Depresie grava.. am fost prostit de doua ori de aceeasi fata si simt ca totul a fost ireal cu ea

Va rog sa ma ajutati ca simt ca o iau razna si nu stiu ce sa fac.simt ca nu mai rezist.Am 28 ani
Acum 5 ani am cunoscut-o pe fosta iubita, dar in aceasta perioada o mare parte din timp a fost plecata in strainatate la lucru.
La inceputul anului trecut i-a murit tatal, iar ea atunci a fost nevoita sa se intoarca in tara pentru a avea cine sa ramana sa aiba grija de casa.De atunci eu m-am mutat cu ea si tot ce am facut, din acel moment de cand m-am mutat cu ea, am facut ca sa-i fie bine ei si familiei ei.Niciodata nu am profitat de ea din punct de vedere financiar, desi mama ei ii trimitea bani din strainatate.
Dupa 3 luni de cand m-am mutat cu ea pt o perioada de 2 zile au venit mai multe neamuri la ea, printre care si un baiat de la Cluj de care ea zicea ca ar fi var de a ei, iar eu in acele zile m-am dus sa dorm la ai mei.
Dupa o saptamana simteam ceva ciudat in comportamentul ei si am zis sa o intreb daca are pe altcineva, iar ea mi-a zis ca s-a indragostit de varul ei de la cluj(care defapt nu era var cu ea, ci doar un vechi prieten din copilarie).Eu ma-m suparat si am plecat.
Dupa 3 saptamani ma suna ca e insarcinata si nu stie a cui e copilul.Dupa acea intamplare s-a despartit de acel baiat, iar eu m-am impacat cu ea pt ca simteam ca are nevoie de mine..dar facuse avort pana la urma.Dupa aceea m-am mutat din nou la ea.
Acum o saptamana am aflat ca ea vorbea la telefon cu un coleg de a ei, care il cunostea de 2 zile, lucruri de care mie nu mi le spunea deloc, iar atunci am decis sa ma despart iar pt ca stiam ca o sa se ajunga la acea faza care s-a intamplat cu baiatul de la Cluj.
De atunci simteam ca o iau razna.nu m-ai mananc, nu mai vorbesc cu nimeni, is nervos, dezamagit, suparat, trist si nu mai am chef de nimic...doar ma duc la lucru si stau in pat toata ziua.
Dupa 2 zile ma simteam prost ca am plecat brusc si m-am gandit sa o sun sa vorbesc cu ea si am intrebat-o daca nu ii este dor sa vorbeasca cu mine, iar ea a zis ca NU (pe un ton de parca n-am fi fost niciodata impreuna)
Iar sambata trecuta am aflat ca deja ea e cu baiatul ala de care il cunostea de 2 zile.De atunci s-a agravat starea mea.am o stare de depresie grava.simt ca nu mai am pt ce trai.
Ma simt folosit.mi-e rusine ca rade lumea de mine ca am fost prostit de doua ori de aceeasi fata...si simt ca tot ce am trait cu ea nu a fost real.
Nu am cu cine vorbi..nu am prieteni..i-am respins pe toti de cand sunt cu ea..si familia am indepartat-o pt ea.Nu am absolut cu nimeni cu care sa vorbesc..non stop ma gandesc la ea.simt ca imi pusca capul.

... ale tineretii valuri. intotdeauna intr-o relatie unul iubeste mai mult si altul mai putin. In cazul tau... deloc. Nu vreau sa fiu rau. Important este ca tu sa vezi realitatea si sa nu mai pierzi timpul cu cine nu merita. Cat despre ceea ce numesti tu "depresie grava"... este o depresie cauzata de factori externi care teoretic va disparea asa cum a aparut. Dar totusi... daca saptamanile trec si nu se intampla ca odata cu ele sa dispaa si depresia ta "grava" sfatul meu este sa mergi la medic.
In rest... numai bine... si nu te lasa coplesit de farmecele unei asa zise "iubite". :)

