mama greseste si nu realizeaza

Am nevoie de un sfat in privinta problemei cu mama, simt ca nu mai comunicam.sau mai bine spus eu vorbesc si ea doar aude nu asculta. Am sa incep prin a imi spune povestea cat mai scurt posibil ( iertati-ma daca nu voi fii prea clara in explicatie sau daca voi avea greseli gramaticale.desi sunt doar eu si calculatorul in camera, am emotii, este prima oara cand povestesc cuiva ce ma framanta).
Parintii mei s-au casatorit de tineri iar cand mama a ramas insarcinata cu mine a chemat-o pe bunica mea sa o ajute...si de atunci familia a avut 4 membri: tata, mama, bunica si eu. Am avut o viata ok, pot spune, tata era mai dur iar mama mai docila, probleme se iscau din cauza banilor sau a bunicii pt ca statea cu noi, dar erau doar discutii.
In 2004 mama a plecat in Spania din cauza banilor, iar eu am ramas cu buni si cu tata, a fost bine la inceput, faceam mancare impreuna iar de curatenie se ocupa buni. Problemele au inceput cand mama lua contracte din ce in ce mai lungi in Spania, tata a devenit suspicios si din ce in ce mai violent cu mine, asa ca in 2007 ( cred ) cand a venit mama pt o scurta vacanta intre contracte, ne-am mutat din casa noastra intr-o garsionera, mama a plecat si am ramas doar noi doua ( si un catel :) ) a fost usor la inceput pt ca deja stiam unde se platesc toate facturile, unde gasesc carne proaspata si ieftina iar in casa curatenia o tinea buni. Am intampinat o groaza de dificultati in urmatoarea perioada ( buni s-a imbolnavit de cancer la colon, analize, doctori ´naturisti´, propietarul ne-a dat afara si nu ma credea nimeni cand ma duceam sa caut casa pt ca nu aveam nici 18ani cand s-au intamplat toate, la liceu profesorii ma judecau pt ca lipseam mult, doar cand ajungeam acasa si o vedeam pe bibeloul meu ( bunica) ma linisteam). In fine, pe scurt, a trebuit sa ma maturizez repede, sa ma schimb dintr-un copil alintat de bunica intr-un adult care ingrijeste un om drag de o boala grea.
In 2009, cand am terminat liceul m-am mutat in Spania cu buni la mama, desi de la inceput am vazut ceva suspect la mama, nu am spus nimic pt ca in sfarsit eram linistita si cu o parte din griji luate( fals pt ca tot eu faceam chestiile murdare pt buni. Peste un an iubitul meu a lasat in urma Romania si s-a mutat cu noi ( noi fiind eu si buni pt ca mama venea doar o data acasa dupa munca, manca si pleca la ´prietenul´ ei). In 6 luni buni s-a dus, am trecut usor cred pt ca ea mereu imi vorbea ce sa fac dupa ce ea nu o sa mai fie, sa nu ma sperii, sa aprind lumanarea...etc. Mama nu stiu cum a trecut pt ca statea mai mult in cealalta casa cu ´prietenul ´ ei.
Dupa ce buni s-a dus atentia mea s-a indreptat catre mama, am observat cum se poarta barbatul respectiv cu ea ( nu o trateaza urat dar nici nu o apreciaza), ca numai ea face ordine si mancare in casa plus munca pe care o are in camp, are grija de baiatul lui (desi el are 20 mama tot trebuie sa se duca cu el la doctor, sa il ajute...in fine chestii pe care o mama trebuie sa le face) si lucrul ce ma deranjeaza cel mai mult e ca el, ´prietenul´ei, este insurat cu trei copii.
Si de aici incepe problema mea cu mama, inainte sa se duca buni nu am dat curs nelinistirilor mele pt ca ea era centrul atentiei mele, dar acum imi dau seama ca mama greseste si eu nu pot face nimic, am avut sute de discutii cu ea de atunci si degeaba, raman eu cu sentimentul de vina ca imi intristez mama ( desi nu o judec, sau cel putin asa cred, acesta

CONTINUARE( AM DAT ENTER DIN GRESEALA SI S-A POSTAT)

