imi vreau inapoi viata...fara frica
Ma numesc valentina si am 25 de ani, de 8 ani de zile fac atacuri de panica, am avut perioada si de cateva luni bune cand nu faceam, dar cu cat timpul a trecut cu atat mi s-a agravat problemele...problemele sentimentale, problemele banilor, stresu, pierderea bunicii akm 2 ani le-a intensificat...am fost la spital mi s-a pus diagnosticul tulburare de panica...mi s-a dat tratament cu lexotan si prozac, 3 luni a durat tratamentul, nici un atac, dupa alte 2 luni au revenit...am fost si la psiholog 3 sedinte, imi facea bn dar nu am mai avut bani sa ma duc...akm de 3 luni le fac f des, dar trec si printr-o perioada si mai stresata.de cate ori n-am aj la urgente sau nu am chemat salvarea...frica de moartea ca patesc cv, aceleasi simptome ca toti care sufere de atacuri de panica, analize, ekg, nu am nimic la inima insa mintea mea nu reuseste sa, , inteleaga, , Relatia mea dupa 4 ani se sfarseste ca nu mai suporta sa-mi fie rau.pe mama o trezesc la 2, 3, 4 noaptea cand mi-e rau.stiu ca pe langa mn sufera si ea, dar doarcand vb cu ea imi revin.Vreau sa ma fac bn, sa nu mai gandesc negativ, sa fiu iar cum eram odata...acum e ora 5 dim si nu dorm, am avut un atac de panica...mama a avut si ea la 24 de ani atacuri de panica...ea facut injectii cu fosfobion...si de atunci i-a trecut...nu stie nimeni un inlocuitor...ca am obosit zi de zi ma gandesc ca mor si ca o sa am un alt atac...
8 comentarii
Buna ziua,
Spuneti ca ati fost la psihiatru si ca luati tratament, asta e foarte bine. In astfel de cazuri insa, tratamentul medicamentos trebuie insotit de sedinte de psihoterapie. Acolo veti invata cum sa va controlati aceste atacuri de panica si le veti intelege mai bine. Va recomand sa cautati terapeuti formati in terapie cognitiv- comportamentala si/sau hipnoza. Numai bine!
Spuneti ca ati fost la psihiatru si ca luati tratament, asta e foarte bine. In astfel de cazuri insa, tratamentul medicamentos trebuie insotit de sedinte de psihoterapie. Acolo veti invata cum sa va controlati aceste atacuri de panica si le veti intelege mai bine. Va recomand sa cautati terapeuti formati in terapie cognitiv- comportamentala si/sau hipnoza. Numai bine!
@ valy10
De ce nu faceti tratamentul pentru boala pe care o aveti ?
De ce nu faceti tratamentul pentru boala pe care o aveti ?
Buna,
Îţi recomand să investeşti în dezvoltarea ta personală. Pe internet găseşti resurse utile, încearcă doar câteva căutări pentru tratamentul atacurilor de panică, în română sau engleză. Apoi, caută detalii despre fiecare tehnică. Terapia self-help poate fi eficientă, dacă vei persevera suficient de mult.
Numai bine,
C.A.N.
Îţi recomand să investeşti în dezvoltarea ta personală. Pe internet găseşti resurse utile, încearcă doar câteva căutări pentru tratamentul atacurilor de panică, în română sau engleză. Apoi, caută detalii despre fiecare tehnică. Terapia self-help poate fi eficientă, dacă vei persevera suficient de mult.
Numai bine,
C.A.N.
am facut tratamentul pentru 3 luni, de un an nu-l mai i-au ca asa a zis dr
@ valy10
Daca boala a revenit, trebuie sa reluati tratamentul.
Anxietatea cam e o boala cronica. Vine si pleaca in episoade cam pe tot parcursul vietii.
Cu cat luati mai devreme tratament, cu atat remisiile sunt mai mari si vin mai repede.
P.S.: Sa incercati sa participati si la slujbele de Maslu (pentru sanatate). O sa va ajute enorm.
Daca boala a revenit, trebuie sa reluati tratamentul.
Anxietatea cam e o boala cronica. Vine si pleaca in episoade cam pe tot parcursul vietii.
Cu cat luati mai devreme tratament, cu atat remisiile sunt mai mari si vin mai repede.
