Egoism, iubire sau control?

Salutari!
Nu doresc sa ma prezint deoarece prefer anonimatul. Scriu aici deoarece vreau sa vorbesc cu cineva...
In urma cu 3 ani m am imprietenit cu o fata si am devenit foarte buni prieteni, pe atunci nu ma atragea deloc, dar in schimb cam de 1 an jumate am inceput sa o vad sub o alta lumina. Acum 2 luni mi am luat inima in dinti si i am spus acest lucru sperand sa accepte sa fie “iubita” mea, ceea ce a si facut dar ezitand putin. Prima zi ok, a doua mai putin. Inutil sa zic ca fericirea a durat doar o zi, pentru ca a doua eram trist si nu aceam chef nici sa vorbesc, parca am simtit ca urmeaza ceva. Spre seara imi zice, pe scurt, ca se simte ciudat in postura asta si ar vrea sa ne intoarcem la cum eram inainte.
Toate gandurile buni si tot ce am cladit gandindu ma la viitor alaturi de ea s au prabusit si si’au facut loc gandurile triste si paranoia.
In fine, trece o saptamana in care am fost extrem de abatut, incat nici nu mancam, si ea imi zice ca vrea sa mai incerce o data. Extaziat ii spun da. A urmat o saptamana in care am iesit cu ea dar nu era la fel ca inainte de a ma declara. Se vedea clar ca e stanjenita si eu ma simteam ciudatel deoarece nu reuseam sa intretin o conversatie, poate pentru ca de felul meu sunt timid si in ipostaza aia ma simteam ca si cum am fi la inceput de relatie chiar daca ne cunoastem de ani buni si n a fost niciodata niciun moment stanjenitor intre noi. Dupa sapt asta in care ieseam in opinia mea ea nici macar nu a incercat sa faca pasi inainte, adica se comparta rece cu mine si daca n ar fi fost saruturile parca am fi fost 2 simpli prieteni care vorbeau. Si inca ceva, la inceput ea a zis ca vrea s’o luam incec si am fost de acord. Cand eram in grupul de prieteni efectiv ma ignora, deabia daca se uita o data la mine.
Totul s a terminat, m am impacat cu ideea ca nu o sa fie ea universul meu...
Altceva ma framanta:
Mai am momente cand ma simt foarte trist si am ganduri de neexistenta, astea cand ea nu este in jur. Dar cand ea este ma simt si mai aiurea: nu vorbesc, stau trist in coltul meu si daca mi se adreseaza o intrebare raspund sec si la obiect, si acest comportament alunga oamenii din jurul meu.
Precizez ca ea face parte din grupu’ de prieteni si inevitabil ma mai intalnesc si cu ea.
Intrebarea e: cum fac sa elimin aceste ganduri si sa ajung sa fiu iar eu, adica baiatu’ glumet, pe caterinca’ si care aducea tot timpu zambete pe fata celorlalti?

Wait... Tu ești în depresie acum din cauza unei „relații” de două zile eșuate?!

Nu sunt depresiv, doar excesiv trist si ma enervez prea usor... nu din cauza asta ci din faptul ca mi am pus bazele in treaba asta prea mult, am ajuns sa o iubesc...

Vezi tu, nu ai luat o bună decizie când i-ai cerut mai mult decât prietenie. Acum nu mai poți da timpul înapoi. Eu cred că fata nu dorește să oficializeze relația și în grupul de prieteni. A acceptat "relația" probabil din plictiseala, nu pentru că ar fi simțit vreodată ceva pentru tine. Eu chiar cred că ea este de fapt atrasă de altcineva din acel grup. Sfatul meu: renunța la grupul tău de prieteni o perioadă. Dacă vreunul dintre ei te va căuta atunci ăla îți este prieten. Poți să-i spui povestea ta, faptul că ai incercat o relație cu x și pentru că nu a mers ai ales sa te retragi o perioadă, până îți revii. Este foarte posibil că acest grup să se scindeze in viitor. Dacă niciunul dintre ei nu te caută stai atunci liniștit, nu ai avut niciodată pe cineva din acel grup prieten. Nu ai pierdut nimic. Vei avea mai mult timp pentru a cunoaște noi oameni. Succes!

Nu are relevanta grupul de prieteni, stam zilnic impreuna si uneori vine si ea. Faza cu aceasta fata e ca se despartise cu vreo sapt 2 inainte sa i cer eu acest lucru. Nu stiu ce a fost intre noi inainte, in sensul ca ne comportam ca un cuplu dar era doar super buni prieteni, ne spuneam tot and whatever... am vb deja si cu ea si cu 2 prieteni de asta dar fara rezolvare...

Ai văzut vreodată serialul "Prietenii tăi" sau "Beverly Hills" cum schimbau partenerii dintre ei ca mesajele pe telefon? Nu am ce sfat să-ți dau. Doar, maturizeaza-te! Prietena din grupul vostru nu e un prosop care trece de la unul la altul. Ăsta e motivul pentru care nu se simte bine in compania ta, se simte "pasată", neiubita cu adevărat. Chiar dacă a acceptat idila, sentimentul acesta nu-i dă pace.

Cred ca ai inteles gresit... nu e / nu a fost / si nici nu exista gandul de a fi pasata...

Asta va trebui să-i explici ei. Trebuie să-i explici de ce dorești să fii împreună cu ea acum chiar dacă o cunoști de câțiva ani. Și mai mult trebuie să o întrebi dacă este pregătită pentru o relație de lungă durată ținând cont că abia de curând s-a despărțit de fostul. Succes!