Nevroza cu atacuri de panica! In permanenta!

Buna seara! Am 21 de ani si am o problema care ma macina de cand eram mic. Pe la 11 sau 12 ani am vazut la tv un documentar despre combustia spontana care la varsta aceea m-a speriat atat de tare incat o vara intreaga n-am fost capabil sa fac nimic decat sa stau si sa vegetez. Aveam o stare de teama foarte patrunzatoare, care ma impiedica sa fac ceva, Incet incet, dupa vreo 3 luni in care m-am chinuit groaznic, am inceput sa inving starea de teama si sa imi reiau viata. Desi nu ma mai lua acea stare, teama ca ma va lua din nou m-a urmarit insa nu m-a impiedicat sa am o viata normala. In 25 decembrie dimineatza (ma puneam sa dorm, venisem de la colindat) m-a luat din nou acea stare insa a durat foarte putin. Avea sa revina in forta de revelion si de atunci o am constant. Din ce am citit pe internet ar fi vorba de o nevroza cu atacuri de panica, singura diferenta este ca la mine nu debuteaza si se intensifica, ci o am permanent si nu o pot controla. Fac eforturi foarte mari sa ma gandesc la altceva si ma ajuta insa numai pana cand imi zboara gandul din nou la problema mea. Mentionez ca nu sunt fricos de fire, insa teama ca am o boala, ca innebunesc, ca nu pot controla ceea ce se intampla in jur, ca nu ma poate ajuta nimeni si multe altele ma macina in permanenta. Chiar in aceste momente stau in pat si incerc sa ma calmez. Nu stiu, este foarte greu de explicat, dar cert pot spune ca este atat de cumplit incat nu ii doresc nimanui asa ceva. Imi este teama chiar si de suicid! Va rog...daca imi poate da cineva un sfat sau ceva, in afara de "dute la medic"(am sa fac si asta dar numai ca last resort, imi e frica sa nu ma autoconsider nebun daca fac asta) !

a, am uitat sa specific...cred ca e mostenita boala asta pe fond genetic de la tatal meu, si lui i se face "rau" si prezinta cam aceleasi simptome ca mine. Ce m-am mai gandit si poate este o cauza, m-am lasat de fumat in urma cu o luna si ceva, ceea ce reprezinta o foarte mare schimbare in viata mea si in corpul meu.

Neaparat, va rog, daca a mai auzit cineva de simptomele care le-am descris eu sa imi dea un sfat sau ceva. Eu din ce am citit aici pe forum cred ca sunt cel mai grav caz.

La tine s-ar putea sa fie o ipohondrie...cum e si la mine.Daca aud un om ca a murit din atac cerebral, ma gandesc ca poate fac si eu dala...tre sa verific mereu sa vad daca sunt ok...sa imi iau tensiunea:(...este foarte naspa..

nunu...nu m-am fixat pe o singura temere...de exemplu acuma in ultimele doua zile m-am temut de faptul ca o sa devin agorafob(pentru ca am vazut ca poate fi o consecinta a atacurilor de panica). Cel mai tare atac mi l-am provocat marti stand in masina...cu motorul neincalzit suficient(evident nu dadea caldura cum as fi vrut). M-am gandit ca are masina o problema...si pur si simplu am inlemnit de frica...am inceput sa transpir...sa nu mai vorbesc coerent...bine ca am putut conduce pana acasa.
-Trebuie sa mentionez ca alcoolul ma ajuta...azi e prima data cand beau alcool de la acel atac...si pot sa spun ca momentan nu am absolut nicio teama de nimic si sunt perfect normal(si beat). Bineinteles nu recomand acest "tratament", dar poate pe maine voi avea mai multa incredere in mine si curaj in fata atacului...si ma ajuta astfel sa ma controlez. Cine stie ? Revin cu amanunte!

buna Cristi89. Cred ca in cazul tau este vorba de o tulburare de anxietate generalizat cu atacuri de panica sau de o tulburare obsesiv compulsiva cu atacuri de panica. Atacurile de panica nu sunt problemele tale principes ci mai degraba sunt o reactie la poblema initaiala. Agorafabia poate aparea in urma atacurilor de panica repetate intradevar si de cele mai multe ori sunt asociate. Problema ta este de tip anxios deci cam de acolo ar trebuii sa apuci problema. Pasul 1 este sa nu eviti lucrurile de care te temi. Cu siguranta comfruntarea cu gandurile/sitatiile de care te temi este una dificila dar cu cat eviti mai mult cu atat mentii acele ingrijorari iar intr-o situatie asemanatoare organismul tau va reactiona la fel (transpiratii, simti tremuraturi, nu vb coerent si poate simti ca te sufoci, ca nu poti sa respiri). Probabil ca si iei informatiile selectiv, adica pui accent pe partea negativa a unei descrieri si discreditezi partea pozitiva abordand situatiile cu care te confrunti in mod catasrofal. Poti sa mai revii cu amanunte despre situatia ta??

Buna Lucit81! Pot sa spun ca s-ar putea sa ai dreptate. Desi nu sunt o fire negativista, de cele mai multe ori imi sar in ochi partile rele privitoare la tot ceea ce se intampla in jurul meu. Deci, aceasta "calitate" a mea pot spune ca o manifest si in aceasta situatie. Problema este ca prezenta acestei tulburari pe care o am ma impiedica sa vad sau sa "gust" din lucrurile bune, deoarece mi se declanseaza (mai mult sau mai putin, depinde de "presiunea" exercitata asupra mea) starea de anxietate. De exemplu, daca merg sa ma distrez(intre timp am trecut peste frica de a iesi din casa) la un moment dat imi aduc aminte ca eu am o problema si imediat mi se declanseaza totul. Apoi, imi dau seama ca mi-am pierdut toata increderea in sine si am ajuns sa ma consider un incapabil. Asta probabil si datorita faptului ca nu vad tocmai un exemplu de urmat in parintii mei. Pe termen lung ma gandesc ca am sa ajung o epava, ca am sa cedez psihic de tot.

Insa, este si o parte ok in faptul ca am reusit cumva sa imi bag in creier ideea ca oricat de puternice ar fi simptomele atacului de panica, nu mi se poate intampla nimic pe moment...si asta ma ajuta.

Si inca ceva, crede-ma ca nu sunt fricos de fire, si chiar incerc sa imi infrunt toate gandurile care imi apar, dar problema este ca apar altele aproape imediat.

Buna Cristi. Este foarte bine ca ai inteles cum functioneaza un atac de panica si ca in realitate nu se va intampla nimik cu tine (nu vei murii). Uite o alta problema la tine. Te consideri incapabil. Ia o foaie de hartie si fa o descriere a unui om incapabil asa cum il considerii tu. Pot sa iti sugerez sa faci o ancheta printre cunostintele tale. Tema este una simpla. Faci o lista (mai lunaga) de prieteni/cunostinte si vorbesti pe rand cu fiecare. Le adresezi o intrebare simpla: crezi ca sunt un incapabil?. La fel ca si culegerea informatiilor in mod selectiv si faptul ca te desconsideri este o eroare de gandire.
Faptul ca iti apar alte ganduri care te sperie imediat dupa ce un gand trece se datoreaza faptului ca ele sunt legate intr-o schema cognitiva care cuprinde o metacognitie (un gand principal) si prin urmare cand se modifica gandul de fapt se modifica forma si nu continutul.
Ca sa poti gusta si partea cealalta a unei situatii (cea pozitiva) cum spuneai tu poti sa faci urmatoarea chestie: iei un gand care te sperie (te deranjeaza) il notezi pe o foaie, notezi situatia in care te aflai cand a aparut gandul si notezi dovezi care sprijina gandul, dovezi care il contrazic si evaluezi dupa aceea cum se modifica starea ta.

cred ca situatia mea se inrautateste pe zi ce trece...imi dau seama ca problema s-a mai schimbat...nu stiu cat mai e vorba de atacuri de panica si cat o maaare cadere psihica...am numai ganduri negative in fiecare minut as putea spune, care le traiesc cu o intensitate fantastica(panica). Desi incerc sa fac tot posibilul sa nu dau importanta, sa zicem pot sa imi traiesc viata la un nivel mai scazut de agitatie sa zic asa, gandurile negative ma coplesesc tot mai tare pe zi ce trece. As dori cineva daca poate sa imi recomande un psiholog/psihiatru cu adevarat bun din Cluj, caresa fie capabil sa "traduca" tot ceea ce ii voi spune...pentru ca tind sa cred ca am o gandire destul de complexa si greu de inteles.

Buna cristian. Ai incercat sugestia pe care ti-am dat-o?? Din cum descrii problema cred ca ar fi bine sa cauti un psihoterapeut in Cluj, din pacate in momentul de fata nu stiu pe cine sa iti recomand pentru ca eu sunt din Arad.

Buna seara. Am fost diagnosticat cu nevroza obsesivo-fobica. Iau Anxiar si Lucetam. Se vindeca aceasta boala? Se agraveaza? Care este cea mai grea faza a bolii? Se scapa din boala asta?
V a multumesc

Cristi mergi la un psihiatru altfel nu poti urma un tratament corespunzator.trebuie sa duci o lupta permanenta cu tine si ajutat de un tratament corespunzator, cu siguranta vei stapani boala.evita pe cat posibil toate lucrurile negative.multa sanatate.

Buna seara. Am fost diagnosticat cu nevroza obsesivo-fobica. Iau Anxiar si Lucetam. Se vindeca aceasta boala? Se agraveaza? Care este cea mai grea faza a bolii? Se scapa din boala asta?
V a multumesc

Mda...intre timp situatia s-a mai ameliorat...imi dau seama ca reusesc sa controlez panica : aseara am avut un inceput foarte promitator de atac de panica in timp ce eram la sala de forta, si repetandu-mi in minte de cateva ori "Nu are ce sa mi se intample" si continuandu-mi exercitiile totul a incetat. Insa mai mult ca sigur am o depresie adanca datorita acestei probleme, pe care sunt departe de a o controla. Lucit, sfatul tau a ajutat oarecum, pentru ca ma ajuta sa fiu obiectiv cu privire la trairile mele.
Vasi61: iti multumesc de sfat insa una dintre cele mai bune metode prin care am reusit sa-mi scad starea de frica a fost tocmai sa ma gandesc la lucrurile care ma inspaimanta. Pentru ca acestea vin in cap sub forma unor idei obscure, neclare, care ma sperie foarte tare. Dar de indata ce incep si ma pun imaginar in situatiile acelea, teama scade si increderea in sine creste. Ce e drept, nu stiu de ce, dar cred ca am facut o fobie de inaltime. Ma ingrozeste gandul sa stau pe o cladire inalta.
Anyway, imi permit sa le dau si eu un sfat tuturor: oricat de greu v-ar fi, ganditi-va ca nu vi se poate intampla nimic si toate trairile interioare si toate simptomele fizice se datoreaza NUMAI SI NUMAI tulburarii psihice de care suferiti. Prin aceasta metoda o sa va asezati pe o pozitie superioara fata de toate gandurile aiurea si o sa puteti sa le priviti cu superioritate, controlandu-le. Cine vrea sa mai discutam despre aceste probleme(mie mi-ar face o deosebita placere) il rog sa imi dea pe privat un id de messenger)

a, si am uitat sa mai zic ceva: muzica (in cazul meu muzica trance) ajuta nu numai la relaxare, dar imi da si o stare de bine cum nu am mai avut de dinainte sa mi se declanseze totul. Am descoperit in urma cu cateva zile lucrul acesta si de atunci ascult intr-una !

Nu face nimic!!!

Prietene, eu nu sunt medic si nici nu sufar de problema ta(cred :) ) dar eu zic pentru inceput sa te linistesti. Uite, la o scurta cautare pe google am gasit urmatoarele : "Nevrozele fac parte din marea grupa a psihogeniilor. Prin acest termen se defi­nesc acele afectiuni psihice care debuteaza si evolueaza in conditii de suprasoli­citare psihica. Fenomenele psihice astfel declansate sunt, de obicei, reversibile si nu se insotesc de alterarea personalitatii. Pacientul este constient de boala sa, vine singur cerand ajutorul medicului psihiatru, contrar bolnavilor psihotici, care nu au constiinta bolii, nici atitudine critica fata de tulburarile care necesita asistenta psihiatica. Se descriu in clinica patru forme de nevroze: astenica, obsesivo-fobica, isterica, mixte."

Deci, nu esti nebun, o sa te faci bine, si cei din jurul tau nu iti vor raul. Repeta-ti astea in minte mereu si incearca sa fii optimist. Daca doresti, putem discuta(eu am descoperit ca este linistitor sa vorbesc despre problema mea). Lasa un mesaj privat cu un id de messenger si putem sa discutam !