Mai pot schimba cumva decizia lui?
Buna ziua!
Am avut o relatie de 1 an si 4 luni, care din pacate tocmai s-a terminat sau cel putin asa cred. O sa incerc sa explic cat pot de succint si clar ce probleme am avut.
Relatia a fost foarte frumoasa. Nu s-a terminat urat, insa ma doare bineinteles. In primul rand, iubitul meu nu este tocmai cel mai comunicativ om din lume. Eu spun destul de clar ceea ce ma deranjeaza si imi place sa discut despre asta. Ei bine, m-am lovit de un mare zid... El nu comunica..Lua totul ca pe o cearta, eu ii explicam ce ma nemultumeste si primeam in schimb doar: ok, nu stiu, am inteles, o sa incerc, bine, haide gata. Efectiv nu ducea nicaieri... Cu timpul, s-au strans niste frustrari si in capul meu pentru ca ma simteam neinteleasa, dar si in capul lui pentru ca nu spunea ce il doare. Nu va ganditi ca erau lucruri extraordinar de grave, nu. Erau lucruri marunte, dar care in timp s-au tot adunat...
In al doilea rand, recunosc ca sunt geloasa si imi doresc sa mi se acorde atentie. Am incercat din rasputeri sa lucrez la asta, dar el a simtit ca nu am incredere. Nu vreau sa ma scuz in niciun fel, poate sunt asa de la relatiile anterioare, poate pur si simplu asa mi-e firea. Ideea este ca stiu si incerc sa fiu cat se poate de ok. Incerc.
Ultima noastra cearta din pacate a fost din gelozia mea si din faptul ca l-am simtit in ultimul timp distant. I-am spus la nervi ca vreau sa ne despartim. Am gresit. Stiu. Imi pare tare rau... Cand am ajuns fata in fata sa discutam, speram din suflet sa imi spuna cum imi spunea mereu "Termina cu prostiile astea". Insa nu a fost asa. In schimb am discutat sincer.. Mi-a spus ca am dreptate, in ultimul timp nu a mai fost asa implicat, nu imi acorda atentia pe care o voiam, poate ca nu ma iubeste cum il iubesc eu, insa crede ca e mai bine sa fie singur. Poate nu-s relatiile de el.
Am incercat sa ii spun ca imi pare rau pentru reactia mea si ca nu trebuia sa spun asta, si ca inteleg ca vrea spatiu, mai discutasem despre asta. Am spus ca inteleg si o pot face atata timp cat pentru el este bine, voi sta mai la distanta. Nu locuim impreuna. Iar daca as stii ca pentru el si pentru relatia asta asa este mai bine, nu as sta pe ganduri, chiar daca pe mine m-ar durea poate sa nu petrecem prea mult timp impreuna.
El mi-a spus ca e posibil sa greseasca, poate o sa regrete, ca se simte prost pentru asta, dar abia acum a avut curajul sa imi spuna ce il deranjeaza si faptul ca crede ca suntem diferiti. Bineinteles ca a fost groaznic pentru mine, am incercat sa mai discutam, am mai ras, am mai glumit, nu ma respingea, insa se vedea ca vrea spatiu.
Asa ca am plecat.. desi ma doare, pentru ca m-am implicat foarte mult, iar faptul ca imi doream ca in weekend cand vine acasa (lucreaza in alta tara 4 zile pe sapt) sa petrecem timp impreuna mie nu mi s-a parut ceva iesit din comun. Ma gandesc ca daca iubesti vrei sa petreci timpul cu omul iubit dupa ce stai plecat.. Ei bine, el isi dorea timp pentru altceva...jocuri. Alt subiect care a creat divergente.
Probabil ar mai fi lucruri pe care nu mi le amintesc acum, dar in mare parte am avut o problema de comunicare destul de mare... Credeti oare ca decizia lui era luata de mult timp? Ca iubirea s-a dus? Credeti ca exista vreo sansa cumva sa isi dea seama ca era mai bine in doi? Am atatea intrebari in minte acum... Imi pare rau pentru atatea lucruri pe care poate nu am stiut cum sa i le zic astfel incat sa poata comunica cu mine.. Credeti ca mai pot face ceva?
Mentionez ca nu am simtit ca m-ar insela. Poate la asta va ganditi. Nu cred totusi ca e cazul asta... El este un om calm, rabdator, dar si orgolios. Nu a prea avut relatii serioase, doar relatii scurte. Spunea ca se plictisea repede, ca nu gasea fata potrivita...Iar noi chiar ne-am iubit si l-am simtit aproape...Ma gandesc poate chiar se plictiseste.. un an si ceva este deja prea mult pentru el? Sora lui imi spunea candva ca atunci cand s-a terminat, s-a terminat pentru el. Si numai fraza asta imi vine in minte acum...
Ma doare gandul ca nu l-am facut fericit.. cand eu de fapt asta doream. Simteam cand ceva nu este in regula si incercam sa discut cu el, sa aflu ce simte, dar imi spunea ca nu stie ce are sau ca e ok..
Va multumesc pentru orice sfat! O seara buna!
Am avut o relatie de 1 an si 4 luni, care din pacate tocmai s-a terminat sau cel putin asa cred. O sa incerc sa explic cat pot de succint si clar ce probleme am avut.
Relatia a fost foarte frumoasa. Nu s-a terminat urat, insa ma doare bineinteles. In primul rand, iubitul meu nu este tocmai cel mai comunicativ om din lume. Eu spun destul de clar ceea ce ma deranjeaza si imi place sa discut despre asta. Ei bine, m-am lovit de un mare zid... El nu comunica..Lua totul ca pe o cearta, eu ii explicam ce ma nemultumeste si primeam in schimb doar: ok, nu stiu, am inteles, o sa incerc, bine, haide gata. Efectiv nu ducea nicaieri... Cu timpul, s-au strans niste frustrari si in capul meu pentru ca ma simteam neinteleasa, dar si in capul lui pentru ca nu spunea ce il doare. Nu va ganditi ca erau lucruri extraordinar de grave, nu. Erau lucruri marunte, dar care in timp s-au tot adunat...
In al doilea rand, recunosc ca sunt geloasa si imi doresc sa mi se acorde atentie. Am incercat din rasputeri sa lucrez la asta, dar el a simtit ca nu am incredere. Nu vreau sa ma scuz in niciun fel, poate sunt asa de la relatiile anterioare, poate pur si simplu asa mi-e firea. Ideea este ca stiu si incerc sa fiu cat se poate de ok. Incerc.
Ultima noastra cearta din pacate a fost din gelozia mea si din faptul ca l-am simtit in ultimul timp distant. I-am spus la nervi ca vreau sa ne despartim. Am gresit. Stiu. Imi pare tare rau... Cand am ajuns fata in fata sa discutam, speram din suflet sa imi spuna cum imi spunea mereu "Termina cu prostiile astea". Insa nu a fost asa. In schimb am discutat sincer.. Mi-a spus ca am dreptate, in ultimul timp nu a mai fost asa implicat, nu imi acorda atentia pe care o voiam, poate ca nu ma iubeste cum il iubesc eu, insa crede ca e mai bine sa fie singur. Poate nu-s relatiile de el.
Am incercat sa ii spun ca imi pare rau pentru reactia mea si ca nu trebuia sa spun asta, si ca inteleg ca vrea spatiu, mai discutasem despre asta. Am spus ca inteleg si o pot face atata timp cat pentru el este bine, voi sta mai la distanta. Nu locuim impreuna. Iar daca as stii ca pentru el si pentru relatia asta asa este mai bine, nu as sta pe ganduri, chiar daca pe mine m-ar durea poate sa nu petrecem prea mult timp impreuna.
El mi-a spus ca e posibil sa greseasca, poate o sa regrete, ca se simte prost pentru asta, dar abia acum a avut curajul sa imi spuna ce il deranjeaza si faptul ca crede ca suntem diferiti. Bineinteles ca a fost groaznic pentru mine, am incercat sa mai discutam, am mai ras, am mai glumit, nu ma respingea, insa se vedea ca vrea spatiu.
Asa ca am plecat.. desi ma doare, pentru ca m-am implicat foarte mult, iar faptul ca imi doream ca in weekend cand vine acasa (lucreaza in alta tara 4 zile pe sapt) sa petrecem timp impreuna mie nu mi s-a parut ceva iesit din comun. Ma gandesc ca daca iubesti vrei sa petreci timpul cu omul iubit dupa ce stai plecat.. Ei bine, el isi dorea timp pentru altceva...jocuri. Alt subiect care a creat divergente.
Probabil ar mai fi lucruri pe care nu mi le amintesc acum, dar in mare parte am avut o problema de comunicare destul de mare... Credeti oare ca decizia lui era luata de mult timp? Ca iubirea s-a dus? Credeti ca exista vreo sansa cumva sa isi dea seama ca era mai bine in doi? Am atatea intrebari in minte acum... Imi pare rau pentru atatea lucruri pe care poate nu am stiut cum sa i le zic astfel incat sa poata comunica cu mine.. Credeti ca mai pot face ceva?
Mentionez ca nu am simtit ca m-ar insela. Poate la asta va ganditi. Nu cred totusi ca e cazul asta... El este un om calm, rabdator, dar si orgolios. Nu a prea avut relatii serioase, doar relatii scurte. Spunea ca se plictisea repede, ca nu gasea fata potrivita...Iar noi chiar ne-am iubit si l-am simtit aproape...Ma gandesc poate chiar se plictiseste.. un an si ceva este deja prea mult pentru el? Sora lui imi spunea candva ca atunci cand s-a terminat, s-a terminat pentru el. Si numai fraza asta imi vine in minte acum...
Ma doare gandul ca nu l-am facut fericit.. cand eu de fapt asta doream. Simteam cand ceva nu este in regula si incercam sa discut cu el, sa aflu ce simte, dar imi spunea ca nu stie ce are sau ca e ok..
Va multumesc pentru orice sfat! O seara buna!
11 comentarii
Draga Bia1994,
Fericirea si dorinta de a fi intr-o relatie de cuplu este o decizie personala care apartine ambilor parteneri, fiecare trebuie sa isi faca partea lui. Poate ar trebui sa te intrebi mai degraba, unde esti tu in aceasta poveste, caci din ceea ce ai povestit, pare a fi doar despre el, despre cum sa il faci fericit, cum sa il ajuti sa se deschida, sa isi constientizeze nevoile, etc.. Dar care sunt nevoile tale autentice dintr-o relatie de cuplu pentru a te simti implinita, ce ai primit in aceasta relatie si ce te-a tinut langa el? Indiferent care ar fi raspunsul, cu siguranta ca poti sa inveti din aceasta experienta si sa te dezvolti, ca si partener pentru o viitoare relatie.In acest moment, trecand prin travaliul de despartire, posibil ca esti coplesita de emotii si confuza, dar cand vei mai fi ventilat din emotiile acumulate si vei fi mai echilibrata emotional, ar fi bine sa mergi la cateva sedinte de consiliere/psihoterapie pentru a te intelege mai bine pe tine, a face curatenie in gandurile si credintele pe care le ai despre relatia de cuplu, a invata si a-ti asuma partea ta din aceasta relatie esuata, astfel incat sa o poti folosi in beneficiul tau, ci nu sa fie sursa de noi credinte distorsionate si frici, in viitor. Putina educatie in ceea ce priveste relatia de cuplu sanatoasa si autentica, cred ca ti-ar prinde bine.
