Grup Suport pentru Anxietate si Depresie

Hello la toata lumea..invit aici persoane care se confrunta cu anxietatea si depresia, sa ne impartaseasca problemele si tratamentele urmate, cine si-a revenit, ce anume a dat rezultate, deasemenea as dori sa ni se alature si medicii psihiatrii si psihologi care activeaza pe acest forum, sa ne ajute cu niste sfaturi, pareri, idei, orice..este bine venit, bineinteles in limita timpului disponibil..stiu ca au mai fost topicuri de genul dar nu le caut acum si am decis sa incep unul nou
Incep eu povestea mea..cam de 4 ani am facut tratament pentru anxietate cu paroxetina si benzodiazepine..pe o perioda scurta..am ramas cu Ad..care a fost ok..am avut mereu recaderi cand opream tratamentul, si bineinteles reincepeam tratamentul si asa am dus-o 4 ani...De anul trecut fac psihoterapie si am decis sa opresc tratamentul si sa continui psiho pt a ma ajuta fara tratament..dar tot am recazut si mai rau am dat in depresie..am reinceput tratamentul cu paroxetina 2 luni dar..m a ajutat sa ies din starea aia urata de anxietate maxim si lipsa de chef dar nu m am recuperat 100%si medicul a decis schimbarea tratamentului si mi-a dat sertralina dimineata 1 pastila si mizarten seara jumatate, deocamdata..urmeaza sa scot paroxetina de seara si sa o inlocuiesc su mizartenul..o sa astept cam 3 saptamani sa vedem rezultatul..din cate m am documentat este un tratament cat de cat ok..astept povestile voastre

Pe acest topic

http://www.romedic.ro/forum/anxietate-incurabila-7529

gasiti cele mai multe povesti despre anxietate, pe perioade mici si mari de timp.
E cel mai complet topic pe cazuistica anxietatii.

Bună! De 1 an şi jumătate am anxietate generalizată, fobie socială, tulburare obsesiv-compulsivă şi am suferit şi de fobii specifice (întuneric, transport în comun), tulburare de stres posttraumatic şi angoasă de moarte. Iar depresie majoră am... cam dintotdeauna aş spune. În concluzie, de toate.

S-au întâmplat foarte multe, mai ales în ultimele 18 luni. Aşa mai pe scurt, în vara lui 2014 am avut primul atac de panică.

În septembrie 2014 anxietatea generalizată şi fobia socială au crescut exagerat de mult. Tot în septembrie a apărut şi angoasa de moarte, care a ţinut 2 luni şi jumătate şi care a fost oribilă. E groaznic să îţi fie în permanenţă frică de ceva, mai ales că atunci nici măcar nu ştiam de ce îmi era frică de fapt (abia anul ăsta mi-a explicat terapeutul că ce am avut eu atunci se numeşte angoasă de moarte). Efectiv mă simţeam la pământ, nu ştiam ce e cu mine, credeam că o să înnebunesc, îmi imaginam că voi fi internată şi nu voi mai ieşi niciodată. Toată ziua aveam ameţeli, dureri de cap, stare de leşin în permanenţă, simţeam că nu aveam echilibru, că nu puteam sta în picioare, că voi cădea din clipă în clipă, că nu mai pot să respir şi voi muri sufocată. Aveam o stare de rău, o stare proastă şi credeam tot felul de tâmpenii: că o să mor, că sunt blestemată, că mă urmăreşte un diavol etc. Eram absolut convinsă că aveam o boală foarte gravă, letală, care mă va chinui, doar că medicii îmi ascundeau asta (am mers la 3 medici - cardiolog, pneumolog, neurolog; evident, totul era în capul meu). Mă mai gândeam că o să fac un atac de inimă sau un atac cerebral şi o să mor. Îmi era groază să merg pe stradă singură. Mă gândeam că, dacă leşin, nimeni nu vine la mine şi eu o să mor acolo. Uneori simţeam că nu îmi mai bate inima, că nu mai am puls. Era doar o senzaţie, inima era în regulă. În acea perioadă mi-am exprimat pentru prima dată dorinţa de a merge la un medic psihiatru. Cei din familie nu mă înţeleg deloc şi ştiam că un medic psihiatru sigur m-ar înţelege. În secunda doi, cei din familie au început să vorbească numai tâmpenii - că sunt nebună, că voi merge la spital să mă interneze, că nu voi mai ieşi de acolo. Fapt ce, bineînţeles, a agravat cu mult starea mea psihică. Şi n-am mai mers.

Angoasa de moarte şi fobiile specifice (de întuneric şi transport în comun) s-au dus la finalul lui 2014. Au apărut în schimb tulburarea obsesiv-compulsivă şi de stres posttraumatic.

În septembrie 2015 am fost la medicul psihiatru, care mi-a prescris Zoloft, Rispolept, Neuromultivit, Actovegin, Carbamazepină şi Alprazolam. Am urmat tratamentul medicamentos 4 săptămâni, însă doar în primele 2 săptămâni m-am simţit bine. Din a treia săptămână au început să li se ducă efectul, începeam să mă simt parcă mai rău decât înaintea începerii tratamentului. Pur şi simplu mă enervam foarte tare din cauză că nişte pastile îmi controlează practic gândirea şi simţeam o frustrare mare că nu am control total asupra mea.

Pastilele s-au terminat, anxietatea mea s-a înrăutăţit şi începea să îmi fie frică să nu am din nou aceleaşi simptome din 2014. Aşa că în decembrie anul trecut am luat decizia de a spune „stop” gălăgiei din capul meu şi am contactat un psihoterapeut.

Fac psihoterapie cognitiv-comportamentală şi în prezent, 1 şedinţă/săptămână. Mă simt mult mai bine. Încă mai îmi vin în minte gândurile specifice anxietăţi, mai ales gândul că „am să înnebunesc” - dar asta se „datorează” numai familie, care e de părere că dacă am mers la psihiatru şi fac şedinţe de terapie, nu înseamnă altceva decât că sunt nebună. Ei efectiv cred în acest lucru. Ba chiar îşi bat joc de mine că eu fac psihoterapie. Din nefericire, nu îmi pot permite să mă mut foarte curând de aici, însă încerc să îi ignor şi să îmi văd de studiu.

Rândurile astea chiar au fost un rezumat... S-au întâmplat multe dezamăgiri, a trebuit să trec peste multe obstacole, a trebuit să mă confrunt cu mult rău. 2014 a fost cel mai urât an şi din cauza acelei perioade nu cred că voi mai putea privi vreodată viaţa la fel cum o făceam înainte să înceapă toată... seria asta de întâmplări, dacă pot spune aşa. Depresia încă a rămas, dar sincer... îmi este prietenă. Chiar nu cred că mă voi vindeca vreodată de ea şi poate că nici nu vreau. M-am folosit de ea pentru a-mi fi mie bine. Am învăţat foarte multe lucruri datorită de ei. În ciuda faptului că am depresie, am puterea să râd, să glumesc, să mă simt bine. Nici tulburarea obsesiv-compulsivă nu mă deranjează prea tare. Chiar dacă uneori mă exasperează microbii de pe clanţele uşilor, îmi place aşa. :)) Cu anxietatea generalizată şi fobia socială mai am de lucrat, în rest, totul bine. Încerc să-mi ignor familia, mă ocup cu studiul şi în general fac ce-mi place.

Cine vrea să discutăm mai multe, să învăţ şi din experienţa altora... daţi-mi un mesaj privat. Seară bună! :)

Pt. cei care trimit mesaje private, dar au profilul 100% ANONIMAT: nu puteţi primi mesaje private. Debifaţi căsuţa cu „ascunde profil” din setări şi putem vorbi.

@ a852
si eu am anxietate, fobie sociala, depresie etc. si am luat si eu zoloft, rispolept si carbamazepina.
cele mai multe reactii adverse le are carbamazepina din cate medicamente am luat pana acum,
si vroiam sa spun ca acest medicament face mai mult rau decat bine. cel putin in cazul meu asa a fost.
in ceea ce priveste situatia ta cu familia, cam asa a fost si in cazu' meu, ei mai mult radeau de mine ca sunt
naiv si nebun. si eu imi propun sa fac psihoterapie pt a-mi indrepta fobiile daca este posibil, ca eu sunt mai fricos
de felul meu. eu sunt de parere ca ar trebui sa apelam la un PSIHOLOG sau psihoterapie de cate ori simtim ca ceva
nu e in regula cu noi sau cu fricile pe care le avem sau poate avem cumva 'galagie in ganduri'

Eu n-am avut cine ştie ce reacţii adverse, doar o stare de nervozitate. Rispolept mi-a dat mai târziu, am început să îl iau cam din a treia săptămână. E posibil ca unele medicamente să îţi facă mai mult rău decât bine, mai sunt şi cazuri din astea, dar totuşi rare.
Pe mine mă afectau destul de tare toate vorbele astea ce veneau din partea familiei, fiindcă eu am ideea mea despre cum ar trebui să fie o familie, doar că nu coincide cu realitatea - nu cu familia mea. Încă mă afectează vorbele lor, doar că într-o măsura ceva mai mică. Încerc să îmi formez un scut împotriva oricărui lucru ce-mi face rău. Iar din experienţele naşpa din trecut să iau părţile bune şi să nu mă mai focusez pe cele negative. :)

Asa este a852, ai dreptate, ce-i drept nu-i stramb :) toti ar trebui sa facem un scut impotriva lucrurilor rele, exact cum ai spus si tu. Felicitari pentru gandirea ta pozitiva. Se 'vede' cine a facut psihoterapie.

a 852
trebuie sa explici familiei tale ca anxietatea si depresia sunt niste tulburari, multa lume sufera de asa ceva, si daca n ar exista nu s ar fi inventat medicamente impotriva anxietatii si depresie, trebuie sa i faci cumva sa inteleaga ca nu este o gluma sau un moft, oricui i se poate intampla, e important sa ai sprijinul familiei tale in aceste momente, , daca ai puterea sa razi sa glumesti, parerea mea este ca nu ai depresie, ai tu impresia asta..ar fii bine sa te evalueze psihologul sau psihiatrul

Şi crezi că nu am încercat să le explic? Am făcut asta atât eu, cât şi terapeutul şi medicul psihiatru.
Tot medicul psihiatru mi-a pus şi diagnosticul de depresie majoră, credeam că am fost destul de clară.

Daca o persoana cu depresie face o glumita asta inseamna ca si-a revenit? depinde de fiecare om cum gandeste si cum este capabil sa depaseasca anumite perioade grele din viata sa. eu iau Tritico momentan, dar eu am avut mai multe episoade de depresie, arat ca dupa razboi din aceasta cauza, pt ca am avut mai multe 'tentative' si nu vreau sa intru in detalii prea multe. Dar acum gandesc mai pozitiv, fata de cum am fost, si asta ma ajuta f mult, bineinteles si din cauza medicamentelor care pe mine m-au ajutat mult.

Altcineva cu o gandire mai pozitiva? doar e subiectu' grup suport pt anxietate si depresie.

Buna seara! M-am gandit sa ma alatur..sper sa ma primiti:) ce parere aveti despre terapia florala Bach?

Depresia endogena se poate remite complet? Tratamentul trebuie luat toata viata?

Buna ziua by_antonia! orice persoana este binevenita pe acest subiect si pe acest forum. asa cred eu :))
poti sa cauti pe acest forum ca eu m-am "documentat" referitor la depresia endogena si n-am inteles nimic :)
multi se uita la discutii pe acest subiect/forum dar nu zic nimic. Poate totusi stie cineva????????

Multumesc!

@ by_antonia

In 5-10 % din cazuri dupa primul tratament.

La restul apare in episoade cu remisii intre ele de luni sau ani, timp in care pacientul functioneaza foarte bine fara nici un fel de medicatie.

Despre terapia florala Bach am parerea ca e apa de ploaie. As vrea sa intalnesc in viata macar o singura persoana scapata de depresie cu aceasta terapie.

Cred ca ai dreptate clara...am inceput terapia Bach, nu stiu ce sa zic...poate e prea devreme sa ma pronunt

Eu am 32 ani si de aprox 10 ani iau tratament, dar medicul nu mi a zis niciodata sa il intrerup

Doamna antonia, ce tratament luati pentru depresie? eu am luat mai multe tipuri de medicamente pana acum care m-au ajutat in mare parte. intreb doar de curiozitate. eu am uitat sa spun ca mai iau din cand in cand Rivotril ca ma ia somnul mai greu noaptea. succes cu terapia Bach, poate va ajuta la ceva.

Efectin 75 si Romerom 30 mg. Te rog, nu ma mai domni:)

Okay by_antonia! doamna doctor de unde iau eu reteta a spus data trecuta ca nu arat prea bine si ca tre' sa-mi schimbe tratamentul. dar sa mai lasam si pe altii sa intre pe acest subiect, ca si eu am vreo 6-7 ani de cand am episoade depresive, cand imi trece si ma simt mai bine iar apoi "cad" din nou in depresie. toate cele bune si sanatate tuturor celor care (doar) privesc :))

Off, stiu! Poate o sa ducem o viata normala fara chimicale...cine stie

Desi ma aflu sub tratament tot mai am atacuri de panica...

@ Antonia

Daca tot mai ai atacuri de panica cu tratament, ar trebui sa soliciti doctorului ori sa mareasca doza ori sa il schimbe. Cum considera.

Dupa ce pacientul se simte perfect cateva luni, se prezinta la doctor sa ii faca schema de reductie sa vada daca ii merge bine cu medicatia redusa si apoi fara nici un fel de medicatie.

Terapia florala Bach nu se amesteca cu medicamente alopate.

Multumesc clara.Tratamentul asta il iau de ani de zile...medicul nu mi a intrerupt medicatia aprox de 10 ani...ce parere ai?

by_antonia trebuie sa urmezi tratamentul tau pe care il ai de la medicul tau, pentru ca doar tu stii cum te simti, adica mai bine sau nu si se poate cum a spus doamna clara_p, sa ceri ori schimbarea, marirea sau micsorarea dozei de medicamente. referitor la comentariul tau mai anterior despre chimicale(pastile) ai spus foarte bine, CINE STIE?????

@ Antonia

Numai daca te simti perfect pentru o perioada de cateva luni cu tratament, poti solicita micsorarea dozelor.
Din cate rezulta tu nu te simti nici acum complet vindecata.

Buna ziua. Amm inceput sa reduc din tratament si am ramas la 15 mg mirtrazapina pana in septembrie, deoarece vreau sa fac un copil. Ce suplimente imi recomandati.nu as crede ca dupa 10 ani de AD o sa fie totul bine si frumos.
Multumesc

Nu v-a zis dr ca trebuie sa faceti o dezintoxicare de medicamente de cateva luni ?

Ba da, in luna septembrie voi ramane pe 0 cu AD, voi face o luna pauza dupa care pot ramane insarcinata.
Dar ma gandesc..oare nu o sa ma apuce raul?