Iubita mea vrea sa ne despartim.

Buna ziua, numele meu este Iulian, am 25 de ani. Problema mea este urmatoarea: sunt impreuna cu iubita mea de 2 ani, toate bune si frumoase la inceput, am cerut-o de sotie dupa ceva timp, a acceptat fericita, ne-am mutat impreuna. Pana cand la un moment dat au inceput sa apara problemele, doar serviciul si prietenele ei erau singurele prioritati. Si de aici multe certuri, de fiecare data cand incercam sa stau de vorba cu ea, sa ii explic ca ma neglijeaza, ca exagereaza, imi spunea ca mi se pare. Si din ce in ce mai des aveau loc aceste certuri, chiar si asa imi spunea ca sunt tot ce are mai scump pe lume si ca nu poate traii fara mine. La ultima cearta pe care bineinteles a pornit tot de la o prietena ai ei care o suna incontinuu sa iasa, sa vina la noi acasa, iubita mea nu o refuza, mai putin si o aduce sa doarma cu noi in pat. Si dupa cum spuneam dupa ultima cearta ea imi spune ca vrea sa se desparta, ca s-a terminat totul desi cu o saptamana inainte, imi jura ca nu poate traii fara mine. Mentionez ca de o luna si 4-5 zile suntem in situatia asta, si stam amandoi sub acelasi acoperis, dormim in acelasi pat si ea nu da nici un semn de revenire? Tinand cont de varsta mea si de faptul ca este prima relatie serioasa, nu stiu exact cum sa gestionez situatia pentru ca eu o iubesc sincer si nu as vrea sa las totul la voia intamplarii.

Parerea mea ar fi ca daca tot a iesit si nu ti-a dat tie prioritate, este ca nu prea te-a placut ca lumea, altfel nu facea asta de la sine si tu erai prioritatea ei nr unu.
Insa poate a stat cu tine ca nu avea altceva mai bun, si cand a gasit ocazia, s-a dus la distractie si asta a fost, poate o fi dat de altul pe care-l place mai mult si deci iata rezultatul. Asta varianta in care tu ai fost okey si nu a deranjat-o ceva la tine si tu sa nu iti dai seama, si din cauza asta sa renunte la tine, asta tu stii, adica sa nu te gandesti la problemele ei, sa nu ii dai ca lumea atentie, comunicare, satisfactie sexuala, ceva de genul.
Ca a zis ca te iubeste pana te zapaceste, poate zice orice, daca era asa, nu te scotea de la prioritati sub nici o forma.
Daca ai gresit tu, atunci revizuieste comportamentul si vezi ce e de facut, poate a gasit in alta parte ce nu are de la tine.
Daca tu nu ai gresit, nu mai ai ce sa gestionezi, nu te mai vrea si gata, nu te-a placut si asta e, ca fie cu prietene si cu altul, sau doar cu prietene fara altul, ii e mai bine cu ei decat cu tine se pare.

Oricum nu s-au terminat femeile, daca nu e, o sa gasesti alta si aia e, esti tanar la 25 ani, nu e o mare problema. Nu are sens sa stai cu cineva care nu te place de fapt, repet, daca tu nu ai gresit in fata ei.
Deci analizeaza, gandeste-te care caz este si actioneaza in consecinta, daca ai gresit repari, daca n-ai gresit las-o si alta la rand.
De multe ori barbatii gresesc si tot ei se mira ca partenerele lor nu se comporta bine, adica sunt ai dracu`, posesivi, gelosi, indiferenti, nu zic la tine, zic la general.
Mai era unu pe aici care zice "aaa mi-am dat seama ca, ca sa fi fericit, trebuie sa fie si ea fericita", pai nu e logic ? Nu e logic ca daca ea nu e fericita, se poarta nasol si automat tu nu mai esti ? Era culmea omul ala.

Astept sa spui daca vrei in care caz esti, discuta cu ea si zi sa zica daca a deranjat-o ceva la tine.

Am facut greseli si eu si ea, in ultima perioada a inceput sa dispara respectul, ne jigneam reciproc. Gelos sau posesiv am inceput sa fiu in momentul in care am observat ca a inceput sa exagereze cu prietenii si sa ma neglijeze constant, poate nu am fost suficient de inteligent sa ajung la concluzia ca nu avea ceva mai bun. Am mai fost despartiti o perioada de 4 luni, datorita aceleeasi prietene, ne-am impacat, a fost bine, frumos 2-3 luni si acum acelasi deznodamant. Spuneam in mesajul anterior ca locuim impreuna, astazi s-a produs inevitabilul si am hotarat sa plec. Pentru ca nu mai suportam situatia, indiferenta sau pir si simplu se joaca cu sentimentele mele pentru ca stie cat de mult o iubesc. Nu poate fi vorba de a-si fi gasit pe altcineva, nu e genul asta de femeie, si garantez asta, doar ca anturajul toxic din care face parte a reusit sa ne puna la pamant pentru a doua oara.

Si acum, dupa ce am plecat din locuinta in care locuiam amandoi, stau si imi plang de mila, eu mi-am abandonat prietenii, nu mai am viata sociala, am renuntat la tot pentru ea, nu pot trece peste despartire

Pai nu trebuia sa abandonezi prietenii, ai fost fraier, trebuie sa aveti amandoi prietenii vostri, sa fie si libertate in cuplu.
Tu ai zis ca ai greist si tu, mai concret cu ce ai gresit ? Ca sa vad daca de la tine a pornit, ca e f important.
Probabil ca te "iubeste" cand nu are unde sa se mai duca, iar cand are unde, nu te mai iubeste si te neglijeaza.
De unde stii tu ca nu ar fi genul de femeie care sa aiba pe altul ? Esti naiv rau..., nu zic ca, chiar are, dar in general femeia minte de rupe si cand plange uneori (in viata mai tarziu o sa vezi tu), si barbatii cred. Nu garanta ca ai putea pierde fatal de tot.
Dar repet si daca nu are pe altu, faptul ca te neglijeaza cum are unde se distra cu prietena aia, e f clar ca nu are ceva ptr tine cu adevarat, chiar daca stie cat de mult o iubesti, daca tinea la tine nu se juca cu tine, un om care tine la tine nu face asta.
De ce zici ca anturajul ei este toxic ? Problema nu e asta, anturajul este f bun, problema e la ea ca nu prea da doi bani pe tine, altfel oricine era, tu aveai prioritate si era f bine.
Bine ca ai plecat, o sa treci peste despartire, gandeste-te ca o sa treaca asta si vei gasi alta, nu e un capat de tara ca ai scapat de o femeie care pana la urma nu da doi bani pe tine ! Ce naiba, esti barbat sau ce ? Plangi dupa o tampita ?
Sa se duca naibii. Fi barbat si fruntea sus !!!

Am gresit pentru ca dupa prima despartire, prietena ei care a ajutat-o sa se mute de unde locuiam amandoi, eu nu am putut sa o mai accept, i-am spus lucrul asta. Nu a iesit o lunga perioada niciunde cu ea, dar in schimb venea foarte des la noi acasa, chiar si neinvitata si i-am spus ca ma deranjeaza pentru ca prietena ei mai putin si dormea cu noi in pat. Ne certam din cauza asta, apoi venea singura la mine si ma impaca. De multe ori am vorbit si despre a face cunuia civila, sa ne luam o casa etc.Si la un moment dat ea mi-a zis ca s-a saturat sa fiu impotriva prietenei ei. Cand mergea la locul de munca imi scria 3-4 sms-uri si atat, pe motiv ca are foarte multa treaba. Si eu la randul meu am mult de lucru la locul de munca, dar tot timpul mi-am facut timp pentru ea. Cred ca ai dreptate, nu m-a iubit. I-am spus asta si a jurat pe familia ei in repetate randuri ca ma iubeste. Sunt naiv pentru ca o iubesc, de asta am ajuns asa probabil. Am verificat deseori telefonul, site urile de socializare fara sa stie, unde lucreaza ea, am prieteni rude. Nimic, doar cu prietenele.

M-ati ajuta enorm daca mi-ati lasa o adresa de facebook, sau un numar sa vorbim pe whatssapp, se vede ca aveti experienta si chiar daca nu va cunosc, ma ajuta sfaturile dumneavoastra

Vezi ca iti dau pe privat facebook-ul, verifica mesageria privata.
Faptele conteaza, nu ce zice, faptele arata ca nu prea te iubeste, tu desi aveai de munca mult, ii dadeai mesaje, ea nu, o pune pe prietena ei in fata ta, lucru care iar zice ca nu are treaba, daca avea, asa cum am zis, nu punea pe nimeni inaintea ta.
Tu nu o mai acceptai pe prietena ei ca vedeai ca prietena ta te neglijeaza ptr aia, insa nu prietena era problema ci ea ! Ca in ciuda prietenei, tu aveai in mod normal prioritate.
Ideea era nu sa nu mai vina aia...ci ideea era ca de ce prietena ta te neglija pe tine, ca si daca aia nu mai vine, asta a ta tot nu tine la tine, si asta este de fapt problema reala.
Iubesti si tu pe cineva care merita, nu iubesti o panarama, cam asa se face.

Asta cu independenta ai dreptate Rares, dar asta vine de la sine daca oamenii aia-s compatibili, eu de exemplu asa sunt cu prietenii mei cei mai buni, in mod natural s-a format o relatie de calitate unde suntem si independenti la lucrurile necomune, asa, desi ne vedem foarte des, nu apare niciodata plictiseala si monotonia, facem si impreuna ce avem de facut, nu am stat sa planificam cum trebuie sa fie.
Daca omul nu e compatibili, nu e si gata.
Fata asta e imatura, nu-i mai vine mintea la cap la 25 ani, ce sa invete din asta el ? Ca trebuie sa-si gaseasca una ca lumea si sa nu-si mai complice viata si sa-si piarda timpul cu o relatie care nu merge, mai ales ca s-au reimpacat a doua oara si s-a repetat treaba, deci i-a mai dat o sansa, este adevarat ca e posibil ca acel om sa se schimbe, insa daca se repeta, de ce sa-ti mai pierzi timpul ? Nu mai sunt femei pe lume ? El la 25 ani e tanar, isi poate gasi oricand alta potrivita.
Asta e de bun simt ca sa avem si pasiuni si discutii comune, dar si separat necomun le facem fiecare, de exemplu ea se duce la film cu prietenele, eu invit un prieten la mine, sau ea sta dincolo si se uita la o telenovela, eu la mine in camera vad un film de actiune, ori chiar in aceiasi camiera eu ma joc la calculator si ea se uita la un film de al ei fara sa ne deranjam reciproc cu sonorul, si tot asa exemple.
Lipsa de independenta, posesivitatea, gelozia, lipsa chestiilor comune macar in parte, distrug relatia, asta trebuie sa stie fiecare, nu e mare filosofie.
Am discutat cu el doar noi doi si am clarificat problema lui, va cauta alta si nu se va mai intoarce la actuala.

Parerea mea e ca in loc sa persistam in a repara o relatie care nu se mai repara, mai bine iesim din ea si cautam un partener potrivit, e mult mai okey asa, hai sa zicem daca dupa a doua sansa se repeta problemele.
Cine a facut asa, le-a mers foarte bine dupa cum am vazut eu, ceilalti s-au tot chinuit, pierdeau luni de zile tot incercand sa repare cu discutii inutile, dar ei tot nu se mai intelegeau si tot naspa a iesit.
Or fi si cazuri reusite cand s-a rezolvat ceva, insa mai rar dupa ce am vazut dealungul anilor sute de cazuri care vin si la terapie, eu fiind pasionat de aceste subiecte.
Da da da da...aveti dreptate...dar de fapt ea tot nu mai il placea si nu mai simtea atractie ptr partener, sau invers el ptr ea. Mai chinuiau si copiii aia unii din ei aia care aveau, ca le e mult mai rau cu doi parinti care nu se inteleg decat despartiti.