frica de intuneric

Well, nu stiu cum sa spun...dar mi-e frica groaznic de intuneric. Nu dorm singura intr-o camera cu lumina stinsa, cand sunt singura in casa dorm cu lumina aprinsa in toate camerele, de paduri noaptea ma feresc (ma refer la camping etc)... mi-e frica de fantome

Probabil va trebui sa cosultati un psihoterapeut, dar va recomand sa consultati si un medic homeopat cu experienta. Din cate stiu pentru aceste fobii exista remedii homeopatice care dau rezultate.
Multa sanatate !

Poate ai sa razi, insa as vrea sa te intreb: de ce sa-ti fie frica de fantome? de ce crezi ca ti-ar face rau? la cate nopti ai dormit singura, nu crezi ca daca o fantoma sau alta entitate ar dorit sa-ti faca rau in vreun fel sau altul, ar fi facut-o pana acum?
Lasa filmele care ne prezinta fel si fel de intruchipari nocturne care de care mai hidoase si pline de ura... exista si legende in care fantomele apar cu un rol si un scop pozitiv, si doar anumitor oameni, dintre cei mai receptivi si capabili sa faca fata unor astfel de "intalniri".

Ai incredere in Dumnezeu si gandeste-te ca ingerul pazitor sta mereu langa tine iti poarta de grija si te protejeaza. Daca pentru miliarde de oameni nu exista fantome si nu se sperie inseamna ca tu gandesti gresit sau iti creezi impresii false care iti consuma timpul si energia. Eu am niste obsesii care ma supara foarte mult iar psihologul mi-a spus sa ma imprietenesc cu acele ganduri, asta te sfatuiesc si eu pe tine-Imprieteneste-te cu intunericul. Stinge lumina, priveste luna sa vezi cat e de frumoasa, bucura-te de linistea noptii, spune o rugaciune de mai multe ori pana adormi. Nu te mai uita la filme dupa cum spune si Adela, crede in Dumnezeu din toata inima ta, mergi la Biserica si eventual la psiholog. Ai incredere!

cred ca se numeste frica si in cazul meu.de cativa ani nu am mai dormit singura intr-o camera.am incercat cat mai mult sa fiu in preajma cuiva.imi teribil de frica de intuneric.am incercat sa ma imprietenesc cu ele nu fac decat sa inrautatesc.adica imi apare pers mea in fata(un al doilea eu)si rade de mine sau cine stie ce alste lucruri.cand le spun acum pe lumina nu e cine stie ce, dar incerc asta nopatea singura si nu rezist 3 sec pe intuneric.tot corpul se blokeaza, nu mai pot vb, amutesc, inima imi abte atat de repede, transpir si cel mai rau este cand am fost aproape de lesin.nu este ceva inkipuit.e ca o fobie de apa, de zone deskise numai ca unele se pot evita pe cand intunericul...niciodata

Stai linistita, nu esti singura cu frica de intuneric.Eu de obcei cand eram singura, faceam curatenie pana dimineata, la rasaritul soarelui.Simteam prezenta cuiva in camera, auzeam anumite zgomote pe care le asociam unei persoane/creaturi.Si asta se datoreaza (asa am citit undeva, NU am cunostinte de psihologie), ca totul s-ar datora animalului din nou, acel impuls de supravietuire, de a nu fi atatcati.

Parerea mea este ca intr-adevar frica de intuneric este una dintre cele mai provocatoare teme terapeutice...pentru ca are foarte multe reprezentari...insa, ce este mai greu este faptul ca desi, rational iti explici irationalul gandurilor, emotional ramai blocat in stari de alerta, neliniste, etc.
din propria experienta, mi-au trebuit 3 ani ca sa inteleg ca eu sunt propriul meu stapan...si ca mintea mea genereaza...si mai mult, ca preluam de la parinti fricile...odata cu nasterea!
prin urmare, sugerez sa cauti...putin si in directia familiei de origine...fricile mamei poate din perioada graviditatii. Eu sunt un terapeut care a lucrat intensiv la propria lui frica...dintr-o dubla motivatie> sa pot fi alaturi cu cilientii mei avand o astfel de problematica (si nu intr-un proces paralel) si, pentru ca, am vazut longitudinal evolutia lor...
Simplul fapt ca te deranjeaza si o recunoasti trebuie sa insemne pas spre schimbare!!
Nu o amana..se poate realiza..

tatal meu nu are nicio problema.ba din contra el ar sta pe intuneric toata viata oarca ar fi nascut in evul mediu.mama nici ea nu are nicio problema.multi imi spun e din cauza varstei..ca peste 10 ani o sa rad de astea..dar vreau sa scap mai repede de ea...mi-e rusine sa recunosc ca imi este frica de intuneric..

vai, dar cat de bine te inteleg. am 24 de ani, sunt studenta, iar cand ma duc acasa la mine in camera dorm cu lumina aprinsa. daca e stinsa, ma iau valuri de caldura (cum zicea domnul/doamna mai sus), mi se accelereaza bataile inimii si simt ca ametesc de frica si alerg repede spre intrerupator (cati kW au platit ai mei din cauza mea :)). nici eu nu stiu cum sa scap. si daca vreau sa sting becul dintr-o anume incapere pe care urmeaza sa o parasesc, sting repede si fug literalmente cat mai repede la o zona luminoasa.
treaba cu biserica n-a functionat la mine...parca e mai creepy.
stiu sursa fricii...dar nu pot sa scap.
in primul rand cred ca de vina sunt parintii care ne baga in cap cand suntem mici treaba cu bau-baul.
in al doilea rand...filmul Exorcistul pe care l-am vazut la 11 ani la sugestia mamei care nu stia exact cum e ci doar ca e un fil "educativ, despre credinta in Dumnezeu". well.iaca...m-a marcat pe viata.
in noaptea in care am vazut filmul am stat cu mama in pat cu becul aprins, tremurand si tresarind la orice mic sunet. thanks mom!

Si eu ma regasesc in tiparul schitat de voi.Imi este frica de intuneric-mai precis de noapte.Nici actiunea becului aprins nu-si gaseste efectul in cazul meu-nu pot adormi in siguranta pana la ivirea zorilor.Cauza acestei frici este sperietura pe care am tras-o din cauza fostului prieten, care obisnuia sa-mi bubuie noaptea la geam si sa-mi arunce amenintari.Toata tarasania asta se intampla anul trecut cand, aveam ora fixa de trezire(ora 3), indiferent daca adormeam cu o ora sau doua inainte.Ma trezeam speriata si nu mai puteam adormi decat cu mama langa mine.Am apelat la biserica si dupa o scurta perioada n-am mai avut probleme, continuand sa merg saptamanal la slujbe.Insa, de doua luni mi-au revenit simptomele:simt o prezenta straina in camera mea, ma sperii de orice zgomot din casa.Cu cat ma rog mai mult, cu atat mi-e mai frica.Incerc sa ma gandesc la lucrurile frumoase din viata mea, din jurul meu-efectul este zero.Chiar si cand conduc noaptea a inceput sa-mi fie frica.Ma gandesc cu groaza ca vacanta se sfarseste si am sa incep serviciul(sunt invatatoare).Nu stiu cum am sa reusesc sa fac fata serviciului si oboselii dupa noptile mele albe si inspaimantatoare !