masturbarea elimina dorinta sexuala fata de partener? va rog un psihoterapeut

Am citit mult despre sexualitate si masturbare, parerile sunt pro si contra in plus nu cred ca exista un adevar absolut general ci fiecare problema trebuie tratata individual in functie de factori si alte elemente care ajung sa o declanseze.
Ma aflu la a doua casatorie, ne iubim foarte mult insa avem probleme in viata sexuala.Nu as fi crezut niciodata ca se va intampla acest lucru pentru ca intre noi a existat o chimie extraordinara, o atractie sexuala superba in care ne contopeam unul cu celalalt si puteam face sex ore in sir. Adevarul este ca am trecut prin multe stresuri impreuna, inceputul relatiei fiind destul de complicat, fiind vorba de copii din prima casatorie, probleme de ordin financiar si altele.Pe o perioada de aproape un an si jumatate au existat neintelegeri intre noi, a fost o perioada tumultoasa si cu momente bune dar rare insa chiar si in acele momente sotul meu nu a mai avut nici un fel de initiativa de a face sex ba chiar ma refuza. Mentionez ca sunt foarte sigura ca nu ma insala, pe langa faptul ca este genul foarte devotat suntem mai tot timpul impreuna si cand este plecat stiu mereu unde se afla si vb des la tel.deci o relatie extraconjugala din partea lui se exclude, in plus revoltata de lipsa libdoului lui am inceput sa=mi pun intrebari si am descoperit ca se masturbeaza, nu am descoperit frecventa. Cert este ca intr- perioada de un an si jumatate abia daca am facut sex de 4 ori si asta la initiativa mea.Am incercat de nenumarate ori sa discut cu el despre aceasta problema, se justifica prin stres si lipsa libidoului si prin faptul ca eu fiind o fire mai impulsiva sunt mai agresiva cand ne certam si spune ca asta il iniba.OK am incercat sa=l inteleg, i-am acordat circumstante atenuante si am lucrat putin cu mine schimbandu-mi comportamentul. Ceea ce ma ingrijoreaza este ca de cateva luni bune suntem ok, tandri, afectuosi, a inceput sa-mi faca declaratii ca la inceput insa cu sexul suntem in acelasi stadiu. Acest lucru mie mi-a creat frustrari mari si aproape obsesive, il ascult la usa cand intra in baie, ii controlez hainele cautand urme ale masturbarii, ba chiar am ajuns sa-l filmez in timp ce face dus.Cred ca am ajuns intr-o psihoza din care nu mai pot iesi pt ca ma intriga lipsa dorintei lui de a face sex iar gandul ca se satisface singur ma inebuneste. Am discutat in toate felurile despre masturbare, i-am dat articole de gen pe care sa le citeasca, am avut rabdare cu el, am discutat calm si frumos, i-am spus ca are toata sustinerea mea, mi-a promis cu nu se va mai masturba si ca de fapt nu are o dependenta ci doar libidoul scazut din cauza stresului.Eu sunt sigura ca ma minte pt ca inca gasesc dovezi ca se masturbeaza si cred ca acest lucru ii diminueaza dorinta de a mai face sex.Nu stiu daca este o dependenta.Nu stiu ce sa mai fac, am mai scris pe forumuri, toata lumea imi recomanda un terapeut, este exclus acest lucru, el este o fire foarte timida, introvertita si de o sensibilitate excesiva anormala pt un barbat si nici nu ne permitem financiar acest lucru.Nu stiu cum sa-l mai abordez, pt ca am incercat toate solutiile in toate felurile si frumos si agresiv si cu rabdare.Ma simt patetica tot cersind sex, sunt o femeie frumoasa, ingrijita cu un apetit sexual normal si am ajuns la niste frustrari care simt ca destrama relatia noastra. Va rog raspunsuri pertinente de la specialisti.Ma repet nu-mi permit consiliere.

Buna ziua, apreciez ca ati raspuns atat de prompt si sper sa nu va opriti, am nevoie sa vb cu cineva si asa cum am specificat nu-mi permit financiar alta consiliere, poate sunt absurda si cer prea mut dar va rog din suflet atat cat va permite timpul sa nu abandonati subiectul meu. Este un strigat disperat de ajutor. Nu as vrea sa par lipsita de modestie dar va trebui sa specific unele lucruri ca sa ma fac inteleasa. Nu sunt o persoana care se complace in rutina, din contra sunt extrema..din orice nimic fac un eveniment. Sunt activa in pat, nu am prejudecati, am discutat despre asta deschis si nu aici este problema. Pe de alta parte l-am surprins de multe ori cu lenjerie intima provocatoare, lumanari, sampanie, masaj, o baie parfumata in doi, inimioare in farfurie la micul dejun, etc. Nu sunt o delasatoare si atunci cand imi propun sa rezolv o problema merg pana in panzele albe.Sunt o femeie complexa si din totdeauna am fost asa, adica n-am imbracat o lenjerie sexi doar pt a rezolva o problema de natura sexuala ci am facut-o pur si simplu pt a surprinde si a crea placere si in momente de maxima armonie, Sotul meu este putin atipic si nu prea intra in tiparele tagmei masculine. Este de o sensibilitate rara aproape feminina, ca fire este genul care se lasa foarte usor napadit de emotii negative, chiar daca are o doza de optimism, este instabil emotional si oarecum nevrotic. Eu care am citit putina psihologie pun asta pe seama modului in care a relationat cu mama lui, ea fiind chiar si acum foarte posesiva, cicalitoare si foarte agasanta pentru el. Va spun aceste lucruri pt ca stiu ca, conteaza tipologia fiecarui om pt a trata o problema. Nu as vrea sa exclud sau minimalizez vina mea.Dupa cum am spus sunt o fire destul de impulsiva care reactioneaza agresiv atunci cand nu obtine ce vrea.Acestea fiind si motivele pe care le invoca sotul meu, el fiind f sensibil, agresivitatea mea il inhiba, asa sustine el. Eu insa am constientizat ca gresesc, poate nu in totalitate, dar am remediat mult din comportamentul meu, in plus nu as vrea sa va inchipuiti ca iesirile mele sunt exagerate sau ca agresivitatea inseamna violenta..ma refer la o agresivitate verbala. Stiu ca si el e constient de frustrarile pe care mi le provoaca, intuiesc din atitudinea lui ca are oarecare remuscari si imi ofera o tandrete excesiva pt a compensa problema in cauza.Lucru care mie imi face si mai mult rau. Poate ma lungesc in amanunte insa cred ca aceasta problema are cauze mult mai profunde legata de constructia lui emotionala. Justificarile pe care le invoca sunt doar pretexte pe care chiar si el le crede. Dupa cum am spus de cateva luni bune relatia noastra a intrat pe un fagas bun, mai mult decat normal, sufleteste suntem foarte compatibili, am fost dintotdeauna, comunicam mult, suntem tandri unul cu celalalt...dar lipseste sexul. Spatiul intim este destul de restrans fiind vb si de copii in casa, insa daca ar vrea cu adevarat s=ar gasi in fiecare zi timp. Timp de care el nu profita. Nu stiu daca m=am facut inteleasa. sper...

Da, m-am gadit si eu la acest aspect mai ales ca in trecut ma compara cu mama lui in sensul pozitiv vorbind. Imi propun si incerc sa fiu mai intelegatoare si mai blanda si SUNT in majoritatea timpului dar in raport cu sensibilitatea lui probabil insuficient. As vrea sa-i redau masculinitatea insa nu gasesc calea, caci intr-un fel ar trebui sa ma dezic de firea mea, de pesonalitatea pe care o am, sunt perioade in care imi reprim multe doar ca sa fie bine dar apoi ajung la o limita si izbucnesc vulcanic. Recunosc ca sunt mai autoritara si de multe ori imi reproseaza ca as fi eu partea masculina intre noi doi, Am peste 35 de ani, sunt trecuta printr-un divort, am ramas fara mama copil fiind. Am multe experiente acumulate pana la acesta varsta, viata m-a determinat sa fiu mai infipta, mai autoritara, atenta la tot ce se intampla, din pacate acest lucru ma si ajuta dar imi si dauneaza si nu stiu cum sa ajung la un echilibru. Probabil ca eu sunt cea care de fapt are nevoie de terapie. Nu stiu.Ma simt atat de neajutorata.Il iubesc si nu vreau sa-l pierd insa nu mai suport frustrarile, sunt deprimata, nu ma mai pot mobiliza nici macar pt a efectua treburile zilnice. Frustrarea ma face urata, imi creaza furii tenebroase. Ma confrunt deja de aproape doi ani cu aceasta problema, am ajuns la limita. Nu stiu ce mai pot face.

