legare prietenii

buna sunt nou aici pe forum, as vrea si eu sa am prietenii dupa forumul acesta cu boli asemenatoare mie.eu sufar de anxietate...astept nr voastre de tel sau facebook sau id messenger.ne putem ajuta cand oricare dintre noi ar avea nevoie de ajutor.va multumesc mult :) o seara placuta

cei care sufera de anxietate nu pot vorbi in societate decat cu altii care au aceiasi suferinta. Ceea ce a-ti spus dumneavoastra suna profesional si motivational dar lumea in care traim nu te intelege atunci cand ai o problema de ordin afectiv. Daca un om se plange de o banala durere de masea nimeni nu-l intelege pana nu-l doare si pe altul. Exista foarte multi oameni care traiesc cu aceasta idee intiparita in mintea si spiritul lor de genu: ”mie n-o sa mi se intample asa ceva niciodata”, unii au noroc, altii nu te inteleg decat pana o patesc si ei.
Nu confundati pregatirea dumneavoastra de psiholog cu gandirea generala a oamenilor.
Cerintele societatii din ziua de azi sunt foarte mari, deabia se pot adapta oamenii perfect sanatosi, dapai cineva care sufera de anxietate.
Si da, e foarte greu sa-ti faci prieteni, mai ales de sex opus, sa nu uitam ca cei care au multi prieteni se invart in anumite cercuri sociale acolo unde ”prietenia” este definita mai mult de interesele reciproce, pe cand persoana care sufera de anxietate se invarte doar in propriul cerc vicios, poate si pentru ca nu este de acord cu anumite aspecte din societate.

Multumesc, nu sunt din Bucuresti, dar oricum multumesc pentru oferta. In cazul meu nu stiu dk se mai poate repara ceva, sunt pe tratament psihiatric de 15 ani cu medicatie puternica ce include anxiolitic, antidepresiv si neuroleptic. La orice intrerupere de tratament sevrajul este cumplit, simt frica, agitatie, inima imi bate puternic, transpir, devin instabil emotional, simt dureri cumplite la spate, dureri de plamani, coloana, este afectat si aparatul locomotor. Iar pe tratament sunt un zombi care nu este motivat sa faca ceva.
Aveti dreptate cu asteptarile din partea altora, poti avea multe dezamagiri, asemeni baiatului care a scris aici mi-am dorit si eu o prietena si parca sunt blestemat, nu pot intalni o fata care sa-mi fie alaturi, nu ma pot casatori, intalnesc doar persoane neserioase sau cu standarde prea mari.
Nici nu stiu ce sa fac, dk ma pensionez am inteles ca pensia e foarte mica, locuri de munca speciale pentru cei cu suferinte afective nu exista, iar la stress nu mai rezist, am lucrat in trecut si managerii la noi in tara se poarta foarte urat cu angajatii, nu-i de mirare ca multi pleaca prin tari straine.
Referitor la dezamagirea de sine, e adevarat, nu te poti dezamagi tu insuti, dar in momentul in care nu te simti bine in pielea ta, asta atrage in timp si dezamagire si depresie. Cand nu mai functionezi normal, acest lucru te afecteaza si in interior. E adevarat, e vorba de cum percepe fiecare acest aspect, am vazut si oameni in scaun cu rotile care sunt foarte veseli si motivati, mie insa personal mi se par a infatisa mai degraba o stare jalnica, patetica si nu o spun cu rautate, dar dk Doamne fereste as fi in scaun cu rotile nu as vedea niciun motiv de ras sau de bucurie nici macar de fatada. Eu pe strada merg normal ca orice om si tot sunt nefericit, dapai sa depind de altu sa ma duca cu caruciorul, sincer nu inteleg, dar, fiecare cu procesorul sau. Pe ce criterii unii trebuie sa fie sanatosi, altii fericiti in viata de cuplu iar altii sa traiasca singuri toata viata, sunt iarasi lucruri pe care nu le inteleg, la fel cum nu inteleg de ce trebuie sa ma schimb eu ca sa fiu pe plac societatii, de ce nu pot fi acceptat asa cum sunt?

