Grup de suport pentru TOC-CAP 15

De asemeni, Andreea :) Din câte an văzut pe forum, eşti cam reticentă în a urma un tratament psihiatric. Totuşi starea ta actuală, după cum ai reliefat-o în postările tale, cere acest lucru, din păcate.

Nu mi-o lua în nume de rău :))că sunt atât de direct! Doar că am trecut în linii mari prin aceleaşi rahaturi ca şi tine. Dacă ai răbdare şi timp de pierdut, ai să observi acest lucru în postările mele vechi.

Sal Koyla, de ce nu ai mai intrat pana acum ?

Salut, păi nu am intrat pentru că psihologul meu mi-a "tăiat" accesul de la site-uri de socializare. În sensul că eram ca un burete de informaţii, absorbeam nefiltrat toate sfaturile bune, precun şi prostiile ce mi se serveau pe forumuri. Şi nu mă refer la acest forum, eram activ pe forumuri din USA, Franţa şi Suedia, unde TOC/OCD e privită cu o atitudine mai relaxată, lipsită de stigmat. Unde boala asta e documentată de pe vremea când la noi tulburările obsesiv-compulsive erau văzute şi tratate ca şi "nevroze". D-na psiholog a considerat că prietenii mei :)) de pe aceste reţele concurează cu ea şi prin urmare m-a rugat - bineînţeles că nu mi-a impus - să mă concentrez exclusiv asupra relaţiei cu dumneaei. Aşa că am întrerupt o perioadă de timp, pentru ca apoi, după ce voi fi mai bine, să mă reintegrez.

Nu-i bai, stiu si eu ca am nevoie de tratament, dar a zis ca o sa iau atunci cand chiar nu voi mai putea fara:-)

Uff, ce pot să-ţi spun? Eu am trecut de la anxietate moderată şi obsesii minore, direct la o anxietate sufocantă, şi la obsesii care în momentul în care compulsionam, părea că soarta lumii depinde de ele. A trebui să ajung până în stagiul în care visam că mă călca trenul şi eram foarte fericit, aveam chiar un zîmbet tâmp întipărit pe grimasă... Nu-ţi doresc să ajungi în etapa asta, cea a morţii ca rezolvare finală a problemelor. E o pantă abruptă, pe care cu greu o urci la loc, după ce te-ai dus de-a dura-n cap...

Kolya, la tine tratamentul a fost solutia?Sau tratamentul ti-a mai acordat timp sa iti pui ordine in ganduri prin psihoterapie?

Salut, David. În primul rând trebuie bine definită noţiunea de tratament. Chiar dacă e imaterial (psihologic) sau material (medicamentos, naturist, ayurvedic, fructarian, vegan etc.) tot tratament este. Chiar dacă tu respingi ideea unui tratament medicamentos (din câte am înţeles citind), îmbrăţişezi tratamentul naturist şi te bazezi pe tăria ta psihică, pe autosugestie, pentru a ţine piept bolii psihice. Dar tot tratament este şi acesta. În ce mă priveşte, am experimentat, la fel ca şi voi, o multitudine de soluţii, unele potrivindu-mi-se, altele nu. Şi încă mai caut şi mai experimentez, încă nu am găsit Calea. Am găsit în schimb un echilibru, fragil ce-i drept, între psihoterapie (cognitiv-comportanentală, contextualizare, autoreflexie etc.), tratament psihiatric (Cipralex şi Seroquel), o dietă pe cât posibil sănătoasă şi un program zilnic de mişcare. Prin urmare, din propria experienţă, îţi spun că trebuie luptat de pe toate baricadele cu TOC-ul. Numai bine!

Am inteles.Intr-adevar trebuia sa specific despre ce fel de tratament intreb.La cel psihiatric ma refeream.E foarte bine ca ai specificat ca trebuie luptat pe toate fronturile, sa mai auda si unul cum e costi, care cauta disperat pilula magica. :))

Kolya, iti zic eu ca daca gaseai tratamentul bun, te durea la basca, te-ai fi simtit bine automat si de la sine fara sa fi dat banii pe psihoterapie aiurea, evident ca faceai activitatile de zi cu zi ca si inainte, asta clar, dar nu l-ai gasit.
Asa zic multi "nu m-a ajutat tratamentul medicamentos" pai daca nu era bun, e si normal ca n-a ajutat, dar nu ca o medicatie potrivita n-ar ajuta. Ca anxietatea ta a pornit automat fara sa stii tu, deci nu a fost vina ta.

Costi, nu ştiu sincer dacă există tratamentul minune. Din punctul meu de vedere este doar un miraj, o momeală aruncată chiar de minţile noastre bolnave care caută cu disperare un remediu în momentele de luciditate maximă. Nu exagerez cînd spun că am discutat cu sute de persoane, pe forumuri bineînţeles şi mai nimeni nu a putut argumenta concret o vindecare completă doar prin pastile.
În ce priveşte tratamentul psihologic, nici acesta nu vindecă singur, de la sine putere TOC-ul. În schimb merge în tandem cu prescripţia medicală.
În cazul meu, spre exemplu, m-a ajutat mult să închei anumite socoteli pe care le aveam restante cu trecutul meu. Consider că luând tratamentul psihiatric înaintea celui psihologic am făcut o greşeală. Şi anume, în cazul meu, cura psihologică a fost un precursor al medicamentaţiei. S-au completat una pe alta, fără să se substituie.
:)) Cam cum faci tu cu David. Sunteţi amândoi precum uleiul şi oţetul, nu vă amestecaţi nicicum, dar împreună daţi gustul bun al salatei. Îmi cer scuze dacă v-am jignit cumva. Sănătate multă vă doresc!

TOC da, nu am auzit sa se vindece, anxietati si depresii doar.
Eu cred ca nu s-au vindecat ca nu exista inca tratamentul potrivit.
Asa am eu un prieten care ca tine gandea, si a tot gandit asa ani de zile pana si-a dat seama ca fara un tratament bun nu scapa, l-a iinceput si dupa 5 saptamani deja a inceput sa fie mai bine, fara nici o psihoterapie sau altceva.
Toate conflictele alea de zici tu ca ar fi din trecut, toate trairile alea care par ca e problema psihologica sunt manifestarea bolii si atat. Eu am vazut, cand chimia se reface, in aceleasi conditii ma simt ok, dispare tot ce e rau.
Faci o mare confuzie, una e sa nu existe tratament bun inca, alta e cum zici tu ca orice tratament ca principiu nu merge, prima varianta este valabila. Si daac nu exista inca ceva bun, nu merge si gata, orice ai face tot nu scapi.

Costi, la fel ca şi prietenul tău am început şi eu, direct cu psihiatrul. Dar TOC-ul, în general, nu e o boală de sine-stătătoare. Este acoperită, mascată şi încurajată de alte afecţiuni psihice şi/sau emoţionale. Cam ca foile unei cepe, desfaci câteva foi de deasupra care sunt curate, pentru ca apoi să o găseşti pe cea putredă de-abia pe la mijlocul cepei. Pe mine psihoterapia m-a ajutat să deschid cât mai "elegant" posibil calea spre jumătatea cepei, acolo unde era problema. Şi de-acolo, dă-i cu nasturi :))
În ce priveşte tratamentul optim şi apariţia lui, îţi dau dreptate. Dar, eu cel puţin, în niciun caz nu am putut sta deo-parte, văzând cum mi se duce viaţa de râpă, fără să fac nimic în privinţă şi să aştept impasibil minunea de doftorie.
E opţiunea strict personală a fiecăruia din noi, modalitatea în care luptăm nu neapărat cu boala, ci cu orice factor stresor.

Va salut!
Sunt pe fuga dar am dat de stirea asta si am zis sa v-o trimit!
Incerc sa revin.

"Un drog cunoscut ar putea deveni tratament pentru depresie
Ketamina, cunoscuta si sub numele de drogul de petrecere, ar putea fi folosita in tratarea depresiei, sustin cercetatorii britanici.

Acestia au constatat efecte neasteptat de benefice ale drogului in ameliorarea simptomelor depresiei, o boala cu care 1 din 10 persoane se confrunta cel putin o data in boala.

Expertii britanici de la Oxford Health NHS Foundation Trust au descoperit, in urma unui studiu efectuat pe 28 de pacienti cu depresie, ca drogul ketamina are capacitatea de a ameliora simptomele afectiunii pe o durata de timp care oscileaza intre cateva ore si cateva luni.

