Nu stiu ce sa ma mai fac

Buna ziua.Scriu si eu aici in speranta ca cineva ma poate face si pe mine sa inteleg ce se intampla cu mine.Pai sa incep cu inceputul.In urma cu 2 ani sotul meu a plecat in Anglia si eu am ramas cu baietelul meu acasa.Urmand ca dupa 3 luni sa ne ducem si noi dupa el.Baietelul meu avand atunci 4 anisori.Ajunsa mai exact in Anglia pe 21 iulie dupa cunci zile am depistat in tel. sotului ca umbla cu o fata de vreo doua trei luni.Nu va zic ce soc a fost pe mine si ce teama ma cuprins cand am vazut ca eu aflasem si el tot il lua pe nu in brate si ca sant nebuna.Si eu ii aratam tel. si el tot ca sant nebuna.In fine asa am rezistat cu stari de rau cu multe ganduri de suicid de copilul meu practic nu ma mai interesa, nu mai mancam.Slabisem in 2 luni 23 de kg.Practic comportamentul lui diabolic pot spune asa si telefonul lui m-au facut sa-mi fie frica de orce.Stiu poate spuneti ca sant nebuna.In fine dupa doua luni am plecat cu copilul acasa cu psihicul la pamant pt ca si copilul deja imi era afectat.El a ramas cu sora lui in Anglia.Dupa o luna jumate rau am facut ca m-am intors inapoi.Credeam ca daca ma duc in Romania ma vindec pe la doctori.Am fost la psihiatru, neurolog etc.Dar din pacate nimeni nu mi-a spus ca sufar de o puternica depresie anxioasa.Asa ca au trecut aproape doi ani si eu tot in Anglia sant.Putin mai linistita, baietelul meu merge aici la scoala dar eu sincer urasc tara asta.Si cu el ma cert intr-una de 2 ani incoa.Si sotul meu este foarte nervos eu inca-i mai reprosez si acum ce mi-a pricinuit.Si mai rau este ca imi este foarte rau si el nu ma intelege de nici un fel.Palpitatiile la inima le am la ordinea zilei, nodul acela cumplit in gat, stare de agitatie mare, stari de voma, migrene cumplite la cap, amortitea membrelor, si plang intr-una.Efectiv nu stiu ce sa ma mai fac.Singurul motiv care mai stau aici este ca baietelul meu merge aici la scoala este foarte atasat de tatal lui si nu as vrea asa de micut sa sufere vreo trauma a parintilor care divorteaza.Am 29 de ani aproape si nu stiu ce sa ma fac.Credeti-ma ca nu mai pot.Stiti?! Uneori ma gandesc asa: Ce bine era daca Dumnezeu avea telefon..Nu stiu daca radeti de mine dar asta mi-a venit in cap ca nu stiu cu cine sa vorbesc ca sant convinsa ca persoanele ca mine nu sant intelese.Mi-a facut foarte mult rau acest om si eu inca stau cu el dupa doi ani de cosmar.Tin sa precizez ca inainte cu doi ani inainte sa se intample aceasta catastrofa in capul meu aveam o viata normala si linistita.Prefer sa nu am nici un ban decat sa fiu asa de chinuita cu mintea si sufletul.Sincer mi as dori viata mea de dinainte.

Nu aveti idee cat de mult m-am bucurat ca o persoana de specialitate in probleme de genul psihologic mi-a raspuns.Da, asa este faptul ca ma plang eu insami nu ma ajuta cu nimic sant constienta.Si, cateodata ma gandesc ca eu poate am prea multe pretentii la el acum ca mi-a gresit acum doi ani.Dar sant constienta ca eu am ales sa merg mai departe nu ma obligat nimeni doar pt a fi o familie si copilul meu sa nu sufere.Mai exista varianta ca si el s-o fi saturat de schimbarile mele de comportament asa ca de la vara la iarna ca sa i spun.Este adevarat ca iau si metroprorol fara sa ma fi vazut vreun medic de specialitate de un an.Si mai iau depressforte, extravaleriana, uneori defativ pc.Beau ceai de roinita.Recunosc in schimb ca metroprorolul ma ajutat foarte mult.Si sa merg la servici tura de noapte.Este foarte greu cand incepe si-ti bate inima intr-un stadiu alert, si devine starea de agitatie si te cuprinde simptome de si respiratul este foarte greu.De aceea va spun fara a cere mila pur si simplu nu stiu ce sa ma fac si de ce eu din o persoana normala si “puternica” am ajuns de ma vad o leguma.Stiu ca schimbarea vine din interiorul meu si ca nu prea am vrei solutie.Dar cand psihicul pur si simplu nu te ajuta?! Credeti ma ca simti ca nu poti face absolut nimic.Va multumesc din suflet pentru ca v-ati facut timp sa-mi raspundeti.O zi cat mai frumoasa va doresc si o viata linistita.