Iubirea si Sexul

Daca anostele randuri pe care le vei gasi de-acum incolo te vor plictisi, consoleaza-te, cititorule, gandindu-te la mine, care a trebuit sa le si scriu :)

Deci...

A nazui la siguranta in raporturile noastre inseamna, in mod inevitabil, a trai in suferinta si frica. Aceasta cautare a sigurantei cheama nesiguranta. Am gasit oare vreodata siguranta in vreuna din relatiile noastre ? Cei mai multi oameni doresc siguranta in iubire si in a fi iubit, insa exista oare iubire cand fiecare isi cauta propria sa securitate, propriul sau drum ? Noi nu suntem iubiti fiindca nu stim sa iubim.

Ce este iubirea ? Cuvantul acesta este atat de uzat si de corupt incat abia indraznesc sa-l folosesc. Fiecare vorbeste de iubire, fiecare revista, fiecare ziar; fiecare misionar vorbeste neincetat de iubirea vesnica. 'Eu imi iubesc tara, il iubesc pe rege, iubesc o carte, iubesc muntele, iubesc placerea, imi iubesc sotia, iubesc pe Dumnezeu.'

Este oare iubirea o idee ? Daca este, atunci ea poate fi cultivata, hranita, aparata, propovaduita, deformata in fel si chip. Cand spunem ca iubim pe Dumnezeu, ce vor sa insemne vorbele noastre ? Inseamna ca iubim o proiectie a propriei noastre imaginatii, imbracata intr-un fel de respectabilitate conforma cu ceea ce credem ca este mai nobil si mai sfant. A spune 'il iubesc pe Dumnezeu' este o absurditate. Cand il adoram pe Dumnezeu, noi ne adoram pe noi insine - si aceasta nu este iubire.

Fiindca nu am putut gasi solutia iubirii intre oameni, ne-am refugiat in abstractiuni. Iubirea poate fi ultima solutie la toate dificultatile omului la problemele si la necazurile lui. Prin urmare, cum vom putea descoperi ce este de fapt iubirea ? incercand sa o definim ? Biserica o defineste intr-un fel, societatea intr-alt fel si, in plus, exista tot felul de devieri si de pervertiri: a adora pe cineva, a face sex cu cineva, a schimba emotii cu cineva, a trai in tovarasia cuiva - sunt oare toate acestea ceea ce numim iubire ? Desigur, aceste notiuni au devenit atat de personale, atat de senzuale, atat de limitate, incat religiile s-au simtit indreptatite sa declare existenta unei iubiri transcendentale, in ceea ce religiile numesc iubire omeneasca ele nu vad decat placerea, dorinta de a poseda, concurenta, gelozia, dorinta de a pastra, de a controla si de a te amesteca in gandirea altuia. Constatand complexitatea acestor lucruri, religiile afirma ca trebuie sa existe o alta iubire - divina, sublima, neprihanita.

Pretutindeni in lume oamenii asa-zis sfinti sustin ca a privi la o femeie este ceva cu totul gresit; ca nu te poti apropia de Dumnezeu daca ai raporturi sexuale; procedand in felul acesta ei cauta sa-si inabuse dorintele care ii mistuie. Dar negand sexualitatea, ei nu fac decat sa-si astupe privirea, caci neaga intreaga frumusete a pamantului. Ei si-au infometat inima si mintea, au devenit niste fiinte uscate, au izgonit frumusetea, pentru ca frumusetea este intotdeauna asociata femeii.

Poate fi impartita iubirea in sacra si profana, in divina si omeneasca, sau iubirea este indivizibila ?

Este iubirea rezervata numai unuia si nicidecum celor multi ? Cand o persoana spune altei persoane : " Te iubesc ', exclude prin asta iubirea pentru ceilalti ? Este iubirea personala sau impersonala ? Este iubirea morala sau imorala ? Este iubirea rezervata familiei ? Si daca iubim intreaga omenire, putem sa iubim si o anumita persoana ? Este iubirea un sentiment ? O emotie ? O placere ? O dorinta ?

