Nervozitate si o stare foarte ciudata!

Buna ziua, Numele meu este Ana si asi dori si eu un raspuns la cateva intrebari. De ceva timp ma confrunt cu niste stari foarte ciudate, in primul rand ma anervez foarte repede, din orice, sunt agitata continuu, si nu pot sa ma stapanesc, inainte daca ma suparam de ceva..stateam putin singura, sau plangeam si ma calmam imediat, acu nu mai gasesc nici un fel de a ma calma. Si inca un lucru care probabil o sa vi se pare foarte ciudat, cum si mie, cam de 2 luni.. sau mai mult, am niste stari ciudate, la inceput ma i-a cu ameteala, apoi mi se par toate lucrurile de pe langa mine foarte ciudate, sunt atenta la ce vorbeste cineva si parca nu inteleg nimic, parca asi privi de undeva de afara, si imi pun tot felul de intrebari: Cum te misti? Ce suntem noi? De unde venim si de ce? Cum sunt lucrurile de langa noi, si tot felul de intrebari "stupide"dar in care nu vreau niciodata sa ma concentrez prea tare ca imi e frica sa nu patesc ceva ( tin sa precizez ca sunt foarte fricoasa din fire) Nu stiu sigur cum sa va explic, dar sper sa intelegi ceva si sa imi dati un raspuns. Va multumesc din suflet.

Ana lasa-mi te rog un id de messenger, pentru ca prin aceeasi tulburare am trecut si eu cu toate ca acum s'a mai ameliorat.Multumesc

salut,
parca ma descrii pe mine, asa simt si eu si de cam 5-6 luni, te-as ruga s aimi dai adresa ta d email sau macar sa imi raspunzi aici pe site..cine stie poate ne putem ajuta reciproc.Multa sanatate

astea sint obsesii, cred.iei vre-un tratament?

Ana, ma regasesc si eu in aceea ce ai scris:)tot caut pe net oameni care sa aiba aceleasi stari ca mine.m am saturat sa mi pun intrebari de genu "dar dupa ce murim nu o sa ne plictisim in eterniate?.ce rost are totu"si porcarii de astea:-<.la fel mi se intampla uneori sa vorbeasca cineva cu mine si sa l aud departe.depersonalizare nu cred e.eu as spune ca e anxietate.atac de panica nu cred..dar starea asta de neliniste continua si faptu ca parca..totu e doar un decor si tu esti actorul..mi se intampla si mie.mie mi e foarte frica sa nu innebunesc.plang din orice..m am gandit ca o fi PMS...dar..nu cred..asa as rvea sa fiu ca inainte...se pare ca sunt multe persoane ca noi.care, cum imi spun multi, "gandesc prea mult".of..stiu ca tre sa ne traim viata..dar...e asa ciudat sa nu mai te simti a fi tu..normala:-<...poate ar fi bine sa faci psihoterapie.si sa te linistesti cat poti cand simti ca esti coplesite prin exercitii de respiratie.sper sa te faci bine si sa aflam si noi ceilalti solutia.:)sanatate multa!

Buna seara Ana.Nu te speria si eu am avut aceasta tulburare si am trecut cu bine peste ea.A m trecut prin probleme mari de viata, mi-a decedat sotul, am ramas singura sa cresc 2 copiii, care anul acesta, cu ajutorul lui DUMNEZEU, vor termina facultatea.Am uitat sa mentionez faptul ca am 46 de ani.M-am rugat mult, am avut muuulta rabdare si am depasit cu bine toate problemele.In fiecare zi ii multumesc lui DUMNEZEU ca traiesc, ca sunt sanatoasa, ca am doi copiii buni, care ma asculta.Meseria mea este sa lucrez cu oamenii, sa ii ascult, sa ii ajut, sa ii mangai[lucrez la un Camin de Batrani].Mai nou, pentru a iesii din "gandurile'negre, care de nenumarate ori ma copleseau, am ales sa ma specializez in PSIHOLOGIE [acum sunt anul II], SI TOT TIMPUL SUNT OCUPATA CU CEVA, deci ca idee, iti recomand sa faci ceea ce-ti doresti cu adevarat si ai sa vazi ca, aceasta viata, merita traita, chiar si asa, cu bune si cu rele.Si mai este ceva: daruieste gesturi mici si bune, din suflet, ele ne fac bine si noua si celui care le primeste !Fii vie! BUCURATE de lucrurile marunte, un zambet, o raza de soare, o vorba buna.! Te rog, nu uita nici o clipa sa zambesti! Iti doresc o zi buna! Ps.daca mai doresti sa vb.