Pornind de la aceasta descoperire, cercetatorii britanici sustin ca acest drog ar putea fi implementat intr-un nou tratament impotriva depresiei, in conditiile in care multe dintre medicamentele actuale nu au efectul scontat.

Cu toate acestea, specialistii avertizeaza asupra efectelor adverse majore pe care ketamina le-ar putea avea in organism si sustin ca daca va fi certificat, tratamentul se va realiza doar la spital, sub supraveghere medicala constanta.
Observaţii:
- Articol publicat de Sfatul Medicului
"

Buna,
Sorana, multumim pentru postare, sunt multi care citim si suntem si de acord cu unele postari, cum sunt cele ale tale.
Este bine sa fim la curent cu ce se mai descopera in materie de psihiatrie.
Multumim!
Kolya, in ce stadiu esti tu acum? Ameliorat, vindecat? Ca sa stim cum te percepem.
Andreea ce mai faci, cum iti mai e?

Sorana, ketamina, la fel ca si ecstasy, la fel ca si majoritatea anfetaminelor, constituie gama superexcitantelor. De vreo 100 de ani se tot fac experimente cu astfel de substante si derivatii lor. Iniţial au efecte grozave: tonus ridicat, putere fizica si spirituala, euforie, hiperactivitate. La scurt timp după, intervine dependenta totala. In acest stadiu corpul nu mai poate funcţiona normal măcar, fără doza de metanfetamina. Apoi decadenta totala, fără nicio cale de întoarcere. Doua exemple clare in aces sens: Hitler si Kennedy.
David, încearcă, te rog, sa fii mai ingaduitor cu cei ce nu-ţi impartasesc opiniile. Costi, la fel ca si tine, are partea lui de dreptate in ceea ce susţine.
Buna Cătălina, ameliorat doar, in niciun caz vindecat. In boala noastră vindecare e blasfemie curată :))

Kolya, bine ai revenit. Imi amintesc ca ne-am mai intersectat pe aici. Ma bucur, ai alt tonus si asta face bine si tie, dar si celor de aici.

Asta incerc si eu, din rasputeri sa spun si cine are urechi sa auda, foarte bine ca TOC este o boala mai complexa, cu diferite grade de severitate si in cazurile grave se necesita medicatie. Din pacate, sunt facuta drogata, lobotomizata samd de tot felul de impostori care vin sa-mi vanda gogosi despre taisurile ascunse ale psihiatriei, de parca nu sunt cunoscute la side-effects.


Studiile despre Ketamine se fac pentru depresiile rezistente la tratament, ce nu raspund la scheme complexe de medicamente. Nici un medic responsabil nu se arunca sa prescrie ketamine, decat in situatii limita.

va salut pe toti..

Cata eu snt pe la sc avem niste activitati cica dar e supeeer boring ca nu facem nimic, incerc sa fac rost de o carte de bio de cls a11a sa.mi ocup timpul.Tu ce faci?

Costy cum te simti ?

David lucrez in domeniu medical si stiu sa fac diferenta intre gogosi si stiri serioase. Sunt abonata la un buletin informativ medical si nu-s prostii care se dau la radio. Probabil ai sa zici ca fac reclama medicamentelor, dar afla ca sufar de toc de 13 ani si nu am luat tratament medicamentos pana acum si am fost jos tare cu boala, insa am cautat solutii pe orice cai sa ma simt bine. Nu exclud insa medicatia daca am nevoie de ea.

Andreea ma tot chinui sa-ti scriu, si eu am un par aiurea tare, e f gras si sta lipit de cap, imi cade la greu, mult mult, in unele locuri se vede pielea cat s-a rarit... niciodata nu a fost asa ca acum... insa nu ma deprima asta, le iau ca atare, o sa treaca pana la urma, e perioada asta de astenie cand corpul e slabit. Si nu m-am vopsit de vreo 3 ani, ii tund varfurile tot timpul ca sa fie aierisit.
Sa-ti spun ce fac eu:
1. Ma spal cu galbenus de ou pe cap, astfel nu mai folosesc sampon, curata f bine, macar o perioada de timp incearca asta.
2. Ma clatesc cu apa si otet la sfarsit, tine loc de balsam natural si curata bine parul de samponul ramas
3. Imi fac o masca care e f buna, o repet cand am probleme cu parul: 250 ml ulei masline in care pui: vitamina A (un flacon), vitamina E (se gaseste sub forma de capsule pe care le spargi, am luat 10 capsule dar cred ca merg si mai multe) si ulei de ricin (tot un flacon de la naturiste). Te costa cam 20 lei dar e foarte eficienta. Se pune pe par dupa spalare si stai asa macar 10 minute, apoi clatesti. Macar o data pe saptamana sa o faci, da rezultate sigur.
4. Acum ma spal cu zeama de urzica, urzicile le mananc iar cu zeama in care le oparesc, ma spal pe cap. Mai incolo poti sa te speli cu ceai de frunze de nuc, foarte bune si astea. Poate se gasesc si acum la naturiste, nu stiu...
Ideea e ca tre sa si faci cate ceva pt par, nu-l poti lasa asa. Sanatate multa!

Sorana, nu te complica cu anumite persoane de aici de pe forum.
Suntem destui care avem urechi de auzit.
Si eu fac parte din clubul parului...e bine ca poti sa treci usor peste partea asta, eu tot il tund pe motiv ca nu sta bine, si ma enerveaza cumplit.
De vopsit, il vopsesc la 2 luni, are o culoare frumoasa, il ingrijesc cu masti facute in casa si cu o combinatie de petroleum + tinctura de ardei iute.
Nu imi cade decat cu masura.
Dar...tot nemultumita sunt, oare imi va trece vreodata?!
Prozac, bine ai revenit, nu ai mai scris de multicel :).

Apropo, eu as fi in stare sa inghit si pietre daca as sti ca scap de afurisita asta de boala..:))

Kata

Bine v-am regasit:))

Si mie imi era dor, din pacate cu timpul stau mai prost, cum ma stii Kata cu alergatul si tot asa.

dar multam Domnului, sunt bine, ceea ce va doresc si voua.

Revin

Uitati dragii mei, Angelique e frumoasa.

http://filmehd.net/angelique-marquise-des-anges-angelique-marchiza-ingerilor-1964-miniserie.htm

Dar stiti de ce ?
In principal datorita calitatilor ei.

Daca va uitati la miniserial, va trec toate "bubele". Va asigur.

David, nu intenţionez ca porunca "Iubeste-ţi aproapele ca pe tine insuti" sa fie luată ad-literam. Gândeşte ca in viaţa nu exista alb si negru, între aceste extreme exista o infinitate de nuante de gri. Încearcă sa accepti păreri, opinii, modalităţi de gândire diferite de ale tale, oricât de aberante ţi-ar părea. Nu e bine, in special in boala noastră sa fim atât de inversunati. Îţi place sau nu, toţi de aici suntem in aceeaşi cloaca, prin urmare e normal sa ne sprijinim, sa ne ajutam, sa ne ascultat in primul rând, fără preconceptii. Ca o mică paranteza, un loc de buna-ziua face întotdeauna minuni.

Buna, Prozac! Din păcate bolile psihice sunt la fel de tabu ca si sexul. Noi suntem considerati nebuni, psihiatrii - doctori de nebuni si bineinteles la rândul lor tatucii nebunilor - chiar laşi pe alocuri, ca nu ne-am stradui suficient si ca alegem calea cea mai uşoară prin medicatie. Dar sta in puterea noastră măcar sa încercăm sa construim si sa argumentam logic o punte de dialog care sa se întinde peste abisul ignorantei. Ca deh, romanii nu fac sex, nu se masturbeaza si copiii sunt aduşi de barza :))

Sorana, nu ştiu dacă sa te consider inconstienta sau sa-ţi ridic un soclu. Pentru mine, faptul ca ai ţinut piept de una singura obsesiilor atâta amar de vreme, e dovada vie ca se poate si de la sine-putere. Dar cu ce cost?

In privinţa parului am si eu o problema. In sensul ca îmi creste prea repede :)) Unde mă ducem la frizer cam la o luna si jumătate, acum am ajuns sa mă tund la nici trei saptamâni. In cazul meu se datorează ceaiului verde si fructelor si vitaminelor, dar asta depinde in principiu de grupa sanguina. Aveţi in vedere grupa sanguina când alegeţi un tratament naturist

Aia cu Ketamina am zis-o si eu in posturile anterioare si chiar vreau sa testez asta cat de curand, sunt taaare curios daca functioneaza.

Andreea, ma simt la un minim acceptabil, dar am asa parca o stare de agitatie, m-am dus la facultate azi 2 ore si abia asteptam sa plec ca ma plictiseam, am tenta de a manca mai mult decat trebuie, apare un disconfort si am tenta sa-l sting cu mancat.

Lolya, am spus si eu la inceput acum 3 ani de partea psihologica de s-a suparat Prozac pe mine, dar pana la urma avea dreptate, aia e vrajeala, tratamentul rules doar ca trebuie unul bun.
Ai tu impresia ca e parte psihologica, asa iti da boala sa crezi ca ar fi, doar doar nu te tratezi si stai asa pierzand timpul cu alte prostii si lasand boala sa avanseze.
Nu uita ca boala are inertie cumva, vrea sa ramana acolo unde e.

Asa am patit eu, fi atent, deci cand mancam mult pe anxietate si doream sa mananc ce vreau, aparea o stare ciudata care-mi strica petrecerea, toti psihologii ziceau "Dar e normal, e conflict acolo, creieru tau stia ca nu faci bine si te oprea".
Era faaaals, era boala anxietate care facea asta, ca dovada ca dupa ce s-a dus, a disparut orice conflict din asta asa zis psihologic.

Costy, speram sa spui zilnic ca iti merge tratamentul (glumesc), practic mi se confirma ca nici unul nu e bun.
Nici eu nu imi e bine deloc, nu am rabdare, as manca dar nu imi vine, sunt stressata, obosita si vesnic fara chef.
Pe deasupra am senzatia ca ma sufoc, ca nu am aer.
Kolya, eu am grupa sangvina zero, ce plante ar trebui sa pasc sa imi creasca parul mai repede? :)

" Sorana, ketamina, la fel ca si ecstasy, la fel ca si majoritatea anfetaminelor, constituie gama superexcitantelor. De vreo 100 de ani se tot fac experimente cu astfel de substante si derivatii lor. Iniţial au efecte grozave: tonus ridicat, putere fizica si spirituala, euforie, hiperactivitate. La scurt timp după, intervine dependenta totala. In acest stadiu corpul nu mai poate funcţiona normal măcar, fără doza de metanfetamina."

Kolya esti pe langa subiect, fara suparare ! N-au nici o treaba amfetaminele cu anestezicele ! Faci compuneri si compilatii ca micutul psihotic david !:)
Ketamina e un ANESTEZIC disociativ, adica da relaxare, detasare la nivelul creierului si chiar senzatia de decorporalizare ! Pe asta se bazeaza si efectul sau antidepresiv rapid dar care nu prea tine ! In plus trebuie dat perfuzabil, nu merge cu pastile !
Mie cred ca mi-ar fi bune niste infiltratii pt durerile de spate ! :)
Daca poate cineva sa-mi faca rost de o pastila de ecstasy rog sa-mi dea mp !:))

Sorana multumesc pt sfat, cu parul e belea mare.Nu mai am parul gras, acum se unge la 3 4 zile, al meu e f des si asta ma bucura, mai ales ca a inceput sa creasca, ceea ce ma deprima in continuare e ala decolorat de 2 ori si vopsit de 20 :))Astept sa creasca celelalt ca sa-l tai.Azi sunt intr-o relatie bunicica cu parul:))
Cu mastile, sunt foarte bune, si eu le fac pe alea cu galbenus:D Petroleumul la mine nu a mers, nu-l recomand mai ales pe par foarte deteriorat pt ca incepe sa cada:)

Se pare ca majoritatea dintre noi avem probleme legate de par;)) Oare Prozac o avea?
Sorana, te sfatuiesc acelasi lucru ca si Cata, sa nu te complici cu unele persoane:)

Cata si eu de 2 zile simt ca ma sufoc, de la ce sa fie?Ma gandesc ca nu pot sa respir si mi se blocheaza respiratia, plus ca am extrasistole destul de des in ultima perioada):( poate e si astenia de primavara...

Da, cred ca sunt un fel de atacuri de panica la nivel scazut.
Stevens, dar un masaj pe spate te aranjeaza? :)

Cred ca niste sedinte pe un aparat de elongatie a coloanei m-ar aranja mai bine ! :) Pana atunci o sa-mi montez o bara si o sa stau ca slanina la afumat ! Asta ajuta mai mult decat masajul ! :)