Depresie. situatie disperata

Buna ziua!
Va scriu si eu problema mea incat simt ca nu mai am scapare si nu am spus-o nimanui pana acum. De 2 luni sunt intR.o stare psihica crunta, am ajuns sa fiu ca o leguma, ma trezesc dimineata si astept sa treaca mai repede ziua sa adorm si sa mai uit de ce se intampla.
Am 23 de ani, am terminat cu o medie foarte buna una din cele mai renumite facultati din tara, iar in curand urmeaza examnele de admitere in profesia pt care m.am specializat. AM fost dintotdeauna un copil muncitor si cuminte, cu parinti mai severi dar iubitori, care mi.au oferit tot, de la dragoste pana la lucruri materiale, inclusiv masina si apartament.
Insa, acum 2 luni am facut cea mai mare greseala din viata. M.am imbolnavit, aparent banal, o durere stupida in gat dupa ce am sarutat un baiat. Mers la medic, tratament, parea ca a trecut, dar nu a fost asa. AM incercat toate antibioticele posibile, infectia inca persista dupa atata timp si mai rau de atat, i.am transmis.o si surioarei mele si sigur si parintilor, desi ei nu au simptome severe inca, insa eu stiu ca i.am imbolnavit si pe ei.
Acum 2 sapt ajunsesem in punctul de a.mi lua viata, planuiesm in detaliu totul, crezand ca am luat hiv si nu mai are rost sa traiesc. Am facut analize, din fericire testul hiv a iesit negativ. O zi, doua am fost mai linistita, insa gandurile negre au inceput din nou sa ma acapareze, am ajuns in acelasi stadiu.
Acum vreau sa fug de acasa sau sa ma omor. Nu pot sa traiesc stiind ca am imbolnavit cei mai dragi oameni de pe lumea asta. LOr nu le.am spus nimic legat de problema mea de sanatate si de faptul ca a ajuns si la ei, nu am curajul sa mai stau in fata lor. In fiecare zi ma gandesc doar cum sa fac sa scap mai repede din viata asta, asa macar nu i.as vedea cum sufera. Plang in fiecare noapte, ziua nu fac altceva decat sa ma gandesc cum si unde sa plec.
SUnt dezamagita enorm de mine, acum urma sa dau cele mai importante examene si sa am o cariera frumoasa, insa mi.am distrus viata. Nu ma mai suport, merit sa mor in chinuri, merit sa sufar pt greseala mea si pt suferinta pr care am adus.o.
Poate cineva sa imi dea o parere, sa.mi spuna cateva cuvinte, pt ca nu mai rezist, m.a consumat atat de rau incat simt ca o sa ma sting in curand..nu pot sa mai mananc, abia dorm, am slabit enorm, nu ma mai recunosc..simt ca am ajuns in ultimul stadiu, psihicul meu nu mai rezista
Pentru unele persoane pare o banalitate, pt mine e crunt sa stiu ca am imbolnavit fiintele cele mai dragi mie. Ma gandesc sa plec de acasa si sa ma refugiez intr.o manastire, sa ma calugaresc, poate asa Dumnezeu ma va ierta vreodata in viata asta.

Eu ca om te sfatuiesc sa nu renunti asa repede la viata pt ca nu merita orice problema oricat de grava este are si o rezolvare trebuie doar sa o gasesti sau sa fii ajutata sa o gasesti.
DUPA parerea ta cum crezi ca le va fii viata celor din familia ta daca tu facii acel gest? SE VOR CHINUI TOATA VIATA SA INTELEAGA UNDE AU GRESIT EI DE AI RECURS LA ACEST GEST.
Daca doresti da clik pe numele meu si trimitemi un numar de telefon sa vorbim de preferat cosmote.
Viata nu este usoara dar nici atat de gre incat sa dai bir cu fugitii asta este cel mai usor dar arata si lasitate si cum pe aceasta lume NU SUNTEM SINGURI TREBUIE SA NE GANDIM SI LA EI.

Totul este doar in mintea ta, n-ai imbolnavit pe nimeni de nimic si probabil ca nici pe tine macar ! Mergi la un psihiatru sa-ti tratezi inceputul de depresie si totul va reveni la normal in cateva saptamani, o sa vezi ! Deocamdata evita suprasolicitarea, odihneste-te si mananca bine dar evita dulciurile concentrate, iesi la aer curat in parc sau padure !