Draga Ana si tuturor care mai au probleme asemanatoare, eu ma numesc Iulia si sunt psiholog terapeut. Tot ce ai descris mai sus pare a fi o stare de neliniste interioara care probabil, dupa parerea mea provine datorita stresului de zi cu zi. Mici situatii adunate si puse la suflet te ingreuneaza si provoaca tot felul de reactii, incepand de la stari de nervozitate, la dificultati de concentrare... pare a fi o oboseala acumulata in timp. Ti-as recomanda o perioada de relaxare daca iti permite timpul, impreuna cu o activitate sportiva care iti face placere si nu te solicita prea mult... plimbare pe jos in parc, alergare usoara, plimbari cu bicicleta sau cu rolele, orice iti face plarece. Si incearca sa faci si unele lucruri pe care obijnuiai sa le faci inainte si iti faceau placere. Nu e nevoie de lucruri mari, doar activitati minore in aparenta dar care iti aduc bucurie.
Iti doresc multa sanatate si bucurie.
cu drag, Iulia.

Doamna Iulia-Claudia, va puteti uita peste posturile mele trecute...am cam aceleasi simptome.si nu stiu ce este posibil sa am ! multumesc

buna ana..sunt georgiana am 21 de ani.am aceleasi stari ca si tine... am incercat de mai multe ori sa scap de mine...ma enervez prea tare... din orice... am niste stari foarte ciudate nu am pe nimeni langa mn sa ma sustina.. nu am fost pana acum la nici un medic.mi-a fost teama de ceea ce ar fi puttu sa imi spuna.m-am uitat pe forumul asta si am vazut ca nu sunt singura...sunt disperata... nu stiu ce sa mai fac.. cu toata lumea ma cert ma consum ma enervez... cand ma enervez nu simt decat furie..manie...nu ma mai pot controla.. si incep sa sparg tot ce e in jurul meu.. vreau sa cer ajutor...chiar numai pot.

Buna, ma numesc Daniela, am 22 de ani si am cautat cateva cazuri asemanatoare cu cel am meu si am ajuns aici, am citit discutiile si vreau sa zic k acelasi lucru mi se intampla si mie, de ceva timp am aceste stari ciudate, parca nu as mai fi eu, sunt desprinsa de realitate si nu gasesc un punct de reper sa imi revin. Visez cu ochii deschisi, ma inchid in casa si urmaresc filme sau petrec timpul pe internet si nu mai am aceasi bunadispozitie cand vine vorba sa ies undeva. Imi este foarte teama ca nu o sa mai socializez normal chiar nu stiu de ce am aceste ganduri...ma framanta tot felul de intrebari idioate, si nu inteleg de ce ptr k viata mea a fost cat se poate de normala, nu imi gasesc pur si simplu locul...sa nu mai zic ca ma enervez din orice parca nu mai suport oamenii, am impresia ca au ceva cu mine, desi realizez apoi ca problema sunt chiar eu...

@daniela05
Aceeasi problema o am si eu, NU MAI SUPOOORT! De 8 luni..parca nu mai sunt eu.Nu mi mai place sa fac nimic din ce faceam inainte. Nu mai socializez, nu mai ies in oras...stau in casa, pe net, exact ca tine. si la scoala de abia ma mai duc. La scoala sunt intr o agitatie continua, ma simt foarte stresata permanent si nu inteleg de ce. Toti se uita la mine si ma considera o ciudata, nu inteleg ce s a intamplat cu mine. Nu pot sa mi stapanesc emotiile, de mult ori ma apuca tremuratul fara motiv si nu mai suport sa ma considere toti o ciudata si o proasta. Mama nu ma intelege deloc, rudele..nimeni, nu ma lasa nici sa iau tratament. imi vine sa fug de acasa, deci sunt disperata, chiar sunt disperata. Nu mai pot nici sa invat, sa ma concentrez, iar ea ma preseaza tot timpul sa invat..inainte aveam note bune, eram altfel..probabil de asta ii e greu sa creada ca am ceva. Mi am luat distonocalm de la farmacie ca sunt disperata, m a prins cand luam si mi le a aruncat, pur si simplu nu vrea sa inteleaga ca sunt agitata, stresata nici nu stiu cum sa mai spun.. mi e frica sa ma mai uit in ochii oamenilor. De prieten nici nu mai vorbesc...am avut vreo trei prieteni pana acum, asta cand eram normala si mai mica. D ar acum??? cine ar vrea sa stea cu o ciudata, nici nu snt in stare sa ma uit in ochii uunu i baiat. am sa innebunesc detot, chiar nu mai suport. Imi pare rau de ai mei ca nu vor sa ma inteleaga si eu snt din ce in ce mai rau..starea mea psihica.OFFFFFFF! ma rog la Dumnezeu, e singura mea speranta.SINGURA!:(( . sanatate!

daniela, daca vrei sa mi lasi id'ul tau sa mai vorbim

eu nu mai am nici o speranta, sincer. Am fost si la psiholog,..nu m a ajutat cu nimic.Pur si simplu am sa las timpul sa treaca sa vad ce se va mai intampla, cat o sa ma mai chinui...

oricum nu mai sunt in stare de nimic, fac totul pe dos, mi am dezamagit familia.Nimic din ce fac nu e bine, ma simt inutila.. in plus. Mai nou au inceput sa mi apara niste pete rosii pe piept care ma mananca foarte rau si sunt aspre..probabil din cauza stresului. Sunt disperata, in realitate nu mai vorbeste nimeni cu mine, decat parintii mei, in rest toti rad si se uita ciudat la mine..macar aici imi mai tasteaza cineva cateva fraze si..parca ma simt mai bine.Am ajuns sa intru pe chat'uri sa "vorbesc" cu strainii pentru ca in realitate nu ma baga nimeni inseama.nimeni nu ma intreaba de ce ma simt rau, nimeni nu ar vrea sa ma asculte. Eu nu am avut o copilarie prea usoara...certuri in familie, batai, despartire, abuz.ma gandesc ca de aici porneste totul

daca ar fi sa credem anumite previziuni aceste stari se datoreaza unei purificari a organismului pentru marea schimbare ce va veni peste 10 zile sfatulmeu nu va temeti este ceva firesc si natural

Salutari tuturor ! si eu am exact aceeiasi problema ca toti cei care au pus com. aici. Va rog daca poate cineva sa ma ajute id: Alex_matrix2011. Multa sanatate !

Am 34 de ani. Lucrez la Londra de 2 ani si 4 luni. De 1 an de zile ma simt Rau. Simt foarte Des agitatie, neliniste in capul pieptului. Salivez foarte Des si cand inghit saliva mi se pare.ca Raman fara aer.
EKG bun, raze plamani bune. Doctorita spune.ca este anxietate. Nu o cred! Iau treatment cu Citalopram.
Ajutati-ma va implor!!!!

eu am postat pe site dar la alta tema cum m-am vindecat de anxietate si atacuri de panica cu tot felul de simtome.Am facut o terapie timp de o luna, la distanta, Am primit tehnici pe email, le-am lucrat impreuna la telefon.Terapia consta in gasirea cauzelor care produc aceste simptome, (amintiri, fapte, frici, emotii negative, ganduri, mahniri etc) apoi eliberarea lor stergerea lor printr-o tehnica, inlocuirea gandurilor negative in pozitive printr-o alta tehnica, echilibrarea fizica si mentala emotionala, stergerea din subconstient a crezurilor mele de teama, neputinta, neicredere in mine frica de boala, de moarte, etc) prin alte metode.Ideea este ca eu singura am lucrat pe mine, cu mintea si cu sufletul meu.Nu as fi stiut singura cum sa scap de anxietate si atacuri de panica dar cu ajutor specializat (terapeut), nu medicamente nu ceaiuri sau suplimente, doar eu am lucrat cu gandurile si sufletul, dupa metode clare.Totul e in minte desi nimeni nu recunoaste sau nu gaseste singur cauzele, Nu fac reclama nimanui, scriu doar sa stiti ca sunt terapeuti specializati in aceste anxietati.Daca nu gasiti, imi puteti scrie sa va indrum catre cine m-a ajutat pe mine sa scap, Si eu am primit indrumare de la altcineva si doresc cumva sa multumesc oferind si eu altcuiva.Va doresc sanatate