatate.

Îţi mulţumesc dragă anastasia. Nici nu-mi trece prin cap că Dumnezeu nu îşi face lucrarea lui cu mine. Mă tem de faptul de a nu-mi face eu partea care mi se cuvine. Şi apoi.aş fi vrut să am şi eu măcar o singură certitudine şi anume că sunt sănătoasă la cap. Nu mai ştiu cum să interpretez trăirile chinuite din ultimii mei 10 ani de.hai să-i spunem viaţă: boală psihică sau criză spirituală.
încă o dată, mulţumirile mele şi toate urările de bine.sănătate.

Bună Andrei. Spune-mi eşti cumva psihoterapeut? te întreb pentru că pari a fi avizat în astfel de probleme. Am vorbit cu mai mulţi terapeuţi şi experienţa a fost ascendentă în sensul că am găsit persoane din ce în ce mai bune. Una dintre marile mele nemulţumiri constă în faptul că am o stare de suferinţă pe care nu mi-o pot explica. Nu mă simt bine cu mine. Nu mă simt bine în pielea mea. Nu vreau, de exemplu să-mi pun o mie de întrebări despre Dumnezeu dar îmi vine în cap o idee pe care nu o pot evita şi de aici se porneşte o întreagă dezbatere interioară de fiecare minut al existenţei cu întrebări, răspunsuri, identificarea de relaţii cauzale şi apelul la tot felul de cunoştinţe apriorice care să mă ghideze în efortul ăsta al meu de a rezolva problema. acuma ar fi ideal ca problema să fie aşa o chestie filosofică dar nu este aşa. problema filosofică sau cum o fi ea îmi produce un mare f f f mare discomfort emoţional. Am fost sfătuită să evit laturile abstracte ale vieţii. dar deşi încerc îmi dau seama că laturile abstracte mă găsesc ele pe mine.
Îţi mulţumesc pentru lămuriri.chiar aveam mare nevoie. Toate cele bune şi ţie.
Nicoleta

pseudunimul meu este grecesc şi înseamnă pace.
Este adevărat că trăiesc foarte mult în cognitiv, dar nu pentru că aceasta ar fi alegerea mea. Eu nu vreau să analizez toată ziua fel şi fel de probleme etice, religioase sau mai ştiu eu cum. În sensul ăsta te-aş ruga să citeşti ceea ce i-am spus lui andrei. problemele astea religioase îmi provoacă o foarte mare suferinţă sufletească. mă angoasează şi mă întristează. suferinţa pe care mi-o provoacă ideile astea mă obligă la analiză. am avut la un momentdat ideea că binele este facil şi neproductiv. a trebuit să întorc problema pe toate părţile. am fost obligată mai bine zis. sau alta...că sunt căţeluşul de companie al lui Dumnezeu. la fel a trebuit să analizez problema pentru că pe ideea asta s-a născut o dorinţă care nu era tocmai ok: să fiu eu Dumnezeu.asta aşa ca exemplu.
am făcut terapie cognitiv comportamentală. nu ştiu cum m-a ajutat. dacă m-a ajutat în vreun fel. oricum nu m-a convins nimeni până acum că toată chestia asta este învăţată şi că trebuie să mă dezvăţ.

îţi mulţumesc, simina, pentru sfaturi. sunt foarte bine venite. preluând termenii primului meu mesaj, ce părere ai de dilema mea?

dragă simina, răspunsul tău nu putea fi mai concis şi mai complet. îţi mulţumesc.

Draga Hesikia, in general intelectualii frecvent isi pun fel de fel de probleme existentiale. Faptul ca te preocupa anumite idei filosofice inseamna ca esti o persoana inteligenta.
Eu cand iti spuneam sa Il lasi pe Dumnezeu sa lucreze El nu ma gandeam ca tu te indoiesti de El, ci te sfatuiam sa nu iti mai" bati atata capul", pentru ca iti poate face rau, te tulbura de pomana. Tine minte ca Dumnezeu este foate bun si iertator, nu te mai invinovati ca nu ai crede sau mai stiu eu ce.
Faptul ca mergi la psihoterapie este bine, si eu as vrea sa o fac pe viitor.
Inca o data, draga mea, din proprie experienta iti spun, nu insista prea mult asupra gandurilor astea legate de religie, sa nu devina obsesive.
Si eu am patit sa mi se para ca vin gandurile la mine, fara sa le chem eu, vin ele pur si simplu.
Incearca totusi sa te si distrezi si sa te relaxezi, vie vedea ca iti vei gasi si tu calea spre echilibru si veselie, orice om are instrumente proprii de a reveni la normal.
Te sarut si numai bine!