P.S.: Sa incercati sa participati si la slujbele de Maslu (pentru sanatate). O sa va ajute enorm.
salut si eu sunt in aceasi situatie ca si tine numai ca eu nu iau nici un fel de tratament.sfatul meu este defapt nu e nici un sfat, iti spun cum fac eu.cind imi vine o accep incerc sa stau calm imi caut o activitate, dar ce l mai bun efect il are miscarea noaptea cind ma apuca maridic din pat si fac gimnastica citeodata fac si flotari tiasi da un sfat cum sa scapi dar nu stiu si eu mai caut inca. multa bafta
Buna, Valy!
Povestea ta suna trist si imi pare rau ca nu au disparut inca atacurile... Cel mai probabil ele vor disparea daca urmezi terapia cea mai indicata in aceste situatii (terapia cognitiv-comportametnala) si daca asculti de sugestiile psihoterapeutului tau. Nu sunt necesare medicamente, poti reusit fara ele.
Voi face cateva distinctii intre atacul de panica si anxietate, poate mai putin cunoscute.
Ce este ATACUL DE PANICA?
- se caracterizeaza prin frica si disconfort intens si o serie de simptome fiziologice (transpiratie, palpitatii, tremor, senzatia de scurtare a respiratiei, de strangulare, greata, derealizare sau depersonalizare, frica de a nu-si pierde controlul sau de a nu innebuni, frisoane, valuri de caldura..). Apare brusc, pe neasteptate, si dureaza de la 5 la 30 minute, de obicei cam 10 minute.
Se pune diagnosticul de tulburare de atac de panica doar daca au fost cel putin doua atacuri (intrunind macar jumatate din aceste criterii), iar persoana se teme de noi atacuri si isi schimba comportamentul (de ex., evita sa calatoreasca la distante mari pt ca atunci a experientiat primul atac). Uneori se asociaza cu agorafobie (fobia de locuri deschise, poduri, tunele, calatoria cu autobuzul, trebul, masina sau situatii de unde iesirea poate fi dificila sau este greu sa se obtina ajutor).
Pacientul trebuie sa fie examinat medical inainte de a merge la psiholog pt a se exclude tulburarile fiziologice care sunt insotite de simptome similare atacului de panica (de exemplu: tahicardie, boala cardio-vasculara, stenoza mitrala, hipertensiune, atac de cord, atac cerebral, embolie pulmonara, edem pulmonar, astm, bronsita, hipoglicemie, sindrom premenstrual, sarcina, tumori carcinoide, epilepsie temporala, otita medie, anemie, intreruperea administrarii antidepresivelor, sedativelor, alcoolului, substantelor stimulante, cafeinism...).
Ar fi indicat sa-si faca analizele recomandate de medicul de familie.
Atacul de panica este mai putin dependent de context ca alte tulburari de anxietate - poate aparea si in somn, cele mai frecvente fiind la 1 noaptea - si de aceea pacientului ii este foarte dificil sa-si explice simptomele. Incearca initial sa si rezolve cum poate: daca a asociat atacul cu activitatea fizica, renunta la sport; daca l-a asociat cu anumite mijloace de tranport, evita sa le mai foloseasca. Uneori ajunge sa nu mai iasa din casa si recurge la alcool: se intampla des ca primul diagnostic pus sa fie cel de abuz de alcool, urmand ca apoi sa se descopere ca panica a fost cauza.
Panica are diverse explicatii, in functie de teoriile care stau la baza psihoterapiilor.
Terapia cognitiv-comportamentala este foarte eficienta in reducerea sau chiar eliminarea atacurilor de panica.
Explicatia atacului este considerata urmatoarea: se incepe cu o activare fiziologica normala (ameteli, respiratie precipitata, palpitatii, datorate functionarii normale a organismului, care are propriile lui "oscilatii", datorate stresului cotidian sau unor boli - cum ar fi cele mentionate mai sus -), iar persoana incepe sa-si interpreteze exagerat simptomele si sa faca - in mod constient sau inconstient - anumite evaluari de genul "Ceva nu e in regula cu mine", "Voi innebuni", "Imi pierd controlul". Aceste interpretari duc la hipervigilenta (concentrare excesiva pe senzatiile interne), iar hipervigilenta duce la senzatii fizice si ingrijorare sporita. Se ajunge la "alarma falsa": "Voi avea un atac de panica! Voi muri!" si abia apoi se traieste atacul, resimtit ca fiind ceva oribil, de nesuportat, groaza in fata unei morti iminente...