Toate cele bune!
Fericirea si dorinta de a fi intr-o relatie de cuplu este o decizie personala care apartine ambilor parteneri, fiecare trebuie sa isi faca partea lui. Poate ar trebui sa te intrebi mai degraba, unde esti tu in aceasta poveste, caci din ceea ce ai povestit, pare a fi doar despre el, despre cum sa il faci fericit, cum sa il ajuti sa se deschida, sa isi constientizeze nevoile, etc.. Dar care sunt nevoile tale autentice dintr-o relatie de cuplu pentru a te simti implinita, ce ai primit in aceasta relatie si ce te-a tinut langa el? Indiferent care ar fi raspunsul, cu siguranta ca poti sa inveti din aceasta experienta si sa te dezvolti, ca si partener pentru o viitoare relatie.In acest moment, trecand prin travaliul de despartire, posibil ca esti coplesita de emotii si confuza, dar cand vei mai fi ventilat din emotiile acumulate si vei fi mai echilibrata emotional, ar fi bine sa mergi la cateva sedinte de consiliere/psihoterapie pentru a te intelege mai bine pe tine, a face curatenie in gandurile si credintele pe care le ai despre relatia de cuplu, a invata si a-ti asuma partea ta din aceasta relatie esuata, astfel incat sa o poti folosi in beneficiul tau, ci nu sa fie sursa de noi credinte distorsionate si frici, in viitor. Putina educatie in ceea ce priveste relatia de cuplu sanatoasa si autentica, cred ca ti-ar prinde bine.
Toate cele bune!
Daca sora lui asa ti-a zis inseamna ca asa e el. Accepta situatia.
Dependenta de jocuri nu trece asa usor. Cred ca avea nevoie de ajutor profesionist.
Mergi tu la cateva sedinte de psihoterapie unde sa inveti ca tu esti pe primul plan, nu partenerul si cum sa te simti bine cu tine insati si cand esti singura. Tu esti un intreg. Nu esti o jumatate.
Dependenta de jocuri nu trece asa usor. Cred ca avea nevoie de ajutor profesionist.
Mergi tu la cateva sedinte de psihoterapie unde sa inveti ca tu esti pe primul plan, nu partenerul si cum sa te simti bine cu tine insati si cand esti singura. Tu esti un intreg. Nu esti o jumatate.
O sa incerc sa merg sa vorbesc cu cineva specializat si o sa ma concentrez mai mult pe mine si pe ceea ce imi doresc eu. Multumesc!
Ce parere aveti despre faptul ca la vreo 2 zile m-a cautat sa ne vedem si mi-a spus ca s-a grabit si nu trebuia sa ia decizia asta? Eu sunt tare confuza. A avut nevoie de putin spatiu sau timp sa cantareasca problemele sau ce?
« Tu esti un intreg. Nu esti o jumatate »..mi-a placut ca ai retinut expresia asta Clara :). E o expresie ce ramane valabila si daca va separati si daca decideti sa ramaneti impreuna.
Daca decizi sa va mai dati o sansa Bia, e important sa discutati cu un terapeut de cuplu, pentru a diminua obstacolele ce stau in calea relatiei voastre
Dr Rares Ignat
Terapeut de cuplu – Psihosexolog
Daca decizi sa va mai dati o sansa Bia, e important sa discutati cu un terapeut de cuplu, pentru a diminua obstacolele ce stau in calea relatiei voastre
Dr Rares Ignat
Terapeut de cuplu – Psihosexolog
Da...ne-am mai dat o sansa.
Am fost luata prin surprindere. Am crezut ca s-a terminat. Am incercat sa il intreb de ce s-a intors daca a spus ca vrea sa fie singur si nu am reusit sa aflu de la el decat ca s-a gandit mai bine si si-a dat seama ca s-a grabit cu decizia. Nu am insistat, nu aveam oricum ce sa mai scot de la el.