raman cu cosmaruri ca imi tratez mama urat, ca nu ii doresc binele, ca vreau sa o vad nefericita. Ea nu stiu daca realizeaza cat de mult dor cuvintele ei pt ca dupa o astfel de discutie pleaca la el si vine a 2a zi cu intrebarea -Te-ai calmat? Ce sa mai spun cand vad ca ea vede discutia ca pe o copilarie de a mea...
Imi spune ca relatia cu el e doar un moft, ca nu vrea sa isi refaca viata, ca vrea sa fie libera, am crezut-o la inceput pana am vazut cat suflet pune in relatie, Omul acela a adus-o aici pe sotia sa, timp in care mama doar la munca si inapoi, nici la magazin nu mai iesea, si la nici dupa 1 zi dupa ce ea a plecat s-a intors la el ( desi in toata perioada respectiva imi spunea ca nu mai vrea sa fie o batjocora), ea il alinta, el nu, el merge la 2m in fata iar ea spate ( rarele ocazi cand ies) el isi cheama prietenii iar mama aduce totul din bucatarie si multe alte chestii minore dar importante dupa mine.
Nu mai stiu ce sa mai zic sa o fac sa inteleaga ca barbatul respectiv nu e pt ea, ca merita ceva mai bun, el i-a mancat mai bine de 6 ani de viata, timp in care ea putea sa faca ceva cu viata ei, acum imi spune ca are 42 si nu are nimic, viata a trecut si nu ea nu a ramas cu nimic, dar cand ii zic sa puna piciorul in prag tot ce aud de la ea:- Iar ma judeci, ia uite cum ma judeca copilul, numai reprosuri sti sa faci. Iar eu raman fara cuvinte.
Nu o judec doar ii arat ca nu e bine ce face, inca are timp sa schimbe ceva in viata ei, si daca nu ii spun eu, copilul ei, singura ruda, cine altcineva? Nu mai pot sta ca un copil sa privesc si sa ma bucur ca acum e fericita, cand stiu ca el o sa plece in tara ( nu o data l-am auzit vorbind cu cineva ca nu mai merge treaba aici, ca trebuie sa se intoarca la sotie, copii si gospodarie), ma gandesc in viitor, mama inca e tanara, poate sa cunoasca pe cineva si respectivul chiar sa o aprecieze. Imi spune ca ii fac reprosuri dar nu e asa, doar ii spun motivele pt care eu consider ca el nu o apreciaza, doar s-a atasat de ea dar atat, el are o familie la care sa se intoarca dar mama nu. Nu vreau sa isi dea seama prea tarziu, inca e timp..dar parca vorbele mele nu ajung la ea.
Ma consum de fiecare data cand vorbesc cu ea la telefon, ma usuc pe dinauntru, nu pot sa vorbesc cu iubitul meu despre tot ce ma framanta cu mama pt ca nu vreau sa fie nici o tensiune intre el si mama cum am avut in familie cu buni si tata, asa ca zambesc...cu cat doare mai mult cu atat zambesc mai tare.
Disperarea m-a impins acum sa caut rezolvare pe net, sa caut raspunsuri, sfaturi la dilema mea. Ce ma fac cu mama? In ultima discutie am intrebat-o cand vine la noi ( eu si iubitul meu ne-am mutat in alt oras cu facultatea iar ea a ramas cu el la munca) si mi-a spus ca vine doar daca promit ca nu o cicalesc deloc ca altfel ramane acolo...am ramas fara cuvinte, toata stradania mea, pt ea este egala cu o bataie de cap. Iubitul meu imi spune sa nu ma mai consum ca nu are rost, trebuie sa o las sa isi dea seama singura...si cat timp sa mai las?ma intreb eu noaptea, Cat?
Uneori o mai strig pe buni in somn sa vina si sa ma sfatuiasca dar degeaba, asa ca va rog pe dvs., ajutati-ma sa gasesc o rezolvare.

Buna ziua,
sa inteleg ca,
TU esti fiica SI mama ta..mama (o putem numi CHAR asa?!?).

Din ceeace ai descris,
se pare ca "tu esti mama ca-i porti de grija dansa avand 40 ani, iar mami tau e fiica care iata, cineva are grija de ea."

Imi pare nespus de rau ca ASA SE INTAMPLA.

parere:
las-o in paca SA FACA...CE vrea.
e vb de viata ei si DACA tatal tau NU i-a fost bun,
acest om va reveni in RO
si, poate, zic poate,
isi va da seama CE A FACUT.
revina-ti si considera ca,
NU ai pe nimeni in acea tara..
esti DOAR tu si iubitul tau.
Iti va fi SI mai bine.
Iti doresc sa-ti fie BINE!

Va multumesc foarte mult pt sfat, dar cum as putea sa stau relaxata si sa vad cum anii se duc ? Nu spun ca e o mama proasta, ma iubeste, stiu si simt asta, ea a fost cea care a propus ca iubitul meu sa vina aici cand ma vedea atat de trista la inceputul sederii mele in Spania, tot ea a acceptat sa vina 2 prietenii la munca aici ( din pacate nu au rezistat si s-au intors in Romania) sau ma impingea sa ies cu copiii prietenilor ei, numai ca eu sa nu ma mai simt singura. Desi nu avem o relatie prea stransa, nu ne povestim problemele, stiu ca pot avea un sprijin in ea oricand.
Dar Spiritual nu este deloc puternica, se simte implinita doar alaturi de el ( nu am nimic impotriva asta, stiu ca nu este o persoana prea independenta...dar El nu e acela pt ea! ), iar cand aduc in discutie asta imi raspunde ca ´´am ceva cu el si nu il suport si de asta ma comport asa, sunt fericita si gata, nu ma judeca!´´.
Nu prezint nici o autoritate in fata ei si de aceea nu ma ia in considerare, nu stiu cum sa fac sa ma vada egalul ei si nu doar ca pe un copil razgaiat care o vrea pe mama singura doar pt el, pt ca nu este asa. chiar nu e...nimic nu m-ar bucura prea tare decat sa o vad cu cineva care o apreciaza. Cateodata dupa o lunga seara de discutii cu lacrimi intelege, dar doar pe moment, pt ca a2 a zi este tot la el.
Ati incercat vreodata sa va faceti mama sa realizeze ca greseste? Cum ati reusit?... pt ca de stat fara sa fac nimic nu pot, este mama mea, unica mea ruda pe pamant. M-am gandit sa-i cumpar un laptop sa stea pe net, sa vada ca exista si altceva mai bun decat are, ca nu trebuie sa faca nici un compromis pt a fii
fericita. Ce spuneti?

NU, draga mea..NU a fost cazul, mami meu.m-a sustinut si indrumat DOAR de bine.
te citez:
"ea a fost cea care a propus ca iubitul meu sa vina aici cand ma vedea atat de trista la inceputul sederii mele in Spania"
pai, NU realizezi ca TOCMAI..ti-a adus un iubit, zice sa iesi cu prietenii...DOAR-DOAR...o vei lasa in pace "cu ideile tale"???
sigur esti f. tanara..
odata iti vei da seama ca NU merita sa te zbati...
cele bune,

Probabil aveti dreptate, multumesc mult pt sfat, spre doar sa va pot urma sfatul :(.