Apare anxietatea anticipatorie, care duce la evitarea situatiilor care incomodeaza/ in care a fost experientiat sau se anticipeaza ca va creste riscul de a avea atacul. Evitarea duce la linistire, pe moment si, astfel, ea devine o recompensa care faciliteaza mentinerea tulburarii. Prin evitare se rateaza ocaziile de a invata din experienta ca atacul poate sa apara sau poate sa nu apara, iar cand apare il putem tolera(desi cu greu): dureaza cateva minute, are un varf si apoi scade in intensitate.
In terapia cognitiv-comportamentala atacul de panica este abordat astfel: se face o ierarhie a fricii si se incepe expunerea la fiecare situatie, mai intai in imaginar, plecand de la cele mai usor de suportat. Se va asocia fiecare situatie cu relaxarea sau un discurs interior de linistire. Sunt multe metode, iar terapeutul va sti ce, cum si cand sa aplice.
Ce este ANXIETATEA GENERALIZATA?
- presupune o ingrijorare excesiva privind mai multe domenii ale vietii, insotita de unele simptome fizice, cum ar fi neliniste, dificultati de concentrare, fatigabilitate, iritabilitate, tensiune musculara, perturbarea somnului; este necesar sa dureze mai mult de 6 luni pt a se pune diagnosticul de anxietate generalizata.
Pentru tulburarile anxioase (anxietate generalizata, fobia sociala, fobia specifica, panica, tulburare obsesiv-compulsiva, stresul post-traumatic) recomand sa se apeleze, in primul rand, la un psihoterapeut. Unele forme de terapie, cum este cea cognitiv-comportamentala, pot fi la fel de eficiente ca si medicatia. In plus, nu au efecte secundare, iar efectele se mentin si dupa intreruperea terapiei (daca terapeutul stie cum sa gestioneze ultimele edinte si sa ofere pacientului uneltele cele mai utile pt a se "lupta" singur cu starile anxioase care mai pot aparea).
Este nerealist sa ne asteptam sa dispara complet orice forma de anxietate.
Ingrijorarea si frica sunt reactii normale ale organismului in anumite situatii, fara ele nu am fi supravietuit ca specie: ce ar face un Homo habilis fara frica de tigri!? S-ar arunca in mijlcul lor si ar fi ucis. Sau fara teama de inaltime, de spatii deschise, de serpi etc...? Acestea sunt cele mai frecvente fobii si sunt explicate prin evolutie: suntem mai predispusi sa dobandim fobie de serpi decat de accidente, desi, in socieatea moderna, sansele de a fi ucis de veninul unei vipere sunt insignifiante fata de sansele de a muri calcati pe trecerea de pietoni...
Putem elimina anxietatea debilitanta, care ne impiedica sa ducem o viata echilibrata, sa ne atingem obiectivele in plan personal si profesional.
Grupurile de suport au si ele o oarecare eficienta, pt ca ne ajuta sa vedem ca nu suntem singurii in acea situatie. Mi-a fost impartasit acest lucru de mai multi pacienti si inteleg utilitatea. Daca exista pe acele forumuri si sfaturi ale unor experti, o anxietatea scazuta, neasociata cu o personalitate nevrotica, poate disparea de la sine urmandu-le. In celelelalte cazuri, un psihoterapeut sau un psihiatru cu formare in psihoterapie va ajuta sa va intelegti simptomele si sa le rezolvati impreuna. Va rog sa nu uitati: contributia dvs. si a factorilor care depind de dvs (de la suport social la motivatie, incredere in terapie si terapeut, complianta si perseverenta) ajung sa conteze 50% din eficienta terapiei!
Valy, iti doresc sa-ti pastrezi speranta, sa perseverezi si... mult succes!
psiholog si psihoterapeut Ana Badita
Povestea ta suna trist si imi pare rau ca nu au disparut inca atacurile... Cel mai probabil ele vor disparea daca urmezi terapia cea mai indicata in aceste situatii (terapia cognitiv-comportametnala) si daca asculti de sugestiile psihoterapeutului tau. Nu sunt necesare medicamente, poti reusit fara ele.