Ideea este ca in prima saptamana totul a fost minunat, de parca eram la inceput. Imi acorda atentie, totul era frumos, era mai comunicativ, parca mai indragostit.
Acum, in prezent, aceeasi poveste. Vorbim destul de mult prin mesaje, whatsapp, etc, dat fiind faptul ca el lucreaza in alta tara in timpul saptamanii, dar nu vorbim pe cine stie ce subiecte. Seara cand ajunge acasa de la munca si eu atunci ma astept sa vorbim mai mult, de fapt se baga la jocuri, nu ma suna sau ceva.. Mai vorbim prin mesaje dar oricum nu e acelasi lucru.
Nu stiu efectiv cum sa fac. Nu vreau sa par o din asta disperata, dependenta, nu vreau nici sa ii mai spun iarasi ca a devenit la fel ca inainte, ca iar imi spune ca ii reprores. E asa obosit, plictisit, acaparat pe jocuri. Il iubesc, dar uneori chiar mi se ia. Am nevoie de atentie. Inteleg ca ii place sa aiba spatiu sa se joace, sa faca si alte chestii, inteleg ca nu prea isi exprima sentimentele, dar eu am nevoie de discutii sincere, de afectiune. Nu stiu..
Am fost luata prin surprindere. Am crezut ca s-a terminat. Am incercat sa il intreb de ce s-a intors daca a spus ca vrea sa fie singur si nu am reusit sa aflu de la el decat ca s-a gandit mai bine si si-a dat seama ca s-a grabit cu decizia. Nu am insistat, nu aveam oricum ce sa mai scot de la el.
Ideea este ca in prima saptamana totul a fost minunat, de parca eram la inceput. Imi acorda atentie, totul era frumos, era mai comunicativ, parca mai indragostit.
Acum, in prezent, aceeasi poveste. Vorbim destul de mult prin mesaje, whatsapp, etc, dat fiind faptul ca el lucreaza in alta tara in timpul saptamanii, dar nu vorbim pe cine stie ce subiecte. Seara cand ajunge acasa de la munca si eu atunci ma astept sa vorbim mai mult, de fapt se baga la jocuri, nu ma suna sau ceva.. Mai vorbim prin mesaje dar oricum nu e acelasi lucru.
Nu stiu efectiv cum sa fac. Nu vreau sa par o din asta disperata, dependenta, nu vreau nici sa ii mai spun iarasi ca a devenit la fel ca inainte, ca iar imi spune ca ii reprores. E asa obosit, plictisit, acaparat pe jocuri. Il iubesc, dar uneori chiar mi se ia. Am nevoie de atentie. Inteleg ca ii place sa aiba spatiu sa se joace, sa faca si alte chestii, inteleg ca nu prea isi exprima sentimentele, dar eu am nevoie de discutii sincere, de afectiune. Nu stiu..
Daca aveti nevoie de afectiune, alegeti un baiat care sa va acorde afectiune. Persoanele nu se schimba asa de azi pe maine. Ce viitor credeti ca veti avea cu el? Credeti ca se va schimba peste noapte?
Ce fel de tata credeti cava putea fi pentru copiii dv.?
Ce fel de tata credeti cava putea fi pentru copiii dv.?
Multumesc, clara_p pentru raspuns! Ma gandesc si eu la aceste intrebari/problematici.
Stiu ca nu pot sa-l schimb si nu vreau asta. Mi-as dori, insa, sa stiu eu prin ce metode as putea sa il fac sa fie mai deschis, sa se exprime liber fata de mine. Pentru ca uneori e asa pasiv ca nu stiu daca ii e bani sau rau.
