dresul vocii la copil de 4 ani jumate

Baietelul meu in varsta de 4 ani si jumatate isi drege glasul de aproape 1 luna, la cateva secunde odata. Acest lucru se intampla numai ziua, nu si noaptea cand doarme. A devenit foarte obositor si pentru el, a facut niste cearcane in jurul ochilor, uneori il doare si pieptutul de atata efort. Va rog sa-mi spuneti, poate fi un semn de alergie, tic, e ceva patologic?

Mergi cu el la ORL sau medicul lui pediatru, nu-l mai lasa sa se chinuie, ii poate obosi inima. Nu stiu cum de ai asteptat atat! Mergi cat mai curand sa se uite medicul direct, nu de la distanta!
Sanatate!

Multumesc, Teodora! Am fost cu el si la ORL, si la 2 Pediatri. Toti trei, separat bineinteles, l-au consultat si, fiecare cu alte cuvinte au ajuns la concluzia ca "asa ii place lui sa faca" si ca asa cum a aparut, asa o sa dipara. Brusc adica. Nu mi se pare in regula sa stau cu mainile in san si sa-l vad, intr-adevar cum se chinuie! Mamici, ati mai trecut cu copii printr-o perioada in care isi dreg vocea? Ce ati facut?

Mergi la altul, la endocrinolog, la cardiolog, sa-i faca ecografie la tiroida, sa se uite cu endoscopul, nu se poate sa nu se afle cauza. Daca ar face asa din "placere" nu ar ajunge sa aiba cearcane la ochi de efort si sa fie afectat. Oricum, frecventa arata ca nu-i ceva in regula. Si daca la examinare directa nu iese nimic anormal si analizele sunt bune, mergi la psiholog pentru copii, sigur ii poate da ceva pentru linistire sau sa afle daca e ceva ce il deranjeaza pe copil.
Pana atunci, da-i cate putina miere (daca nu-i alergic la ea) sa-i mai calmeze local.
Iti urez mult succes si sa nu te lasi!

Poate iti raspunde si un domn ORL-ist care e aici pe forum.

Ce descrieţi pare să fie un tic, mulţi copii au perioade cu ticuri şi de obicei trec de la sine, dar în caz că se prelungesc o perioadă foarte lungă, trebuie totuşi sa mergeţi la un psihiatru specializat in psihiatrie pediatrică. Nu vă speriaţi, nu este chiar aşa de grav cum vă închipuiţi această recomandare, aceşti medici sunt foarte competenţi şi ştiu să se ocupe de orice problemă de acest gen. Este mult mai probabil să fie acest lucru decât orice altceva probleme la tiroidă sau altele (în consultul psihiatric o să fie inclus şi consult neurologic mai mult ca sigur).

Multumesc pentru raspunsuri, chiar sunt cateva fire de care sa ma ghidez. Va pup, sanatate multa!

As mai adauga un consult la gastroenterolog, stiu cazuri concrete care din cauza unor probleme stomacale gen reflux gastro-esofagian, persoanele ragusesc datorita acidului care vine pe esofag si nu este de glumit pt ca netratat el face rani apoi devine din ce in ce mai greu de tratat!
Bafta multa si sper sa reusesti sa gasesti o rezolvare cat mai repede! Sa ne tii si pe noi la curent!

Multumesc tuturor, nu ma asteptam la atata suport ! Am fost de dimineata sa-i fac exudat nazal si faringian, sa vad intai daca nu are niscaiva streptococi, ciuperci, candida si alte minuni. Sa vedem ce iese... va tin la curent.

Bravo! Sigur e o cauza si daca o afli, se poate si trata.
Numai bine si tie si puiului!

fiul meu are 6 ani si tot asa face de ceva vreme.exudatul faringian a iesit negativ, la alergolog am fost a zis ca usoara reactie alergica ar fi la gandaci.ne-a prescris xyzal.luni ii fac analizele de sange sa vedem cum ies.sunt foarte stresata si agitata ca nu imi dau seama de la ce poate avea senzatia asta.doctorita de familie banuie si o anemie.el se plange ca e obosit si il dor picioarele.Daca mai sunteti careva in situatia asta cum s-a rezolvat problema ?

Va rog mult sa imi raspundeti daca vedeti acest mesaj. Suntem in aceeasi situatie cu copilasul nostru de 4 ani si nu mai stim, efectiv, unde sa mai mergem. Isi “drege vocea” de o luna foarte des

@feminina239
@Hunne
@AnneCarol

Ne puteti spune cum a trecut, care a fost cauza?

Stiu ca a trecut mult timp de la aceasta postare, dar as vrea sa va rog frumos sa ma ajutati cu un feedback. Trecem prin exact aceiasi situatie si simtim nevoia sa intelegem cum trebuie sa o gestionam.

Nu am identificat multe discutii pe subiect si ne-ar ajuta f mult daca dvs ori altcineva care a trecut printr-o situatie similara (noi credem ca este vorba despre tic, am eliminat majoritatea cauzelor clinice, iar modul in care se manifesta si frecventa cu care se repeta ne duce cu gandul in zona aceasta, de aceea am apelat si la un psihoterapeut).