Buna ziua!descriindu-ma putin o sa va rog din suflet sa-mi spuneti parerea, cam care ar fi diagnosticul..
De mic am avut probleme cu anemia, echilibram hemoglobina si scadea din nou, am ajuns si la 60 din 120-130.pe la 5 ani am avut dureri abdominale cu un scaun specific, la care medicii nu-mi gaseau cauza, ulterior in 2007 am dat analize la liamblioza si a fost-pozitiv.Mama spune ca probabil sa le fi avut de la virsta de 5 ani cind aveam simptomele date..gradinita nu prea am fregventat-o din cauza ca ma inbolnavisem de asa numita hepatita B si la fel in 2007 am dat analiza la clinica de boli infectioase si mi-au dat un raspuns pozitiv, adica ca nu am in singe acest virus si evident m-am vaccinat cu anticorpii corespunzatori.prin clasa 1, am fost mai retras fata de colegi si pina in clasa a 4 am fost printre primii la invatatura, facind concurenta cu alti colegi.prin clasa a 5 au aparut niste emotii c-am pronuntate, aveam si bufeuri de caldura in regiunea fetei(nas), spate, abdomen si picioare.Mai aveam asa un fel de energie care era cam in plus, la intoarcea directiei capului, as zice un fel de anxietate.
In clasa a 7-a s-au intensificat emotiile negative, retrairile si pe zi aveam zeci de bufeuri.La cel mai mic "obstacol"psihologic aveam bufeuri.
Zi de zi, luni cu luni aveam aceste emotii si stresuri la ore ca daca ma tulburam la propriu, nu mai puteam continua restul orelor, roseam, inima pulsa tare, si ma inhibam in mine, aveam si o deshidratare a fietii.
Uneori stiam primul raspunsul corect dar ridicindu-ma din banca aveam emotii si ma blocam, si iarasi bufeuri.Asa a durat din clasa a 7-a pina am absolvit 9 clase.
Dupa liceu am intrat la colegiul de comert si dupa 1, 5 ani de studii s-au intensificat emotiile, aveam frica sa privesc pe cineva in ochi si ma blocam cind dialogam.M-am inhibat in sine si am abandonat colegiul.Am trait asa cu stari de depresie pina la sfirsitul lui 2008 cind am luat medicatie psihiatrica pina in 2010 fara o ameliorare oarecare.din start Dr.mi-a spus ca am o depresie sub mai multe forme si am primit :paroxetina-20 mg si risperidona-2mg pe noapte..vazind ca nu-mi ajuta am redus din propria initiativa doza de risperidona de 2mg cu 25% saptaminal si cind colo..nu am dormit 3 zile si 3 nopti fiecare secunda eram in ginduri.si intr-o dimineata am avut halucinatii crezind ca e sfirsitul lumii si am fugit la biserica, dar era inchisa.Sora m-a internat la spitalul de boli mintale pe o luna cu Diagnozul de TULBURARE SCHIZOTIPALA.
Apoi la cererea mamei am fost eliberat acasa si ne primind medicatia am avut din nou un episod psihotic si seara la 22 am sarit in fintina din ograda(Doamne fereste, duca-se pe pustii)si ca prin minune am ramas viu(apropo mai inainte turnasem in ea agheazma de la slujba Sf.Vasile si cred ca a fost o minune sa nu ma inec.pina la apa sunt 7metri si adincimea apei e de 5 metri)
A 2-a zi din nou internat la acelasi spital deja cu diagnozul de SCHIZOFRENIE PARANOIDA.Am mai stat o luna internat.Deja am aproape un an de cind primesc risperidona 1mg dimineata si 1mg seara si de o saptamina am trecut la venlafaxina-150mg cu care ma simt destul de bine, uneori ma tulbur si am o durere psiho-spirituala la care sunt deprins sa o tolerez.Tulburarea dureaza undeva 3-4 ore pina imi revin.
Vreau sa precizez ca de la virsta de 5 ani pina in 2009 am asistat la certuri"grele" in familie cu violenta.(tata o batea pe mama cu parere de rau..)
ACUM VREAU SA VA INTREB:
Reesind din copilaria nefericita plus anemie am fost predispus dezechilibrului neoronal si din cauza Liambliozei, am fost slabit fizic..Discutind cu medicul am am ajuns la concluzia ca nu am SCHIZOFRENIE ci DEPRESIE MAJORA pentru ca episodul psihotic a fost provocat de mine scazind doza foarte repede de neuroleptice si asa s-a produs psihoza.Deci cred si doresc sa ramin cu diagnosticul de depresie majora din fericire sau din nefericire.
Medicii mi-au spus ca trebuie sa iau medicatia data 3-5 ani ca sa ma intaresc bine.
VREAU SA VA INTREB PE DVS, OAMENI BUNI, CE PARERE AVETI, CU CE DIAGNOZ AS RAMINE CU --SCHIZOFRENIA sau--DEPRESIA MAJORA???

Buna seara, stimata Doamna, nu ma intereseaza numai denumirea bolii, ci boala in cauza..plus ca este mare diferenta intre depresie si schizofrenie, la care vreau sa vad carei boli ii fac parte din pacate.sarut mina!!

Acum am inteles ce ati avut in vedere!sarut mina!;)