Parintii lui nu ma plac. E doar in capul meu?

As vrea sa pot comunica si sa rezolvam problema impreuna cu iubitul meu, dar din pacate el se enerveaza daca incep subiectul. Parintii lui nu prea ma plac, probabil pentru ca noi am crescut impreuna, suntem din adolescenta impreuna, si el s-a maturizat, si-a format sa zicem o personalitate.. alaturi de mine. Posibil ca ei sa creada ca din vina mea el nu este cum si-ar fi dorit ei sa fie, de exeplu ca nu a dat bacul si ca lucreaza in strainatate( aici locuim la tatal meu care ne-a ajutat destul de mult). Chiar daca tatal meu nu era aici, noi tot am fi plecat in strainatate, ceea ce ei nu prea cred ca inteleg( ei cred ca din cauza mea sta el aici. Varsta nu este o scuza in niciun caz, nu au nici macar 50 de ani! Va dati seama ca el nu prea isi da seama sau nu vrea sa accepte ca parintii lui nu ma prea plac, chiar se enerveaza si-mi zice ca e in capul meu. El crede ca daca lui nu-i zic (pentru ca bineinteles ca nu i-ar conveni) inseamna ca nu e asa, sau poate crede ca daca el este iubit de ei, sunt si eu.. Habar nu am de ce, chiar daca ar fi varianta aceasta, ca el sta departe de ei doar pentru mine, atunci de ce nu se gandesc ca poate el chiar ar avea motive? Poate el chiar vede in mine ceea ce in altcineva nu vede. E un lucru bun ca si-a gasit o fata pe placui lui( noi ne intelegem foarte bine la asta nu se gandesc? Doar daca am fi casatoriti ar intelege?) El este mai mult cu munca, eu sunt mai mult cu educatia, ma informez destul de mult pt varsta mea despre viitori mei copii si il pun si pe el sa citeasca diverse lucruri pt a invata, pt a-si imbogati vocabularul, pt a putea sa dea o educatie corecta, etc.. uneori are chef, alte ori nu prea, dar ii explic de ce e bine sa se dezvolte si intelegete, chiar ii place si imi multumeste ca ma intereseaza de el. Am stat mult pana sa postez aici aceasta problema care de mult nu-mi da pace. Parintii lui se comporta diferit cu mine cand sunt in preajma lui, ceea ce ma socheaza, se prefac, sunt ciudati, nu inteleg de ce cand e el acasa sau cand ar putea el sa afle cu dovezi vorbesc foarte dragut, mi-ar face si orice mancare orice moft, iar cand nu e el, nu ma intreaba absolut nimic sau eram in masina si am zis " doaamne ce gropi!!" Mi-a zis ca am uitat de unde am plecat, la vre o luna s-a intamplat exact la fel, cand s-a plans el de gropi si ea i-a dat dreptate "nu fac astia nimic cu strazile" Nu inteleg? De sarbatori (cand eram deja de 2 ani) era usa deschisa( ei crezand ca dormim) i-am auzit spunand ca " e aici si fata asta si nu pot veni X si Y ca nu e loc" si pe urma m-a intrebat tatal lui de doua ori daca sunt suparata, ca si cum as fi avut motiv. I-am spus si lui, iar el a zis ca precis de altcineva a zis, dar nu are sora nu era nicio "alta fata", in general omul simte si am simtit ca de mine era vorba. Alta intamplare, tot dupa 2-3 ani de relatie mi-a zis mama lui " lasa stai linistita, iti zic un secret, mi-a zis mie ca te iubeste si pe tine" ca si cum noi in 3 ani de zile nu am fi vorbit niciodata despre iubirea noastra. Ea obisnuia sa imi scrie saptamanal, pana cand s-a dus el acasa temporar pt ca a avut niste probleme timp in care am intrebat-o intr-o zi ce face si mi-a raspuns "cos" ma gandeam ca e ocupata si e logic ca nu ma intreaba si pe mine, dar nici restul zilelor nu mi-a mai scris, dupa 3 saptamani am plecat si eu in romania si ea a ramas putin mirata ca sunt acolo (ea se gandea ca noi ne-am despartit si de accea s-a dus el, fiindca ea credea ca nu mai vine inapoi, si m-a intrebat si pe mine dupa cateva zile ce am ajuns acasa, stiind ca venim inapoi, daca vine tatal meu in romania sa ma viziteze?) Si inca o intamplare cand verisorul lui ne-a sfatuit sa ne casatorim daca simtim sa nu pierdem timpul cum a facut el, la care tatal lui a avut o reactie " Daaaaa, lasa ca au timp, peste 10 ani". Mereu se enerveaza cand incep subiectul si imi spune ca sunt cu el nu cu familia lui. Inteleg ca familia nu ti-o alegi, dar nici sa primeasca viitoarea posibila sotie intepaturi din acestea, subtile, care spre surprinderea lor ma dor, sunt o persoana care pune la suflet si ma intreb mereu cu ce gresesc eu? iar tu sa fii orb? E mai rau. Efectiv credeti-ma ca nu observa nici macar 1%, se comporta ca si cum e ceva normal. Macar 5 minute sa i vada prin ochii mei si sa se simta in pielea mea. El chiar nu isi da seama ca pentru mine e importanta viitoarea mea familie si nu poate face abstractie sa inteleaga ca chiar asta e una dintre prioritatile mele. Nu sunt lipicioasa si lingusitoare cu aproape nimeni, dar asta nu inseamna ca nu am suflet si minte sa ma gandesc. Il iubesc mult si ne intelegem dar nu mai pot sa stau asa de fiecare data cand merg la dus sa ma gandesc intr-una la asta. El niciodata nu a avut alti socri inainte, poate ca de aceea nu intelege cum e sa nu te accepte, si mai rau, persoana iubita sa nu inteleaga si sa zica ca e doar in capul meu, totusi suntem de ani buni, trebuie sa ne despartim pentru asta? Oare chiar e doar in capul meu? Credeti ca e o dovada de imaturitate din partea lui ca nu accepta adevarul? Sau ca e orbit ca sunt parintii lui si l-au obisnuit cu foarte mare respect fata de ei de mic? Nu-mi dau pace gandurile acestea..El imi zice de multe ori ca trebuie sa fii mai dur sa primesti respect, dar ce vor zice acum sa fiu dura dupa ce am stat atata timp tacuta, rusinoasa? Sunt cu mult bun simt mai ales fata de straini si cred ca e un mare defect. Va multumesc enorm! Am sa incerc ii arat si lui tot ce imi spuneti, si de rau si de bine. Sa se rezolve odata.

Ma gandeam ca e bine sa realizeze sa poat avea o discutie cu ei, doar ca nu prea stiu comunica unul cu celalalt lucruri serioase, si cand vorbeste cu di ei mi se pare vorbesc lucruri de pierdut vremea, de ex despre un anumit fel de mancare etc, sau macar sa-mi asculte si mie parerea. De ce se enerveaza cand deschid subiectul? Dar cand i-am zis despre ce s-a intamplat, nici nu-l prea interesa. La inceputul relatiei nu aveam nici o treaba cu ei, da dupa mai multi ani mi-am dat seama cum sunt. Nu stiu ce sa fac, il iubesc dar n-as putea sta o viata asa, din moment ce daca as face un copil ar fi bunicii lui.
Ei sunt maghiari dar nu cred ca asta e motivul,

"Ei sunt maghiari dar nu cred ca asta este motivul ". Ba da chiar asta este motivul, maghiarii sunt ff etnocentristi - adica se cred mult superiori prin etnie - ceea ce este un impediment major in comunicare ! In realitate maghiarii sunt niste constipati biologic si mental incredibili insa nu realieaza asta ci mascheaza inflexibilitatea cu o politete de fatada !
Puteti verifica aceasta convingere a lor spunandu-le odata "intamplator" ca cercetatorii, britanici evident :), au constatat ca romanii sunt unul dintre cele mai inteligente si adaptabile natii de pe glob iar dovada in ce va priveste este ca l-ati ales pe fiul lor drept partener si cu asta le-ati inchis gura ! ☺ Parerea mea este alta dar..ma rog.. :)