Lucrurile marunte pot face din viata TA cel mai minunat... lucru!
Suntem atât de copleşiţi de griji, mergem încruntaţi spre muncă, gândindu-ne la problemele care ne aşteaptă după colţ la finalul unei zile. Uităm să mai zâmbim, să fim politicoşi sau să ne bucurăm de viaţă. Un remediu la toate acestea este povestea de mai jos. Lecţia de viaţă venită din partea unui om simplu, care a schimbat modul în care s-a sfârşit viaţa unei bătrâne.
'Am ajuns la adresă şi am apăsat pe claxon. Nimeni nu a ieşit din casă, aşa că am mai claxonat încă o dată. Pentru că avea să fie ultima cursă din tura mea m-am decis să mă dau jos din maşină şi să mă duc la uşa de la intrare. Am bătut la uşă, iar din interior s-a auzit o voce plăpândă: 'Imediat vin...'. Puteam auzi cum ceva este târât pe podea.
După o pauză de câteva minute s-a deschis uşa. O bătrânică de aproape 90 de ani, mică de statură stătea în faţa mea. Lângă ea era un geamantan mare, pe care abia îl putea duce. Mi-am aruncat o privire în casă, iar locuinţa părea că nu mai este locuită de ani de zile. Toate obiectele din casă erau acoperite cu cearşafuri albe şi nu erau ceasuri sau tablouri pe pereţi.
'Îmi puteţi duce valiza la maşină?', m-a întrebat doamna. I-am dus-o imediat apoi m-am întors să o conduc de braţ până la portiera maşinii. Mi-a mulţumit pentru bunătatea de care dădeam dovadă, iar eu i-am răspuns că îmi face plăcere.
'Mă port cu oamenii aşa cum mi-aş dori ca mama mea să fie tratată de cei din jurul ei', am continuat. Când am urcat în maşină mi-a dat o adresă, iar apoi m-a întrebat: 'Putem să mergem prin centrul oraşului?' I-am răspuns că ruta aceea nu este cea mai scurtă, în replică ea mi-a spus: 'Nu mă grăbesc... Mă duc să mă internez într-un azil de bătrâni... Nu mai am pe nimeni.'
M-am uitat la ea în oglinda retrovizoare şi i-am putut vedea ochii înlăcrimaţi. Apoi, din instinct am oprit ceasul şi am pornit în ultima călătorie a vieţii.
Bătrânica m-a dus în cartierul în care a locuit pentru prima dată alături de soţul ei, apoi am oprit în faţa unui restaurant mare, povestindu-mi că acolo obişnuia să meargă să danseze. Câteodată mă ruga să opresc în faţa unei clădiri în timp ce ea stătea şi se uita nostalgică la ea, din întunericul care ne înconjura.
Când prima rază de soare a apărut pe cer am ajuns în faţa porţii azilului de bătrâni. Ne-au întâmpinat două doamne îmbrăcate în halate albe, care imediat i-au adus un cărucior cu rotile în care au aşezat-o. Cred că o aşteptau.
'Cât vă datorez?', m-a întrebat bătrânica. 'Nimic', i-am răspuns. 'Ei, trebuie să îţi câştigi si tu existenţa din ceva', a insistat. 'Pentru asta sunt restul clienţilor', i-am spus.
Fără să mă gândesc, m-am aplecat şi i-am dat o îmbrăţişare. Ea, la rândul ei m-a strâns atât de tare în braţe, de parcă nu ar mai fi vrut să îmi dea drumul.
Apoi, asistentele au luat-o şi au dus-o înăuntru. Nu am mai luat niciun client până la finalul turei. Am condus fără să ştiu unde merg şi abia dacă am putut scoate vreun cuvânt. Ce s-ar fi întâmplat dacă bătrânica ar fi dat peste un şofer nervos, sau dacă ar fi plecat înainte ca ea să iasă din casă?
Mi-am revăzut viaţa şi nu cred că am făcut ceva mai important decât asta.
Considerăm că viaţa noastră este formată numai din momente măreţe, când realizăm cu stupoare că marile momente sunt învelite în întâmplări ca acestea!'