iti multunesc pentru sfaturi, draga anastasia. as dori sa le si pot pune in practica incepand de acum din momentul asta. sunt constienta ca asta cere timp. nu ma incanta ideea dar asta este realitatea. eu nu vreau sa imi bat capul cu tot felul de probleme filosofice. dar probelmele se nasc si trebuie rezolvate. cum am mai spus, gandurile ma muncesc. simina a spus bine travaliul cognitiv. este un travaliu, este o cazna, este un chin si o suferinta. as vrea sa nu mai fie asa dar se pare ca asta este felul meu de a fi, este personalitatea mea. si poate dota genetica are si ea un cuvant de spus aici. as vrea sa pot sa imi aleg gandurile. sa le comand eu pe ele. si daca s-ar putea inteligenta mea sa se manifeste altfel nu prin crearea si rezolvarea de probleme filosofice. stii chestia aia..mai bine magar sanatos decat popa ofticos.inca o data, multumirile mele.toate cele bune.sanatate.

Draga Hesikia, ai sa vezi ca cu timpul vei reusi sa te echilibrezi.
Si eu am trecut prin mopmente cand mi-a fost greu si imi pierdusem speranta si pana la urma am depasit.
Sunt mai sensibila dar daca ma menajez depasesc de fiecare data.
Solutia este sa iti distragi mereu atentia cu ceva placut, un film, o plimbare, o muzica, o carte si chiar ceva bun de mancat.
Ai sa vezi ca vei putea. Nici nu stii cat de puternici suntem.
Numai bine.

iti multumesc, draga anastasia, si pentru sfaturi si pentru incurajari. tu cum reusesti sa tii situatia sub control? mergi la doctor, la biserica?
sanatate.

Drga Hesikia. Merg si la biserica si la doctor, dar stii cum zicea Ion Creanga : " nici toate ale doctorului, nici toate ale duhovnicului"
Sunt preoti care nu sunt foarte avizati in ceea ce priveste tulburarile psihice, medicii au mai multa experienta, dar pot gresi si cei din urma.
Eu m-am invatat sa iau ceea ce mi se pare bun si adevarat de la fiecare, Dumnezeu ne reveleaza fiecaruia adevarul.
Am si perioade cand imi este rau, atunci iau mai multe doctorii, Pe urma cand imi este mai bine iau numai neurolepticul adica olanzapina. Asta nu inseamna sa faca toata lumea ca mine, fiecare om isi gaseste calea lui si echilibrul lui. Mie imi este rau de obicei cand se schimba vremea sau anotimpul si inainte de problema lunara.
iti doresc si tie sa iti afli pacea si iti mai doresc multa sanatate!

bună, anastasia
nu ştiam de zicala asta a lui creangă dar îmi place. îmi pare rău pentru tine că ţi-este rău când se schimbă vremea. Apropos, am citit mesajul tău iniţial.erai fără speranţă atunci cănd l-ai scris pentru că ziceai că nu te vei mai face bine. în ziua de astăzi există tratamente care ne pot pune pe linia de plutire. niciodată nu trebuie să te descurajezi. nevrozele se vindecă, psihozele se remit. există speranţă de mai bine.
toate cele bune.
hesikia

AsA este, atunci cand am postat subiectul despre toamna si rau aveam o gripa de care nu imi dadusem inca seama. Ma facea sa vad totul in negru.
Acum mi-a trecut gripa.
Multumesc pentru gandurile tale bune.
Munta sanatate si tie!

sănătate şi ţie, anastasia! vezi că vine iarna! menajează-te şi ai grijă la răceli. dacă poţi să mănânci ceapă şi alimente bogate în vitamina C mănâncă! te fortifică, în special ceapa.
să auzim de bine!

Multumesc, stiu ca si usturoiul te fereste de gripa, eu iau si vitamina C zilnic. Am mai luat si B6.
Ceapa nu prea o suport, dar mai mananc fructe si ardei gras.
Multa sanatate!

nu am mai scris de multa vreme pe acest forum.reamintesc ca si eu am trecut prin stari psihice groaznice(angoasa, depresii, fobii, atacuri de panica de intensitate infioratoare, disperare, etc, etc) plus probeleme de ordin neurologic(oboseala cronica, ameteala, vertij, insomnii, somnolenta, capcaitate intelectuala redusa, fotosensibilizare, defocalizarea a vederii, dureri mari de cap) deasemenea ulcer duodenal, hipehidroza.si multe alte probleme caci necazurile nu vin niciodata singure si abia asteapta sa te prinda cat mai "ingenunchiat", dar tot ceea ce conteaza este sa luptam.Eu zic ca sunt 3 cai importante de lupta in aceaste directie si anume a problemelor psihice: 1. credinta(dar nu fanatism) cu masura si cu socoteala 2.psiholog(psihiatru dupa caz) 3.un stil de viata cat mai sanatos(sport, regim alimenta cat mai echilibrat, munca, odihna, relaxare). Deasemenea este extrem de imoportant sa fim in permanenta inconjurati de familie de prieteni si sa gandim cat mai pozitiv.Exista tehnici de relaxare exista tratamente alternative exista solutii pentru toate este important sa nu ne pierdem rabdarea si sa ne mentinem calmul si echilibrul in permanenta.Dumnezeu este atat de rabdator cu noi toti!!! suntem datori si noi deasemenea sa avem intelegere si rabdare cu noi insine.Vreau sa metnionez faptul ca am reusit sa scap de aproape toate problemele amintite mai sus cu cateva exceptii.Dar mai presus de toate am ramas si eu cu aceasta dilema, aceasta nevroza a filozofarii.Am momente cand numai asta fac aproape toata ziua de dimineata pana seara.Uneori chiar zile in sir cand ma gandesc in permanenta la adevaruri absolute si existentialiste si parca as vrea sa stiu totul.Ma indoiesc de tot si de toate.Dar stiu ca aceasta este o obsesie.Caci eu ma confrunt cu obsesii din adolescenta.Acum se pare ca am scapat de ele in planul real dar au ramas proiectate undeva in plan abstract.Sper sa gasim solutii si la aceasta problema.Asa ca Hesikia nu esti singura care te confrunti cu asa ceva, Numai bine va doresc.

dragă kix, îmi pare rău pentru că ai avut atât de multe probleme. totuşi este admirabil modul în care le-ai depăşit. atât cât le-ai depăşit. în ceea ce priveşte relaţia cu familia şi prietenii eu am uneori trista experienţă de a fi singură în mijlocul lor.sunt cu ei şi totuşi sunt singură. Atunci îmi vine zicala aia stii...dracul te ia si din altar. răbdarea mea a fost greu încercată în ultimii 10 ani. când a debutat toată chestia asta pe care nu ştiu cum să o numesc mă cuibăream în braţele mamei şi aş fi vrut să intru acolo înapoi în burta ei. nu pot exprima în cuvinte groaza, tristeţea, însingurarea şi tot chinul infernal contra căruia nici mama nu putea face nimic...şi nici altarul adică biserica. şi eu mă indoiesc de toate. cred ca cunoaşterea este imposibilă iar experienţa incomunicabilă. este adevărat ce spui că Dumnezeu este răbdător cu noi toţi. totuşi pe mine nu mă scuteşte de suferinţă. asta mă angoasează. stii.ca la dentist. pur şi simplu începi să tremuri de frică. este reacţia la disconfort. suferinţa este un disconfort de care dumnezeu nu mă scuteşte. dumnezeu este foarte aspru cu mine.
spune-mi şi mie, te rog, este opţiunea ta să te gândeşti la lucruri abstracte sau te simţi obligat să o faci? în sensul că alegi tu problemele sau te aleg ele pe tine?
îţi mulţumesc pentru sfaturi, KIx, sunt foarte bine venite. sănătate.

