L-am inselat, regret enorm si il iubesc!

Am venit sa va spun si povestea mea si cine are un sfat sa imi ofere i-as ramane recunoscatoare.
Am fost cu prietenul meu intr-o relatie aproape 3 ani. Ne-am mutat impreuna dupa prima luna de relatie. Ca sa descriu relatia noastra ar trebui sa spun ca am avut perioade bune si perioade rele. El nu prea isi arata afectiunea de felul lui si de multe ori ajungeam sa ne certam din asta. Eu ii ceream de multe ori sa imi discute despre probleme lui, sa imi arate ca ma iubeste, sa petrecem mai mult timp doar noi doi. Dar nu s-a intamplat nimic din astea si se strangeau frustrarile si ne certam din nimicuri. Pe plan sexual ajunsesem dupa o perioada relativ scurta sa fim monotoni. Anul acesta el mi-a oferit de ziua mea un inel, care nu a fost de logodna dar semnifica ca se gandeste la o casatorie. Am avut o discutie in care am stat de vb despre ce ne dorim. El a zis ori copil ori casatorie. Eu am ales a doua dar a specificat ca nu vrea sa se grabeasca.
Dupa cateva saptamani, si de aici incep problemele, l-am inselat. M-am intalnit cu cineva pentru cateva ore si am regretat enorm gestul. Nu m-am simtit bine dar imi doream enorm de mult afectiune din partea cuiva. Vroiam sa ma simt apreciata.Nu m-am mai intalnit cu aceea persoana de atunci. Problema este ca la alte cateva saptamani m-am reintalnit cu un fost prieten de al meu care se mutase in alt oras si se casatorise acolo. Am inceput sa vb des cu el la telefon si ne-am si intalnit de vreo 3 ori. De fiecare data cand am facut sex cu el nu am simtit nimic, nici o placere nici fizica nici psihica, dar mi se parea ca imi da afectiunea si atentia de care aveam nevoie. Mi se parea pentru ca nu eram sigura plus ca el era casatorit si stiam ca fac ceva rau. A fost o perioada foarte confuza in care eram constienta ca il iubesc pe prietenul meu dar ca s-ar putea sa incep sa simt ceva si pentru fostul. Am tinut relatiile in paralel cam o luna. Dupa asta prietenul meu a inceput sa suspecteze ceva si m-a luat la intrebari. Eu am incetat orice contact cu fostul prieten si m-am speriat initial si i-am recunoscut prietenului meu ca m-am vazut cu cineva doar o singura data. Uimitor a fost ca el a spus ca m-a iertat aproape la o zi diferenta si ca vrea sa continuam. Ne-am impacat pentru cateva zile dar apoi a simtit ca nu i-am spus tot adevarul si din nou m-a luat la intrebari. Eu incepusem sa ma panichez si sa imi dau seama ca nu vreau sa il pierd, ca il iubesc cu adevarat. Am facut greseala sa ii zic adevarul pe bucatele si nu tot o data. Cam in 2 saptamani a aflat aproape tot ce se intamplase. Dupa asta m-a dat afara din casa si a zis ca ne-am despartit. Totusi au trecut 4 luni de atunci si in toata perioada asta ne-am tot cautat. Mai mult eu decat el dar si el m-a cautat pe mine. Intalnirile noastre sunt de genul: merg la el, incepem sa vorbim calm despre ce am mai facut, apoi discutia ajunge la inselat, imi reproseaza, eu incerc sa ii explic ca amandoi suntem vinovati de ce s-a intamplat, incep sa il rog sa ma ierte si sa imi dea o sansa, el refuza complet(mi-a spus de nenumarate ori ca prefera sa fie singur toata viata decat intr-o relatie cu mine), ne calmam, ne luam in brate, facem dragoste, adormim unul in bratele celuilalt iar a doua zi de dimineata spune ca nu o sa ma mai caute si sa nu il mai caut nici eu ca asa e cel mai bine. Intre timp a aparut si alta problema. Dupa ce ne-am despartit el a fost la un control medical si