_
Această poveste îţi va da de gândit, şi îţi poţi pune numele tău în locul şoferului de taxi, care i-a oferit o ultimă amintire frumoasă unei bătrâne pe care viaţa a părăsit-o.
FĂ şi tu, omule, care citeşti în acest moment aceste cuvinte, cât mai des posibil, o astfel de faptă bună, GRATUIT! Să îţi ajute Dumnezeu.
Toate cele bune îţi doreşte,
Mr. Nick
'Am ajuns la adresă şi am apăsat pe claxon. Nimeni nu a ieşit din casă, aşa că am mai claxonat încă o dată. Pentru că avea să fie ultima cursă din tura mea m-am decis să mă dau jos din maşină şi să mă duc la uşa de la intrare. Am bătut la uşă, iar din interior s-a auzit o voce plăpândă: 'Imediat vin...'. Puteam auzi cum ceva este târât pe podea.
După o pauză de câteva minute s-a deschis uşa. O bătrânică de aproape 90 de ani, mică de statură stătea în faţa mea. Lângă ea era un geamantan mare, pe care abia îl putea duce. Mi-am aruncat o privire în casă, iar locuinţa părea că nu mai este locuită de ani de zile. Toate obiectele din casă erau acoperite cu cearşafuri albe şi nu erau ceasuri sau tablouri pe pereţi.
'Îmi puteţi duce valiza la maşină?', m-a întrebat doamna. I-am dus-o imediat apoi m-am întors să o conduc de braţ până la portiera maşinii. Mi-a mulţumit pentru bunătatea de care dădeam dovadă, iar eu i-am răspuns că îmi face plăcere.
'Mă port cu oamenii aşa cum mi-aş dori ca mama mea să fie tratată de cei din jurul ei', am continuat. Când am urcat în maşină mi-a dat o adresă, iar apoi m-a întrebat: 'Putem să mergem prin centrul oraşului?' I-am răspuns că ruta aceea nu este cea mai scurtă, în replică ea mi-a spus: 'Nu mă grăbesc... Mă duc să mă internez într-un azil de bătrâni... Nu mai am pe nimeni.'
M-am uitat la ea în oglinda retrovizoare şi i-am putut vedea ochii înlăcrimaţi. Apoi, din instinct am oprit ceasul şi am pornit în ultima călătorie a vieţii.
Bătrânica m-a dus în cartierul în care a locuit pentru prima dată alături de soţul ei, apoi am oprit în faţa unui restaurant mare, povestindu-mi că acolo obişnuia să meargă să danseze. Câteodată mă ruga să opresc în faţa unei clădiri în timp ce ea stătea şi se uita nostalgică la ea, din întunericul care ne înconjura.
Când prima rază de soare a apărut pe cer am ajuns în faţa porţii azilului de bătrâni. Ne-au întâmpinat două doamne îmbrăcate în halate albe, care imediat i-au adus un cărucior cu rotile în care au aşezat-o. Cred că o aşteptau.
'Cât vă datorez?', m-a întrebat bătrânica. 'Nimic', i-am răspuns. 'Ei, trebuie să îţi câştigi si tu existenţa din ceva', a insistat. 'Pentru asta sunt restul clienţilor', i-am spus.
Fără să mă gândesc, m-am aplecat şi i-am dat o îmbrăţişare. Ea, la rândul ei m-a strâns atât de tare în braţe, de parcă nu ar mai fi vrut să îmi dea drumul.
Apoi, asistentele au luat-o şi au dus-o înăuntru. Nu am mai luat niciun client până la finalul turei. Am condus fără să ştiu unde merg şi abia dacă am putut scoate vreun cuvânt. Ce s-ar fi întâmplat dacă bătrânica ar fi dat peste un şofer nervos, sau dacă ar fi plecat înainte ca ea să iasă din casă?
Mi-am revăzut viaţa şi nu cred că am făcut ceva mai important decât asta.
Considerăm că viaţa noastră este formată numai din momente măreţe, când realizăm cu stupoare că marile momente sunt învelite în întâmplări ca acestea!'
_
Această poveste îţi va da de gândit, şi îţi poţi pune numele tău în locul şoferului de taxi, care i-a oferit o ultimă amintire frumoasă unei bătrâne pe care viaţa a părăsit-o.
FĂ şi tu, omule, care citeşti în acest moment aceste cuvinte, cât mai des posibil, o astfel de faptă bună, GRATUIT! Să îţi ajute Dumnezeu.
Toate cele bune îţi doreşte,
Mr. Nick
6 comentarii
Pfoai ce m-ai emotionat, ce sa zic... Fi serios, sofer de taxi pe naiba...soferii nostri nici nu stiu sa salute daramite sa faca o fapta buna.eventual daca era o tanara siliconata si bomba sexi... fi serios.:)...oricum meriti un plus pt ca incerci sa misti sufletele oamenilor..dar vino cu ceva real nu cu filme. GBU
..cele scrise POT fi...si SIGUR au fost SI reale.
Multumim ca, iata, la inceput de saptamana.ne aduci (fie SI virtual) momente care, ar trebui sa ne puna pe ganduri.
Considerand ca TOTI am face asa,
iti doresc ca TOATE rugaciunile SA TI SE INDEPLINEASCA!
Cele bune,
Multumim ca, iata, la inceput de saptamana.ne aduci (fie SI virtual) momente care, ar trebui sa ne puna pe ganduri.
Considerand ca TOTI am face asa,
iti doresc ca TOATE rugaciunile SA TI SE INDEPLINEASCA!
Cele bune,
dar tu de unde stii ca au fost reale?? Daca eu as posta ceva atat de rupt din filme americane, tu chiar ma crezi?
Hristos a înviat!
Stimate/Stimată drule/dle/dră/dnă louferygo, povestea de mai sus este un fapt REAL; a fost prezentată în cadrul jurnalului de ştiri de la Antena 3 ;) Oricum, chiar dacă nu ar fi fost reală, există suficienţi oameni în România mea dragă care au potenţial sufletesc s-o pună în practică, luându-o ca exemplu, nu credeţi? Eu CRED!
Şoferii noştri de taxi sunt aşa cum sunt; în niciun caz nu pot fi toţi etichetaţi ca fiind neştiutori de salutare, de vreme ce, fără doar şi poate, există o sumedenie de excepţii de la regula arhicunoscută de societatea contemporană. Dacă la marginea sau în interiorul unei păduri, de pildă, există numai copaci uscaţi, mă tem că acea pădure NU se supune regulii absolute conform căreia toţi copacii ar trebui să fie uscaţi; cu siguranţă, în cuprinsul ei vor exista cel puţin câţiva copaci aflaţi în plină vegetaţie, neuscaţi, situaţi în proximitatea celor uscaţi sau în orice punct cardinal al pădurii, în aşa fel încât acei copaci în minoritate să poată să "dărâme" regula identităţii consimilitudinale, prin extensie, cu copacii uscaţi :-) Scurt şi la obiect: nu băgaţi în aceeaşi oală toţi şoferii de taxi, doar pentru simplul fapt că aţi văzut, la marginea sau în interiorul pădurii care se numeşte "sistem de transport", mai mulţi şoferi lipsiţi de educaţie şi virtuţi, adică "arbori uscaţi", pentru că, într-o zi, veţi constata că există şi foarte mulţi şoferi cu educaţie şi virtuţi, adică "arbori verzi", care oricând ar face o faptă bună precum şoferul de taxi din povestea de mai sus. În orice pădure există uscături, nu contest, dar în "pădurea şoferilor de taxi" există şi mult "verde".
Mulţumesc pentru "plusul" oferit şi pentru binecuvântare ♥
Cu iubire creştină, respect şi preţuire, dorindu-vă toate cele bune şi o zi splendidă, într-o săptămână relaxantă, într-o lună echilibrată, într-un an cumpătat şi într-o viaţă desăvârşită în adevăr, iubire, credinţă în Dumnezeu şi lumină,
Mr. Nick
_
Stimată dnă sebesuldejos, ♥♥♥.
Mulţumesc mult pentru cuvintele frumoase.