hesikia atunci cand omul nu are probleme si le face singur stii vorba.Dar in cea mai mare parte necazurile il cauta pe om, bineinteles lucru valabil si in cazul meu.Deci ca sa fiu concret la mine se produce aceasta filosofare doar uneori(ce-i drept in ultima vreme din ce in ce mai rar multumesc lui Dumnezeu) si se realizeaza intr-un mod obsesiv ca si cum am ceva pe suflet sau ca si cum un gand imi sta pur si simplu in crestetul capului si trebuie neaparat sa il analizez sa il dezbat.Si mai amuzant este faptul ca daca incerc sa il evit incep sa am dureri mari de cap..ameteli, stari de disconfort total ca si cum ceva ma tine in loc si nu ma pot concentra la ce am de facut, E ca si cum gandurile acestea lucreaza la un nivel abstract undeva in subconstient pe un al doilea plan al gandirii.Chestia este ca la mine oscileaza adica nu este o stare permanenta(cea mai lunga perioada de "criza" ca sa o numesc asa a durat max o sapt) timp in care puteam sa imi desfasor activitatea zilnica dar nu aveam nici un randament ma simteam extrem de slabit obosit.De multe ori am impresia si pana la urma asa si este din cate mi-a confirmat si psihologul meu aceasta problema a mea deriva din personalitatea mea nesigura, din structura mea interioara de tip nevrotic.Este ca si cum psihicul meu imi joaca feste si doreste sa se ascunda sa sau sa se refugieze in ceva abstract ca sa scape de problemele cotidiene.Deci aceasta mare problema a mea este alimentata de stres de nesiguranta mai ales(indoiala ma omoara) din hipocondria mea, tot timpul mi-e frica sa nu cumva sa sufar de vreo maladie incurabila ceva...etc.Dar ma repet toate aceste stari ale mele sunt in alternanta cu perioade in care ma simt excelent si parca nu as avea nici o problema de aceea de fiecare data cand sunt daramat imi amintesc de zilele "cu soare" ca sa zic asa.Astfel imi dau speranta si cred ca in curand multumesc din suflet lui Dumnezeu ma voi face bine complet.Practic problema cu care ma confrunt acum este o "ramasita" obsesiva a caracterului meu dupa cum mi-a explicat si doc, Dar pana am ajuns aici a fost cale lunga, si m-am confruntat cu adevarate chinuri.A fost un moment crucial al vietii mele peste care sper eu am trecut cu bine.Dar uneori un rau iti va face un mare bine pe viitor caci omul prin greu si prin necaz se inobileaza si clar ceea ce nu te omoara te face mai puternic(ASTA imi spun tot timpul si asta imi da speranta).Pe mine ma ajutat enorm in criza mea faptul ca am facut sport.M-am apucat de un sport de contact(arte martiale) intr-un moment foarte greu...imi amintesc ca aveam niste atacuri de panica de uitam de mine la propriu...dar imi spuneam intr-una ma voi face bine, ma voi vindeca.dumnezeu nu va uita de mine.si am reusit.Acum pot sa fac acest sport fara probleme si este ceea ce ma multumeste.In general orice om are nevoie de o activitate ca sa il tina in priza, ceva care sa il motiveze ceva care sa ii aduca satisfactie ceva pe care sa isi focalizeze mintea si toata energia.Plus ca prin sport se elibereaza si o cantitate de substante ce "repara" si vindeca creierul.Nu stiu cat de utile iti sunt aceste sfaturi.Mi-ar placea sa te pot ajuta mai mult de atat.

Sunt sigur ca avem de invatat multe unul de la celalalt de aceea daca vrei sa mai discutam iti las un id de messenger.Astfel ne va fi mult mai usor.Multa sanatate -

bună kix.•ţi mulţumesc pentru sfaturi, pentru •ncurajări şi pentru bunele tale intenţii. Experienţa ta pe care mi-o •mpărtăşeşti şi mie este foarte utilă. •ţi mulţumesc pentru lucrul acesta. pe mine credinţa •n cele de dincolo de lumea palpabilă mă aruncă •n incertitudine. terapeutul meu a observat oscilaţia mea •ntre explicaţia religioasă pe care o dau experienţei mele de p•nă acum ( fff dureroasă această experienţă...infernală de-a dreptul) şi explicaţia psihiatrica adica stii şi tu.dezechilibrul chimic, serotonina, dopamina etc. of dacă aş putea avea măcar o singură certitudine.singura certitudine este suferinţa pe care nu mai ştiu cum s-o interpretez.oscilez •ntre boală psihică sau o criză religioasă profundă. nimeni nu m-a putut scoate p•nă acum din starea de •ntrebare şi oscilaţie.
c•t despre messenger eu •ncă nu am acasă net. voi avea cur•nd.
mulţumirile mele.toate cele bune.

knd vei avea internet acasa ne va fi mai usor sa conversam.dar pana atunci nu dispera.EXISTA SOLUTII PT ORICE.SI sa stii ca exista si miracole contrat la ceea ce zic unii.dar nu suntem noi de multe ori la locul si la momentul potrivit pt a le primi.Dar important este sa cauti.CAUTA SI VEI GASI..stii vorba.eu am deja o perioada de cand am inceput sa scap de acest calvar.LA mine problema asta a durat doar cateva luni.tu din cate zici e problema mult mai veche.eu imi dau seama ca treci prin momente grele...ca nu ai liniste sufleteasca, si orice ai face parca e in zadar.Si eu am trecut peste acest impas...cand ma intrebam la ce bun toate????de ce traim, de ce existam, mi-as fi dorit sa mor.apoi mi-as fi dorit sa adorm sa nu ma mai trezesc niciodata.mi-as fi dorit si mai grav sa nu fi existat in nici un fel.dar acestea sunt blasfemii sunt lucururi grave, ganduri f urate, dar nu te invinui pt ele(caci e greu si sa simti vina permanenta), pt ca momentan asa esti tu.stiu deasemenea cum e sa nu mai simti nimic...sa te uiti la oameni si sa vezi doar "bucati de carne" mergatoare, sa nu vezi decat boala distrugere si moarte in jurul tau, iar la un moment dat sa nu mai vezi nimic sa nu mai simti nimic...singurul lucru pe care il mai simti este ca nu simti!ca nu mai ai suflet...nu te mai regasesti nu mai stii cine esti, de unde si de ce ai aparut.ESTE EXTREM DE DUREROS, dar mai stiu ca am simtit si ca am trait ca am iubit, ca am plans, ca m-am bucurat si exact asta imi amintesc.Nu vreau sa crezi ca sunt romantic sau ca sunt poetic atunci cand iti dau sfaturi dar exista speranta.MI-ar fi f util daca as sti anume detalii despre tine, desre varsta ta, despre ocupatia ta.in general in lupta cu astfel de probleme este foarte important de stiut astfel de lucruri.Factorii sociali sunt cruciali in aceasta problema.Ai mare nevoie de sustinere din partea celor apropiati, familie prieteni, etc.E deasemena vital sa ai o activitate placuta care sa iti aduca satisfactie, sa te implineasca chiar daca la inceput pare ca nu ai nici un spor si tot ce faci e in zadar.E grea "revenirea" la realitate ca sa zicem asa.Aceasta fuga in subconstient a constientului tau clar este un mod de refugiu si de ascundere al fiintei tale.Exact cum a fost si in cazul meu.Eu ma ascund subconstient sub semnul filosofarii sau mai ales sub semnul bolii, (ipohondrie).Desi e o lupta ampla cea pe care trebuie sa o porti cu tine insuti, nu trebuie sa te dai batuta.Mergi la biserica si spovedeste-te si impartaseste-te ca la carte, cere sfatul unui duhovnic bun si spunei dinainte prin ceea ce treci si felul tau de a fi.mergi la un psiholog bun(care sa te invete tehnici de relaxare)care sa-ti intareasca convingerile, daca e nevoie de vreo schema de medicament cu siguranta vei fi indrumata catre cea mai buna combinatie posibila.Deasemenea exista si medicina alternativa care are efecte miraculoase de multe ori.Printr-o sinergie de efecte benefice cu siguranta vei scapa de aceasta problema.Multa sanatate si mult curaj.
p.s:evita cel putin pe o perioada de cateva sapt sau chiar luni orice are continut filozofic, medical, religios, etc, lasa mintea sa se relaxeze, sa se curete sistemul cognitiv.Chiar daca o sa ai senzatia ca ai uitat de Dumnezeu sau ca a uitat de tine te inesli.fa-ti doar rugaciunea de seara si de dimineata si atat.INCEARCA SA_TI INCARCI TIMPUL CU LUCRURI CAT MAI PRACTICE SI CAT MAI SIMPLE DAR CARE SA ITI ADUCA SATISFACTIE SI SA TE AJUTE SA REVII CU PICIOARELE PE PAMANT