este rasfat sau tulburare obsesiv compulsiva

Buna ziua!
Sunt mama unei fetite de 7 ani.
De la varsta de 1 an, am lasat-o in grija parintilor mei si m-am intors la servici (in alta localitate), insa am continuat sa vin in fiecare weekend la ea, concediile de asemenea le-am petrecut impreuna.
De mica, ea s-a dovedit a fi o fire mai dificila, in sensul ca anumite etape ale dezvoltarii, cum ar fi de ex trecerea de la pampers la chilotel, le-a facut numai cand a vrut ea. (pampers-ii i-am scos la 3 ani si nu a avut nici un accident sa faca pe ea).
De la un timp, am constatat urmatoarele la ea: strange lucruri inutile, acest obicei l-a observat la mama mea, si cred ca si l-a insusit, are momente de nervozitate cand fuge in alta camera si se baga sub pat, iar cand nu i se indeplineste vreo dorinta (cum ar fi de ex sa manance bomboane inainte de masa), repeta la nersfarsit (vreau bomboane sau vreau chips-uri, dupa caz) pana te innebuneste de cap.
Si nu ne mai intelegem cu ea pana nu ii facem pe plac.
Mentionez ca eu, acum 4 ani am fost diagnosticata cu tulburare obsesiv compulsiva (la nastere am facut si depresie post-partum care nu mi-a trecut, am facut si atacuri de panica, anxietate, culminand cu toc).
Eu stiu ca aceste afectiuni nu s-au dovedit ca s-ar mosteni, insa sunt sanse mai mari sa dezvolte pe parcursul vietii (sa se mosteneasca)de generatiile urmatoare.
Ea la scoala este constiincioasa, doamna invatatoare o lauda mereu, insa a observat si firea meticuloasa a ei: aranjeaza cu mare atentie lucrurile si nu suporta sa fie deranjate de la ordinea ei.
As vrea sa mai spun ca eu, ca suferinda de toc, nu am aceste manifestari, pe care ea le are, deci de la mine nu le-ar fi putut copia.
Va rog mult, daca ati mai trecut prin asa ceva, sau vreun domn/doamna psiholog sa imi spuna si mie daca am temeri intemeiate ca fetita mea sa aiba aceeasi afectiune cu a mea, sa imi raspunda.

Multumiri multe!

Chiar si asa, subiectivi fiind, imi poate ajuta sa imi fac o idee.

Va multumesc din suflet pentru raspunsurile primite!
Am uitat insa sa mai spun cateva lucruri, importante zic eu.
Acum un an am fost cu ea la un cabinet de psihologie pentru ca avea rare momente de enurezis ziua.
Ni s-a spus ca nu ar fi nimic pe fond nervos, numai emotional la vederea noastra, a parintilor (avea mici scapari, picaturi)., ca are o personalitate extraordinar de puternica.
Fata mea nu suporta sa fie contrazisa si face exact invers fata de ce i se spune sa faca (sau sa nu faca)
Dupa ce trec 'crizele' de stat sub pat, se comporta ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.

Ti-am mai spus, da-i fetei o doza mica de carbamazepina sau gabapentina de care iei tu, pt ca e foarte probabil sa fi mostenit nevroza ta obsesiva poate chiar mai accentuata decat o ai tu ! Copiii persoanelor cu diverse patologii pot fi exponential mai bolnavi decat parintii lor, pt ca fiecare parinte contribuie cu cate o tara la biologia copilului ! Asa se face ca persoane aparent sanatoase dau nastere la copii cu sindrom Down, epilepsii, leucemii etc !

PS Ce am spus mai sus este doar un test sa vezi daca se comporta mai bine cu sedative usoare si daca este asa atunci mergi cu ea la un neuropsihiatru de copii si ii povestesti istoria ta si toate simptomele fetitei tale ! Bafta !

Steve, Doamne fereste, cum sa ii dau copilului sedative?!
Multumesc, dar asa ceva eu nu fac.

Du-l la medic ca-i va da el ceva de 3-4 ori mai puternic daca nu las-o sa se chinuie pt ca asa mai natural ! Carbamazepina iau si copii de sub un an, nu este un sedativ propriu-zis ca benzodiazepinele sau neurolepticele ! Poti sa vezi la tine cat de bine te simti cu un stabilizator de dispozitie, carba e tot din grupa asta dar e cel mai slabut !

PS Daca nu o tratezi corect esti iresponsabila ! De doua ori !

Am fost cu ea, intamplator, si la psihiatru si a decis ca este sanatoasa (acum un an).
Tu exagerezi, nu e de domeniul psihiatriei.
Iar medicamente fara un diagnostic pus de un medic nu dau, Steve, ma si enervezi.

Atunci duceti-o la biserica si la impartasit, cat mai des cu putinta ! Asta o va ajuta sa se simta mai bine desi nu-ti poate garanta nimeni ca nu va dezvolta si ea ceva mai incolo !

Da mai, cum nu m-am gandit la asta?! Biserica rezolva tot!!

Steve, iti dau un exemplu. Am o colega la birou depresiva care merge zilnic la biserica pentru "vindecare". Face asta de 4 ani de zile. Tine posturi, merge la moaste, tot tacamul. Rezultatul? Tot depresiva a ramas.
Ce mai zici acum?!
Am uitat sa mentionez, ea este credincioasa, nu merge doar asa sa se afle in treaba.

Colega ta merge pt ca se simte mai bine acolo, e clar, dar asta nu e suficient, exact ce am spus si eu in mesajul anterior dar fiind prea lung inteleg ca nu l-ai citit tot ! :)

Raman la parerea mea ca esti iresponsabila, nu din cauza bolii (sa nu ma intelegi gresit) ci din prea multa suficienta combinata cu incredere in sine ! Unii ii spun prostie la treaba asta, eu ii spun simplu si mai putin contondent : femeie ! :))

Iar incepi cu din astea de-ale tale.
Te las cu parerile tale bine inradacinate in creierash. Numite pitici (pe creier, evident).
:)))))

Cert e ca din cauza firii extrem de dificile a fetitei mele sunt in mari certuri cu tatal ei.
Asta pentru ca fiecare din noi are o alta viziune asupra educatiei pe care trebuie sa i-o dam.
El o altoieste la fundulet si o forteaza, eu nu sunt de acord cu asta si ma simt nevoita sa intervin.
Ea da semne ca ar fi socata sughite, tremura, intr-un cuvant ma sperie si imi vine sa ii sar in cap sotului meu pentru ca a luat-o fortat sa faca ceva si a si altoit-o.
Mi-e foarte greu sa inteleg daca fata mea e socata de comportamentul tatalui sau se preface stiind ca eu voi interveni si o voi lua sub aripa mea.
Si pentru ca o vad numai la sf saptamanii, ea fiind cu bunicii (care nu sunt foarte exigenti cu ea, mai lasa de la ei), mi-e si mai greu sa inteleg ce se intampla cu ea in acele momente.

Ma simt trista si neputincioasa, si mi-e teama ca voi avea de ales intre a continua relatia cu tatal ei, sau a ne desparti ca ea sa creasca in liniste..