Diagnosticul este TSA dar n-are nicio legatura cu boala de care sufar, eu am atacuri de panica fara o cauza anume. Nu prezint niciun simptom specific TSA, halucinatii vizuale, voci, etc., doar atacuri de panica si o usoara depresie, depresia nu are legatura decat cu faptul ca sunt singur si nu pot lega o relatie de durata iar panica nu are o cauza anume.
Psihiatrii nu stiu ce are fiecare persoana in parte, ei incep cu anxiolitice, dupa care ideea este sa te puna pe un antidepresiv, dk nici in acest caz nu raspunzi la tratament ti se propune ceva mai puternic cum ar fi neurolepticul, numai ca neurolepticul nu se poate elibera pe diagnostic de anxietate si atunci esti inselat sa accepti un diagnostic care nu-ti apartine, pe motiv ca, noul drog te va ajuta. In realitate niciun medicament psihiatric nu vindeca nimic, intr-adevar esti tinut la suprafata dar cu pretul de a nu mai avea o viata activa, o viata in care sa fii implicat, motivat sau sa te bucuri ca toti ceilalti. Traiesti mai mult asemeni unui spectator decat asemeni unui participant al vietii.
Psihoterapie nu am facut, am fost vazut de doua femei psiholog, una apartinea spitalului si alta era particulara, amandoua mi-au spus ca n-am nimic si m-au trimis la munca.
Fetele cauta numai sprijin material, am avut multe relatii cu fete din toate categoriile sociale, nu am intalnit o singura fata care sa-si doreasca o iubire sincera, toate numai sa le dai bani, sa le duci la terase, sa le plimbi cu masina si nu ma refer doar la fete tinere, am iesit si cu femei de 40, 50 de ani, toate viseaza lux si traiesc cu ideea ca barbatul este cel care trebuie sa le ofere totul. De multe ori mamele lor le invata sa puna mana pe barbati cu bani si sa-i evite pe cei cu posibilitati mai modeste.
Eu cred ca orice barbat care iubeste o femeie, ii poate oferi un sprijin la nevoie, dar nu asta vor femeile. Societatea in care traim acum este de asa natura incat frica de saracie a devenit pentru majoritatea mai puternica decat cea a lipsei de afectiune.
Daca o fata te iubeste cu adevarat porneste cu tine de la zero, nu asteapta ca tu sa fii deja realizat. E normal ca atunci cand esti realizat toata lumea te iubeste, dar nu de asa iubire am eu nevoie.

Îi mulțumesc Doamnei Psiholog Ciuperca Niculina pentru referință: *Brian Tracy-Schimbând gândirea îți schimbi viața*

Multumesc Doamna Psiholog !!!

Este foarte dificil pentru o persoana care are o tulburare psihica, indiferent de sex, sa gaseasca un partener de viata. De teama, de frica ca i-ar putea deveni o povara sau de teama unor viitoare lipsuri financiare.Mai sunt situatii cand cuplul divorteaza dupa ani de casatorie, boala debutand mai tarziu. Partenerul sanatos considera ca e o raspundere prea mare.

Da, pentru ca si cei bolnavai au pretentii ca partenerul lor de viata sa fie sanatos, plin de bani, cu masina si toate cele...
Nu va mai amagiti, ca nu se poate gasi parteneri de viata pe forumul asta. Am incercat eu de ani de zile.. si degeaba. Toti sint cu impresii in cap.

Nu aici pe forum.

Cei cu handicapuri fizice au cluburi ale lor unde se intalnesc si se imprietenesc (in realitate, nu pe net), dar cei cu handicap psihic parca sint ciumati, toata lumea fuge de ei. Din cauza asta cei bolnavi psihic sint din ce in ce mai retrasi si mai fricosi in interactiunile cu persoane noi. Si atunci pe net te simti mai in siguranta sa incerci sa te imprietenesti. Dar si aici exista frica aia (imbecila) cum ca nu stii cine e la capatul celalalt, ca poate e un criminal sau un violator care vrea sa profite de tine...