Toate aceste intrebari arata, nu-i asa, ca noi avem idei despre iubire, idei despre ce ar trebui sau nu ar trebui sa fie iubirea, pe scurt un tipar sau un cod elaborat de cultura careia ii apartinem. Pentru a vedea limpede in aceasta problema, va trebui mai intai sa ne eliberam de amprentele veacurilor trecute, sa ne distantam de toate idealurile si ideologiile referitoare la ceea ce ar trebui sau nu ar trebui sa fie iubirea. A crea o separatie intre 'ceea ce este' si 'ceea ce ar trebui sa fie' constituie mijlocul cel mai amagitor de a trata viata.

Cum voi descoperi ce este aceasta flacara numita iubire - nu cum s-o exprim, ci sa inteleg ce inseamna ea de fapt ? Voi incepe prin a elimina tot ceea ce au spus despre ea bisericile, societatea, parintii mei, prietenii mei, tot ceea ce am putut afla de la persoanele pe care le-am cunoscut sau din cartile pe care le-am citit, caci eu doresc sa descopar prin mine insumi ce inseamna iubirea.

Aceasta este o problema uriasa, care priveste intreaga omenire. Au existat mii de moduri de a defini iubirea si eu insumi sunt prins intr-un astfel de tipar, intr-o retea de lucruri care imi fac placere. Prin urmare, pentru a intelege limpede problema iubirii, n-ar trebui sa incep prin a ma elibera de inclinatiile si de prejudecatile mele ?

Guvernul ne spune sa mergem sa ucidem pentru tara. Sa fie aceasta iubire ? Religia ne cere sa renuntam la sexualitate din iubire pentru Dumnezeu. Sa fie aceasta iubire ? Sa fie iubirea dorinta ? Nu spuneti nu ! Pentru cei mai multi oameni iubirea inseamna dorinta : este dorinta si placerea sa, placerea care izvoraste din simturi, din atasament sexual, din starea de deplina satisfactie.

Eu nu sunt impotriva practicilor sexuale, dar luati seama la implicatiile lor : ele va dau pentru moment senzatia unui abandon total si, cand va intoarceti din nou in dezordinea obisnuita, doriti sa se repete aceasta stare in care nu exista nici necazuri, nici probleme, nici 'eu'.

Pretindeti ca va iubiti sotia. Aceasta iubire cuprinde placerea sexuala, placerea de a avea pe cineva acasa care sa ingrijeasca de copii, care sa gateasca. Aveti nevoie de aceasta femeie care v-a dat trupul ei, emotiile ei, incurajarea ei, un anumit sentiment de siguranta si de bunastare. Apoi, deodata, ea se indeparteaza de voi, se plictiseste sau va paraseste pentru un altul si intregul echilibru emotiv va este distrus. Aceasta situatie nefericita va tulbura adanc, o numiti gelozie; ea presupune suferinta, neliniste, ura si violenta. Ceea ce ii spuneti in realitate sotiei dumneavoastra este: ' Atata timp cat imi apartii, te iubesc, dar de indata ce ma vei parasi, te voi uri. Atata vreme cat ma pot bizui pe tine ca imi vei satisface cerintele sexuale si de al gen, te voi iubi; de indata ce nu-mi vei mai da ceea ce doresc, te voi scoate din inima mea. '

Iata cum intre doua persoane apare un antagonism si un sentiment de separatie in care iubirea nu mai are loc. Daca totusi puteti trai cu sotia fara ca gandirea sa creeze toate aceste stari contradictorii, atunci poate... poate... ca veti sti ce inseamna iubirea, si veti fi liberi. In general, noi suntem sclavii persoanei de care depind placerile noastre; dar cand iubim trebuie sa fim cu desavarsire liberi, nu numai fata de cealalta persoana, ci si fata de noi insine.

Aceasta situatie de a apartine cuiva, de a fi psihologic hranit de cineva, de a depinde de cineva, presupune intotdeauna neliniste, frica, gelozie, vinovatie - si cata vreme exista frica, nu exista iubire; o minte coplesita de suferinta nu va sti niciodata ce este iubirea. O stare de suferinta, sentimentala sau emotionala, placerea si dorinta n-au nimic de-a face cu iubirea.

Iubirea nu este produsul gandirii. Gandirea fiind trecutul, n-are putinta de a cultiva iubirea. Iubirea nu este inchisa intre zidurile geloziei, caci gelozia inseamna trecutul, in timp ce iubirea este prezentul viu. Cand stiti cu adevarat ce inseamna a iubi, nu depindeti de nimeni. Iubirea nu se supune. Ea este dincolo de cuvintele de respect sau de intimitate.

Stiti oare ce inseamna a iubi cu adevarat pe cineva - a iubi fara ura, fara gelozie, fara manie, fara dorinta de a te amesteca in ceea ce face sau gandeste, fara a compara sau judeca ? Cand iubesti, mai exista comparatie ? Cand iubesti pe cineva cu toata inima ta, cu tot trupul tau, cu intreaga ta fiinta, mai exista oare comparatie ? Cand te abandonezi total acestei iubiri, 'celalalt' nu mai exista.

Oare exista in iubire responsabilitati si datorii ? Se foloseste iubirea de astfel de cuvinte ? Daca faceti ceva din datorie, exista oare iubire in ceea ce faceti ? In datorie nu exista iubire. Structura datoriei il tine pe om incatusat si il distruge. Atata vreme cat suntem siliti sa facem ceva din datorie, nu vom iubi ceea ce facem. Cand este iubire, nu mai exista nici datorie si nici raspundere.

Intr-o clipa puteti vedea intreaga structura si natura a acestui biet si marunt lucru care este 'eul', cu lacrimile lui, cu familia lui, cu natiunea lui, cu credintele lui, cu religia lui, cu toata uratenia lui; toate acestea se afla in noi, si cand le vedem cu toata inima noastra si nu doar cu mintea noastra, atunci avem cheia care pune capat suferintei. Suferinta si iubirea nu pot merge impreuna, dar in lumea crestina a fost idealizata suferinta, a fost pusa pe cruce si adorata, dandu-se astfel de inteles ca nu este cu putinta omului sa se elibereze de ea decat pe aceasta cale. Aceasta este intreaga structura a unei societati bazata pe exploatare religioasa.

Atunci cand va intrebati ce este iubirea, s-ar putea sa fiti prea infricosati de raspuns pentru al putea accepta, caci el ar putea sa provoace o rasturnare totala, ar putea sfarama legaturile familiale. Ati putea descoperi ca nu va iubiti sotia, sotul sau copiii... Dar oare ii iubiti ? S-ar putea ajunge pana acolo incat sa se prabuseasca intregul edificiu pe care vi l-ati construit in jur, s-ar putea sa nu va mai intoarceti niciodata la templu.

Dar daca, in ciuda acestor lucruri, veti dori totusi sa descoperiti ce este iubirea, veti vedea ca frica nu este iubire, dependenta nu este iubire, gelozia nu este iubire, posesiunea si dominarea nu sunt iubire, chinul de a nu fi iubit nu este iubire. Iubirea nu este contrariul urii, dupa cum umilinta nu este contrariul infumurarii. Daca puteti inlatura toate aceste lucruri, nu prin constrangere, ci indepartandu-le, asa cum ploaia indeparteaza praful depus de multe zile pe o frunza, atunci poate veti reusi sa gasiti acea minunata floare dupa care omul a tanjit intotdeauna.

Atata timp cat n-ati obtinut iubirea - nu doar in mici farame ci din belsug - atata timp cat nu sunteti plini de ea, lumea va fi condamnata la dezastru. Cunoasteti din punct de vedere intelectual ca unitatea omului este esentiala. Si iubirea este singura cale, insa cine va va invata sa iubiti ? Exista vreo autoritate, vreo metoda, vreun sistem care sa va poata spune cum sa iubiti ? Ceea ce incearca unii sa va spuna, fiti siguri ca nu este iubire.

Ati putea spune: 'Voi incerca sa practic iubirea; ma voi gandi zilnic la ea, ma voi stradui sa fiu bland si milos, ma voi sili sa fiu atent cu ceilalti'. Credeti ca v-ati putea disciplina, ca v-ati putea exersa vointa pentru a iubi ? Daca o veti face, iubirea va zbura pe fereastra. Practicand o anumita metoda sau un anumit sistem cu scopul de a dobandi iubirea, ati putea deveni extrem de iscusiti sau ceva mai binevoitori, sau veti putea ajunge la o anumita stare de non-violenta, insa toate acestea n-au nimic in comun cu iubirea.

In aceasta lume pustie si sfasiata nu exista iubire, fiindca placerea si dorinta joaca rolurile cele mai importante. Si totusi fara iubire viata de fiecare zi n-are nici un inteles, fara iubire nu exista frumusete. Frumusetea nu se afla in ceea ce poate fi vazut; nu despre frumusete este vorba atunci cand se spune: 'Iata un copac frumos, un tablou frumos, o cladire frumoasa, o femeie frumoasa.' Nu exista frumusete decat atunci cand mintea si inima stiu ce este iubirea.

Fara iubire si fara frumusete nu exista virtute. Stiti foarte bine ca incercand sa ameliorati societatea sau sa dati de pomana la cei saraci nu veti face altceva decat sa adanciti mizeria, caci in absenta iubirii inima este plina de uratenie si de uscaciune. Dar cand exista iubire si frumusete orice veti face va fi drept, orice veti face va fi desavarsit. Daca stiti cum sa iubiti, atunci puteti orice, caci cu iubire totul este cu putinta.

Atingem acum un punct esential: putem sa ajungem la iubire fara vreo disciplina, constrangeri, fara carti sacre, fara ajutorul unor conducatori spirituali, si chiar fara interventia gandirii ? Putem oare sa o intalnim, asa cum uneori intalnim un frumos apus de soare ?

Mi se pare ca pentru aceasta este nevoie de o pasiune arzatoare, insa de o pasiune pura, lipsita de orice tel, de orice determinare senzuala. Un om care nu stie ce este pasiunea, nu va cunoaste niciodata ce este iubirea, fiindca iubirea se naste numai atunci cand exista o totala lepadare de sine. O minte care cauta iubirea sau adevarul nu este o minte cu adevarat pasionata. A intalni iubirea fara a o cauta este singura cale de a o gasi: a ajunge la ea pe neasteptate si nu ca rezultat al unor sfortari sau al unor experiente. O astfel de iubire nu se supune timpului; o astfel de iubire este in acelasi timp personala si impersonala, este atat pentru individ cat si pentru multime.

Iubirea este asemenea unei flori care isi daruieste parfumul: o putem mirosi sau putem trece nepasatori pe langa ea. Floarea se afla acolo pentru toti, dar mai ales pentru cei care isi dau osteneala sa-i soarba parfumul si sa o priveasca cu incantare. Putin conteaza pentru floare faptul ca suntem in gradina alaturi de ea, sau ca ne aflam departe; ea continua sa imprastie in jur suavul sau parfum pentru toata lumea.Iubirea este intotdeauna vie, noua, proaspata. Pentru ea nu exista ieri sau maine. Ea se afla dincolo de tumultul gandirii. Numai mintea inocenta stie ce este iubirea si numai mintea inocenta poate trai in aceasta lume care nu este inocenta. Acest lucru extraordinar pe care omul l-a cautat vesnic prin sacrificiu, prin adorare, prin sexualitate, si dureri de tot felul, va putea fi intalnit atunci cand gandirea, intelegandu-se pe sine, isi va gasi in mod firesc propriul sfarsit. Atunci iubirea nu mai are contrar, atunci iubirea nu mai are conflict.

Va intrebati poate: 'Daca gasesc o astfel de iubire, ce se va intampla cu sotia mea, cu copiii mei, cu familia mea ? Ei au nevoie de o anumita siguranta.' Daca va framantati in felul acesta, este pentru ca nu v-ati aflat niciodata dincolo de campul gandirii, dincolo de campul constiintei. Daca v-ati fi aflat acolo macar o singura data, n-ati mai fi ridicat o astfel de problema, caci ati fi stiut prea bine ce inseamna acea iubire in care nu exista gandire, in care nu exista timp.

Poate ca ceea ce va spun va incanta si, intr-o anumita masura, va produce o stare de hipnoza, dar a merge dincolo de gandire si de timp - ceea ce inseamna a merge dincolo de suferinta - inseamna a fi constient ca exista o dimensiune diferita numita iubire.