Voi face cateva distinctii intre atacul de panica si anxietate, poate mai putin cunoscute.
Ce este ATACUL DE PANICA?
- se caracterizeaza prin frica si disconfort intens si o serie de simptome fiziologice (transpiratie, palpitatii, tremor, senzatia de scurtare a respiratiei, de strangulare, greata, derealizare sau depersonalizare, frica de a nu-si pierde controlul sau de a nu innebuni, frisoane, valuri de caldura..). Apare brusc, pe neasteptate, si dureaza de la 5 la 30 minute, de obicei cam 10 minute.
Se pune diagnosticul de tulburare de atac de panica doar daca au fost cel putin doua atacuri (intrunind macar jumatate din aceste criterii), iar persoana se teme de noi atacuri si isi schimba comportamentul (de ex., evita sa calatoreasca la distante mari pt ca atunci a experientiat primul atac). Uneori se asociaza cu agorafobie (fobia de locuri deschise, poduri, tunele, calatoria cu autobuzul, trebul, masina sau situatii de unde iesirea poate fi dificila sau este greu sa se obtina ajutor).
Pacientul trebuie sa fie examinat medical inainte de a merge la psiholog pt a se exclude tulburarile fiziologice care sunt insotite de simptome similare atacului de panica (de exemplu: tahicardie, boala cardio-vasculara, stenoza mitrala, hipertensiune, atac de cord, atac cerebral, embolie pulmonara, edem pulmonar, astm, bronsita, hipoglicemie, sindrom premenstrual, sarcina, tumori carcinoide, epilepsie temporala, otita medie, anemie, intreruperea administrarii antidepresivelor, sedativelor, alcoolului, substantelor stimulante, cafeinism...).
Ar fi indicat sa-si faca analizele recomandate de medicul de familie.
Atacul de panica este mai putin dependent de context ca alte tulburari de anxietate - poate aparea si in somn, cele mai frecvente fiind la 1 noaptea - si de aceea pacientului ii este foarte dificil sa-si explice simptomele. Incearca initial sa si rezolve cum poate: daca a asociat atacul cu activitatea fizica, renunta la sport; daca l-a asociat cu anumite mijloace de tranport, evita sa le mai foloseasca. Uneori ajunge sa nu mai iasa din casa si recurge la alcool: se intampla des ca primul diagnostic pus sa fie cel de abuz de alcool, urmand ca apoi sa se descopere ca panica a fost cauza.
Panica are diverse explicatii, in functie de teoriile care stau la baza psihoterapiilor.
Terapia cognitiv-comportamentala este foarte eficienta in reducerea sau chiar eliminarea atacurilor de panica.
Explicatia atacului este considerata urmatoarea: se incepe cu o activare fiziologica normala (ameteli, respiratie precipitata, palpitatii, datorate functionarii normale a organismului, care are propriile lui "oscilatii", datorate stresului cotidian sau unor boli - cum ar fi cele mentionate mai sus -), iar persoana incepe sa-si interpreteze exagerat simptomele si sa faca - in mod constient sau inconstient - anumite evaluari de genul "Ceva nu e in regula cu mine", "Voi innebuni", "Imi pierd controlul". Aceste interpretari duc la hipervigilenta (concentrare excesiva pe senzatiile interne), iar hipervigilenta duce la senzatii fizice si ingrijorare sporita. Se ajunge la "alarma falsa": "Voi avea un atac de panica! Voi muri!" si abia apoi se traieste atacul, resimtit ca fiind ceva oribil, de nesuportat, groaza in fata unei morti iminente...
Apare anxietatea anticipatorie, care duce la evitarea situatiilor care incomodeaza/ in care a fost experientiat sau se anticipeaza ca va creste riscul de a avea atacul. Evitarea duce la linistire, pe moment si, astfel, ea devine o recompensa care faciliteaza mentinerea tulburarii. Prin evitare se rateaza ocaziile de a invata din experienta ca atacul poate sa apara sau poate sa nu apara, iar cand apare il putem tolera(desi cu greu): dureaza cateva minute, are un varf si apoi scade in intensitate.
In terapia cognitiv-comportamentala atacul de panica este abordat astfel: se face o ierarhie a fricii si se incepe expunerea la fiecare situatie, mai intai in imaginar, plecand de la cele mai usor de suportat. Se va asocia fiecare situatie cu relaxarea sau un discurs interior de linistire. Sunt multe metode, iar terapeutul va sti ce, cum si cand sa aplice.