a descoperit ca are probleme cu erectia. Pe perioada relatiei ejacula cam in 4-8 minute de la penetrare.Pe mine nu m-a deranjata asta niciodata. Ma deranja ca nu comunicam destul, ca nu imi spunea ce ii place si nici pe mine nu ma lasa sa ii arat. Dupa ce ne-am despartit sexul intre noi a devenit mai bun pentru ca am inceput sa comunicam mai mult in pat. De cateva saptamani insa are probleme cu erectia la modul ca dupa penetrare isi pierde erectia. Este distrus din cauza asta si de multe ori am incercat sa stau de vb cu el si sa ii explic ca eu sunt langa el si ca impreuna putem trece peste asta. El m-a respins de multe ori si mi-a tot repetat ca el o sa isi rezolve problemele singur. Am organizat de cateva ori cateva seri speciale in care am incercat sa il fac sa se simta bine si in acele seri nu a avut deloc probleme cu erectia. S-a simtit chiar f bine. In weekendul trecut mi-a propus (pentru prima oara de cand il cunosc) sa mergem impreuna undeva doar noi doi. Pana acum oriunde plecam impreuna intotdeauna era si gasca cu noi. A precizat insa ca dupa ce ne intoarcem nu vrea sa ne mai vedem sau sa ne mai cautam. Ca trebuie sa ne despartim definitiv pentru ca intre noi nu mai sunt sanse de impacare. Am acceptat oricum plecarea pentru ca imi doream sa fiu cu el. Weekendul a fost frumos in afara faptului ca a avut din nou probleme cu erectia si s-a suparat pe treaba asta. cand ne-am intors mi-a spus ca suntem despartiti definitiv. Cu toate astea aseara mi-a trimis mesaj in care imi spunea ca sufera foarte mult pentru ca adoarme singur in fiecare noapte si ca se gandeste ca femeia care trebuia sa fie langa el a fost cu altii si el nu poate accepta asta. Ca mai ales acum cand el are probleme cu erectia eu trebuie sa imi gasesc pe altcineva si sa imi refac viata si ca el va ramane singur si s-a consolat cu ideea asta. Nu am rezistat si am plecat la el in mijlocul noptii. Mi-a zis ca nu trebuia sa vin, si ca nu trebuie sa mai vin niciodata. Ne-am tinut in brate totusi si apoi am facut dragoste fara probleme. Dimineata mi-a spus din nou ca trebuie sa incetam pentru ca nu ajungem nicaieri. El sustine ca vrea sa isi rezolve problemele singur si ca nu trebuie sa mai sper la impacare. Ca trebuie sa ma gandesc ca nu vom mai fi impreuna si ca daca peste un timp dupa ce isi va face ordine in ganduri va vrea sa mai fie cu mine ma va cauta el. Nu stiu ce sa fac. L-am inselat, regret enorm si il iubesc f mult. Incerc de 4 luni de cand el a aflat sa fiu langa el, sa ii arat ca regret, ca il iubesc si nu voi mai gresi niciodata in felul asta. In toata perioada asta singurul cu care am facut dragoste a fost el. Nu m-a interesat nici un barbat desi multi au vrut sa iesim. L-am tot cautat prin sms-uri, maill-uri ba chiar am aparut si la el la usa. Si el mi-a dat de multe ori sms-uri ca vrea sa ne vedem si istoria se repeta. Dar oare cum trebuie sa procedez? As vrea sa fiu langa el in problema asta cu erectia si sa ii demonstrez ca sunt langa el, si ca il iubesc si cam impreuna putem trece peste asta. Dar el ma tot respinge. Daca trece o saptamana si nu ii dau nici un semn imi trimite sms si incepe sa ma intrebe daca ma vad cu altul. Apoi ne intalnim si se repeta povestea cu sexul. A doua zi de dimineata insa nu vrea sa mai continuam nimic. Eu nu imi doresc decat sa ne discutam problemele si sa incercam sa le reparam si sa mergem mai departe. El nu cred ca stie ce vrea. Nu stiu ce sa mai cred. Ajutati-ma cu un sfat va rog.

