eu si sotul meu suntem intr-o cearta aproape continua

Sotul meu si cu mine am implinit luna aceasta 7 ani de relatie, respectiv 3 de casnicie. Ne-am casatorit doar civil, cand eu eram insarcinata, pentru a usura birocratia cu actele copilului si pt a purta un singur nume...niciunul din noi nu credem nici in acte, nici in ceremonia religioasa. Bunuri avem si pe numele lui si pe al meu si comune, dar el este cel instarit. Acum am 31 de ani, un baietel superb de 2 ani si 10 luni si totusi ceva nu mai merge. Noi ne-am cunoscut pe cand eu aveam 24 de ani, el 28, ne-am mutat impreuna dupa nici 2 luni...amandoi aveam bani si ne placea sa ne distram! ieseam mereu in oras, la film, la restaurant, la cluburi si in vacante superbe. Weekendul nostru de party incepea vinerea si se termina duminica...petreceam la noi acasa cand ne intorceam de la club, cu 10-15 prieteni nelipsiti. Recunosc ca a fost o perioada de 2 ani cam nebuna, mai dadeam iama si in cate un drog, gen cocaina, dar eram o gasca care ne distram frumos, nu eram dependenti, depresivi, fiecare avea joburi responsabile. Sotul meu era cel mai bine dotat financiar si poate de asta toti amicii roiau in jurul lui. lunea totul revenea la normal, sotul mergea la serviciu, in casa era liniste, eu gateam faceam curat si stateam linistiti. Dupa 2 ani, ne-am facut casa si ne-am mutat la curte, aveam si un caine care suferea in apartament cat era singur, asa ca la curte era mult mai ok pt el. Casa fiind noua si frumoasa am pus piciorul in prag si am incetat petrecerile la noi..era pacat de ea, plus ca eu ma cam plictisisem de atata clubareala...sotul meu in schimb nu poate sta vinerea in casa...il trag prietenii si nu rezista. Nu mai apelam la droguri...nu ne mai atrageau, in schimb cand ieseam, beam..eu sunt foarte stapana pe mine, stiu cand sa ma opresc, tin la bautura..sotul meu, insa nu se poate oprii, cand iese bea pana nu se mai intelege nimeni cu el. E genul agresiv verbal..il las in pace ca nu am cu cine comunica. Dupa ce am ramas insarcinata, ne-am cumintit, el a iesit foarte rar, o data pe luna si la fel in primele luni dupa nastere. Problema este ca am inceput sa ne certam din cauza copilului...sotul este foarte stresat si nimic nu-i convine, il iubeste atat de mult pe baietel, incat orice cazatura sau raceala a celui mic provoaca adevarate drame! Face din orice o tragedie..e ipohondru, se plange mereu, se panicheaza, isterizeaza, exagereaza..ma usuca de energie. Il las sa faca ce vrea...sa meaega cu bicicleta, la sala, la sauna, cu baietii..ca fara el e liniste! Ce ma deranjeaza este ca deja exagereaza cu violentele, psihice, gen injuraturi, ca nu sunt buna de nimic etc, dar si fizice de vreo 2 ani! a dat in mine cand nu se mai poate controla si nu usor..am.avut vanatai groaznice pe corp cu saptamanile! Nu stiu ce sa fac...ca m-am cam saturat..stiu ca este barbatul langa care voi murii, dar cateodata refulez! Altfel, sotul meu e un barbat unul la 1 milion...si-ar da viata pt noi, ne rasfata pe amandoi, copilul are tone de jucarii, este plimbat, eu am masina la scara, haine, bijuterii, am avut bona, dar eu am renuntat la ea...sotul este un om cult, educat in strainatate, este director de cabinet in guvern, nu exista domeniu sa nu se descurce, rezolva orice problema i se iveste, este fidel 100%, e frumos, inalt, ce sa msi zic..dar...sta prost cu nervii, are gura mare, il influenteaza prietenii carora nu le rezista cand vine vb de o bauta! Dc il vezi sambata dimineata in ct vechi cand pleca acasa...numai guvern nu scrie pe el! Si totusi cand e treaz e problema! Ce ar trebui sa fac...sa il accept asa cum e..ca doar nu exista barbat perfect, sau sa incerc sa vad cum e si fara el..macar o perioada? Mersi anticipat!

La psihoterapie de cuplu ati fost ?

Ei n-au o problema de cuplu Clara ci sotul dansei are niste tulburari emotionale si de dispozitie care se rasfrang asupra relatiei ! Distractiile si alcoolul pe care inca il mai ingereaza este o incercare a domnului de a-si trata sau compensa starile depresive ! Alcoolul este de fapt folosit ca antidepresiv de oameni de aceea se vinde atat de bine !

Sotul dv are nevoie sa-l vada un medic psihiatru sau macar un psiholog clinician ! Va avea nevoie mai ales ca acum se face si face o schimbare de guvern !
Dar altfel sunteti bine, chiar va felicit ! Imi pare bine sa vad romani fericiti macar din anumite puncte de vedere !

Nu am fost la terapie de cuplu, dar nu cred ca ar rezolva mare lucru, pentru ca problema nu este intre noi doi ca pereche, ci in reactia sotului la diferite situatii, de regula minore, pr care noi nu le putem controla. Probabil ca, dorinta lui ca totul sa fie perfect pentru copilul nostru, el sa aiba tot ce este mai bun, in orice moment, il copleseste si nu mai stie sa gestioneze situatia emotionala cu care se confrunta! De la nasterea copilului am observat ca pur si simplu fizic nu il poate vedea plangand! 4 luni de zile cat baietelul a avut colici puternici si plangea ca orice bebelus normal, fugea efectiv din casa, chinuit de plansul lui. Intre timp s-a mai obisnuit, copilul plange rar acum, dar sotul in continuare e foarte stresat pt orice nimic din viata bebeluseasca de zi cu zi si cauta vinovatii pt aceste situatii inerente, iar vinovatul bineinteles sunt eu, care stau 24/24 cu copilul! Adica dc am lovit masina de am facut-o praf, l-am sunat si mi-a zis sa am grija ca o sa ma puna cei de la primarie sa ii despagubesc ca le-am zgariat stalpul de electricitate :))..dar dc copilul a mancat un biscuite de la un copil din parc e tragedie...dc era biscuite cu zahar, nu era bioecoblabla, dc face hepatita sau cine stie ce ciuma...brusc sunt cea mai rea persoana si MAMA din lume!!! Sotul spune ca ar trebui sa ia un tratament de relaxare...tot aduce in discutie xanax-ul, dar eu refuz si ii spun ca sigur ca ajunge dependent de el si am capata o problema cu adevarat grava! O sa ii mai propun sa mearga la un psiholog, nu prea ia in serios aceasta posibilitate, dar nici nu este contra acestei practici. Multumesc!