Buna seara! Ați depistat problema copilului?
Suntem in situație asemănătoare si nu mai stiu ce sa fac. De o săptămâna își drege vocea încontinuu. Am încercat sa îl distrag si când e ocupat trece mai mukt timp. In rest la 10 secunde. E ca picătura chinezeasca L am întrebat de ce face asta si zice ca asa s a obișnuit. Nu stiu ce sa mai fac. Mergem la orl după sărbători.
Orice sfat si situație ne poate fi de ajutor.
Am tot citit si despre ticuri. Sa fie un tic ? Mentionez ca noaptea mi tușește si nu face asa.

O cauza clinica nu am identificat. La noi sunt 3 luni in care aceasta problema nu a disparut. Tot ce s-a modificat: frecventa. Au fost perioade in care isi dregea vocea la 5 secunde, perioade in care o facea la 10-15 minute (din pacate aceste perioade au fost de scurta durata, nu a durat mult, vreo 3 zile), iar acum, in prezent, undeva la 5-6 minute se intampla. Noaptea deloc. In tot acest timp am fost la orl, pneumolog, etc, am eliminat orice posibila cauza clinica. Cu toate ca modul de manifestare ne ducea clar cu gandul la tic. Am inceput sedinte la psiholog / psihiatru, i s-a pus aici diagnosticul de tic + anxietate. Ce am observat noi: atunci cand s-a rarit oarecum frecventa, pe langa dresul vocii a aparut si un marait, la fel, involuntar. Va inteleg perfect cand spuneti ca e ca picatura chinezeasca, stim cat de greu este sa ne auzim copilul emitand astfel de sunete fara sa avem solutie. Va transmit si dvs sfaturile primite: este esential sa ignoram ticul, sa nu ii atragem atentia, sa nu vorbim despre asta deloc. Noi am primit ca supliment valeriana de la plafar (fara alcool, 15 pic dim si seara) si ulei tutti frutti vit D (10 ml pe zi). Ni s-a spus ca nu se va intampla o minune, ca e posibil sa existe o regresie in timp si sa reapara sau nu. Ca poate dura saptamani, sau luni, sau mai mult, ca pot fi pauze, nu este o regula. Ca noi, ca parinti, trebuie sa lucram la imbunatatirea relatiei, sa intelegem, dar fara sa ne invinovatim ca o cauza poate fi si la noi si sa acceptam ca cel mai probabil, daca in loc sa isi dreaga vocea, se atingea de varful urechii, sau de varful nasului, atunci nu ne-am fi stresat asa tare, desi in esenta era acelasi lucru dpdv tic. Ca in general ticurile apar si dispar, ca pot veni in valuri, ca pot fi inlocuite de la o saptamana / luna la alta cu alte ticuri, ca este f. Importanta relatia cu copilul, sa intelegem ca este un copil sensibil, sa ridicam tonul mai rar si sa ne implicam prin joc si timp petrecut cu el. Noi nici pana azi nu identificat o relatie de cauzalitate intre o anumita activitate si tic. Cand credeam ca la desene face mai des, sau ca la joaca face mai rar, a doua zi ne demonstra contrariul. Intr-adevar, parca atunci cand se concentreaza pe o anumita activitate si vorbeste despre ea, parca se rareste. Ni s-a mai spus ca ar fi ok sa reducem timpul alocat ecranelor si sa minimizam cantitatea de dulciuri oferita. Am mai observat faptul ca dupa 3 zile la munte petrecute doar cu mami si tati, la distanta de 2 zile de cand ne-am intors a facut mult mai rar. Apoi, treptat, frecventa a crescut din nou. La fel, psihologul ne-a spus ca e important sa il incurajam sa fie liber, sa fie cat mai putin dependent de noi, parintii (sa nu il hranim noi, sa nu doarma cu noi, etc). Dar schimbarea sa se produca treptat, nu fortat, ci prin discutii si rabdare. Deci sa existe sprijin permanent, sa stie ca suntem 'acolo', dar sa nu facem lucruri in locul lui, ma refer aici la lucruri care la varsta lui ar trebui sa le faca singur, e vorba de hiperprotectie (ex: la 5 ani copilul trebuie sa se incalte singur). In rest, rabdare. Desi repet, stim cat de greu este. Sa aiba sustinere, un mediu echilibrat acasa si sa acceptam noi ca parinti faptul ca aceasta poate fi noua normalitate, sa nu ne concentram pe tic, desi e foarte greu, dar pe el il ajuta. Sa avem incredere ca o sa treaca. Cauza in principiu este una emotionala, poate o cearta putin mai severa intre adulti, sau la adresa lui, poate o frica pe care ii e greu sa o exprime in cuvinte (de monstri, de abandon, de greseala, etc) e bine sa discutam cu ei despre emotii si sa ii fim alaturi, sa simta sustinerea noastra. Eu personal, la inceput eram disperat si nu pot sa zic ca acum, dupa 3 luni, sunt f calm, ca nu ma mai afecteaza, dar incerc sa gestionez putin mai echilibrat problema. Cum spuneam, va inteleg perfect, sper ca v-am fost de ajutor si daca doriti sa discutam mai mult pe subiect, imi scrieti si va raspund cu mare drag. Stiu cat de important este sa stii ca au trecut si trec si altii prin asa ceva, ca nu e singurul copil care se confrunta cu astfel de probleme, sa ai cu cine sa discuti, sa schimbi un sfat, o parere in momente de disperare. Ce ne-au spus toti terapeutii cu care am discutat: calm, va trece, aproape toti copiii trec mai devreme sau mai tarziu prin perioade similare in care se declanseaza ticuri. Va transmit Craciun fericit si linistit, sanatate si putere multa, Sarbatori cu bine!