Fobie sociala si singuratate
Buna ziua, ma numesc Daniel si am aproape 17 ani.La varsta mea am doar doi prieteni, deoarece sunt foarte emotiv si sensibil.Majoritatea timpului, il petrec acasa, uitandu-ma la televizor sau pe telefon, iar afara ies odata pe saptamana deoarece acesti 2 prieteni sunt mai mereu ocupati (unul lucreaza, iar apoi frecventeaza baruri fapt ce mie nu imi place, iar celalat sta mai mult pe calculator) In fine, acum vreo 2 ani jumate, 3 ani nu eram chiar asa.Aveam mai multi prieteni cu care ieseam aproape zilnic.Ma intelegeam destul de ok cu ei mai ales ca ma stiau ca fiind un baiat linistit, timid si sincer.Toate astea pana in vara anului 2014 cand am inceput sa ma joc mai mult pe calculator, iar afara nu prea ieseam.Apoi cand am inceput liceul in toamna, ma gandeam ca sigur imi voi face alti prieteni acolo.Insa nu s-a intamplat chiar asa.Intr-un nou grup de colegi, nu cunosteam pe nimeni si bineinteles ca fiind mai emotiv adesea radeau de felul cum arat si faceau niste glume care pentru alti adolescenti cred ar fi parut normale.Eu obisnuit sa nu se faca glume pe seama mea, am fost foarte dezamagit.In prezent, nu se mai fac glume despre bine, deoarece sunt considerat un ratat in aceasta clasa, vorbesc cu vreo 4 colegi atat.Cu timpul mi-a placut acest stil de singuratic dar acum turbez efectiv.Acum insa, mi-e rusine cu mine, vreau sa ma schimb.Sunt prea timid, nici nu ma pot uita in ochii unui strain cand vorbesc cu el si ma incurc in vorbe.Vad multi din vechii prieteni ca se distreaza la mare, iar eu stau in casa.Pana si parintii ar fi vrut sa merg la mare sau in alt loc cu prietenii unde sa ma pot distra.Momentan am niste ''crize'' deoarece ii consider pe parintii mei vinovati de felul in care am ajuns fiindca stau intr-un cartier plin de pensionari unde nu am pe nimeni de varsta mea, iar multi din fostii mei prieteni locuiesc unul langa celalalt.Am mereu in minte ca daca as fi avut vecini de varsta mea poate nu as fi fost chiar asa.Oricum am discutat cu parintii chestia asta, ei ma iubesc mult desi nu am avut vecini de varsta mea langa mine, am avut doi parinti care mi-au mereu oferit tot ce am vrut eu!De fapt, sunt sigur ca cel care greseste sunt eu, ca nu am stiut sa socializez in asa fel incat sa nu imi petrec timpul in casa.De vreo doua luni ma enervez din orice si sunt foarte stresat.Am avut o discutie cu mama, si mi-a spus ca ar fi bine sa merg la un psiholog dar nu vreau deoarece mi-e jena sa vorbesc acolo, i-am spus ca mai bine as lua niste pastile...Mai nou ma sperii din orice zgomot auzit, de-un claxon pe strada, de-un ciript de pasari, de tunete etc.Nu stiu ce sa fac cu mine, de asemenea cu fetele sunt 0, nu am avut niciodata o prietena pana acum.Mi-e frica, mi-e frica rau, la scoala pierd foarte mult ca sunt timid, obisnuiesc sa nu raspund la ore chiar daca sunt singurul care stie raspunsul unei intrebari.Mi-e teama sa prezint ceva in fata clasei.Ma sperii cand ma gandesc ca trebuie sa merg la un interviu pentru a-mi gasi de lucru in viitor.In vreo saptamana si ceva trebuie sa fac kinetoterapie fiindca am scolioza, si la fel de speriat ma simt.De aceea, am nevoie de niste sfaturi, cum sa scap de singuratate si mai ales de fobia sociala?
4 comentarii
Buna ziua,
Daniel, colaborarea cu un psiholog ti-ar fi deosebit de utila, deoarece te-ar invata cum sa devii mai sociabil, mai prietenos, mai comunicativ, cum sa ai mai multa incredere in tine si o stima de sine pozitiva, cum sa faci sa fii mai respectat de catre colegii de scoala etc. Cu alte cuvinte ai putea fi ajutat sa depasesti timiditatea.
Toate cele bune!
Daniel, colaborarea cu un psiholog ti-ar fi deosebit de utila, deoarece te-ar invata cum sa devii mai sociabil, mai prietenos, mai comunicativ, cum sa ai mai multa incredere in tine si o stima de sine pozitiva, cum sa faci sa fii mai respectat de catre colegii de scoala etc. Cu alte cuvinte ai putea fi ajutat sa depasesti timiditatea.
Toate cele bune!
Buna Daniel,
nu esti singurul tanar care se confrunta cu aceste probleme. Ceea ce discuti cu psihoterapeutul este confidential. Psihoterapeutul te accepta asa cum esti tu, neconditionat, nu te judeca ci doar te ajuta, te invata cum sa ai incredere in tine!
Psihoterapeut Roxana Berdei
nu esti singurul tanar care se confrunta cu aceste probleme. Ceea ce discuti cu psihoterapeutul este confidential. Psihoterapeutul te accepta asa cum esti tu, neconditionat, nu te judeca ci doar te ajuta, te invata cum sa ai incredere in tine!
Psihoterapeut Roxana Berdei
Multumesc pentru raspunsuri.Nu vreau sa patesc ceva mai rau, de aceea mi-am facut putin curaj si voi merge la un psiholog zilele urmatoare.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 7probleme psihice
- 11Recomandari medici pt fobie sociala?
- 2fobia sociala te distruge profesional
- 12Tulburare afectiva-fobie sociala
- 63Fobia sociala
- 7sunt schizofrenic de ceva vreme si am o problema cand merg pe strada
- 3stari de anxietate si cred si fobie sociala care ma chinuie de ceva vreme
- 21Stima de sine mica si fobia sociala
- 3Fobie sociala ?
- 13Atac de panica?
- 12Probleme psihice grave...
- 13Viitorul vazut in negru
- 3Mari probleme. Singur. Bolnav trist
- 4Fobia sociala.
- 4Anxietate/fobie sociala
- 15Vreau sa cumpar tratamentul de pe internet...
- 3Xanaxul si fobia sociala.
Mai multe informații despre: Fobia sociala fobia sociala la adolescenti singuratatea
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: