emotivitate exagerata

am 25 de ani, de profesie inginer si as dori sa va cer sfatul in legatura cu o problema care ma chinuie de mult.din clasa a noua
am o emotivitate exagerata care probabil a survenit in urma ascultarii la lectii cand m-am incurcat de cateva ori si m-am bal-
bait.in urmatoarele luni am inceput sa ma balbai la aproape fiecare data cand raspundeam la lectii.uneori preferam sa nu raspund.aceasta stare mi-a afectat si intalnirile cu oamenii necunoscuti cu care trebuia sa dialoguez din diverse motive.am facut aproape un an terapie de balbism iar terapeutul a zis ca sunt aproape vindecat (problema era ca ma imprietenisem cu terapeutul si numi mai era greu sal privesc ca peun strain si la fel sa intamplat si cu ceilalti psihiatrii).intre timp am avut o pierdere in familie care m-a afectat iar la facultate am urmat un tratament
in 2001-2002 cu zoloft, frontin(helex), apoi cu seroxat iar in 2004 cu cipralex (starea mea se manifesta prin tremurul vocii pana la
repetarea cuvintelor, batai accelerate ale inimii, stare de sufocare).
cred ca sufar si de fobia spatiilor deschide(agorafobie)deoarece mie teama cand merg undeva sa nu ma balbai.specific ca aceste
stari nu sunt frecvente doar in anumite cazuri(cand vorbesc in fata mai multor persoane necunoscute sau la expunerea de rapoarte, examene orale).dupa tratamentul cu cipralex am capatat o anumita detasare adica mia dat mai multa incredere si indrazneala si de multe ori vorbesc chiar daca stiu ca ma voi balbai).sper ca am fost destul de explicit si sper sa-mi raspundeti.specific ca un psihiatru mia zis ca sunt ipohondru iar balbismul poate fi doar din nastere(atunci nu ma balbaisem doar mai prelungeam vocalele)dar aceste stari sunt reale simi dauneaza in viata profesionala si chiar personala.multumesc.

Tratamentul pe care l-ati facut este bun si puteti sa-l continuati: adica antidepresiv asociat cu psihoterapie. Ideea nu este sa nu va mai balbaiti in fata psihoterapeutului, ci in fata oricarei persoane straine, chiar daca este seful dv.; adica trebuie sa invatati cum sa faceti fata diverselor situatii, nu sa asteptati sa va obisnuiti cu persoanele intalnite (ar fi cam greu, caci intalnim zilnic atatea persoane noi, nu?). Totodata incercati sa priviti mai detasat acest aspect si sa nu-i mai dati atata importanta (stiu ca nu e usor, dar cu putin antrenament...) si veti vedea ca balbaiala se diminueaza; desigur ca toate acestea le puteti realiza cu ajutorul unui terapeut - nu ezitati sa-i spuneti ce va framanta, dorinta de a face fata si in situatii neprevazute etc.
De exemplu cand aveti de facut un raport sau o expunere orala scrieti pe o foaie ideile principale si impartiti mai multe exemplare persoanelor carora le vorbiti: ei vor sti exact despre ce vorbiti, iar dv. veti fi mai putin stresat si astfel veti vorbi mai clar; de asemenea, repetati acasa discursul in timp ce va imaginati prezenta langa dv. a auditoriului - e o idee personala, dar poate merita incercata.
Mult succes!

Emotivitatea dvs. exagerata poarta un nume: fobie sociala. Ea se caracterizeaza prin teama de a vorbi in public, teama de a va face de ras in situatii sociale, mai ales cand sunt prezente persoane necunoscute. Fobia sociala face parte dintre tulburarile anxioase iar simptomele pe care le descrieti sunt tipice pentru anxietate. Fobia sociala este asociata cu scaderea stimei de sine si cu teama de a fi respins sau criticat. Tendinta este de a evita toate situatiile susmentionate iar riscul este acela de a nu va trai viata asa cum ati dori.Tratamentul de electie pentru aceasta problema este terapia cognitiv-comportamentala. Ea va poate ajuta sa traiti o viata normala chiar renuntand la medicamente. Daca sunteti din Bucuresti ma puteti contacta iar daca sunteti din alt oras va pot indruma catre un alt terapeut cognitiv-comportamental.

salut,

pentru tratamentu balbismului (balbaiala) puteti incerca unele remedii florale Bach
1. Mimulus -pt fobii cunoscute, de ex teama de a vorbi in public, cu persoane necunoscute
2. Rock rose- pt atacuri de panica, pt teama exagerata

Am 31 de ani si din clasa intai mi-am dat seama ca sufar de balbaiala pt ca nu puteam sa raspund cand se striga prezenta.Apoi am avut mereu probleme mai ales cand rebuia sa citesc, sa spun lectia, aveam o stare de emotie foarte mare, parca imi venea sa lesin, cateodata nu puteam vorbi pur si simplu, mi se blocau cuvintele.Nu am spus niciodata, nici sotului meu desi cred ca a observat dar pt mine asta a fost un subiect tabu, o jena imens. pt ca, credeam ca sunt singura careia i se intampla asa ceva si nu vroiam sa fiu considerata o ciudata, dar acum imi dau seama ca nu e asa.Imi face probleme si acum in anumite situatii, parca in ultimul timp din ce in ce mai des mai ales cand trebuie sa vorbesc la telefon si evit cat pot acest lucru.Eu pun asta pe seama emotiilor, o emotie dusa la extrem in cazul meu cum mi se intampla la scoala, dar cred ca e si o boala pt ca mi se blocheaza cuvintele in gat, doar cinea trecut prin asa ceva poate intelege.In liceu, tin minte ca in clasa a11a nu am mai avut problema asta aproape deloc, a fost cea mai buna perioda din liceu.Tratament nu am luat niciodata, cred ca tine doar de mine sa nu mai acord importanta situatiilor care imi creaza starea asta.