Pai omul e bulversat, te-a iubit asa in felul lui si pina sa pricepi tu cum te iubeste, ai sarit in alte asternuturi.
Acum osileaza intre a fi cu tine sau nu.

Lasa-l, va faceti mai mult rau impreuna, asta e cel mai bun sfat pe care pot sa-l dau. Gaseste pe altcineva cu care sa o iei de la 0.

eu zic sa ii dai timp de gandire, atat cat are el nevoie.ca este 1 luna, 2, 9..daca va hotarati sa mergeti inainte trecutul sa ramana trecut--fara reprosuri.

parere:

Impreuna,
niciodata NU veti fi fericiti.
cauta-l pe cel cu care l-ai inselat
si
sigur nici el nu-i fericit cu sotia.

Numai bine,

@ simona11

Mergeti impreuna la un duhovnic (la munte undeva, la o manastire) sa va spovediti si sa va rugati sava lumineze Dumnezeu ce sa faceti. Aprindeti o lumanare si va rugati: Doamne, ajuta-ma !
Toate ispitele si incercarile astea vi s-au intamplat pentru ca ati trait asa.
Daca duhovnicul nu o sa va indrume sa va iertati unul pe altul si sa va casatoriti, uite aici ma gasesti.

P.S.: Fa Acatistul Sfantului Efrem cel Nou, care a facut o minune de acest gen (cazul in care te afli tu) si roga-l pe sfant sa va ajute sa va impacati si sa va casatoriti. Sfintii sunt grabnic ajutatori.

Azi e ziua lui si aseara vrut sa ne vedem. Am dormit impreuna. Era foarte trist, am plans amandoi. Nu am de gand nici sa o iau cu altcineva de la zero si nici sa il caut pe acel barbat cu care l-am inselat. Stiu pe cine iubesc si nu vreau sa renunt asa usor. Da, am gresit ca l-am inselat dar si el a gresit ca nu m-a auzit in toate datile in care ii ceream timp pentru noi si atentie. Il vad si il simt ca ma iubeste chiar si dupa ce au trecut 4 luni de atunci. Orice alt barbat caruia nu ii pasa nu isi mai dorea sa ne vedem. Si orice femeie careia nu ii pasa nu se mai intalnea cu el.
Pentru clara_p: M-am rugat si ma rog la Dumnezeu zilnic sa ma ierte pentru ce am facut si sa il ajute si pe el sa ma ierte si sa se linisteasca ca sa putem merge mai departe. El nu prea e credincios de felul lui dar sincer mi-as dori sa reusesc sa il conving sa mergem la un duhovnic unde sa incercam sa gasim amandoi raspunsuri la intrebarile noastre. Am sa caut si Acatistul Sf. Efrem cel Nou. Poate se va intampla o minune si ne vom impaca.
Va multumesc tuturor de sfaturi dar sa renunt sau sa ma duc cu altcineva nu sunt solutiile pe care eu vreau sa le aplic. Eu vreau sa il pastrez langa mine. Pentru asta am nevoie de sfaturi. De renuntat nu credeti toti ca e varianta usor? Il vad ca ma iubeste si eu il iubesc pe el. Ce rost are sa suferim cand putem sa ajungem sa ne iertam unul pe altul? Pana la urma noi am fost ca si casatoriti. Oare in casatorie la rau trebuie sa fugi? De ce alegem sa stam numai la bine impreuna? Este un obstacol dificil dar oare chiar nu putem sa ne iertam? Toate intrebarile astea sunt in capul meu.

Pai inteleg ca nu l-ai inselat numai o data.ceea ce ma face sa cred ca nu te vei opri aici. Indata ce lucrurile vor intra in normal, veo sari in cel mai probabil in alt asternut.

felicitari Prozac
..asa VA fi
O zi faina

Oamenii pot invata din greseli. Si eu am invatat din a mea, Am mai avut relatii inainte dar niciodata nu mi-am inselat prietenul. A fost prima oara cand am facut asta. Si regret enorm. Nu am sa mai fac asta niciodata pentru ca in primul rand imi provoc mie suferinta si persoanei de langa mine. Imi pare enorm de rau ca am facut-o dar nu pot da timpul inapoi sa sterg ce am facut. Pot doar sa invat din greselile mele si sa nu le repet. Am decis sa ii dau libertate. Daca se va intoarce la mine si va dori sa discutam si sa ne rezolvam problemele si sa o luam de la zero cu relatia eu sunt mai mult decat dispusa sa fac asta. Intre timp nu vreau sa fiu cu nimeni. Cel mai sanatos lucru este sa imi iau timp pentru mine pentru a analiza unde am gresit in relatia asta si de ce am ajuns sa fac lucrurile pe care le-am facut. Cert este ca nu sunt genul de persoana care sa faca asa ceva. Si totusi am ajuns sa o fac si vreau sa inteleg de ce. De repetat asta niciodata nu o sa o mai fac. Eu sincer cred ca oamenii si pot schimba daca isi constientizeaza greselile. Eu am constientizat-o pe a mea. Doar ca poate sunt idealista si cred ca dragostea invinge totul. Totusi pentru a avea o relatie si a primi si oferi dragoste trebuie doua persoane. El spune ca nu poate uita si nici ierta. Ii place sa fie cu mine, sa fiu langa el, sa ne iubim dar are sufletul dat peste cap de ce s-a intamplat. Si il inteleg de asta am si luat decizia sa ne oprim sa ne mai vedem. Daca peste un timp va mai fi sa fie ceva intre noi eu voi incerca din toate puterile sa fie bine. Daca nu atunci poate asa a fost sa fie si poate amandoi vom gasi ceea ce ne cautam la alte persoane. Eu am inca speranta, cel putin acum si probabil o voi avea mult timp de acum inainte, ca ne vom impaca si vom avea amandoi sansa sa ne aratam cu adevarat ce simtim unul pentru celalalt, sa construim ceva durabil. Speranta moare ultima dupa cum bine stiti. Totusi voi incerca sa o omor pentru ca imi face f mult rau sa stau cu speranta, sa imi imaginez cum am putea fi impreuna, si ce simt pt el. Am ajuns la concluzia ca in viata iti trebuie multa putere. Putere sa rezisti la prejudecatile oamenilor, putere sa mergi mai departe, putere sa recunosti ce simti dar cel mai greu este sa gasesti puterea sa ierti. Unii o au in suflet altii nu. Doar timpul mai poate aseza lucrurile spre o cale sau cealalta. Va multumesc si celor care mi-au dat sfaturi aproape de inima mea si celor care m-au judecat. Pana la urma e important sa privesti din toate unghiurile problema. Va doresc numai bine!!

Dupa ce am stat de vb cu el am decis de comun acord sa ne dam 2 luni de pauza. 2 luni in care sa nu ne intalnim, sa nu ne trimitem mesaje sau mailuri sau telefoane. sa incercam sa ne punem viata in ordine, sa ne dam seama de ce simtim. Am stabilit ca pe data de 6 decembrie sa ne intalnim si sa stam de vb despre noi: daca mai putem sau nu sa o luam de la zero. Problema este ca eu am de gand sa folosesc aceste 2 luni ca sa fac exact asta in timp ce el mi-a spus ca le va folosi pentru a isi cauta pe altcineva. Nu stiu daca a zis-o la nervi sau nu. Cert e ca eu nu mai pot continua asa. Am nevoie de timp pentru mine ca sa ma pot ierta, sa imi pot pune ordine in viata si in ceea ce simt. Daca el va dori sa fie cu altcineva eu nu il pot opri desi ma doare enorm de mult. Sper totusi ca si eu si el sa avem puterea sa infruntam ce simtim si sa luam decizia cea mai buna pentru noi. Va multumesc tuturor pentru sfaturi si pareri. Voi reveni cu ce se va mai intampla si am sa va tin la curent. Poate din experienta mea vor fi si altii care vor avea ce sa invete. Multumesc inca o data!

E sau a fost o relatie greoaie. El e un om foarte dificil, iar tu ai cedat suferintei sau slabiciunii si ai cautat ce iti lipsea la altcineva. Atunci cand cautam in exteriorul relatiei ceva, e clar ca e pe final totul, asta daca nu se repara lucrurile prin maturitate si responsabilitate. Cred ca trebuie sa invatam ca nu e normal si e imposibil sa il schimbam pe cel de langa noi. Analizeaza situatia la rece, gandeste-te la situatiile bune cu el, la iubirea ta pentru el si daca este reala si vezi daca aveti un viitor impreuna. Am trecut si eu printr-o situatie asemanatoare, insa cand am decis ca nu mai este cale de intoarcere a inceput sa devina violent din disperare, iar eu nu il inselasem. Dupa ce aveam, deja, pe altcineva el nu ma lasa in pace... In fine, atunci cand vezi ca nu poti ajunge la ceva comun cu omul de langa tine, desi il iubesti, trebuie sa vezi in perspectiva. El si-a pierdut increderea, erati sau sunteti un cuplu in contratimp. Tu iti doresti caldura in timp ce el nu este atat de cald cu partenera sa. Nu il poti face sa se schimbe, daca suferi de pe urma sa si a comportamentului sau rece si stii ca tu fara afectiune sau iubire concreta nu ai putea avea o relatie, atunci e timpul sa te refaci dupa durere si sa cauti exact ce ti se potriveste. Adica sa lasi trecutul acolo unde e. E destul de nedrept, insa, continuand e un chin curat. Lui ii lipseste increderea in tine iar tie afectiunea si atentia lui. E si el foarte bulversat. O perioada durerea va fi foarte mare si tentatiile de impacare vor continua asa cum ai descris. E important sa nu cedezi, sa mergi mai departe spre vindecare departe de el. In timp mintile voastre se vor clarifica si veti sti ce trebuie sa faceti cu voi insiva pentru a fi fericiti cu cineva. Mi se pare ca obisnuinta si teama va apropie, mai mult. El, teama ca nu va fi acceptat pentru problema sa, iar tie ca nu vei gasi pe altcineva sau ca va suferi din cauza ta, mie asta imi reiese, chiar daca nu ai amintit asa ceva. O relatie sanatoasa nu provoaca atata durere, greutate in comunicare si in relatie, daca va completati reciproc. Indiferent cat de dificili sunteti, nu mai apare suferinta sau alte probleme majore. Trebuie sa va vindecati fiecare de suferinte si dureri din trecut pentru a pasi pe un drum nou, cu o minte si o inima noua si cu un trecut din care ati invatat.

Aceeasi problema o am eu acum. Au trecut multi ani din cate vad... poti sa imi spui cum s-a terminat?