Legat de relatia cu mama lui, tratata superficial ar parea una satisfacatoare, in sensul in care nu se cearta in fiecare zi, insa eu il simt si chiar mi-a spus ca este foarte apasat de atitudinea ei, mama lui la randul ei demasculizandu-l pt ca se impune foarte mult, nu i-a acordat niciodata incredere si nici nu ii acorda, il trateaza ca pe un copil de gradinita in cele mai elementare situatii si lucruri. Nu o data am fost martora la crize emotionale, urmate de plans nevrotic, destul de atipic pt un barbat, zic eu, determinate de ea. Dupa cum il descriu cred ca va dati seama ca imi este imposibil si daca mi-as permite financiar sa-l conving sa mergem la un specialist.

De aproape doi ani, avem aceasta problema. In doi ani nu cred ca am facut dragoste de mai mult de 10 ori.

OFF..este o poveste foarte lunga si complicata si nu stiu cat pot exemplifica aici pt ca vreau sa pastrez o anumita discretie, in plus anumite lucruri spuse pe scurt ar lasa loc de interpretari.
Acum aproape doi ani ne-am mutat impreuna. De atunci de fapt, nu dintr-o data ci treptat au inceput problemele.
Patru ani am avut o relatie la distanta locuind in orase separate, insa petreceam suficient timp impreuna.Totul a fost absolut extraordinar pana am ajuns sa locuim impreuna. Stresul si neintelegerile nu au fost ca urmare a unei incompatibilitati intre noi ci au fost zic eu oarecum firesti.Eu veneam dintr-o casnicie cu copii, cu experienta familiala, el obisnuit un burlac singuratic, locuind si gospodarindu-se singur. Au existat discutii si stresuri legate de copii, acomodare, diferente de opinii in ceea ce priveste educatia copiilor.Dificultatile financiare ne copleseau eram amandoi intr-o stare de nervozitate continua. Treptat ne-am racit intr-un oarecare fel unul de celalalt, insa acestea erau perioade, cand bune cand rele ca in orice familie. Noi poate suntem putin mai atipici din cauza faptului ca eu am o anumita experienta de familie iar el este novice in acest sens. De aceea au existat niste discrepante care s-au diminuat in cursul acestor ani dar care ne-au macinat teribil. Ne iubim foarte mult.Acest lucru este cert.

OK. cum?????? Ma pricep la multe dar in lucruri simple de multe ori ma pierd. Mi-e teama ca aceasta problema sa nu fi devenit incontrolabila, adica deja a trecut ceva timp, nu stiu inca daca masturbatul a devenit o dependenta. Sunt epuizata si obosita psihic, nu stiu cata putere mai am sa schimb ceva. Nu mai am rabdare. Mi-ati spus doar cum trebuie sa procedez eu, dar el ?? chiar nu greseste nicaieri si e doar victima atitudinii mele.??? Scuzati-ma, ma revolt din nou. As vrea sa ma ghidati spre un mod de abordare, de exemplu ar trebui sa vb cu el despre aceasta discutie pe care am avut-o cu dvs ?? Va multumesc din suflet pentru timpul acordat.

Nu vreau sa par feminista dar nu cumva noi femeile ne facem vinovate de prea multe greseli. Daca copiii sunt prost crescuti este de vina mama, daca barbatul esueaza in afaceri, este de vina sotia caci nu l-a sustinut si inteles.Daca ne inseala, nu le-am acordat destula atentie, daca se masturbeaza, avem o atitudine nepotrivita, daca suntem prea puternice ii inhibam daca suntem slabe suntem patetice si nu suntem pe placul lor, daca se destrama o familie, femeia este de vina ca nu a stiut sa o tina unita...si as putea continua la nesfarsit. Noi trebuie sa fim mereu intelegatoare, tandre, blande, disponibile cand au chef de sex, mereu alta ca sa nu se instaleze rutina. Totusi rolul lor care este pana la urma ???? OK sunt de acord, poate gresesc, macar am constientizat si am incercat in nenumarate feluri sa remediez acest lucru, cu nervii praf reusesc sa=i pregatesc o baie cu lumanari, cand este el cu nervii praf trebuie sa-l inteleg...din partea lui...nici vorba de lumanari in conditiile acestea. El si-a dorit mai mult ca mine sa fim impreuna, eu m-am hotarat greu, eram in primul rand mama, prioritatea o au copiii mei. Nu cumva trebuie sa am parte de intelegere si eu la randul meu ??? nu cumva este o dovada de egoism dupa atatea discutii si eforturi din partea mea sa se lase inca rugat sa facem sex ??? As fi la o a doua casatorie esuata, in prima tot eu am depus eforturi supranaturale de a mentine familia caci era vb de copii, dar intr-un final am ajuns la limita si chiar si asa imi fac multe procese de constiinta ca am despartit copiii de tatal lor. Nu mai pot sa duc, sincer, simt ca ma afund intr-o depresie din care nu stiu cum mai ies. De azidimineata, rasfoiesc acest forum, sunt in pijama, nu am gatit, nu am mancat si am fumat un pachet de tigari. Unde voi ajunge ???

Am postat mai sus inainte sa citesc raspunsul dvs. Asa este, intr-o relatie sunt doi. El insa sustine ca ma iubeste enorm si ca isi doreste cu adevarat familia pe care o are. Tine mult la copii, se implica, face lectii cu ei, le acorda timp si este foarte vizibil ca intradevar ii pasa. Adica exista niste elemente clare care ma tin inca in aceasta relatie si de care ma agat, altfel as pleca nu sunt tintuita aici, am unde sa plec si nici nu ma mint singura. Sexualitatea pt mine a fost si este f importanta, fiecare om isi i-a energia vitala din ceva, unii din succesul in cariera, altii din performantele copiilor.etc. Mie nu imi este rusine sa recunosc ca energia vitala mi-o da, nu neaparat sexul ci dorinta aceea pe care o simt venind din partea persoanei iubite. Probabil sunt dependenta de a simti afectiune si de a ma simti dorita, , si nu probabil ci sigur, cu atat mai mult ma intriga aceasta situatie.

va multumesc, sunteti o doamna cu un suflet deosebit. mi-ati acordat foarte mult timp. Nu am cum sa va recompensez altfel, poate doar cu o ruga in ziua de Craciun care sa va aduca energii pozitive si benefice, si intr-o zi cand imi voi permite poate va fac si o vizita daca aveti un cabinet in Mangalia, nu sunt chiar departe.

Va doresc numai bine.

Nu stiu daca te pot ajuta cu ceva dar pot sa-ti povestesc ca... am iesit, acum 6 ani, dintr-o casnicie in care totul se invartea in jurul sexului. Credea ca doar facand des, mult, "de calitate" ma putea tine langa el. Iar in momentul in cara anii au inceput sa treaca si n-a mai fost la fel de viril... au inceput alte probleme... gelozie, rautati, etc. Am divortat si recasatorit... am un sot minunat dar... nu atat de preocupat de partea sexuala si eu... care timp de 18 ani nu cred ca am avut "sansa" de a initia vreun act sexual... trebuie sa fie cea care ia initiativa. La inceput m-am simtit si eu frustrata... dar apoi am inteles ce minunat este sa pot sa ma bag in pat odata cu el fara teama ca va urma acelasi si acelasi lucru, fie ca am sau nu chef, ca pot, ca nu sunt franta de oboseala. Am apelat si eu, un timp, la masturbare... libidoul meu fiind mai crescut... acum m-am linistit si-mi iau cat si cand imi trebuie si e MINUNAT. in rest am parte zilnic de imbratisari si atentie si asta ma face fericita. Stiu ca nu putem compara, eu am cu vreo 15 ani mai mult ca tine dar... incearca si tu sa te masturbezi o perioada... nu-i mai vorbi de asta si poate reusesti asa... daca in rest el este un sot si un tata pentru copii tai. Bafta

smaralde, iti multumsc pt.implicare, dar situatiile nu sufera comparatie, actualul sot era un batbat foarte viril, in extrema cealalta decat a devnit acum. Pot sa spun ca acest lucru a contribuit mult atunci cand m-am indragostit de el, nu neaparat ca ar fi contat atat de mult actul sexual ci masculinitatea, pasiunea si daruirea pe care o deborda prin aceasta virilitate. Virilitatea da o anumita putere si o siguranta de sine unui barbat, il transforma intr-o persoana fermecatoare Binenteles nu iau in calcul cazul tau din prima casatorie, acolo deja in spatele acelei virilitati afisate se ascundea altceva...in fine...revin la mine..Simteam ca ma domina, avea o anumita putere asupra mea pe care o adoram. Eu sunt o fire caruia ii place sa domine dar totodata cedez usor cand celalalt reuseste sa ma domine. Nu stiu daca intelegi ce spun, acum prin aceasta problema in care se complace in ochii mei a devenit slab si probabil domin prin lipsa. Frustrarea am adunat-o in timp, care este prea mult deja, m-am si masturbat dar am ajuns sa-mi fie lehamite pt ca imi doresc o apropiere fizica cu tot ce implica ea. Prin atitudinea si refuzurile lui m-a anulat ca femeie, nu mai indraznesc sa pun pe mine o lenjerie sexi si sa-l surprind de frica ca nu cumva sa fie o surpriza neplacuta de fapt. Am probleme fizice din cauza unei vieti sexuale neregulate, ma dor ovarele, ma balonez, am stari de nervozitate. I-am acordat multe circumstante atenuante, insa egoismul nu il pot accepta, problema are aproape doi ani, timp in care eu am initiat discutii pe aceasta tema periodic..nu are rost sa ma repet, am relatat mai sus. Eu in situatia lui as fi cerut ajutor undeva, as fi gasit o cale..sunt totusi doi ani, indiferent de cauza care a determinat aceasta problema, ca este o lipsa a libidoului, sau o dependenta de masturbare sau este vina mea...in doi ani faci ceva, el asteapta sa vina totul de la mine. Eu sunt la limita si nu mai rezist, ultima solutie este un psihoterapeut pt cuplu, daca nu accepta nu stiu ce fac dar asa nu mai rezist.

Inteleg perfect... cred ca prin natura noastra avem nevoie de un barbat care sa ne domine ca sa ne si protejeze in acelasi timp. Si apoi este foarte adevarat... avem nevoie sa ne simtit dorite ca sa simtim ca suntem iubite si mai avem nevoie si de actul in sine. Draga mea... nu stiu ce sa-ti zic. Apelez din nou la intelepciunea si puterea ta...si eu ca si doamna care ti-a scris mai sus... lncerca sa-l scoti, sa plecati impreuna pentru 1-2 saptamani, doar voi doi, poate o atmosfera linistita, fara griji... Si vreau sa te mai intreb, cand o faceti, ii arati cat de bine ti-e cu el... te manifesti ??? Poate si-a pierdut increderea in el... sau poate nu mai are aceaiasi virilitate. Nu ia vreun tratament in ultima perioada?...inteleg ca si medicamentele pentru tensiune scad potenta.
Daca nu... incearca tu sa-ti gasesti pe cineva (intr-un alt oras, ca sa nu-ti creezi probleme), chiar ocazional, puneti hormonii la locul lor... si poate apoi iti va fi mai usor sa gasesti o solutie.

Vad ca a-ti deschis doua topicuri am sa va raspund odata pe asta.
In urma cu vreo 2 ani am luat o carte deosebita de un psiholog austriac Viktor Frankl care a supravietuit in lagarul de la Auschwitz vreo 3 ani jumatate.A fost director al celui mai mare Spital deboli nervoase din Viena.Cartea se numeste Omul in cautarea sensului vietii-Carte este la pret de sold culmea, o carte de valoarea ei.Dar vorba ai traim in Romania si continuarea o stiti??:-)
Tot atunci am luat cartea-Teoria si Terapia nevrozelor-Introducere in logoterapie

Va spun cateva cazuri din cartea a doua :La un moment dat a avut un caz cu un balbait care fiind intrebat de catre Viktor Frankl daca a avut perioade cand nu s-a balbait, a spus ca o singura data isi aminteste ca nu s-a balbait cand fiind intrebat la ceva rechemare la inrolare de ce nu face armata a spus ca el este Balbait.Dar atunci cand a trebuit sa dovedeasca ca e balbait nu a putut a vorbit balbait, a vorbit corect.

Sistemul descoperit in urma acestei si altor situatii asemanatoareil numeste INTENTIE PARADOXALA.Aveti mare atentie daca v-ar prezenta situatia un consilier psihologic vi s-ar parea in prima faza ca poate bate campii.Mai jos un caz ca sa intelegeti.
Sadiq o femeie de 54 de ani -dependenta de somnifere fusese internata in spital.La ora 10 seara iese din camera si cere un somnifer.Sora spune imi pare rau s-au terminat., iar sora a uitat sa comande altele intre timp.
Cum pot sa dorm atunci spune ea???
Sora:"Astazi va trebui sa va descurcati fara somnifere, din contra sa stati treaza toata noaptea.
Femeia:"Am crezut ca eu sunt nebuna, dar din contra mi se pare ca sunteti dvs.Ati vorbit serios ca sa incerc sa nu dorm.
Sora:Bineinteles ca am vorbit serios.Incercati o data !Sa vedem daca puteti sa ramaneti treaza toata noaptea!Ce ziceti??
Femeia :OK
Si cand Sora a intrat dimineata in camera ei ptr a-i aduce micul dejun, pacienta tot nu se trezise inca.

Unul din cazurile de intentie paradoxala cu care au rezolvat un caz de impotenta al barbatului (Teoria si Terapia nevrozelor-Viktor Frankl-pag59)
Uneori "trucul" nostru poate sa aiba efect doar daca nici unul dintre parteneri nu este initiat in el.Cat de inventiv trebuie sa fii intr-o atare situatie o arata urmatoarea comunicare.
"o pereche tanara m-a cautat din cauza impotentei barbatului.Sotia lui ii spusese de repetate ori ca era un iubit mizerabil si ca se gandeste sa mearga cu alti barbati, ptr a fi in sfarsit oadata satisfacuta calumea.Le-am cerut acum celor doi sa petreaca in fiecare seara cel putin o ora goi unul langa celalalt in pat si sa faca ce le place, singurul lucru care nu era ingaduit in nici un caz era coitul.Dupa o saptamana i-am revazut.Incercasera sa-mi urmeze indrumarile, dar din "pacate" se ajunsese de trei ori la coit.M-am dat furios si am insistat ca macar in saptamana urmatoare sa-mi respecte instructiunile.
Au trecut doar cateva zile si m-au sunat din nou sa-mi comunice ca fusesera incapabili sa ma asculte, ca de asta data, se ajunsese chiar de mai multe ori pe zi la coit.Dupa un an, am aflat apoi ca se si ramasese la aceasta reusita."
Ma rog mai sunt prezentate cateva cazuri si daca vi se pare interesant am sa incerc sa revin.

Multumesc mult pt raspuns. Morala pe care o extrag eu din aceste exemple ar fi ca ar trebui sa ignor ce se intampla..ba chiar sa trec cu vederea, iar situatia se va rezolva de la sine. Am incercat si acest lucru, nu functioneaza. Poate nu am acordat perioada de timp suicienta, insa dupa cu ati citit probleme dureaza de ceva timp. Am si eu limitele mele.
Am facut si terapie si suntem in acelasi stadiu.Inca astept ceva rezultatate mizand pe faptul ca de la terminarea terapiei nu prea am avut ocazia de apropiere, sotul meu fiind mai mult plecat.
Oricum interesanta abordare. Va mai astept cu sugestii.
Numai bine.

Am sa revin momentan va scriu foarte scurt.Este o problema sensibila avand in vedere relatia anterioara a lui cu mama.
Nu am avut sansa sa fiu dintr-o familie credincioasa.Am intrat intr-o familie credincioasa.Am aiurat si eu uneori pe net.E extrem de tentant.
Si la mine era si mai rau ca deveneam omul exploziv, sotia nu tinea pasul cu mine fara filmele astea, daca mai si aiuram acolo va dati seama ce era.De masturbat nu mergea ca mi-era rusine de duhovnic.
Cum am rezolvat problema.
Dupa mai multe intamplari nefericite am intels mesajul lui Dumnezeu ca trebuie sa fiu cumpatat in tot ceea ce fac.Incercarile extrem de neplacute m-au facut sa o iau pe calea asta.
Dolce -blocare orice cu varsta peste 15 ani.Aici a afost extrem de simplu.
Pe Net a fost mult mai complicat si acum am problemele astea cu Netul ca imi merg foarte putine site-uri care functioneaza.Am dat accept la un numar de site-uri care functioneaza si atat.Chestia ca nu merg nici alea.
Sotia fiindu-mi plecat ptr cateva luni periodic in strainatate momentan nu merg prea multe si nici nu modific.
Poate pare o tampenie dar nu sunt vorbe:
"Sotia este stapana pe trupul barbatului...si invers"
Asa ca pana luni nu am cum sa raspund ca trebuie sa mai lucru o vreme la programul asta sa il fac sa mearga atunci cand vine sotia.Deci nu am nevoie de parola.
Ea e echilibrul meu, eu am fost tot timpul extrem de nebunesc cand vine vorba de sex.

Citeam undeva despre cum intampinau mai demult postul.Se coborau din pod alte vase ca si cand alea erau curate.Acum mai putin post si mai multe divorturi.
Si asta e o idee(de mai sus) dar trebuie sa vina din el treaba asta.O sa treceti prin incercari si atunci o sa incercati de nevoie.
Numai bine.