Exact Martin, cei cu handicap fizic au cluburi speciale in care se ajuta intre ei, isi gasesc prieteni, stiu o fata in scaun cu rotile care lucreaza la o firma de computere unde are un salariu mare si in paralel beneficiaza si de pensie, gratuitati pe mijloacele de transport si multe altele.
Cei cu handicap psihic sunt vazuti asemeni unor leprosi in societate. In primul rand nu poti vorbi cu altii despre boala ta, nu conteaza ca ai atacuri de panica, depresie sau schizo, toti te iau drept nebun. Cand mergi in vizita la un medic si te intreaba daca mai iei si alte pastile, din momentul in care precizezi ca iei medicatie psihiatrica vezi cum incepe sa ranjeasca la tine si te trimite imediat la medicul tau psihiatru desi tu ai o problema fizica.
Acest aspect te determina sa te izolezi de societate si sa acumulezi in tine suferinta si frustrare.
Cel mai mult au de suferit baietii care au tendinta in general sa caute o fata cu probleme similare pentru a fi intelesi si acceptati. La polul opus fetele cu afectiuni psihice nu recunosc ca ar avea vreo problema si cauta sa-si gaseasca un partener sanatos si cu o situatie materiala foarte buna.
Sunt multe fete care se plang pe forumuri dar odata ce stabilesti o conexiune privata cu ele afli ca de fapt au partener de viata, au o familie reusita, copii si tot ce-si poate dori un om normal, pe cand la baieti lucrurile nu stau deloc asa, multi dintre ei fiind singuri si inca necasatoriti la varste ce depasesc 40 de ani.

Asta e situatia cu bolnavii psihic ! Unii sunt mai norocosi ca in orasul lor se poate face terapie de grup si diverse activitati specifice pentru cei ca ei, altii sunt condamnati sa fie " lupi singuratici " in orice situatie, si in relatiile cu persoane de sex opus si in legarea de prietenii sau mentinerea unor prietenii mai vechi. E o lege a firii care ii marginalizeaza pe cei inapti sau handicapati.Desi in tarile civilizate toti sunt priviti egal, la noi e o adevarata bucurie si frenezie cand mai apare cate un schizofrenic care face cine stie ce boroboatza, oamenii barfesc pe la coltzuri (" Ai auzit ma de ala care a facut si a dres...").

Trebuie sa recunosc ca si mie mi-ar fi greu sa nu privesc cu suspiciune un schizofrenic pe care abia l-am intalnit. Despre ceilalti nu pot spune acelasi lucru, daca as intalni un anxios sau un depresiv as sti ce sa discut cu el si nu l-as considera un pericol public.

Atat timp cat le vorbesti frumos oamenilor, politicos ei iti vor raspunde la fel. Daca tuni si fulgeri in stanga si in dreapta din diverse motive fie si din frustrare ei ori vor ridica un zid de aparare in jurul lor si nu te va mai putea ajuta nimeni. Sunt oameni omenosi cei care lucreaza cu infirmi, cu bolnavi psihic, dar sunt si ei oameni si uneori nu ne mai inteleg pe noi cei cu probleme psihice poate si de la prea mult stres si ne reped. Ce sa-i faci, se apara si ei pentru ca e foarte greu sa lucrezi cu oameni cu handicap. Dar, repet atat timp cat vorbesti frumos e practic imposibil sa nu ti se raspunda la fel.

Cred ca cel mai urat lucru este sa vorbesti pe la spate o persoana, indiferent de ce informatii ai tu despre ea, asta arata natura ta bolnavicioasa si nu a persoanei respective.
Din pacate printre noi exista multi oameni care cred ce spun altii fara sa stie sau sa se intereseze personal.
Se intampla la scoala, se intampla la locul de munca, in relatii, chiar si in cazul celor sanatosi.
Un om anxios sau depresiv nu poate reprezenta un pericol public decat poate un pericol pentru el insusi.
Mare parte din asa zisa boala psihica are legatura cu, copilaria, certurile si tensiunile din casa, vorbe urate si jigniri folosite in mod constant, sunt oameni care in acest mod se descarca dar exista si oameni care nu suporta astfel de comportamente.
Indiferent ca te adresezi unui om sanatos sau bolnav, trebuie sa o faci intr-o maniera calma, respectuoasa si motivanta, altfel nu vei castiga niciodata respectul nimanui, indiferent de cat de bun crezi tu ca esti.
Eu daca as fi psihiatru si parintii ar veni cu copilul la mine, m-as interesa mai intai de parinti si apoi de copil.