Nestiind cum sa ajungeti la aceasta sursa extraordinara, ce va ramane de facut ? Nimic, nu-i asa ? Absolut nimic. Atunci, launtric, sunteti cu desavarsire tacuti, intelegeti oare ce inseamna asta ? inseamna ca nu mai cautati, ca nu mai doriti, ca nu mai urmariti nimic - pe scurt, ca nu mai exista centru. Atunci exista iubire.

Pentru ca nu iubim, viata sexuala si cautarea senzatiei, au devenit o problema insemnata. Unde este iubire se afla si neprihanire, de asemenea; dar cel care se straduieste sa fie cast, in realitate nu este. Virtutea se naste din libertate, ea vine o data cu perceptia a ceea ce este. Iubirea nu este urmarea semnarii unui act si nu se intemeiaza nici pe schimbul de placere, nici pe siguranta sau confort reciproc. Toate acestea tin de domeniul ratiunii, al gandirii si de aceea iubirea ocupa atat de putin loc in vietile noastre. Iubirea nu este ceva provenit din minte; ea este total independenta de minte, de calculele ei savante, de necesitatile si de reactiile ei de aparare. Cand exista iubire, chestiunea sexuala nu este niciodata o problema; lipsa iubirii creeaza problema.

Solutia problemei sexuale se afla in intelegerea faptului ca activitatea intelectuala nu este creatoare; nu exista creatie decat atunci cind intelectul tace. Intelectul, mintea nu stie decat sa repete si sa-si aminteasca; el nu inceteaza de a fauri cuvinte noi si de a le regrupa pe cele vechi; si cum cei mai multi dintre noi nu simtim si nu pricepem contactele cu viata decat intr-un mod cerebral, traim din cuvinte si din repatari mecanice. Este evident ca asta nu inseamna a fi creator, si prin urmare singura cale care ramane deschisa instinctului nostru creator este cea sexuala.

Iar pentru ca suntem hartuiti si infrinati din toate partile, experienta sexuala devine singura iesire libera, una pe care o cautam mereu pentru ca ofera, pentru moment, acea stare de fericire ce insoteste uitarea de sine. Problema nu este chestiunea sexuala, ea tine de dorinta de a captura inca o data o stare de fericire, de a simti si de a face sa dureze placerea, fie ea sexuala sau de alta natura. De fapt, ceea ce cautam cu o pasiune intensa este acea uitare de sine, acea identificare cu ceva in care sa ne putem pierde complet. Pentru ca eul este mic, meschin si izvor de durere, noi vrem, constient sau inconstient, sa ne pierdem intr-o excitatie individuala sau colectiva, in ganduri nobile, sau in vreo senzatie oarecare.

Cata vreme nu cercetam si nu intelegem piedicile care se opun vietii creatoare - care apare atunci cand te eliberezi de eu, nu vom rezolva problema sexuala. Una dintre aceste piedici este frica. Iar respectabilitatea este o manifestare a acestei frici. Persoanele respectabile si cu o moralitate rigida nu sunt constiente de deplina si adanca semnificatie a vietii. Ele sunt impietrite in demnitatea lor justa si nu pot vedea dincolo de ea. Morala acestora, colorata de clasa lor sociala bazata pe ideologii si pe credinte religioase, n-are nici o legatura cu realitatea; iar atunci cand fac din ea adapostul lor, traiesc intr-o lume de iluzii. In pofida moralei in care se complac cu atata satisfactie, persoanele respectabile se afla, ca si ceilalti, in confuzie, mizerie si spaima.

Antonio, cum sugera diplomatic si cealalta persoana care a comentat mai sus articolul tau, ai probleme grave. :)) Succes cu 'iubirea', pana atunci - recomand abstinenta la sex. :) 'noi vrem, constient sau inconstient, sa ne pierdem intr-o excitatie individuala sau colectiva' - 'exitatie colectiva', hmmm, orgii cumva?! :) Doamne, ce-am ras. Iubirea si sexul - era titlul ?! Le cam confunzi... Fara iubire sexul e doar un surogat sau, eventual, un alt fel de drog (de substitutie). Mai bine treci pe Metadona, doza tripla, poate te scapa de iubire si ramai doar cu sexul ca prioritate. Asa scapi de toate grijite. :) Esti tare, inteleptule. Mai da-ne si alte sfaturi! :)