Va multumesc pt sfaturi!
Sper sa gasesc cumva puterea sa ies din gaura asta in care m.am cufundat..nu reusesc sa vad in fata decat doua cai: sa plec din lumea asta sau sa plec in lumea larga.
Imi e mila de parintii mei si de suferinta pe care o vor trai daca o sa aleg una din cele doua, dar nu am curajul sa vorbesc cu ei.
Am momente in care nu fac altceva decat sa stau cu privirea pierduta si sa ma gandesc cum sa se termine odata. Am momente in care scriu tot ce am in cap, am scris zeci de pagini. In fiecarr dimineata ma trezesc speriata, incepe sa.mi bata inima puternic, sa transpir si sa ma gandesc ca trebuie sa o fac.

Hai sa vorbim la telefon pt ati arata ca se poate si altfel.Fiecare suntem mai slabi sau mai tari, dar intotdeauna ajuta o discutie mai ales cand ete cu cineva din afara care vede lucrurile altfel decat cineva care este implicat direct in problema.

Buna.ti am trimis mesaj privat

mda eu am hepatita b (deabea acu' am aflat), care am luato de la fostul prieten al actualei mele prietene care desigur are si ea hepatita :| in 2 ani 100% si ai mei au baut din paharele din care beau si eu si au mancat cu lingurile cu care mananc si eu. Parerea mea e sa mergi sa faci exudat faringian si vezi ce cacat ai in gat, am auzit de un stafilococ..bla bla bla care da simptome cam ca ale tale.. orice boala are tratament.

Am avut ascarizi.( stii ce sunt aia ? limbrici) WTF ? am baut 3 pastile si gata s-a rezolvat treaba. O sa ai nevoie de un Psihiatru, psiholog, psihoterapeut sa treci peste problema asta. Capu' sus, zambeste.Nu uita sa fii fericita. Ce nu te omoara te face mai puternic. Si eu am 25 de ani de 1 an si jumatate ma simt ca '***a' in fiecare zi, respir si merg mai departe.

@ golden01

Unele dureri de gat provocate de infectii se cronicizeaza. Nu trec la primul tratament.

Am avut si eu o astfel de durere in prima facultate si m-a tinut un an intreg.

Mergeam vara cu esarfa in jurul gatului de durere.

Nu ai nimic !

a. in fiecare dimineata iti razuiesti frumos limba de depozitele albe cu o lingurita ascutita
b. si seara la fel
c. mergi la farmacie si ceri orice fel de medicament pentru gat care sa contina Propolis. Iei medicamentul conform prospectului, nu bei, nu mananci 2 ore, ca sa ii dai timp sa distruga infectia
d. mergi la orice plafar si ceri orice vrei tu pentru cresterea imunitatii (poti sa iei si vitamina C de la farmacie), ca sa ajuti organismul sa lupte mai repede. Din cauza gandurilor depresive ti-a scazut sistemul imunitar. Organismul trebuie ajutat.

P.S.: Nu mai face si tu din tantar armasar ca nu e bine sa procedezi asa in viata ! Dupa o cutie de medicamente care contin propolis iti garantez ca iti va trece.

Nu mai fii asa sensibiloasa !

: *

Du-te la doctor, afla exact ce boala ai si trateaz-o! Trebuie sa vorbesti cu ai tai, sa cooperati, sa va ajutati intre voi pentru a trata aceasta boala! Apoi depresia si problemele vor disparea de la sine!

Buna ai rezolvat problema ? Am trecut se eu prin ce treci tu, dar am ancercat sa lupt si lupt an continuare. Daca vrei sa vb lasa un mesaj an privat

@ colindeata

Luati tratament de la medicul psihiatru, va da niste antidepresive.
Nu mai stati sa suferiti atat si sa se agraveze situatia.

Din ce descrii tu aici deduc o mononucleoza infectioaza, sau cum ii mai zice "boala sarutului". Am avut-o si eu acum cateva luni si inca sunt vie! Ce-i drept, inca mai am unele probleme din cauza ei:)) Si da, am fost si eu in depresie dar nu m-am gandit niciodata sa imi iau viata, ci am vrut din tot sufletul sa imi revin. Mergi la un psihiatru care o sa te indrume. Eu am mers si problema mea e aproape rezolvata. Psihoterapia nu m-a ajutat. Iau tratament si imi e foarte bine, peste 4 luni scap de el si incet incet revin la normal. Sa nu ai prejudecati in legatura cu psihiatrii. Nu inseamna ca esti nebun daca ai nevoie de o mana de ajutor, e doar o trauma, o faza trecatoare. Nu oricine merge la psihiatru este nebun si ai fi surprinsa sa vezi cati oameni apeleaza la ei in ziua de azi...nu astepta sa devina ceva cronic pentru ca atunci iti va fi mai greu sa te vindeci.