Mânca-v-ar Raiul vă doreşte,
Mr. Nick :-)
Stimate/Stimată drule/dle/dră/dnă louferygo, povestea de mai sus este un fapt REAL; a fost prezentată în cadrul jurnalului de ştiri de la Antena 3 ;) Oricum, chiar dacă nu ar fi fost reală, există suficienţi oameni în România mea dragă care au potenţial sufletesc s-o pună în practică, luându-o ca exemplu, nu credeţi? Eu CRED!
Şoferii noştri de taxi sunt aşa cum sunt; în niciun caz nu pot fi toţi etichetaţi ca fiind neştiutori de salutare, de vreme ce, fără doar şi poate, există o sumedenie de excepţii de la regula arhicunoscută de societatea contemporană. Dacă la marginea sau în interiorul unei păduri, de pildă, există numai copaci uscaţi, mă tem că acea pădure NU se supune regulii absolute conform căreia toţi copacii ar trebui să fie uscaţi; cu siguranţă, în cuprinsul ei vor exista cel puţin câţiva copaci aflaţi în plină vegetaţie, neuscaţi, situaţi în proximitatea celor uscaţi sau în orice punct cardinal al pădurii, în aşa fel încât acei copaci în minoritate să poată să "dărâme" regula identităţii consimilitudinale, prin extensie, cu copacii uscaţi :-) Scurt şi la obiect: nu băgaţi în aceeaşi oală toţi şoferii de taxi, doar pentru simplul fapt că aţi văzut, la marginea sau în interiorul pădurii care se numeşte "sistem de transport", mai mulţi şoferi lipsiţi de educaţie şi virtuţi, adică "arbori uscaţi", pentru că, într-o zi, veţi constata că există şi foarte mulţi şoferi cu educaţie şi virtuţi, adică "arbori verzi", care oricând ar face o faptă bună precum şoferul de taxi din povestea de mai sus. În orice pădure există uscături, nu contest, dar în "pădurea şoferilor de taxi" există şi mult "verde".
Mulţumesc pentru "plusul" oferit şi pentru binecuvântare ♥
Cu iubire creştină, respect şi preţuire, dorindu-vă toate cele bune şi o zi splendidă, într-o săptămână relaxantă, într-o lună echilibrată, într-un an cumpătat şi într-o viaţă desăvârşită în adevăr, iubire, credinţă în Dumnezeu şi lumină,
Mr. Nick
_
Stimată dnă sebesuldejos, ♥♥♥.
Mulţumesc mult pentru cuvintele frumoase.
Mânca-v-ar Raiul vă doreşte,
Mr. Nick :-)
Eheee, lucrurile marunte, de cele mai multe ori ni sunt marunte; le vedem noi marunte, dar ele sunt cat se poate de... marete.
Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti...
Iartă-i, oricum.
Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse...
Fii bun, oricum.
Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi...
Caută succesul, oricum.
Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela...
Fii cinstit şi sincer, oricum.
Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma intr-o zi...
Construieşte, oricum.
Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi...
Fii fericit, oricum.
Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine...
Fă bine, oricum.
Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de-ajuns...
Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.
La urma urmei, ce este între tine şi Dumnezeu...
N-a fost niciodată între tine şi ei, oricum.
Iartă-i, oricum.
Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse...
Fii bun, oricum.
Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi...
Caută succesul, oricum.
Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela...
Fii cinstit şi sincer, oricum.
Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma intr-o zi...
Construieşte, oricum.
Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi...
Fii fericit, oricum.
Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine...
Fă bine, oricum.
Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de-ajuns...
Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.
La urma urmei, ce este între tine şi Dumnezeu...
N-a fost niciodată între tine şi ei, oricum.
Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte recente din această secțiune:
- 1Am 17 ani si vreau sa plec de acasa..
- 5Incerc sa trec peste infidelitate dar am dezvoltat obsesiii
- 2Conflict cu soacra
- 1Am nevoie de ajutorul vostru urgent. Mama are depresie, narcisism sever și multe alte probleme
- 2Probleme grave de familie
- 1Sufăr de singurătate
- 6Tic copil
- 6Părinți toxici
- 4Ajutatima
- 11Îmi iubesc soția și copiii dar vreau sa mor
Mai multe informații despre: secretul fericirii
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: