nu mă simt viu
Revin cu o altă nelămurire. Aproape toată viața mea n-am simțit mai degrabă mort decât viu. Nu e vorba de anxietate, depersonalizare etc. Cert e că n-am putut niciodată să mă bucur de ceva și cred că nici suferința nu o simt sută la sută. Deși sunt în depresie clinică și sufăr foarte mult, m-am obișnuit atât de mult cu durerea, încât nu mi se mai pare așa mare lucru, cu toate că totuși mi se rupe sufletul și nu știu câți ar fi putut trece prin ce am trecut eu. De asemenea, în ciuda faptului că mă gândesc adesea la moarte, eu vreau să trăiesc și mă bucur oarecum pentru fiecare dimineață, însă nu mi se pare că sunt recunoscător în totalitate.
Nu știu cum să explic mai bine. Am o sensibilitate și o empatie mult mai dezvoltate decât majoritatea oamenilor, asta cu siguranță. Dacă mă uit la știri și văd că cineva a murit într-un accident rutier, fără să vreau îmi imaginez cât de bine pot durerea prin care a trecut omul respectiv, care au fost ultimele gânduri, ce va face familia lui ș.a.m.d. și mă întristează enorm. Însă nu simt că sunt întru totul prezent.
Mie îmi place să citesc, să ascult muzică, să mă uit la filme și seriale, dar dacă n-am cui să-i poveetesc, ce rost mai au toate?
Un moment când simt că ceva e în neregulă cu mine e atunci când mă mai apucă (rar) extazul atunci când ascult o piesă care îmi place. Când se întâmplă asta, încep să mă gândesc că am toată viața înainte, că am putere să continui lupta, am multă energie, caut când și unde sunt următoarele concerte cu trupa respectivă, deși știu că nu o să merg, că n-am cu cine, dar în alea câteva minute cât durează stare aia incredibilă de bine simt că pot muta munții din loc... E ca și cum aș fi drogat... Însă sunt rare momentele alea, extrem de rare și nu știu "ce mă activează", pentru că mi-aș dori să mă simt așa tot timpul.
Am citit puțin despre anhedonia... Nu sunt sigur că despre asta e vorba... Am emoții și sentimente și simt chiar mai mult(e) decât mulți oameni, dar nu sunt eu complet... Orice sfat e binevenit.
Nu știu cum să explic mai bine. Am o sensibilitate și o empatie mult mai dezvoltate decât majoritatea oamenilor, asta cu siguranță. Dacă mă uit la știri și văd că cineva a murit într-un accident rutier, fără să vreau îmi imaginez cât de bine pot durerea prin care a trecut omul respectiv, care au fost ultimele gânduri, ce va face familia lui ș.a.m.d. și mă întristează enorm. Însă nu simt că sunt întru totul prezent.
Mie îmi place să citesc, să ascult muzică, să mă uit la filme și seriale, dar dacă n-am cui să-i poveetesc, ce rost mai au toate?
Un moment când simt că ceva e în neregulă cu mine e atunci când mă mai apucă (rar) extazul atunci când ascult o piesă care îmi place. Când se întâmplă asta, încep să mă gândesc că am toată viața înainte, că am putere să continui lupta, am multă energie, caut când și unde sunt următoarele concerte cu trupa respectivă, deși știu că nu o să merg, că n-am cu cine, dar în alea câteva minute cât durează stare aia incredibilă de bine simt că pot muta munții din loc... E ca și cum aș fi drogat... Însă sunt rare momentele alea, extrem de rare și nu știu "ce mă activează", pentru că mi-aș dori să mă simt așa tot timpul.
Am citit puțin despre anhedonia... Nu sunt sigur că despre asta e vorba... Am emoții și sentimente și simt chiar mai mult(e) decât mulți oameni, dar nu sunt eu complet... Orice sfat e binevenit.
3 comentarii
Buna seara,
Nu am inteles care era intrebarea, dar in cazul in care deduc bine, ca si sfat pentru a va ameliora starile de tristete, durere, negativism, puteti face psihoterapie; deasemenea meditatia ajuta la schimbarea fluxului chimic si neuropsihic si ca atare (urmare ) a trairilor pe care le aveti, in stari de bine; puteti incerca gimnastica tibetana sau orice alta terapie alternativa, inclusiv iesit cat mai mult in natura, la soare, miscare, masaje, reflexoterapie, activitati de creatie, etc, caci toate ajuta la a face o mica schimbare in bine si pas cu pas sa o “luati in sensul invers”. Succes si curaj, ca se poate!
Nu am inteles care era intrebarea, dar in cazul in care deduc bine, ca si sfat pentru a va ameliora starile de tristete, durere, negativism, puteti face psihoterapie; deasemenea meditatia ajuta la schimbarea fluxului chimic si neuropsihic si ca atare (urmare ) a trairilor pe care le aveti, in stari de bine; puteti incerca gimnastica tibetana sau orice alta terapie alternativa, inclusiv iesit cat mai mult in natura, la soare, miscare, masaje, reflexoterapie, activitati de creatie, etc, caci toate ajuta la a face o mica schimbare in bine si pas cu pas sa o “luati in sensul invers”. Succes si curaj, ca se poate!
Daca ai fost diagnosticat cu depresie banuiesc ca ti s-a dat si un tratament daca nu e obligatoriu sa incepi unul !
..Alaturi de bolurile tibetane, bineinteles ! :)
..Alaturi de bolurile tibetane, bineinteles ! :)
Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte recente din această secțiune:
- 0Jocurile de noroc m-au nenorocit Partea 2/ Ajutor va rog
- 1Tratament cu seroxat.
- 0Sfârșitul bolilor mentale
- 13Tratamentul îndelungat cu cinarizina/stugeron -depresie
- 2Frică
- 2Recuperare cognitiva
- 4Depresia recurenta
- 2Părere? tensiune crescută, stare de agitație și neliniște, tensiune musculară, cam 15 min
- 2Episoade periodice de furie (cam 3 -4 pe luna)
- 10Cazuri de psihoza vindecate?