Ce este ANXIETATEA GENERALIZATA?
- presupune o ingrijorare excesiva privind mai multe domenii ale vietii, insotita de unele simptome fizice, cum ar fi neliniste, dificultati de concentrare, fatigabilitate, iritabilitate, tensiune musculara, perturbarea somnului; este necesar sa dureze mai mult de 6 luni pt a se pune diagnosticul de anxietate generalizata.
Pentru tulburarile anxioase (anxietate generalizata, fobia sociala, fobia specifica, panica, tulburare obsesiv-compulsiva, stresul post-traumatic) recomand sa se apeleze, in primul rand, la un psihoterapeut. Unele forme de terapie, cum este cea cognitiv-comportamentala, pot fi la fel de eficiente ca si medicatia. In plus, nu au efecte secundare, iar efectele se mentin si dupa intreruperea terapiei (daca terapeutul stie cum sa gestioneze ultimele edinte si sa ofere pacientului uneltele cele mai utile pt a se "lupta" singur cu starile anxioase care mai pot aparea).
Este nerealist sa ne asteptam sa dispara complet orice forma de anxietate.
Ingrijorarea si frica sunt reactii normale ale organismului in anumite situatii, fara ele nu am fi supravietuit ca specie: ce ar face un Homo habilis fara frica de tigri!? S-ar arunca in mijlcul lor si ar fi ucis. Sau fara teama de inaltime, de spatii deschise, de serpi etc...? Acestea sunt cele mai frecvente fobii si sunt explicate prin evolutie: suntem mai predispusi sa dobandim fobie de serpi decat de accidente, desi, in socieatea moderna, sansele de a fi ucis de veninul unei vipere sunt insignifiante fata de sansele de a muri calcati pe trecerea de pietoni...
Putem elimina anxietatea debilitanta, care ne impiedica sa ducem o viata echilibrata, sa ne atingem obiectivele in plan personal si profesional.
Grupurile de suport au si ele o oarecare eficienta, pt ca ne ajuta sa vedem ca nu suntem singurii in acea situatie. Mi-a fost impartasit acest lucru de mai multi pacienti si inteleg utilitatea. Daca exista pe acele forumuri si sfaturi ale unor experti, o anxietatea scazuta, neasociata cu o personalitate nevrotica, poate disparea de la sine urmandu-le. In celelelalte cazuri, un psihoterapeut sau un psihiatru cu formare in psihoterapie va ajuta sa va intelegti simptomele si sa le rezolvati impreuna. Va rog sa nu uitati: contributia dvs. si a factorilor care depind de dvs (de la suport social la motivatie, incredere in terapie si terapeut, complianta si perseverenta) ajung sa conteze 50% din eficienta terapiei!
Valy, iti doresc sa-ti pastrezi speranta, sa perseverezi si... mult succes!
psiholog si psihoterapeut Ana Badita
buna vali, eu pot face rost de fosfobion. ----------* este nr meu
(*modificat de admin)
(*modificat de admin)
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 32atac de panica - infromatii
- 28atacuri de panica - tratament de 7 ani
- 9Recomandare terapeut pentru atacuri de panica si fobii
- 507Cipralex dependenta - solutii alternative
- 283atacurile de panica
- 22schizofren, singuratic, chinuit
- 20depresia si atacurile de panica
- 11voi scapa vreodata de atacurile de panica?
- 3de la varsta de 15 ani ma confrunt cu atacurile de panica
- 11Adevarat sau fals?
- 12anxietate si atacuri de panica
- 22Sunt terminat pe viata
- 9nu stiu ce sa mai fac
- 3Atacuri de panica, circulatie, inima sau altceva ?
- 7Probleme cu atacuri de panica si anxietate
- 34depresie anxietate, atacuri de panica si tulburari obsesiv compulsive
- 0Betablocant
- 12Tulburare de panica - tratament
- 4Posibila costocondrita, recomandare specializare medicala
- 8Nu mai pot. Am inceput cu palpitații și îmi tremura tot corpul, stare de neliniște și panică.
Mai multe informații despre: Tulburarea de panica Atacurile de panica
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: