Medicamente antidepresive?
@ clara_p
Multumesc pentru incurajari si pentru intelegere. Sotul meu este pe aparatul de oxigen de 6 ani... nu iese din casa. Louiesc doar cu el. De aceea, trebuie sa fiu eu "motorul" si suportul lui. In afara de oboseala s-a acumulat si suferinta sufleteasca, desi in fata lui nu arat cat sufar pentru el. Am reusit sa fac fatza, pana acum, dar singurul lucru de care ma tem, este de ceva mai rau de atat... si nu stiu daca voi face fatza. Teama mea este motivata, dar imi trebuie la randul meu, un suport, pentru a nu claca. Uneori simt cum parca imi tremura inima in mine si ma apuca nelinistea.
CIne a mai luat Arketis? NU am luat niciodata asemenea medicamente si ma tem.
Daca cineva poate sa imi spuna concret cum se simte dupa ce l-a luat si in ce doze i-a fost administrat.
Repet, miew mi-a fost recomandat un sfert de Arketis 20 seara 4 zile apoi cate o jumatate seara, , 3 luni
Multumesc pentru incurajari si pentru intelegere. Sotul meu este pe aparatul de oxigen de 6 ani... nu iese din casa. Louiesc doar cu el. De aceea, trebuie sa fiu eu "motorul" si suportul lui. In afara de oboseala s-a acumulat si suferinta sufleteasca, desi in fata lui nu arat cat sufar pentru el. Am reusit sa fac fatza, pana acum, dar singurul lucru de care ma tem, este de ceva mai rau de atat... si nu stiu daca voi face fatza. Teama mea este motivata, dar imi trebuie la randul meu, un suport, pentru a nu claca. Uneori simt cum parca imi tremura inima in mine si ma apuca nelinistea.
CIne a mai luat Arketis? NU am luat niciodata asemenea medicamente si ma tem.
Daca cineva poate sa imi spuna concret cum se simte dupa ce l-a luat si in ce doze i-a fost administrat.
Repet, miew mi-a fost recomandat un sfert de Arketis 20 seara 4 zile apoi cate o jumatate seara, , 3 luni
@ eldine
Fiecare om are reactia proprie la fiecare medicament. Nu suntem toti la fel. Nu iti poti crea tipare in functie de cat Arketis au luat ceilalti si cum s-au simtit.
Ia si tu o pastila si vezi cum te simti.
Elimina teama nejustificata fata de medicamente. Testeaza pentru ca fiecare om are reactiile lui la o anumita pilula. Tocmai de aceea ti-au dat si mai putin la inceput. Sa vada cum suporta organismul tau.
Fiecare om are reactia proprie la fiecare medicament. Nu suntem toti la fel. Nu iti poti crea tipare in functie de cat Arketis au luat ceilalti si cum s-au simtit.
Ia si tu o pastila si vezi cum te simti.
Elimina teama nejustificata fata de medicamente. Testeaza pentru ca fiecare om are reactiile lui la o anumita pilula. Tocmai de aceea ti-au dat si mai putin la inceput. Sa vada cum suporta organismul tau.
Draga eldine,
Imi pare rau pentru suferinta ta dar ai sa vezi ca Dumnezeu are grija de tine. Eu iau Cypralex pentru depresie severa de 8 luni si ma simt bine, functionez normal. Inainte de a reicepe sa-l iau citeam si eu pe acest forum ca este distrugator, ca da manii, eram foarte descurajata. Accum il iau precum un diabetic isi ia insulina zilnica si este in regula. Incearca sa iei ce ti-a prescris medicul tau si urmareste-ti atenta reactiile.
Ai incredere.
Imi pare rau pentru suferinta ta dar ai sa vezi ca Dumnezeu are grija de tine. Eu iau Cypralex pentru depresie severa de 8 luni si ma simt bine, functionez normal. Inainte de a reicepe sa-l iau citeam si eu pe acest forum ca este distrugator, ca da manii, eram foarte descurajata. Accum il iau precum un diabetic isi ia insulina zilnica si este in regula. Incearca sa iei ce ti-a prescris medicul tau si urmareste-ti atenta reactiile.
Ai incredere.
Buna seara la toata lumea! Nu am avut timp sa citesc tot ceea ce a-ti scris pe acest topic dar as vrea ca Mr.Nick sau poate altcineva sa-mi dea si mie un sfat.
In 2005 am fost diagnosticata cu episod depresiv sever fara simptome psihotice dupa 2 luni pe care le-am petrecut in spital, am mers la Tg.Mures unde culmea am primit un alt diagnostic episod depresiv major cu simptome psihotice si idei autolitice situational declansate am primit tratament cu efectin, zeldox, lucetam.Starea mea s-a imbunatatit doar pe moment pentru ca dupa 6 luni am fost mutata la un alt spital dintr-un alt judet unde am primit solian, efectin, deparkine, spitomin.
Mam intors in Bacaul meu drag, unde primesc un alt diagnostic, tulburare psihotica acuta cu simptome de schizofrenie, tratament diazepam, levomeprazin, fluoanxol 2 fiole pe luna, orfilil..
Dupa un an...dau in scizofrenie paranoida cu delir mistic religios, iau convulex, haloperidol...si obisnuitele fluoanxol, levo, diazepam.In 2006 devin apta de un alt diagnostic...tulburare schizo+afectiva de tip maniacal
In 2005 am fost diagnosticata cu episod depresiv sever fara simptome psihotice dupa 2 luni pe care le-am petrecut in spital, am mers la Tg.Mures unde culmea am primit un alt diagnostic episod depresiv major cu simptome psihotice si idei autolitice situational declansate am primit tratament cu efectin, zeldox, lucetam.Starea mea s-a imbunatatit doar pe moment pentru ca dupa 6 luni am fost mutata la un alt spital dintr-un alt judet unde am primit solian, efectin, deparkine, spitomin.
Mam intors in Bacaul meu drag, unde primesc un alt diagnostic, tulburare psihotica acuta cu simptome de schizofrenie, tratament diazepam, levomeprazin, fluoanxol 2 fiole pe luna, orfilil..
Dupa un an...dau in scizofrenie paranoida cu delir mistic religios, iau convulex, haloperidol...si obisnuitele fluoanxol, levo, diazepam.In 2006 devin apta de un alt diagnostic...tulburare schizo+afectiva de tip maniacal
ma tratez cu convulex, fluoanxol..etc., am tinut+o asa un timp cu mici perioade de liniste si internari in spital..printre timp am mai luat si sertralina.adica stimuloton si, rivotril, de prin 2007+2008 ma tratez cu zyprexa de 10 mg..am luat un timp si deparkine de 300 dar m+am plans si doctorul meu mi la scos. Sunt foarte multumita de zyprexa, dupa 5 ani de chin, vorbesc si ma comport ca o persoana normala pentru ca mi+am gasit tratamentul adecvat din pacate nu lucrez am ajutor de handicap iar atunci cand am renuntat la facultate, eram in anul 2 am avut un soc puternic aparut sa zicem dintr+o intamplare nefericita pe care nu are rost sa o amintesc acum.De 2 ani am o relatie stabila, imi doresc chiar si un copil dr.meu mi+a interzis.Am 26 de ani si o viata ratata la activ.Nu am avut antecedente de bolnavi psihic in propria familie, nu am consumat niciodata alcool.Singurele lucruri de care sunt dependenta e tutunul si cafeaua.
Sunt dintr+o Zona mai...rurala si imi vad foarte rar psihiatrul, pentru ca mi+a delegat medicul de familie sa+mi faca reteta de zyprexa.Se poate ca cu timpul sa renunt de tot la zyprexa sau macar sa iau de 5 mg?Tratamentul meu nu numai ca e de lunga durata, mi s+a spus ca voi fii dependenta toata viata de zyprexa.Mai fac unele intreruperi cateodata pentru ca nu intotdeauna imi gasesc medicamentele la timp.In acesti 2 sau 3 ani de cand iau zyprexa am facut recent o intrerupere de 2 luni.M+am simtit ok dar mi+a fost teama de o recadere si mi+am reluat tratamentul.Sunt o persoana activa, optimista si plina de umor putin cam introvertita si putin trista cand ma gandesc la esecurile din trecutul meu.Mi s+a spus ca daca voi ramane insarcinata cat timp iau tratamentul cu zyprexa mi se va face automat avort...Cum se poate asa ceva mie mi+e mila sa omor o biata furnica si daca sunt intepata cum sa omor un copil?Sunt catolica si consider pruncuciderea...un fel de omor dar nu mi+as condamna copilul la o viata precum a mea..
O seara placuta va doresc si multa sanatate, Clara multumesc pt e-mail, esti o scumpa!!
O seara placuta va doresc si multa sanatate, Clara multumesc pt e-mail, esti o scumpa!!
Imi cer scuze pentru greselile de ortografie...sunt obosita.Noapte buna tuturor si multa multa sanatate!!!!
@ Cathylia
Niciodata in viata ta sa nu iti mai spui ca ai o viata ratata la activ. Orice persoana se putea imbolnavi in locul tau, unii sunt bolnavi din nastere. Altii sunt in carucioare si nu se pot deplasa singuri nici pina la toaleta.
Sa iti iasa din cap definitv aceasta idee gresita !
Esti o persoana care a facut o boala, indiferent de denumirea ei. O boala pe care trebuie sa o trateze cu constiinciozitate pentru a putea duce in continuare o viata relativ normala. Gandeste-te de fiecare data ca daca treci printr-un moment mai delicat, acesta nu va dura decat minute, ore, zile, dupa care vor urma si vremuri mai bune.
Nu te sfatuiesc sub nici o forma sa faci un copil. Stiu ca orice femeie isi doreste acest lucru dar copiii nu se fac in conditiile in care parintii, bunicii au o afectiune psihica si iau medicamente (de orice tip). Or tu iei niste medicamente foarte puternice. Din start pleci de la ideea ca viitorul tau copil va avea si el un handicap pe viata. Asta iti doresti ? Nu este de ajuns suferinta pe care a implicat-o boala ta pina acum ?
In plus faptul ca tu nu poti avea inca un serviciu ar trebui sa iti dea de gandit daca ai face fata tuturor cerintelor pe care le impune cresterea unui copil. De la asigurarea traiului zilnic pina la a avea grija de el, cu tot ceea ce inseamna acest lucru. Fapt care ti-ar aduce si mai mult stres si ti-ar putea agrava boala. In momentele in care Doamne fereste vei intra iar in spital sau vei trece prin perioade proaste, cine va avea grija de copil.
Pe de alta parte, este suficienta stigmatizarea cauzata de lipsa de cultura si de educatie a acestui popor in ceea ce priveste afectiunile psihice. Si sunt sigura ca ai trecut si tu la un moment dat din viata ta prin asa ceva. Asta iti doresti si pentru copilul tau ?
Parerea mea este sa incerci sa duci o viata cat mai linistita alaturi de sotul tau, folositi mijloace contraceptive care sa nu implice avortul spontan si bucurati-va de relatia pe care v-a oferit-o Dumnezeu, atat cat puteti.
Multa sanatate, pace si lumina in suflet iti doresc.
Cu drag,
Clara
Niciodata in viata ta sa nu iti mai spui ca ai o viata ratata la activ. Orice persoana se putea imbolnavi in locul tau, unii sunt bolnavi din nastere. Altii sunt in carucioare si nu se pot deplasa singuri nici pina la toaleta.
Sa iti iasa din cap definitv aceasta idee gresita !
Esti o persoana care a facut o boala, indiferent de denumirea ei. O boala pe care trebuie sa o trateze cu constiinciozitate pentru a putea duce in continuare o viata relativ normala. Gandeste-te de fiecare data ca daca treci printr-un moment mai delicat, acesta nu va dura decat minute, ore, zile, dupa care vor urma si vremuri mai bune.
Nu te sfatuiesc sub nici o forma sa faci un copil. Stiu ca orice femeie isi doreste acest lucru dar copiii nu se fac in conditiile in care parintii, bunicii au o afectiune psihica si iau medicamente (de orice tip). Or tu iei niste medicamente foarte puternice. Din start pleci de la ideea ca viitorul tau copil va avea si el un handicap pe viata. Asta iti doresti ? Nu este de ajuns suferinta pe care a implicat-o boala ta pina acum ?
In plus faptul ca tu nu poti avea inca un serviciu ar trebui sa iti dea de gandit daca ai face fata tuturor cerintelor pe care le impune cresterea unui copil. De la asigurarea traiului zilnic pina la a avea grija de el, cu tot ceea ce inseamna acest lucru. Fapt care ti-ar aduce si mai mult stres si ti-ar putea agrava boala. In momentele in care Doamne fereste vei intra iar in spital sau vei trece prin perioade proaste, cine va avea grija de copil.
Pe de alta parte, este suficienta stigmatizarea cauzata de lipsa de cultura si de educatie a acestui popor in ceea ce priveste afectiunile psihice. Si sunt sigura ca ai trecut si tu la un moment dat din viata ta prin asa ceva. Asta iti doresti si pentru copilul tau ?
Parerea mea este sa incerci sa duci o viata cat mai linistita alaturi de sotul tau, folositi mijloace contraceptive care sa nu implice avortul spontan si bucurati-va de relatia pe care v-a oferit-o Dumnezeu, atat cat puteti.
Multa sanatate, pace si lumina in suflet iti doresc.
Cu drag,
Clara
Clara,
Tu ai o claritate, bun simt si cunostine care ma fac sa cred a pe langa faptul ca esti un om special esti si medic psihiatru. Ai calitatile unui terapeut bun. Ar fi bine sa deschida ochii mintii cei carora le dai sfaturi. Si mai cred ca cel mai bun terapeut este un om care a suferit.
Sanatae si liniste doresc tuturor!
Tu ai o claritate, bun simt si cunostine care ma fac sa cred a pe langa faptul ca esti un om special esti si medic psihiatru. Ai calitatile unui terapeut bun. Ar fi bine sa deschida ochii mintii cei carora le dai sfaturi. Si mai cred ca cel mai bun terapeut este un om care a suferit.
Sanatae si liniste doresc tuturor!
Clara iti multumesc pentru sfat, dar as mai dori sa aud si alte pareri in legatura cu o eventuala sarcina in timpul tratamentului cu Zyprexa de 10mg.
Ai dreptate e visul oricarei femei sa devina mama, eu am doar 26 de ani si deocamdata ma pregatesc sa spun "DA" viitorului meu sot, sprijinul meu cel mai de pret si as dori ca sa-i pot oferi fericirea de a fii numit TATA candva..e tot ce-mi doresc!
Ai dreptate sunt altii cu boli mult mai grave, acum 2 ani mi-a murit tatal avea doar 43 de ani si a facut ciroza, cunosc atatea persoane care au probleme insa stiu sa le depaseasca, pot zice insa ca eu nu ma numar printre ele.Eu sunt o fire mult prea sensibila, introvertita, strang in sufletul meu multa suferinta si am multe amintiri neplacute, am avut o copilarie mai mult nefericita umbrita de tot felul de neajunsuri, am fost lipsita de caldura si afectiunea parintilor mei, am fost un copil nedorit, si am trait in umbra surorii mele care a fost lumina ochilor lor..mezina !!Poate ca de aceea imi dorec un copil caruia sa-i ofer tot ceea ce mie mi-a lipsit :DRAGOSTE
Ai dreptate e visul oricarei femei sa devina mama, eu am doar 26 de ani si deocamdata ma pregatesc sa spun "DA" viitorului meu sot, sprijinul meu cel mai de pret si as dori ca sa-i pot oferi fericirea de a fii numit TATA candva..e tot ce-mi doresc!
Ai dreptate sunt altii cu boli mult mai grave, acum 2 ani mi-a murit tatal avea doar 43 de ani si a facut ciroza, cunosc atatea persoane care au probleme insa stiu sa le depaseasca, pot zice insa ca eu nu ma numar printre ele.Eu sunt o fire mult prea sensibila, introvertita, strang in sufletul meu multa suferinta si am multe amintiri neplacute, am avut o copilarie mai mult nefericita umbrita de tot felul de neajunsuri, am fost lipsita de caldura si afectiunea parintilor mei, am fost un copil nedorit, si am trait in umbra surorii mele care a fost lumina ochilor lor..mezina !!Poate ca de aceea imi dorec un copil caruia sa-i ofer tot ceea ce mie mi-a lipsit :DRAGOSTE
Buna seara,
domnisoara Cathylia, v-am dat un mesaj privat !
domnisoara Cathylia, v-am dat un mesaj privat !
Stimate d-nule Readyfile,
Mi-a făcut o deosebită plăcere să vă citesc mesajul. Mă bucur enorm că statusul dvs. mentalo-psihic s-a stabilizat în mod pozitiv.
Scăderea dozelor vă supune la un risc neglijabil de a face o recădere, dar doar cu condiţia ca procesul de iniţiere a reducerii dozelor, să EXISTE doar după primirea avizului medical. Dacă veţi începe reducerea dozelor la momentul oportun ales de d-nul Salvan H. - de către cel pe care Dumnezeu vi l-a scos în cale - riscul va fi atât de minim, încât nu îl veţi lua în seamă, ci pur şi simplu îl veţi ignora.
Şi totuşi, eu nu vă pot minţi. Riscul există, dar el poate fi supresat de o mentalitate pozitivă şi de o medicaţie de întreţinere. Este foarte importantă credinţa că totul va fi bine, dar, în astfel de cazuri, şi medicaţia de întreţinere a efectelor pozitive consolidate de-a lungul timpului.
Menţineţi o legătură strânsă cu psihiatrul dvs. şi socializaţi cât mai mult, astfel încât să-l ţineţi la curent cu orice oscilaţie negativă de dispoziţie mentalo-psihică (dispoziţie care implică sfera gândirii şi pe cea a sentimentelor / emoţiilor), chiar şi aparent minoră.
Viaţa dvs. a intrat pe un făgaş favorabil comportamentului sanogen, cu atât mai mult cu cât şi problemele digestive s-au vindecat aproape în totalitate, Slavă Domnului.
Continuaţi tratamentul respectând posologia indicată de medic, gândiţi cât mai pozitiv, beţi minim 2-2-5 l de apă / zi, faceţi minim 30 de minute sport (jogging, de pildă) şi nu uitaţi să vă hrăniţi şi sufletul cu rugăciune, post şi fapte bune necondiţionate.
Toate cele bune şi multe binecuvântări.
Dumnezeu să vă binecuvânteze (mulţumiţi-I zilnic pentru faptul că vă simţiţi bine, pentru că medicul tratează, dar doar Dumnezeu vindecă).
În speranţa că v-am putut fi de folos, cu plăcere şi deferenţă,
Mister Nick ;)
Mi-a făcut o deosebită plăcere să vă citesc mesajul. Mă bucur enorm că statusul dvs. mentalo-psihic s-a stabilizat în mod pozitiv.
Scăderea dozelor vă supune la un risc neglijabil de a face o recădere, dar doar cu condiţia ca procesul de iniţiere a reducerii dozelor, să EXISTE doar după primirea avizului medical. Dacă veţi începe reducerea dozelor la momentul oportun ales de d-nul Salvan H. - de către cel pe care Dumnezeu vi l-a scos în cale - riscul va fi atât de minim, încât nu îl veţi lua în seamă, ci pur şi simplu îl veţi ignora.
Şi totuşi, eu nu vă pot minţi. Riscul există, dar el poate fi supresat de o mentalitate pozitivă şi de o medicaţie de întreţinere. Este foarte importantă credinţa că totul va fi bine, dar, în astfel de cazuri, şi medicaţia de întreţinere a efectelor pozitive consolidate de-a lungul timpului.
Menţineţi o legătură strânsă cu psihiatrul dvs. şi socializaţi cât mai mult, astfel încât să-l ţineţi la curent cu orice oscilaţie negativă de dispoziţie mentalo-psihică (dispoziţie care implică sfera gândirii şi pe cea a sentimentelor / emoţiilor), chiar şi aparent minoră.
Viaţa dvs. a intrat pe un făgaş favorabil comportamentului sanogen, cu atât mai mult cu cât şi problemele digestive s-au vindecat aproape în totalitate, Slavă Domnului.
Continuaţi tratamentul respectând posologia indicată de medic, gândiţi cât mai pozitiv, beţi minim 2-2-5 l de apă / zi, faceţi minim 30 de minute sport (jogging, de pildă) şi nu uitaţi să vă hrăniţi şi sufletul cu rugăciune, post şi fapte bune necondiţionate.
Toate cele bune şi multe binecuvântări.
Dumnezeu să vă binecuvânteze (mulţumiţi-I zilnic pentru faptul că vă simţiţi bine, pentru că medicul tratează, dar doar Dumnezeu vindecă).
În speranţa că v-am putut fi de folos, cu plăcere şi deferenţă,
Mister Nick ;)
*2-2, 5 l apă / zi (am făcut această corecţie pentru a nu lăsa loc de interpretări eronate).
_
_
Cathylia, este o greseala ce ti-a spus dr. Uite ce studii sunt pe tema schizofreniei, se vorbeste de o reducere drastica a simptomelor sau remisie completa.
Aici am scris si despre schizofrenie, vulnerabilitati genetice cu referire la nutritie, dar pot fi corectate.
http://forum.romedic.ro/prod/Tulburarea_afectiva_bipolara_-_ereditara_047055.html
sau alt articol mai la finalul paginii:
http://forum.romedic.ro/prod/schizofrenie_011724.html/3
ARTICOLUL COMPLET - sunt mai multe studii si comentarii
http://alergic.wordpress.com/2009/12/09/creierul-tau-si-graul-i/
***********************************************************
.
OBIECTIV: Schizofrenia afectează aproximativ 1% din populaţie şi este considerată una din primele 10 cauze invalidante la nivel mondial. Dat fiind costurile imense pentru societate, sunt necesare şi alte opţiuni de tratament efficient. Conform constatărilor iniţiale, renunţarea la gluten ar putea servi ca o alternativă sigură şi economică pentru reducerea simptomelor într-un subgrup de pacienţi.
Metoda: A fost efectuată o recapitulare a bibliografiei relevante asocierii dintre schizofrenie şi boala celiacă (intoleranţă la gluten).
REZULTATE: O reducere drastică a simptomelor schizofreniei, dacă nu remisie completă a fost observată într-un subgrup de pacienţi cu schizofrenie.
CONCLUZIE : Studii epidemiologice la scară largă şi experienţă clinică sunt necesare pentru a confirma asocierea dintre gluten şi schizofrenie, cu trimitere către mecanismul ce stă la baza apariţiei acestei asocieri.
Aici am scris si despre schizofrenie, vulnerabilitati genetice cu referire la nutritie, dar pot fi corectate.
http://forum.romedic.ro/prod/Tulburarea_afectiva_bipolara_-_ereditara_047055.html
sau alt articol mai la finalul paginii:
http://forum.romedic.ro/prod/schizofrenie_011724.html/3
ARTICOLUL COMPLET - sunt mai multe studii si comentarii
http://alergic.wordpress.com/2009/12/09/creierul-tau-si-graul-i/
***********************************************************
.
OBIECTIV: Schizofrenia afectează aproximativ 1% din populaţie şi este considerată una din primele 10 cauze invalidante la nivel mondial. Dat fiind costurile imense pentru societate, sunt necesare şi alte opţiuni de tratament efficient. Conform constatărilor iniţiale, renunţarea la gluten ar putea servi ca o alternativă sigură şi economică pentru reducerea simptomelor într-un subgrup de pacienţi.
Metoda: A fost efectuată o recapitulare a bibliografiei relevante asocierii dintre schizofrenie şi boala celiacă (intoleranţă la gluten).
REZULTATE: O reducere drastică a simptomelor schizofreniei, dacă nu remisie completă a fost observată într-un subgrup de pacienţi cu schizofrenie.
CONCLUZIE : Studii epidemiologice la scară largă şi experienţă clinică sunt necesare pentru a confirma asocierea dintre gluten şi schizofrenie, cu trimitere către mecanismul ce stă la baza apariţiei acestei asocieri.
Stimate D-le NICK !!
Multumesc pentru raspunsul dvs. deosebit de interesant. Da, voi continua tratamentul cu sfintenie, pana cand medicul va decide reducerea dozelor. Oricum, in data de 27 septembrie voi merge la un control periodic, ocazie cu care o sa intreb daca putem incepe reducerea treptata a dozelor.
Dar v-am mai trimis un e-mail personal, pe care probabil nu l-ati primit, se pare. Va solicitam recomandarea unor medici psihiatrici din Bucuresti, la care ar putea sa apeleze o cunostinta de-a mea din capitala, care sufera, probabil, de tulburare anxios depresiva.
Va multumesc pentru cuvintele frumoase, de asemenea si D-nei Clara_P.
Cu stima si deosebit respect !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Multumesc pentru raspunsul dvs. deosebit de interesant. Da, voi continua tratamentul cu sfintenie, pana cand medicul va decide reducerea dozelor. Oricum, in data de 27 septembrie voi merge la un control periodic, ocazie cu care o sa intreb daca putem incepe reducerea treptata a dozelor.
Dar v-am mai trimis un e-mail personal, pe care probabil nu l-ati primit, se pare. Va solicitam recomandarea unor medici psihiatrici din Bucuresti, la care ar putea sa apeleze o cunostinta de-a mea din capitala, care sufera, probabil, de tulburare anxios depresiva.
Va multumesc pentru cuvintele frumoase, de asemenea si D-nei Clara_P.
Cu stima si deosebit respect !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
eu vreau sa va spun ca nu stiu ce sa mai cred despre medicamentept ca la mine s-a ajuns la concluzia ca e stare depresivo-anxioasa dar nu stiu daca simptomele mele sunt neaparat cele de depresie
eu am o apasare f mare in piept si respir f greu.am stari de oboseala si imi vine mereu sa casc.stau cu gura cascata ca nu am aer sa respir profund.cine ma vede zice ca oftez intr-una dar eu nu pot ofta ci ma chinui sa trag aer in piept.daca incerc sa trag aer in piept si nu pot apoi imi vine sa casc dar nu pot termina cascatul pana la sfarsit.deci chiar ca nu stiu ce poate fi.mi-am facut analiza la glanda si e bn.eu am 37 ani.pe la vreo 20 de ani faceam crize f dese de spasmofilie.apoi o perioada buna nu am mai avut nimik.dar am avut o viata f zbuciumata si le-am facut pana acum fata la toate prbl dar acum simt ca ma daram.parca nu mai am putere.imi vine sa plang din orice.si ma enervez f repede.de felul meu am fost o pers f distractiva si glumeata.dar acum mi-a disparut pofta de glume si chiar de distractii.nu ma mai pot concentra f bn la anumite lucruri.si la servici lucrez in stres ca am oameni in subordine.si de cum stie toata lumea munca cu omul e cea mai grea.eu ma si consum de orice.nu pot fi mai nepasatoare.am fost la psihiatru si mi-a dat :ASENTRA 50 mg jumatate dimineata jumatate seara, TAVER 200 jumatate seara, , , SPITOMIN 10 mg jumatate dimineata jumatate seara.am inceput sa le iau si din ce le luam din ce eram mai nauca la cap.dar vreau sa spun ca m-am speriat ca incepuse sa imi amorteasca capul si fata ma manca si nu o mai simteam si nici gatul.incepuse sa mi se ingreuneze vorbirea.ma ciupeam de fata si nu simteam nimik atunci le-am lasat dupa vre-o 4-5 zile.dar nu stiu ce sa mai iau ca mie imi e rau in continuare.mi-a fost frica sa mai merg la psihiatru.acum mi-a recomandat dr de familie sa iau vitamina B6 CATE 3 pe zi mai iau OSTEOCARE cate 1 pe zi si seara mai iau un SEDATIF PC.ABIA AM INCEPUT DE VREO 3 ZILE SI NU VAD NICI O AMELIORARE.nu stiu ce sa mai cred.asta ma doare cel mai rau ca raman fara aer si stau si incerc sa casc intr-una fara sa pot trage aer in piept.daca are cineva simptome asemanatoare va rog din suflet sa imi spuneti si mie ce luati.MULTUMESC.
eu am o apasare f mare in piept si respir f greu.am stari de oboseala si imi vine mereu sa casc.stau cu gura cascata ca nu am aer sa respir profund.cine ma vede zice ca oftez intr-una dar eu nu pot ofta ci ma chinui sa trag aer in piept.daca incerc sa trag aer in piept si nu pot apoi imi vine sa casc dar nu pot termina cascatul pana la sfarsit.deci chiar ca nu stiu ce poate fi.mi-am facut analiza la glanda si e bn.eu am 37 ani.pe la vreo 20 de ani faceam crize f dese de spasmofilie.apoi o perioada buna nu am mai avut nimik.dar am avut o viata f zbuciumata si le-am facut pana acum fata la toate prbl dar acum simt ca ma daram.parca nu mai am putere.imi vine sa plang din orice.si ma enervez f repede.de felul meu am fost o pers f distractiva si glumeata.dar acum mi-a disparut pofta de glume si chiar de distractii.nu ma mai pot concentra f bn la anumite lucruri.si la servici lucrez in stres ca am oameni in subordine.si de cum stie toata lumea munca cu omul e cea mai grea.eu ma si consum de orice.nu pot fi mai nepasatoare.am fost la psihiatru si mi-a dat :ASENTRA 50 mg jumatate dimineata jumatate seara, TAVER 200 jumatate seara, , , SPITOMIN 10 mg jumatate dimineata jumatate seara.am inceput sa le iau si din ce le luam din ce eram mai nauca la cap.dar vreau sa spun ca m-am speriat ca incepuse sa imi amorteasca capul si fata ma manca si nu o mai simteam si nici gatul.incepuse sa mi se ingreuneze vorbirea.ma ciupeam de fata si nu simteam nimik atunci le-am lasat dupa vre-o 4-5 zile.dar nu stiu ce sa mai iau ca mie imi e rau in continuare.mi-a fost frica sa mai merg la psihiatru.acum mi-a recomandat dr de familie sa iau vitamina B6 CATE 3 pe zi mai iau OSTEOCARE cate 1 pe zi si seara mai iau un SEDATIF PC.ABIA AM INCEPUT DE VREO 3 ZILE SI NU VAD NICI O AMELIORARE.nu stiu ce sa mai cred.asta ma doare cel mai rau ca raman fara aer si stau si incerc sa casc intr-una fara sa pot trage aer in piept.daca are cineva simptome asemanatoare va rog din suflet sa imi spuneti si mie ce luati.MULTUMESC.
@ puiu_mamii
Anxietatea - simptome
Anxietatea acuta se poate manifesta ca o presimtire rea, uneori vaga si fara obiect, alteori clar orientata catre ceva. Ea poate fi insotita de simptome fiziologice - crampe la stomac, gura uscata, tahicardie, transpiratii, diaree sau insomnie. Suferinzii de anxietate cronica se simt agitati fara sa stie de ce. Unele persoane au atacuri de panica pe neasteptate. Simptomele - senzatie de sufocare, durere in piept, furnicaturi in maini si picioare, lesin, teroare - pot fi atat de puternice, incat pacientul si cei care il privesc ar putea crede ca trece printr-o criza cardiaca.
Cum ne afecteaza anxietatea organismul
Ce se intampla de fapt in organismul uman in cazul acestor boli
Traducerea pentru filmuletzul de pe Youtube How Anxiety Affect the Body
http://www.youtube.com/watch?v=ToSNC8levLg
Tulburarile de anxietate sunt o afectiune foarte des intalnita a starii de sanatate mintala.
In Statele Unite anxietatea este chiar mai des intalnita decat depresia.
Ca si alte afectiuni psihice, anxietatea are o componenta emotionala si o componenta care afecteaza creierul ca organ (o componenta neurobiologica).
Cercetarile au aratat ca exista un numar de numar de factori ce tin de chimia creierului care contribuie la dezvoltarea unei tulburari de anxietate.
Asa cum este si cazul depresiei, cercetatorii cred ca un nivel scazut de serotonina poate contribui la dezvoltarea unei tulburari de anxietate.
Serotonina este un hormon care este creat in diferite parti ale corpului, incluzand creierul si intestinele.
Ea actioneaza ca un vasoconstrictor, adica face ca vasele de sange sa se subtieze. In acest fel ajutand la dirijarea fluxului de sange.
Celalalt rol important al serotoninei este acela al unui neurotransmitator. Neurotransmitatorii transporta mesajele de la creier intre celulele nervoase numite neuroni.
Cand neurotransmitatorii sunt eliberati, ei ajuta sa fie controlata o larga varietate de functii vitale. Incluzand miscarea, bataile inimii, somnul, gandirea, ratiunea sau chiar starea de dispozitie.
Iata cum actioneaza neurotransmitatorii:
Fiecare neuron este compus din axon, dendrite si corpul celular.
Un impuls electric se transmite in axon de-a lungul unui tub subtire care functioneaza ca o antena. Si este trasferat prin neurotransmitatori precum serotonina sau dopamina. Neurotransmitatorii calatoresc apoi prin intermediul unei sinapse sau deschizaturi catre dendritele unui alt neuron. Care receptioneaza neurotransmitatorii si ii absorb in corpul celular. In circumstante normale exista o doza normala de neurotransmitatori transmisi prin intermediul sinapsei sa comunice cu ceilalti neuroni.
Dar la persoanele care sufera de tulburari de anxietate cateva anomalii pot aparea.
Prima este ca neurotransmitatorul serotonina este produs in cantitate insuficienta in organism, pentru a regla starea de spirit sau dispozitia.
A doua anomalie are loc cand serotonina nu se transfera la fel de usor de la un neuron la altul, rezultand o doza mai mica de serotonina in deschizatura sinaptica.
O a treia posibilitate este aceea ca o mai mica cantitate de serotonina in creier afecteaza producerea unor alti neurotransmitatori ca neuroepinefrina. Neuroepinefrina este hormonul de baza care se elibereaza in timpul certurilor, al zborului sau al fugii.Ea controleaza raspunsul organismului la stres.
Expertii in medicina nu au siguranta exacta a modului in care serotonina afecteaza starea de spirit. Dar un numar de studii medicale au aratat ca prin cresterea nivelului de serotonina in creier la persoanele care sufera de depresie sau anxietate, simptomele lor pot fi inlaturate. Exista un numar de medicamente antidepresive si anxiolitice care pot ridica nivelul de serotonina.
Studiile au aratat ca exista doua segmente principale in creier care joaca un rol in tulburarile de anxietate: hipocampusul si amigdalele cerebrale.
Exista doua hipocampusuri, fiecare localizat in loburile temporale. Una dintre functiile lor este aceea de a controla emotiile si gandirea. De asemenea hipocampusul poate influenta modul de bine sau de rau cu care ne simtim vizavi de oameni, locuri sau evenimente.
Utilizand tehnica tomograficiei computerizate, cercetatorii au descoperit ca un numar mediu dintre cei care sufera de anxietate au hipocampusuri mai mici decat oamenii sanatosi.
Celelalte parti ale creierului la cei care sufera de tulburari de anxietate sunt amigdalele cerebrale. Ele sunt niste mici grupari de neuroni, localizate adanc in interiorul fiecaruia dintre cele doua loburi temporale. Amigdalele cerebrale sunt responsabile pentru procesarea semnalelor exterioare si comunica mesaje catre alte parti ale creierului care interpreteaza aceste semnale. Cand apare o amenintare exterioara, amigdalele cerebrale sunt adeseori primele care proceseaza informatia si comunica restului creierului ca o reactie imediata este necesara.
Cercetari recente au aratat ca amigdalele cerebrale la copiii cu tulburari de anxietate sunt mai mici decat ale celor care iau tratament. Expertii nu sunt siguri care este cauza. Ei considera ca atat marimea hipocampusului, cat si a amigdalelor cerebrale, au o oarecare legatura cu anxietatea, depresia si chiar cu ADHD.
Cercetatorii in medicina continua sa caute mai multe date despre posibilele cauze biologice ale anxietatii.
Noi tratamente medicamentoase sunt dezvoltate pentru a face fata acestei boli foarte des intalnite.
P.S.: Pina la urma trebuei sa stabiliti un diagnostic corect si sa luati un tratament adecvat. Daca diagnosticul este anxietate si nu va merge bine tratamentul, il schimbati. Nu stati sa va chinuiti. Exista medicamente f bune pt anxietate.
Cu pace si nu intrati in panica. Luati totul cu calm si pe rand.
Multa sanatate va doresc,
Clara
Anxietatea - simptome
Anxietatea acuta se poate manifesta ca o presimtire rea, uneori vaga si fara obiect, alteori clar orientata catre ceva. Ea poate fi insotita de simptome fiziologice - crampe la stomac, gura uscata, tahicardie, transpiratii, diaree sau insomnie. Suferinzii de anxietate cronica se simt agitati fara sa stie de ce. Unele persoane au atacuri de panica pe neasteptate. Simptomele - senzatie de sufocare, durere in piept, furnicaturi in maini si picioare, lesin, teroare - pot fi atat de puternice, incat pacientul si cei care il privesc ar putea crede ca trece printr-o criza cardiaca.
Cum ne afecteaza anxietatea organismul
Ce se intampla de fapt in organismul uman in cazul acestor boli
Traducerea pentru filmuletzul de pe Youtube How Anxiety Affect the Body
http://www.youtube.com/watch?v=ToSNC8levLg
Tulburarile de anxietate sunt o afectiune foarte des intalnita a starii de sanatate mintala.
In Statele Unite anxietatea este chiar mai des intalnita decat depresia.
Ca si alte afectiuni psihice, anxietatea are o componenta emotionala si o componenta care afecteaza creierul ca organ (o componenta neurobiologica).
Cercetarile au aratat ca exista un numar de numar de factori ce tin de chimia creierului care contribuie la dezvoltarea unei tulburari de anxietate.
Asa cum este si cazul depresiei, cercetatorii cred ca un nivel scazut de serotonina poate contribui la dezvoltarea unei tulburari de anxietate.
Serotonina este un hormon care este creat in diferite parti ale corpului, incluzand creierul si intestinele.
Ea actioneaza ca un vasoconstrictor, adica face ca vasele de sange sa se subtieze. In acest fel ajutand la dirijarea fluxului de sange.
Celalalt rol important al serotoninei este acela al unui neurotransmitator. Neurotransmitatorii transporta mesajele de la creier intre celulele nervoase numite neuroni.
Cand neurotransmitatorii sunt eliberati, ei ajuta sa fie controlata o larga varietate de functii vitale. Incluzand miscarea, bataile inimii, somnul, gandirea, ratiunea sau chiar starea de dispozitie.
Iata cum actioneaza neurotransmitatorii:
Fiecare neuron este compus din axon, dendrite si corpul celular.
Un impuls electric se transmite in axon de-a lungul unui tub subtire care functioneaza ca o antena. Si este trasferat prin neurotransmitatori precum serotonina sau dopamina. Neurotransmitatorii calatoresc apoi prin intermediul unei sinapse sau deschizaturi catre dendritele unui alt neuron. Care receptioneaza neurotransmitatorii si ii absorb in corpul celular. In circumstante normale exista o doza normala de neurotransmitatori transmisi prin intermediul sinapsei sa comunice cu ceilalti neuroni.
Dar la persoanele care sufera de tulburari de anxietate cateva anomalii pot aparea.
Prima este ca neurotransmitatorul serotonina este produs in cantitate insuficienta in organism, pentru a regla starea de spirit sau dispozitia.
A doua anomalie are loc cand serotonina nu se transfera la fel de usor de la un neuron la altul, rezultand o doza mai mica de serotonina in deschizatura sinaptica.
O a treia posibilitate este aceea ca o mai mica cantitate de serotonina in creier afecteaza producerea unor alti neurotransmitatori ca neuroepinefrina. Neuroepinefrina este hormonul de baza care se elibereaza in timpul certurilor, al zborului sau al fugii.Ea controleaza raspunsul organismului la stres.
Expertii in medicina nu au siguranta exacta a modului in care serotonina afecteaza starea de spirit. Dar un numar de studii medicale au aratat ca prin cresterea nivelului de serotonina in creier la persoanele care sufera de depresie sau anxietate, simptomele lor pot fi inlaturate. Exista un numar de medicamente antidepresive si anxiolitice care pot ridica nivelul de serotonina.
Studiile au aratat ca exista doua segmente principale in creier care joaca un rol in tulburarile de anxietate: hipocampusul si amigdalele cerebrale.
Exista doua hipocampusuri, fiecare localizat in loburile temporale. Una dintre functiile lor este aceea de a controla emotiile si gandirea. De asemenea hipocampusul poate influenta modul de bine sau de rau cu care ne simtim vizavi de oameni, locuri sau evenimente.
Utilizand tehnica tomograficiei computerizate, cercetatorii au descoperit ca un numar mediu dintre cei care sufera de anxietate au hipocampusuri mai mici decat oamenii sanatosi.
Celelalte parti ale creierului la cei care sufera de tulburari de anxietate sunt amigdalele cerebrale. Ele sunt niste mici grupari de neuroni, localizate adanc in interiorul fiecaruia dintre cele doua loburi temporale. Amigdalele cerebrale sunt responsabile pentru procesarea semnalelor exterioare si comunica mesaje catre alte parti ale creierului care interpreteaza aceste semnale. Cand apare o amenintare exterioara, amigdalele cerebrale sunt adeseori primele care proceseaza informatia si comunica restului creierului ca o reactie imediata este necesara.
Cercetari recente au aratat ca amigdalele cerebrale la copiii cu tulburari de anxietate sunt mai mici decat ale celor care iau tratament. Expertii nu sunt siguri care este cauza. Ei considera ca atat marimea hipocampusului, cat si a amigdalelor cerebrale, au o oarecare legatura cu anxietatea, depresia si chiar cu ADHD.
Cercetatorii in medicina continua sa caute mai multe date despre posibilele cauze biologice ale anxietatii.
Noi tratamente medicamentoase sunt dezvoltate pentru a face fata acestei boli foarte des intalnite.
P.S.: Pina la urma trebuei sa stabiliti un diagnostic corect si sa luati un tratament adecvat. Daca diagnosticul este anxietate si nu va merge bine tratamentul, il schimbati. Nu stati sa va chinuiti. Exista medicamente f bune pt anxietate.
Cu pace si nu intrati in panica. Luati totul cu calm si pe rand.
Multa sanatate va doresc,
Clara
Intrebare, ce facem atunci cand Anxietatea si Depresia sunt cauzate de motive reale ?
De exemplu eu am luat Rivotril dat de un medic, am luat 3 ani, iar acum 1 an au inceput descentrarile psihice, da Depresie de nu se poate, Anxietate, desi el mi-a fost prescris ca anticonvulsivant.
Acum ce se intampla, la mine o teama ce mocneste, declanseaza Depresia, daca aceasta teama dispare, dispare si Depresia numaidecat !
Teama este destul de justificata, nu apare aiurea, dat fiind ca Rivotrilul a dat peste cap sistemul atunci cand treptat am dorit sa-l reduc, mi-a taiat cheful de sport, nu mai simt motivatie sa ma duc, apare teama de ingrasare si de pierdere muschi, apare si Depresia din cauza fricii !
Cum fac sala si tin greutatea la nivel de siguranta, cum imi revin instantaneu, daca conditiile s-ar mentine asa, as fi mereu bine, insa nu mai pot lupta cu sportul dur si cu posturile alimentare din cauza starii care ma infraneaza sa mai fac acest lucru, eu nu ma suport sa fiu gras de abia sa merg asa cum se suporta altii, intrucat am fost odata mai supraponderal si nu suportam deloc psihic treaba, asa ca teama de asta, ma distruge.
Adevarat ca pericolul este real, nu este imaginar la 6000 Kcalorii ce le mananc adesea, chiar s-a intamplat din cauza Rivotrilului sa apara o agitatie ce ma facea sa mananc mult si gustos, nu ma puteam abtine efectiv, eu care o zi mancam ca lumea, una mancam doar salata deci cam posteam, nu mai depindea de mine, atunci eram terminat, insa se vedea si pe cantar, am luat 9 Kg in 7 saptamani, deci nu era inchipuire.
Si repet, daca este totul okey si simt ca nu m-as ingrasa, as sta linistit fara sa ma mai indoi la sala obligat (e un stres ptr mine sala, nu o fac de placere), mi-as reveni complet.
In aceste cazuri nu cred ca vreun medicament ajuta nu ? Daca se poate reveni natural.
E un cerc vicios, daca nu am chef de sala, apare teama dupa mese bune, ma duc la sala de frica cu scarba si acolo intru in stres psihic, deci nu-s lasat nici sa stau linistit, nici sa fac treaba.
Dupa parerea voastra teama de dupa mese bune este fondata ? E normal sa apara alarma ptr prevenirea cruntei obezitati ? Sau teama asta este aiurea ? Mai ales ca eu sunt un mancau din nastere, deci pericolul este extrem daca nu postesc si nu fac sala tzeapana.
Ca dovada cand mananc doar salate de legume si Peste, NU apare nici un fel de teama, insa nu merge, eu daca la 1-2 zile nu mananc ce-mi place pe sturate nu am stare.
Mai bine zic cum e normal, sa zic "fie ce o fi, nu mai am putere si chef de sala, aia e si gata", sau e normal sa sune alarma la realul pericol ?
De exemplu eu am luat Rivotril dat de un medic, am luat 3 ani, iar acum 1 an au inceput descentrarile psihice, da Depresie de nu se poate, Anxietate, desi el mi-a fost prescris ca anticonvulsivant.
Acum ce se intampla, la mine o teama ce mocneste, declanseaza Depresia, daca aceasta teama dispare, dispare si Depresia numaidecat !
Teama este destul de justificata, nu apare aiurea, dat fiind ca Rivotrilul a dat peste cap sistemul atunci cand treptat am dorit sa-l reduc, mi-a taiat cheful de sport, nu mai simt motivatie sa ma duc, apare teama de ingrasare si de pierdere muschi, apare si Depresia din cauza fricii !
Cum fac sala si tin greutatea la nivel de siguranta, cum imi revin instantaneu, daca conditiile s-ar mentine asa, as fi mereu bine, insa nu mai pot lupta cu sportul dur si cu posturile alimentare din cauza starii care ma infraneaza sa mai fac acest lucru, eu nu ma suport sa fiu gras de abia sa merg asa cum se suporta altii, intrucat am fost odata mai supraponderal si nu suportam deloc psihic treaba, asa ca teama de asta, ma distruge.
Adevarat ca pericolul este real, nu este imaginar la 6000 Kcalorii ce le mananc adesea, chiar s-a intamplat din cauza Rivotrilului sa apara o agitatie ce ma facea sa mananc mult si gustos, nu ma puteam abtine efectiv, eu care o zi mancam ca lumea, una mancam doar salata deci cam posteam, nu mai depindea de mine, atunci eram terminat, insa se vedea si pe cantar, am luat 9 Kg in 7 saptamani, deci nu era inchipuire.
Si repet, daca este totul okey si simt ca nu m-as ingrasa, as sta linistit fara sa ma mai indoi la sala obligat (e un stres ptr mine sala, nu o fac de placere), mi-as reveni complet.
In aceste cazuri nu cred ca vreun medicament ajuta nu ? Daca se poate reveni natural.
E un cerc vicios, daca nu am chef de sala, apare teama dupa mese bune, ma duc la sala de frica cu scarba si acolo intru in stres psihic, deci nu-s lasat nici sa stau linistit, nici sa fac treaba.
Dupa parerea voastra teama de dupa mese bune este fondata ? E normal sa apara alarma ptr prevenirea cruntei obezitati ? Sau teama asta este aiurea ? Mai ales ca eu sunt un mancau din nastere, deci pericolul este extrem daca nu postesc si nu fac sala tzeapana.
Ca dovada cand mananc doar salate de legume si Peste, NU apare nici un fel de teama, insa nu merge, eu daca la 1-2 zile nu mananc ce-mi place pe sturate nu am stare.
Mai bine zic cum e normal, sa zic "fie ce o fi, nu mai am putere si chef de sala, aia e si gata", sau e normal sa sune alarma la realul pericol ?
@ The Master
Trebuie sa intelegeti ca bolile acestea sunt cam cronice, precum diabetul sau bolile cardiovasculare si avem multe sanse de a lua toata viata tratament, chiar daca noi, la varsta noastra asa de tanara nu concepem sau nu ne convine acest lucru.
Reducerea Rivotrilului putea sa conduca si la fenomene de sevraj, de genul carora cu cate dumneavoastra insusi v-ati confruntat. Sau era un semn ca tratamentul inca nu trebuia micsorat.
In legatura cu grasimea: dati-o incolo ! Ce e mai bine ? Sa fim "grasi" si sa ne simtim in regula sau sa ducem o viata de "iad" ? Aici dumneavoastra trebuie sa fiti decis si sa alegeti. Ori, ori. In doua barci ati vazut ca nu se poate.
Parerea mea este sa stati linistit, sa nu mai numarati caloriile (fapt care nu face decat sa va accentueze starea de anxietatre), mancati cat simtiti nevoia si mergeti asa mai departe. Mai avem mult de aici inainte. Ce ar fi sa ne lasam macinati de acest tip de ganduri toata viata ?
Faptul ca va duceti la sala cu frica sau scarba ar indica si un simmtom de depresie despre care ar fi indicat sa discutati cu medicul care va trateaza. Iar faza cu reactia dumenavoastra frecventa fata de mancare sa nu fie un fel de TOC. Discutati tot cu medicul.
Pina la urma si pina sa ajungeti la el, mai lasati-o incolo de teama dupa mese bune ca oricum nu va foloseste la nimic si mai mult rau va face. Ganditi-va la ce ar fi mai rau. Sa o lasati sa va macine ani si ani la randul... Incercati sa ganditi logic ? Ar fi bine ? La ce v-ar folosi ?
Cu pace si multa sanatate si liniste sufleteasca va doresc,
Clara
Trebuie sa intelegeti ca bolile acestea sunt cam cronice, precum diabetul sau bolile cardiovasculare si avem multe sanse de a lua toata viata tratament, chiar daca noi, la varsta noastra asa de tanara nu concepem sau nu ne convine acest lucru.
Reducerea Rivotrilului putea sa conduca si la fenomene de sevraj, de genul carora cu cate dumneavoastra insusi v-ati confruntat. Sau era un semn ca tratamentul inca nu trebuia micsorat.
In legatura cu grasimea: dati-o incolo ! Ce e mai bine ? Sa fim "grasi" si sa ne simtim in regula sau sa ducem o viata de "iad" ? Aici dumneavoastra trebuie sa fiti decis si sa alegeti. Ori, ori. In doua barci ati vazut ca nu se poate.
Parerea mea este sa stati linistit, sa nu mai numarati caloriile (fapt care nu face decat sa va accentueze starea de anxietatre), mancati cat simtiti nevoia si mergeti asa mai departe. Mai avem mult de aici inainte. Ce ar fi sa ne lasam macinati de acest tip de ganduri toata viata ?
Faptul ca va duceti la sala cu frica sau scarba ar indica si un simmtom de depresie despre care ar fi indicat sa discutati cu medicul care va trateaza. Iar faza cu reactia dumenavoastra frecventa fata de mancare sa nu fie un fel de TOC. Discutati tot cu medicul.
Pina la urma si pina sa ajungeti la el, mai lasati-o incolo de teama dupa mese bune ca oricum nu va foloseste la nimic si mai mult rau va face. Ganditi-va la ce ar fi mai rau. Sa o lasati sa va macine ani si ani la randul... Incercati sa ganditi logic ? Ar fi bine ? La ce v-ar folosi ?
Cu pace si multa sanatate si liniste sufleteasca va doresc,
Clara
Multumesc de sfaturi, insa nu este asa usor, in primul rand eu nu am luat Rivotril pentru Anxietate, ci ca anticonvulsivant, intrucat aveam niste senzatii de cadere in gol din cand in cand, si s-a presupus ca ar fi de la lobii temporali care iesisera cam excitati la EEG, Rivotrilul fiind si ptr asta si anxiolitic, o fi lucrat si pe partea de Anxietate, ceea ce eu nu aveam.
Descentrarea psihicului a aparut cam la 2 ani si 6 luni de la Rivotril, de fapt se si spune ca da Depresie de nu se poate la unii, a inceput sa apara Depresie suspecta, am incercat sa-l reduc intrucat pe partea de caderi in gol mi-am mai revenit, a inceput sevrajul care se manifesta destul de dubios, Depresie din ce in ce mai lunga si mai puternica, fapt ce ma ingrijoreaza, am fost la 3 medici si nu au inteles mare lucru, nu au inteles ca Rivotrilul e cauza si nu este Depresie pur si simplu, insa nu stiu ce sevraj este, ca din ce trece timpul, lucrurile se agraveaza si Depresia avanseaza plecand de la acest medicament, sunt in sevraj din Ianuarie, nu e in ordine.
Adevarat ca am depresie, la sala nu ma duc cu frica ci cu scarba, mi s-a taiat motivatia, nu stiu de ce, nu mai am chef, inainte ma bucura ca-mi mentin silueta, ca imi pastrez muschii, asta imi dadea putere si chef de sala, acum s-au dizolvat astea, nu mai simt motivatie de nici un fel, chiar sunt mirat de asta.
Deci de o luna lucrurile s-au agravat si mai si prin disparitia motivatiei de sala, lucru anormal dupa mine, in mod normal trebuie sa ne pese de cum aratam si sa fim sanatosi.
Gras si in regula, va contrazic !!! NU MERGE, eu am fost odata mai gras si m-a dat peste cap psihic, ma miscam cam greu, ma simteam naspa si psihic si fizic, deci nu se pune problema sa mai ajung vreodata supraponderal, nu am luptat atat la sala si regim ca sa ma ingras pe degeaba de la niste medicamente, ar fi culmea.
Cei 3 medici mi-au dat direct Anxiolitice, Antidepresiv (Wellbutrin sau Zoloft), dar si un antipsihotic, nu tineau cont de efectele adverse care nu pot fi suportate de oricine, plus ca astea mai pot da si Diabet.
Desi le-am spus treaba cu Rivotrilul, nu au luat in seama, faza cu mancarea nu este TOC, macar asta mi s-a confirmat, pur si simplu nu stie de unde e, dar e tot de la Rivotril, cand am micsorat doza si mai tare, agitatia aia ce cerea masa buna, se mai domolea.
In legatura cu frica de mese bune, nu depinde de mine, apare o teama independent de voia mea, intrucat organismul se simte in pericol cu 7000 Kcalorii mancate, frica NU mai apare dupa masa buna daca si numai daca sunt bazat si anume daca am facut 4 antrenamente pe saptamana ca lumea, dar am si postit o zi, da, una nu, insa si greutatea sa fie in jur de 60 Kg (eu am 1, 7 m si maxim admis este 67 Kg), asa ca si teama asta daca nu apare decat cand e pericol, nu consider ca e neinregula.
Ca...daca spunem "las-o in colo..." ajungem in halul ala ca aia grasii din emisiunea "Marele Castigator"
de la Antena 1, iar eu cum sunt un mancau, pericolul este f mare.
In plus simt nevoia sa mananc pana ce ma umflu de tot, daca nu mananc asa, ma simt nesatisfacut desi nu neaparat mi-e foame, daca mananc cat simt, ma umflu si apoi gem de disconfort la stomac, nu e normal asta.
Descentrarea psihicului a aparut cam la 2 ani si 6 luni de la Rivotril, de fapt se si spune ca da Depresie de nu se poate la unii, a inceput sa apara Depresie suspecta, am incercat sa-l reduc intrucat pe partea de caderi in gol mi-am mai revenit, a inceput sevrajul care se manifesta destul de dubios, Depresie din ce in ce mai lunga si mai puternica, fapt ce ma ingrijoreaza, am fost la 3 medici si nu au inteles mare lucru, nu au inteles ca Rivotrilul e cauza si nu este Depresie pur si simplu, insa nu stiu ce sevraj este, ca din ce trece timpul, lucrurile se agraveaza si Depresia avanseaza plecand de la acest medicament, sunt in sevraj din Ianuarie, nu e in ordine.
Adevarat ca am depresie, la sala nu ma duc cu frica ci cu scarba, mi s-a taiat motivatia, nu stiu de ce, nu mai am chef, inainte ma bucura ca-mi mentin silueta, ca imi pastrez muschii, asta imi dadea putere si chef de sala, acum s-au dizolvat astea, nu mai simt motivatie de nici un fel, chiar sunt mirat de asta.
Deci de o luna lucrurile s-au agravat si mai si prin disparitia motivatiei de sala, lucru anormal dupa mine, in mod normal trebuie sa ne pese de cum aratam si sa fim sanatosi.
Gras si in regula, va contrazic !!! NU MERGE, eu am fost odata mai gras si m-a dat peste cap psihic, ma miscam cam greu, ma simteam naspa si psihic si fizic, deci nu se pune problema sa mai ajung vreodata supraponderal, nu am luptat atat la sala si regim ca sa ma ingras pe degeaba de la niste medicamente, ar fi culmea.
Cei 3 medici mi-au dat direct Anxiolitice, Antidepresiv (Wellbutrin sau Zoloft), dar si un antipsihotic, nu tineau cont de efectele adverse care nu pot fi suportate de oricine, plus ca astea mai pot da si Diabet.
Desi le-am spus treaba cu Rivotrilul, nu au luat in seama, faza cu mancarea nu este TOC, macar asta mi s-a confirmat, pur si simplu nu stie de unde e, dar e tot de la Rivotril, cand am micsorat doza si mai tare, agitatia aia ce cerea masa buna, se mai domolea.
In legatura cu frica de mese bune, nu depinde de mine, apare o teama independent de voia mea, intrucat organismul se simte in pericol cu 7000 Kcalorii mancate, frica NU mai apare dupa masa buna daca si numai daca sunt bazat si anume daca am facut 4 antrenamente pe saptamana ca lumea, dar am si postit o zi, da, una nu, insa si greutatea sa fie in jur de 60 Kg (eu am 1, 7 m si maxim admis este 67 Kg), asa ca si teama asta daca nu apare decat cand e pericol, nu consider ca e neinregula.
Ca...daca spunem "las-o in colo..." ajungem in halul ala ca aia grasii din emisiunea "Marele Castigator"
de la Antena 1, iar eu cum sunt un mancau, pericolul este f mare.
In plus simt nevoia sa mananc pana ce ma umflu de tot, daca nu mananc asa, ma simt nesatisfacut desi nu neaparat mi-e foame, daca mananc cat simt, ma umflu si apoi gem de disconfort la stomac, nu e normal asta.
Pentru Dl. Nick si TheMaster
Va rog, am mare nevoie de schema de reducere a Rivotrilului, iau de 7 luni cate 0, 5-0, 5-0, 5 pentru epilepsie, dar doresc sa reduc. Care e metoda otrivita, cat se scade pe saptamana?
Multumesc!!!!
Va rog, am mare nevoie de schema de reducere a Rivotrilului, iau de 7 luni cate 0, 5-0, 5-0, 5 pentru epilepsie, dar doresc sa reduc. Care e metoda otrivita, cat se scade pe saptamana?
Multumesc!!!!
Sper ca inca doza de 1, 5 mg/zi sa nu fi inceput si la tine sa descentreze psihicul !
Este un medicament periculos, poate da niste Depresii de nu se poate, sau accentueaza pe cei ce au slaba Depresie.
Eu am avut niste senzatii de cadere in gol ce au aparut brusc in 2006, mai ales cand ma uitam la TV sau calculator, asa ca mi s-a dat Rivotril la 1 Martie 2007 sa iau seara 2 mg, adevarat ca deja din prima zi dupa 2 ore de cand l-am luat, m-am uitat la TV fara mari probleme, am luat asa 2 ani pana in Martie 2009, apoi am redus de la 2 la 1, 5 mg, toate bune si frumoase pana in August 2009 cand luand tot 1, 5 mg, primele semne de descentrare psihic au aparut, imi venea sa mananc asa aiurea desi nu-mi era foame, pentru ca deja se startase Depresia in fundal si exista tendinta sa faci orice sa iesi din ea, apoi in Septembrie 2009 deja simteam Depresia cum ma cuprinde, una din aia de nu aveai chef decat sa stai in pat si sa mori.
Apoi mi-am mai revenit din cauza ca am avut o bucurie pe rol, iar prin Noiembrie 2009 am observat ca uneori la 1 ora de la Rivotril, aveam o ameteala slaba, apoi BUM in 5 minute intram in Depresie, asa ca mi s-a parut suspect si am redus si mai tare, o z luam 1, 5, una 1 mg, am tinut-o tot asa pana in Ianuarie cand iar s-a repetat faza cu ameteala si depresia, am redus mai mult la 1 mg mereu si asa am tinut-o pana pe 13 Iulie 2010 incluziv.
Pot sa-ti spun ca a inceput iadul. Depresia ma cuprindea din ce in ce, simteam o agitatie ca daca nu mancam bine adica mancare gustoasa si multa, nu aveam stare, sau mancam enorm, apoi la 2-3 ore de la masa simteam iar pofta de mancare, era culmea, fie ca sa ma potolesc trebuia sa bag in mine pana ce ma umflam in stomac de apoi gemeam din cauza asta, sala incepea sa ma enerveze deja, mai aveam si perioade de stare in regula, dar mai rar, prin Iunie s-a agravat si mai tare, ma sculam cu o Depresie de nu aveam chef nici sa ma misc de pe un scaun (eu care fac sala intens de 3 ani jumate fara pauza, deci era uimitor), apoi dupa ce mancam ca porcul, ieseam din Depresie, si iar asa pana ce pe 14 Iulie am hotarat sa reduc la 0, 5 mg, intrucat daca o mai tineam asa, m-as fi ingrasat cu sala cu tot, imediat s-a vazut si anume a doua zi am putut sa ma abtin de la mancare, si de atunci sunt pe 0, 5 mg, insa lucrurile s-au agravat si mai tare, nici cu mancarea nu mai ies din Depresie de multe ori, am intrat si in Anhedonie, deci mananci sau faci ce vrei, si nu mai te bucura, nu mai simti placere, e groaznic, ai o stare de rau psihic din care nu ai cum sa iesi nicicum cheful de sala a disparut total, abia ma trag de mine sa ma tin.
Precis schema mea la mine n-a mers se pare, chiar nu stiu cum sa fac, mi-e groaza, ce ma fac eu in halul asta de nu mai sunt bun de nimic.
Si ca sa-ti dai seama ce inseamna 1 mg Rivotril, echivaleaza exact cu 20 mg de Diazepam, tu iei cum s-ar spune acum 3 Diazepame de 10 mg/zi, doar ca ala e doar Anxiolitic si nu si Anticonvulsivant cum este Rivotril.
Probabil ca si reductia din 0, 5 in 0, 5 a fost prea brusca, altfel nu-mi explic. Fa cumva s scapi la timp, ca de nu, poate fi jale, in 7 luni poate nu apuca sa dezvolte asa nenorociri, sau poate la tine nu apar astfel de probleme, tu stii. Ai ceva din ce am eu ?
Este un medicament periculos, poate da niste Depresii de nu se poate, sau accentueaza pe cei ce au slaba Depresie.
Eu am avut niste senzatii de cadere in gol ce au aparut brusc in 2006, mai ales cand ma uitam la TV sau calculator, asa ca mi s-a dat Rivotril la 1 Martie 2007 sa iau seara 2 mg, adevarat ca deja din prima zi dupa 2 ore de cand l-am luat, m-am uitat la TV fara mari probleme, am luat asa 2 ani pana in Martie 2009, apoi am redus de la 2 la 1, 5 mg, toate bune si frumoase pana in August 2009 cand luand tot 1, 5 mg, primele semne de descentrare psihic au aparut, imi venea sa mananc asa aiurea desi nu-mi era foame, pentru ca deja se startase Depresia in fundal si exista tendinta sa faci orice sa iesi din ea, apoi in Septembrie 2009 deja simteam Depresia cum ma cuprinde, una din aia de nu aveai chef decat sa stai in pat si sa mori.
Apoi mi-am mai revenit din cauza ca am avut o bucurie pe rol, iar prin Noiembrie 2009 am observat ca uneori la 1 ora de la Rivotril, aveam o ameteala slaba, apoi BUM in 5 minute intram in Depresie, asa ca mi s-a parut suspect si am redus si mai tare, o z luam 1, 5, una 1 mg, am tinut-o tot asa pana in Ianuarie cand iar s-a repetat faza cu ameteala si depresia, am redus mai mult la 1 mg mereu si asa am tinut-o pana pe 13 Iulie 2010 incluziv.
Pot sa-ti spun ca a inceput iadul. Depresia ma cuprindea din ce in ce, simteam o agitatie ca daca nu mancam bine adica mancare gustoasa si multa, nu aveam stare, sau mancam enorm, apoi la 2-3 ore de la masa simteam iar pofta de mancare, era culmea, fie ca sa ma potolesc trebuia sa bag in mine pana ce ma umflam in stomac de apoi gemeam din cauza asta, sala incepea sa ma enerveze deja, mai aveam si perioade de stare in regula, dar mai rar, prin Iunie s-a agravat si mai tare, ma sculam cu o Depresie de nu aveam chef nici sa ma misc de pe un scaun (eu care fac sala intens de 3 ani jumate fara pauza, deci era uimitor), apoi dupa ce mancam ca porcul, ieseam din Depresie, si iar asa pana ce pe 14 Iulie am hotarat sa reduc la 0, 5 mg, intrucat daca o mai tineam asa, m-as fi ingrasat cu sala cu tot, imediat s-a vazut si anume a doua zi am putut sa ma abtin de la mancare, si de atunci sunt pe 0, 5 mg, insa lucrurile s-au agravat si mai tare, nici cu mancarea nu mai ies din Depresie de multe ori, am intrat si in Anhedonie, deci mananci sau faci ce vrei, si nu mai te bucura, nu mai simti placere, e groaznic, ai o stare de rau psihic din care nu ai cum sa iesi nicicum cheful de sala a disparut total, abia ma trag de mine sa ma tin.
Precis schema mea la mine n-a mers se pare, chiar nu stiu cum sa fac, mi-e groaza, ce ma fac eu in halul asta de nu mai sunt bun de nimic.
Si ca sa-ti dai seama ce inseamna 1 mg Rivotril, echivaleaza exact cu 20 mg de Diazepam, tu iei cum s-ar spune acum 3 Diazepame de 10 mg/zi, doar ca ala e doar Anxiolitic si nu si Anticonvulsivant cum este Rivotril.
Probabil ca si reductia din 0, 5 in 0, 5 a fost prea brusca, altfel nu-mi explic. Fa cumva s scapi la timp, ca de nu, poate fi jale, in 7 luni poate nu apuca sa dezvolte asa nenorociri, sau poate la tine nu apar astfel de probleme, tu stii. Ai ceva din ce am eu ?
Multumesc pentru raspuns, TheMaster. DA, si eu sunt foarte depresiva, si nu sunt genul care se lasa cum se zice. Dar chiar asa e cum ai descris. Deci se pare ca nu ma insel si nu sunt doar eu si atitudinea mea de vina. Ma chinui uneori sa gasesc bucurie in orice dar e o chinuiala fortata ce ma face sa cad si mai adanc in depresie. Eu am epilepsie si pe langa asta si depresie si stari anxioase, dar.mai bine fara ele. Am sa incerc sa reduc putin cate putin sa nu intru in sevraj, am citit ca, daca reduci brisc, poti ajunge la spital, asa a ajuns cineva. Si am mai citit ca, sevrajul poate aparea si dupa 1-3 saptamani dupa intrerupere. De aceea am sa fiu atenta. Nu cred ca e prea brusca reducerea din 0, 5 in 0, 5, pentru ca la inceput luam mmai mult iar doctorita mi-a spus sa reduca cu 0, 5 pe saptamana, dar eram la inceput. Acum.a trecut ceva timp de cand iau aceasta doza. Si poate difera de la caz la caz. Toate cele bune si multumesc.
pt Nick.am tot citit pe aici si mi am facut curaj sa va expun pb mea
facut un soc...am fost martora si a ajutat un bebe care facuse o criza cardiaca...am ajutat cat am putut si cand smurdul l a preluat am observat ca baiatul meu de 4 ani disparuse.am simtit ca mi pierd mintile...l am gasit dupa vreo 10 minute .dupa vreo 2 zile au inceput simptomele.tremur in corp, insomnie, nu am avut pofta de mnacare vreo 1 saptamana.cand am decis ca sa ceva nu mai poate continua...am luat legatura cu un super psihiatru care mi adat un tratament si pe fiecare seara ma suna sa afle de starea mea.fac si psihoterapie
acum.am zile ok dar sii zile rele cand imi vine sa plang mai ales ca toata lume a ma vede ca m am schimbat...eu eram o fire fff vesela, glumeata.cu zvac.acum toate astea au cam disparut.
fac si psihoterapie.si iau tratament medicamentos...dim : 12 anxiar, 1 coaxil, 14 meprobamat.pranz: 14 meprobamat.si seara: 1 coaxil, meprobamat, anxiar si calmepan.de 1 luna de zile ...mentionez ca am incredere in medi care este un OM si o sun de cate ori este nevoie
acum vreo 2 saptamanai am fost la un homeopat.mi adat o schema de tratament ...arnica, ognatia, aromvita...si nu mai stiu ce.ma dusese m la dumneai cu fff multa incredere numai ca mi a zis .:, , gata de diseara intrerupi medicamentele si incepi tratamnetul asta.o sa ti fie rau cateva zile dar o saa ti fie bine, ne vedem peste 6 saptamani, , ,.si atunci m a cam demoralizat
cum ma simt.o zi buna una mai putin buna, deocamdata.dr zice ca e normal ca in timp zilele bune se vor inmulti iar cele proaste vor scadea...vb cu dr in fiecare seara la telefon, este un om deosebit
ce rugaminte am la d vs????sa va dati o parere
facut un soc...am fost martora si a ajutat un bebe care facuse o criza cardiaca...am ajutat cat am putut si cand smurdul l a preluat am observat ca baiatul meu de 4 ani disparuse.am simtit ca mi pierd mintile...l am gasit dupa vreo 10 minute .dupa vreo 2 zile au inceput simptomele.tremur in corp, insomnie, nu am avut pofta de mnacare vreo 1 saptamana.cand am decis ca sa ceva nu mai poate continua...am luat legatura cu un super psihiatru care mi adat un tratament si pe fiecare seara ma suna sa afle de starea mea.fac si psihoterapie
acum.am zile ok dar sii zile rele cand imi vine sa plang mai ales ca toata lume a ma vede ca m am schimbat...eu eram o fire fff vesela, glumeata.cu zvac.acum toate astea au cam disparut.
fac si psihoterapie.si iau tratament medicamentos...dim : 12 anxiar, 1 coaxil, 14 meprobamat.pranz: 14 meprobamat.si seara: 1 coaxil, meprobamat, anxiar si calmepan.de 1 luna de zile ...mentionez ca am incredere in medi care este un OM si o sun de cate ori este nevoie
acum vreo 2 saptamanai am fost la un homeopat.mi adat o schema de tratament ...arnica, ognatia, aromvita...si nu mai stiu ce.ma dusese m la dumneai cu fff multa incredere numai ca mi a zis .:, , gata de diseara intrerupi medicamentele si incepi tratamnetul asta.o sa ti fie rau cateva zile dar o saa ti fie bine, ne vedem peste 6 saptamani, , ,.si atunci m a cam demoralizat
cum ma simt.o zi buna una mai putin buna, deocamdata.dr zice ca e normal ca in timp zilele bune se vor inmulti iar cele proaste vor scadea...vb cu dr in fiecare seara la telefon, este un om deosebit
ce rugaminte am la d vs????sa va dati o parere
Orice mama ar fi disperata cand nu isi mai gaseste copilul. Dar sunt de parere ca in masura in care ati reactionat in acest fel si ati ramas cu o stare de anxietate, dumneavoastra erati de fapt vulnerabila psihic din cauza unui anumit mod viata si obiceiuri alimentare.
In ultima instanta este foarte importanta integritatea hipocampului si eficienta mecanismului de reactie negativa.
Intrebarea care se pune este cat cortizol generati dvs de obicei intr-o zi, respectiv ati putea sa mentionati cateva detalii despre viata dvs dinainte de acest si eveniment, eventuale excese etc.
Mai pe scurt primele la care m-as fi gandit ar fi fost proportia omega 6 si 3, deficit de magneziu, B-uri, exces de carbohidrati etc.
Deocamdata vad ca acest "super-psihiatru" a recomandat o serie intreaga de medicamente. Bun venit in lumea consumatorilor de medicamente, reteta sigura pentru "normalitate patologica".
In ultima instanta este foarte importanta integritatea hipocampului si eficienta mecanismului de reactie negativa.
Intrebarea care se pune este cat cortizol generati dvs de obicei intr-o zi, respectiv ati putea sa mentionati cateva detalii despre viata dvs dinainte de acest si eveniment, eventuale excese etc.
Mai pe scurt primele la care m-as fi gandit ar fi fost proportia omega 6 si 3, deficit de magneziu, B-uri, exces de carbohidrati etc.
Deocamdata vad ca acest "super-psihiatru" a recomandat o serie intreaga de medicamente. Bun venit in lumea consumatorilor de medicamente, reteta sigura pentru "normalitate patologica".
da pb ca asa este am ramas cu o stare de anxietate .eu zic ca totusi am facut o depresie.acum nu am stari decat de tristete , uneori de agitatie dar mimora, dorm ok am o viata activa ...copii dus adus de la gradii, servici...
am avut 1 an in spate ff greu...eu is o fire agitata...mult de lucru la munca , facultate plus licenta, acasa cu treburi ca 2 copii te solicita ff mult.luam inainte de incident omega 3 si din cand in cand calciu +magneziu.
de ce m am dus la psihiatru??pt ca raul adebutat cu stari de voma, dureri de stomac...forfotea stomacul de ziceai ca am un sarpe.si 1 sapt de nesomn...adica adorneam la 4 dimineata pana la 7.iar 1 sapt nu am putut inghiti decat ceai si covrigi.dupa ce am eliminat toate pb organice mi am dat seama ca de altundeva e pb.si atunci am crezut ca asta e solutia.
Eu nu am zis ca dr este super psihiatru.eu am zis ca atunci pe mine m a inteles si in catev a zile m a pus pe picioare cat de cat.faptul ca am sunat o in fiecare zi mi adta o siguranta ff mare.dumneai m a asigurat ca tratamentul este fff usor chiar daca mi s au parut cam multe pastile.nu stiu ce sa zic.sunt asa un pic in dilema si nu stiu ce sa fac mai departe.
am avut 1 an in spate ff greu...eu is o fire agitata...mult de lucru la munca , facultate plus licenta, acasa cu treburi ca 2 copii te solicita ff mult.luam inainte de incident omega 3 si din cand in cand calciu +magneziu.
de ce m am dus la psihiatru??pt ca raul adebutat cu stari de voma, dureri de stomac...forfotea stomacul de ziceai ca am un sarpe.si 1 sapt de nesomn...adica adorneam la 4 dimineata pana la 7.iar 1 sapt nu am putut inghiti decat ceai si covrigi.dupa ce am eliminat toate pb organice mi am dat seama ca de altundeva e pb.si atunci am crezut ca asta e solutia.
Eu nu am zis ca dr este super psihiatru.eu am zis ca atunci pe mine m a inteles si in catev a zile m a pus pe picioare cat de cat.faptul ca am sunat o in fiecare zi mi adta o siguranta ff mare.dumneai m a asigurat ca tratamentul este fff usor chiar daca mi s au parut cam multe pastile.nu stiu ce sa zic.sunt asa un pic in dilema si nu stiu ce sa fac mai departe.
poate sa ma ajute cineva si sa-mi explice ce rol are medicam.venlafexina? in primavara sotul meu era mai emotiv si is-a prescris 1 tabl.de 75 mg.o data pe zi, dar de 2-luni imi tot spune ca ii e frica de orice, aproape tot timpul.M-am gindit sa incerc o zi da, una nu dar nu vreau sa stric ceva!Ce parere aveti?
@ gabriela 12
Nu mai conteaza acum cate pastile.
Conteaza sa te simti bine cu tratamentul si sa nu aiba efecte secundare pe care sa nu le poti suporta.
De unde teama de a lua medicamente care sa te faca sa functionezi normal ?
Daca totul e ok, mergi inainte pe mana doctoritei !
@ pesimist
Venlafaxina este recomandata pentru tratamentul bolii depresive, inclusiv a depresiei însoţită de anxietate.
Daca sotului ii este tot frica in nici un caz nu ii scadeti venlafaxina.
Mergeti cu ea normal, cum v-a indicat doctorul, o perioada, vedeti cum se simte sotul si daca isi revine.
Daca nu, reveniti la doctor sa va schimbe tratamentul.
Eu va doresc multa pace si liniste sufleteasca la toti, ganduri bune si luminoase !
Clara
Nu mai conteaza acum cate pastile.
Conteaza sa te simti bine cu tratamentul si sa nu aiba efecte secundare pe care sa nu le poti suporta.
De unde teama de a lua medicamente care sa te faca sa functionezi normal ?
Daca totul e ok, mergi inainte pe mana doctoritei !
@ pesimist
Venlafaxina este recomandata pentru tratamentul bolii depresive, inclusiv a depresiei însoţită de anxietate.
Daca sotului ii este tot frica in nici un caz nu ii scadeti venlafaxina.
Mergeti cu ea normal, cum v-a indicat doctorul, o perioada, vedeti cum se simte sotul si daca isi revine.
Daca nu, reveniti la doctor sa va schimbe tratamentul.
Eu va doresc multa pace si liniste sufleteasca la toti, ganduri bune si luminoase !
Clara
clara p.multam de incurajari...nu stii cate procese de constiinta mi am facut cu aceste pastile...pe mine ma darama faptul ca am ajuns sa iau pastile...dar.sper sa mi fie ok.pt ca fatza de acu 3 sapt sunt ok dara fatza de acu 2 luni cand eram , , normala, , nu ma simt ok.dr mea ziec ca i notrmala si ca tb sa am rabdare..., ,.1 zi bine 1 rea, apoi 2 zile de bine si 1 de rau...si zilele de bine se vor inmultii si cele rele vor disparea, , am citat o pe dr.sa dea bunul Dumnezeu sa fie asa
Doamna Gabriela, inainte sa acordati incredere nelimitata medicului, incercati si alte solutii.
De pilda eliminarea oricaror surse de gluten timp de o luna - vedeti blogul din profilul meu si topicurile deschise de mine, ofera beneficii imense pentru stabilitatea psihica si sanatate in general.
Conteaza si ce cant de omega 3 luati, daca este distilat molecular, cu cata vitamina E, uneori trebuie minim 100 UI/zi pentru un adult, ce alti antioxidanti mai aveti in alimentatie, seleniu organic de pilda.
Apoi, cat magneziu luati zilnic si cat timp mentineti acest aport, fiindca un aport de 400 mg/zi, nu regleaza imediat nivelul intracelular de magneziu, ceea ce determina niveluri inca ridicate de cortizol.
Apoi ce aport proteic aveti in alimentatie, fiindca daca ati suplimenta cu glutamina puteti observa ca aveti mai multa incredere in sine, tonus muscular mai bun, toate cu riscuri minime, fiindca teoretic pot fi asigurate prin alimentatie.
Nu se poate spune acelasi lucru despre medicamente, insa dr traieste din asa ceva, daca ar recomanda suplimente dr ar da pana la urma faliment. Adevarul umbla cu capul spart :(
De pilda eliminarea oricaror surse de gluten timp de o luna - vedeti blogul din profilul meu si topicurile deschise de mine, ofera beneficii imense pentru stabilitatea psihica si sanatate in general.
Conteaza si ce cant de omega 3 luati, daca este distilat molecular, cu cata vitamina E, uneori trebuie minim 100 UI/zi pentru un adult, ce alti antioxidanti mai aveti in alimentatie, seleniu organic de pilda.
Apoi, cat magneziu luati zilnic si cat timp mentineti acest aport, fiindca un aport de 400 mg/zi, nu regleaza imediat nivelul intracelular de magneziu, ceea ce determina niveluri inca ridicate de cortizol.
Apoi ce aport proteic aveti in alimentatie, fiindca daca ati suplimenta cu glutamina puteti observa ca aveti mai multa incredere in sine, tonus muscular mai bun, toate cu riscuri minime, fiindca teoretic pot fi asigurate prin alimentatie.
Nu se poate spune acelasi lucru despre medicamente, insa dr traieste din asa ceva, daca ar recomanda suplimente dr ar da pana la urma faliment. Adevarul umbla cu capul spart :(
Acest topic a fost închis. Nu mai pot fi adăugate noi comentarii.
Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 72iau antidepresive de 3 ani
- 148Coaxil?...ce stiti despre acest medicament
- 6Regret ce am facut.
- 39Reactii adverse la antidepresive
- 8depresia
- 2depresie sau alzhaimer?
- 7oligofrenie pshioastenie?
- 436Ajutor! Atac Panic, Anxietate si Depresie
- 14Anxietate cu stări depresive, am nevoie de susținere și de niște sfaturi
- 3Cum sa iesi din depresie?
- 1Crize epileptice - tulburare psihica - intrebare desre medicamentul gaba
- 4Antinevralgic p cu coaxil/bromazepam
- 1Grimodin 300 mg pentru depresie?
- 4Seroxat ptr anxietate
- 4Anxiar cu olanzapina
- 5Care e diferenta intre risperidona si paliperidona?
- 4M-am ingrasat de la Rispolept 15 kg. Acum sunt pe Abilfy. Cum slabesc?
- 8Care sunt antidepresivele sedative?
- 2Tratament psihiatric
- 3Tulburare obsesiv compulsivă
Mai multe informații despre: Depresia medicamente antidepresive medicamente psihiatrice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: