Depersonalizare si depresie...3 ani de cosmar care pare sa nu se mai sfarseasca

Bună. Am 21 de ani și cam de 3 ani încoace, am început să am simptome de depersonalizare/derealizare. Inițial am avut doar derealizare (mă simțeam mereu pierdută în spațiu, nu mai înțelegeam noțiunea timpului, nu îmi recunoșteam propria locuință, nu recunoșteam vocile familiei, ale prietenilor sau propria reflecție în oglindă), dar apoi, încet-încet, s-a disipat derealizarea și s-a așternut depersonalizarea, care e și mai oribilă...practic, nu ești deconectat doar de lumea exterioară ci și de cea interioară, de tine însuți. Propriile gânduri, sentimente și emoții îmi par nefamiliare. Privesc tot trecutul meu printr-un spectru ciudat, dintr-o perspectivă complet diferită decât cea pe care o aveam de obicei. Nu mai știu cine sunt, și încerc din răsputeri sa găsesc un motiv de care să mă agăț pentru a nu renunța la viață. Totul în viața mea e un haos, momentan. Sunt ruptă de realitate și nu mai gândesc logic. Nu mă pot concentra nici chiar pe cele mai simple lucruri, sunt depresivă și trăiesc într-o stare de disociere 24/7. Familia mă acuză că sunt leneșă și că îmi merit soarta și suferința și nu vor să creadă că eu chiar sufăr de o afecțiune. Pe lângă că trebuie să car singură în spate greutatea depresiei și a DP/DR (DP/DR - abreviere pentru depersonalizare/derealizare), trebuie să rezist și criticilor și abuzului emoțional din partea familiei. Sunt vulnerabilă cum nu am mai fost vreodată.


Zilele trec parcă precum anii. Mă trezesc dimineața dezorientată. Nu mai am încredere în mine, nu mai simt confort în propriul meu corp, îmi vine să evadez din propria-mi piele. E ca și cum aș trăi în permanență cu un străin al cărui nume nu îl știu și despre care nu știu nici măcar un detaliu...doar că acel străin sunt chiar eu. Îmi ocup ziua cu activități nu prea productive cum ar fi mâncatul excesiv, dormitul sau efectiv mă holbez aiurea pe forumuri online. DP/DR mi-a luat toate pasiunile. Nu mai am interese, nu-mi mai place să scriu, să ascult muzică, să cânt la chitară. Nu mai am personalitate sau idei. Nu mai iubesc nimic, cum o făceam înainte, ca de exemplu natura, animalele, familia. Parcă am murit pe interior și a rămas din mine doar o carapace goală, o cochilie pustie. Pe lângă asta, trebuie să mă feresc și de așa numiți ''triggers'' care îmi activează stările de panică, cum ar fi discuțiile cu părinții, muzica mea preferată (care de altfel sună de parcă nu am auzit-o vreodată - datorită DP/DR), ieșirile prin oraș sau zone aglomerate. Viața mea este limitată și simt că nimic nu îmi mai aduce bucurie sau satisfacție. Am fost la diverși psihologi dar nu a ajutat, am încercat tratamente de la psihiatrie (Serlift, Xanax, Prozac, Atarax, Escitil, etc) și majoritatea m-au distrus și mai tare. Sunt în terapie de câteva luni dar nu mă ajută câtuși de puțin. Vă rog să nu îmi sugerați religia/credința, pentru că m-am săturat să cred într-o entitate căreia nu îi pasă de suferința oamenilor nevinovați. Am încercat diete, program de somn, meditație (care mă expune și mai tare la senzații de anxietate, pentru că mă aduce într-un punct de vulnerabilitate), dar nu a ajutat nimic. Sportul am înțeles că ajută multă lume, însă eu m-am rezumat doar la plimbări în aer liber, pentru că orice solicitare fizică îmi crește anxietatea enorm (ca de exemplu fuga sau gimnastica). Cred că sunt blocată într-un iad din care nu există ieșire.

Vă rog din suflet, încurajați-mă cu experiențele voastre. Avem aici persoane care s-au vindecat de DP/DR? Dacă da, cum? Mă gândesc în mod serios să îmi iau viața. Nu cred că o să mai am o viață normală vreodată și nu mai pot îndura suferința. Acest cocktail de anxietate, depresie, DP/DR și negativism m-a făcut să îmi doresc să mor.

Pregateste-te de aparitia "specialistilor" care te vor trimite din nou la psihiatru sa iti schimbe/ajusteze medicatia, fiindca, in opinia lor (a specialistilor lui peste), psihiatria e atat de avansata incat poate sa rezolve orice tip de tulburare psihica, rezolvarea, in opinia lor, fiind conditionata de gasirea combinatiei de medicamente care sa corecteze "chimia defecta" din creier.