Bineinteles, are si momente cand isi arata sentimentele, e amuzant, ma face sa rad. Asta apreciez mult la el - simtul umorului. Dar as vrea cumva sa inteleaga ca o relatie trebuie intretinuta in continuare chiar daca stii ca persoana aia va fi langa tine neconditionat, sa inteleaga ca este nevoie sa mai porti si discutii serioase, nu doar sa te alergi prin casa si sa razi (desi este sanatos intr-o relatie sa stii sa glumesti si sa razi) :))).
Intelegeti ce vreau sa zic? Chestii simple.. cum ar fi sa ma sune 5 minute sa vorbim, fara mesaje, sau sa ma ia in brate cand vine acasa si sa para si el fericit ca ma vede. Stiu ca are un job stresant si incerc cat pot sa il inteleg ca este pe final de proiect. Dar nu i-am cerut niciodata nimic in afara de atentia lui. Sunt eu prea depedenta de afectiune? :)) Se poate sa fie si asa
Stiu ca nu pot sa-l schimb si nu vreau asta. Mi-as dori, insa, sa stiu eu prin ce metode as putea sa il fac sa fie mai deschis, sa se exprime liber fata de mine. Pentru ca uneori e asa pasiv ca nu stiu daca ii e bani sau rau.
Bineinteles, are si momente cand isi arata sentimentele, e amuzant, ma face sa rad. Asta apreciez mult la el - simtul umorului. Dar as vrea cumva sa inteleaga ca o relatie trebuie intretinuta in continuare chiar daca stii ca persoana aia va fi langa tine neconditionat, sa inteleaga ca este nevoie sa mai porti si discutii serioase, nu doar sa te alergi prin casa si sa razi (desi este sanatos intr-o relatie sa stii sa glumesti si sa razi) :))).
Intelegeti ce vreau sa zic? Chestii simple.. cum ar fi sa ma sune 5 minute sa vorbim, fara mesaje, sau sa ma ia in brate cand vine acasa si sa para si el fericit ca ma vede. Stiu ca are un job stresant si incerc cat pot sa il inteleg ca este pe final de proiect. Dar nu i-am cerut niciodata nimic in afara de atentia lui. Sunt eu prea depedenta de afectiune? :)) Se poate sa fie si asa
Daca asta ati inteles.
Vreau doar sa comunicam mai bine decat pana acum. Si cred ca e ceva realizabil si benefic pentru amandoi. Daca asta inseamna ca vreau sa il schimb, atunci ok. Puteti considera asta. Nu va pot schimba parerea, nici nu vreau.
Eu zic ca vreau sa fac o schimbare in bine asupra relatiei noastre (relatie e formata din doi), nu asupra lui ca persoana neaparat.
Seara buna.
Vreau doar sa comunicam mai bine decat pana acum. Si cred ca e ceva realizabil si benefic pentru amandoi. Daca asta inseamna ca vreau sa il schimb, atunci ok. Puteti considera asta. Nu va pot schimba parerea, nici nu vreau.
Eu zic ca vreau sa fac o schimbare in bine asupra relatiei noastre (relatie e formata din doi), nu asupra lui ca persoana neaparat.
Seara buna.
Spui bine Bia ca « relatia e formata din doi ». Ca atare, numai o discutie deschisa cu el poate sa schimbe ceva….avand sau nu sprijinul unui terapeut de cuplu. Succes !
Dr Rares Ignat
Terapeut de cuplu – Psihosexolog
Dr Rares Ignat
Terapeut de cuplu – Psihosexolog
Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte recente din această secțiune:
- 6Sotul ma pune sa aleg inte el și mama mea
- 11Ajutor in intelegerea situatiei
- 7Sotul meu consuma multa pornografie.
- 1psiholog online
- 9Fantezie sex in 3
- 12Probleme in cuplu
- 1Ce pot face, cum pot face, ce gresesc, chiar asa inutil sunt?
- 1Este adevărat ca mamele de băieți se schimba după ce aceștia se căsătoresc?
- 3Am senzația ca mama iubitului meu nu ma place, sunt disperata
- 0Părerea de iubit, soț… parter