Empatizez cu tine, fiindca si eu am avut simptomele severe pe care tu le descrii, in perioada liceului si in anii de facultate, pe langa alte simptome debilitante, dar acum sunt ceva mai bine, reusesc sa functionez cat de cat in societate, sa am un job, etc. Simptomele de DR/DP se vor ameliora in timp, doar daca nu le vei mai acorda importanta, doar daca nu vei mai continua sa le alimentezi prin intermediul gandurilor negative.

Boala ta de baza e depresia. Ai rabdare sa iti faca medicul psihiatru un cocktail potrivit pentru ca sa o tratezi, chiar daca nu ti s-au potrivit inainte alte medicamente. Uneori dureaza ani sa gasesti medicamentul potrivit. Sunt peste 20 de medicamente de depresie. Trebuie sa ai rabdare cu ele pina gasesti pe cel bun. In paralel, psihoterapie.
Eu am schimbat 6 tratamente pina mi l-au gasit pe cel potrivit pentru depresie, am avut si dr dp si mi-au trecut. In timp. Nu asa repede. La ordinul luni sau ani. Dar au trecut.
Curaj, se poate, nu vei ramane asa!

@Clara: De un DP cu ATM cand o pui?! Pune-l pe sotul spaniol sa-ti faca un Dirty Sanchez... :)))

Am inteles ca derelaizarea/depersonalizarea, trece si de la sine, in timp chiar si fara tratament.Este adevarat?

@ star

Intrati pe Grupul Depersonalizare si Derealizare de pe Facebook. Intrebati acolo.

Buna Drakaria. Cum mai esti? La mine in anul 2009 s-a declansat o depresie insotita de anxietate( aveam 22 de ani). De atunci am tot cautat explicatii si tratament. Tratamentul a functionat atat timp cat l-am luat, insa boala nu a disparut. Peste toata problema asta, de vreo 5 luni, s-au suprapus alte nenorociri de simptome si anume cele descrise de catre tine. Te asigur ca sunt cauzate de depresie! Nici eu nu stiu cum sa scap de ele, dar stiu macar ce le-a declansat...Depresia netrata corespunzator ! Tot caut si sper ca exista acel medicament care sa functioneze. Tot ce conteaza este sa luptam si sa nu renuntam! Esti foarte tanara si e pacat sa vorbesti asa usor despre faptul ca iti doresti moartea ! Daca vrei sa vorbim iti las nr meu de whatsapp.

Salut Drakaria. Cred că ar trebui sa ai răbdare cu timpul simptomele poate se ameliorează. Vroiam sa spun că ai descris în amănunt starea cu care mă confrunt și eu. Cred că bolile psihice seamănă între ele. Observ că ai un vocabular foarte bogat descrii foarte bine stările prin care treci. Eu simt același lucruri că și tine doar că mă exprim mai greu mintea mea s-a golit, exprimarea mea e mult mai săracă și frivolă de când m-am îmbolnăvit acum 16 ani. Simt că sunt mult mai "prost" mai limitat și obtuz decât înainte și situația se înrăutățește cu trecerea timpului. Și eu sunt acuzat că sunt leneș mi se reproșează asta zilnic de 2 3 ori. Deci mi se spune de 100 de ori pe lună că sunt leneș și de cel puțin 1000 de ori pe an. Asta crează o psihoză mă face să mă simt vinovat și să vorbesc singur pur și simplu îmi imaginez dialoguri cu prietenii mei încercând să îi conving că am incercat și am făcut ce era omenește posibil in situația mea respectiv să termin studiile sa muncesc (m-am îmbolnăvit in anul 3 de facultate și am muncit 2 ani adunat). E greu pentru prietenii mei să înțeleagă demotivarea pe care am suferit-o. Ei își explică totul atât cât pot ei să înțeleagă. Familia face la fel. De-a lungul timpului am trecut și eu prin multe etape peste care credeam că nu mai trec. Îți mai spun odată : încearcă să ai răbdare nu dispera. Sunt de acord cu tine in legătură cu cei ce spun că credința e răspunsul la toate. Sper să mai citesc postări de la tine. Mi-a plăcut cum ai descris simptomele tale ai vorbit și pentru mine.

Au fost descoperite cauza şi tratamentul pentru lene: dopamina, “molecula dorinţei”. Iată alimentele care ne fac fericiti si plini de energie!
Nu există om care să nu fi experimentat lenea cel puţin o dată în viaţă, mai cu seamă la începutul unei săptămâni muncitoare, acea stare în care nu ai chef de nimic şi ai fi în stare să promiţi orice, oricui ar putea să te învoiască de la serviciu, aşa încât să poţi lenevi toată ziua în pat. Oamenii de ştiinţă au descoperit că de vina pentru starea de lene este nivelul scăzut de dopamină, neurotransmiţător numit şi “molecula dorinţei”, responsabil de tot ceea ce înseamnă dorinţă şi care joacă un rol decisiv şi în stările depresive.
Dopamina dă energie, indiferent de activitatea în care ar urma să fie consumată aceasta, de la sex la îndatoririle de la locul de munca, de la gătit la timpul petrecut cu familia sau sport. Atunci când nivelul de dopamină este foarte scazut, apare acea stare în care nu ai chef de nimic, cercetătorii considerând că lenea este, de fapt, o stare pe care o resimţim atunci când nivelul dopaminic este foarte scăzut. Chiar şi atunci când te simți depresiv, se întâmplă tot din cauză că dopamina se secretă foarte puțin și influențează în sens negativ toți ceilalți hormoni: testosteronul, estrogenul, vasopresina, oxitocina, serotonina.
Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Aberdeen şi din Beijing au colaborat pentru a descoperi ce anume îi provoacă omului starea de leneveală.
Experimentele realizate pe şoareci de laborator au arătat că mutaţia unei gene îi face pe aceştia leneşi. Experimentul a arătat că şoarecii s-au îngrăşat mult şi s-au îmbolnăvit, în final. Acestora li s-a administrat o pastilă ce le-a stimulat producţia de dopamină, lucru ce i-a provocat să devină activi. Oamenii de ştiinţă au explicat că este vorba de un deficit metabolic, la nivel celular. Dopamina rămâne blocată în celulă, în loc ca ea să fie folosită activ de organism, scrie express.co.uk citat de apropo.ro.
Cercetătorii speră ca pe viitor să ajute în acest sens persoanele care au, în particular, această mutaţie de genă. Se poate întâmpla ca unii să nu poată fi trataţi, însă ei speră ca remediul lor să ajute pe câţi mai mulţi leneşi.
Lenea este o reactie adversa la orice gen de actiune care implica efort fizic si intelectual si tine de vointa, in calea acesteia stabilindu-se ca unul dintre cele mai mari obstacole este homeostazia - proprietatea organismului de a mentine, in limite foarte apropiate, constantele mediului intern, sau mai simplu, capacitatea organismului si a psihicului uman de a se simti confortabil.
De fiecare data cand dereglezi homeostazia, atat de deranjat va fi organismul, incat pot aparea chiar si tulburari fizice, cum ar fi ameteli, greturi, senzatii neplacute in stomac, in plan psihic pot aparea depresii, lipsa de chef pentru orice activitate, intervin lenea si amanarea, scrie ecomagazin.ro. Pentru a avea rezultatele pe care le vrei, va trebui sa te implici complet, fizic, emotional, psihic si spiritual.
Asa cum exista programe alimentare pentru modelarea corpului, la fel sunt si dietele ce presupun alimente pentru buna dispozitie, energie sau cresterea capacitatilor cognitive, carnea rosie fiind recomandata intrucat contine acizi grasi omega 3, ajutand la ameliorarea unor stari precum depresia si contribuind la formarea unor noi conexiuni neuronale.
Cele mai multe vitamine si substante benefice creierului se regasesc in oua. Acestea contin vitamina B12, o vitamina importanta pentru celulele nervoase si care ne tine departe de iritabilitate, depresie sau declin cognitiv. De asemenea, acidul folic este recomandat, iar iodul mentine buna functionare a glandei tiroide. Atunci cand glanda tiroida nu functioneaza corect, apar manifestari ca letargie, crestere in greutate, depresie etc, scrie ziare.com.
Poate nu ai crede, dar untul este o adevarata hrana pentru creier. Substantele nutritive din unt se regasesc in majoritatea uleiurilor vegetale. Vitamina A, D, B12, toate sunt benefice sanatatii mintale.
Pe primul loc, daca acesta este rezultatul urmarit, s-ar afla carnea de vita provenita de la animalele hranite cu iarba. Pe langa acizii grasi Omega 3, acest tip de carne contine si fier, important pentru un flux de oxigen constant spre creier. De asemenea, carnea rosie este o importanta sursa de vitamina B12 si zinc, substante care duc la cresterea capacitatilor intelectuale.
Ansoa contine de doua ori mai multi acizi grasi Omega 3 decat tonul, de exemplu, dar prezinta niveluri foarte scazute de mercur, o substanta ce poate dauna creierului. Unele studii arata ca femeile insarcinate care mananca in timpul sarcinii mai multe alimente cu Omega 3 dau nastere unor copii mai inteligenti.
Nucile sunt iar o alegere binevenita, continand magneziu, cupru, fier, zinc, calciu, Omega 3, vitamina E, acid folic si vitamina din gama B-urilor. Vitamina E, de exemplu, ajuta la scaderea inflamatiei creierului si la protejarea neuronilor.
Sfecla este o sursa importanta de acid folic, crucial pentru buna dispozitie, memorie si viteza de reactie. Pe langa aceasta, sfecla mai contine si betaina, un antidepresiv natural