Nu vreau sa ajung o leguma! :(

Pana acum nu am vrut sa recunosc dar imi dau seama tot mai mult ca am probleme mari cu nervii.Locuiesc cu prietenul meu care sincer, nu stiu cum ma mai suporta pentru ca eu daca eram in locul lui renuntam de mult timp.Ma enervez din orice, orice zice si ce face parca pentru mine nu e bine.Nu e vorba numai de el, asa e si cu mama si cu tata.O sa ajung o persoana insuportabila pentru toata lumea daca nu ma opresc, dar mereu zic ca de maine ma schimb dar sincer nu pot.Si am stari aiurea, depresive cred in fiecare zi.Dupa ce zbier la prietenul meu si vb urat cu el imi pare foarte rau si ma consum in fiecare zi pentru asta.Bunica mea are probleme cu nervii, poate e ceva ereditar.Dar eu la 20 de ani am ajuns ca ea la 65 de ani!!Daca de acum am acesti nervi si starile astea depresive nu vreau sa ma gandesc cum o sa fiu mai incolo.O leguma probabil.Nu vreau sa il pierd pe prietenul meu pentru asta, dar probabil k asta se va intampla in curand daca o sa fiu tot asa.Ne certam in fiecare zi din cauza mea.Din cauza la nervii mei.Nu vreau sa mai fiu asa, cu stari depresive si nervi, vreau o viata normala !! Mentionez ca acum cativa ani, la varsta de 9-10 ani aproximativ, am avut o decadere nervoasa, stari depresive(stiu ca pare ciudat la aceasta varsta), nu puteam dormi noaptea.Am fost la doctor si am urmat un tratament naturist.Va rog mult sa ma ajutati.

Draga Alexandra, ai nevoie de ajutor de specialitate, nu inseamna ca, daca mergi la un psiholog sau psihiatru si daca vei urma un tratament, vei ajunge o leguma, nici vorba, mai degraba e grav daca stai asa sa iti tocesti nervii, sa ti-i chinui, deci cauta un specialist bun si stai de vorba.
sanatate multa!

Multumesc pentru raspuns, dar am uitat sa specific ca sunt plecata din tara si e mai greu cu doctorii mai ales ca nu am acte pentru tara respectiva.Multumesc mult pentru raspuns oricum!

Alexandra, folosesti anticonceptionale? Eu ma simt exact la fel ca tine cand iau anticonceptionale : nervoaza, irascibila, sensibila, plang din orice, vorbesc pe un ton ridicat si ma enervez pe toata lumea cu care intru in contact.
Daca iei anticonceptionale, te sfatuiesc sa renunti la ele pentru un timp, si vezi cum te mai simti.
Lucrezi si ai un loc de munca solicitant? Stresant? Si asta poate sa fie un motiv.. D-abia te-ai mutat impreuna cu prietenul si ai realizat ca viata nu este asa roz cum credeai, ci plina de probleme si griji? Si asta poate sa fie un motiv, stresul cotidian este ingrozitor pentru psihic.
Poate sa fie de asemenea si o criza a varstei. Mersul la psiholog ori psihiatrie si tratamentul medicamentos nu este o solutie, tu singura trebuie sa depasaseti momentul si chiar daca in sufletul tau esti nervoasa, incearca sa raspunzi zambind celor din jur, chiar daca ai impresia ca tu ai dreptate intr-o anumita cauza ori conversatie, nu te antrena in discutii contradictorii cu nimeni. Cu alte cuvinte, incearca sa fii vesela si sa raspunzi vesel, sa dai dreptate celor din jur, chiar daca tu crezi altfel, intrucat data fiind starea ta, orice discutie se va sfarsi cu nervi si tonuri ridicate, dupa care intervine sentimentul de vinovatie din partea ta cu privire la comportamentul tau. Stiu asta pentru ca si eu am trecut prin aceasta criza a varstei de la 21 pana la 25 de ani. Acum am 28 si ma simt un alt om, asa cum eram odata. Prietenul tau trebuie sa te sustina si sa te inteleaga.

Da, folosesc anticonceptionale!La chestia asta nu m-am gandit niciodata.O sa renunt la ele un timp.Multumesc mult pentru sfaturi, aveti dreptate in absolut tot ce ati scris.

Alexandra, te rog sa renunti la anticonceptionale si asteapta sa vezi rezultate pozitive dupa cel putin o luna. Starea ta de spirit se va schimba semnificativ. Totodata incearca de asemenea sa te controlezi, sa nu intri in discutii contradictorii, sa dai dreptate celor din jur, sa zambesti mai mult ( chiar daca nu simti ), sa te bucuri din orice, chiar si de o zi insorita. Vei vedea ca eforturile tale vor da roade.
Sa iti notezi in calendarul telefonului zilele in care ai excese de furie, si in fiecare saptamana sa ai grija sa fie notate si mai putine zile. Eu cred ca treci printr-o criza a varstei accentuata de anticonceptionale. Sper ca prietenul tau sa iti fie alaturi si sa te sustina asa cum meriti.
Multa bafta!

Mi se pare ca el s-a cam saturat...incerc sa nu ma mai enervez dar pur si simplu nu pot.si in afara de nervi, in fiecare zi oricat de bine ar fi, imi gasesc ceva pentru care sa imi fac griji si ma gandesc tot timpul.Nu stiu ce se intampla cu mine, acum sunt si plecata din tara si nu pot sa merg momentan la doctor.stiu ca nu e o solutie daca scriu aici, dar macar primesc cate un sfat si ma mai ajuta.Nu vreau sa mai am gandurile astea si nervii astia.Incet incet imi distrug nervii si viata.

ai incercat sa mergi la un psiholog sa vezi daca iritarea astea are o cauza psihologica? poate ai niste evenimente stressante pe care le-ai ignorat si si-au lasat urma in subconstient. cosmaruri ai?

pana acum 2-3 sapt visam ca e cineva langa mine si nu pot sa deschid ochii...dar in fiecare noapte visam la fel.Nu pot sa merg deocamdata la psiholog pentru ca sunt in alta tara si nu stiu limba atat de bine.

Sfatul mesu pentru Alexandra (sau oricine aflat in astfel de situatii) este sa te rogi la Dumnezeu. Pe ma ajuta cand ma rog cu adevarat, sigur te va ajuta si pe tine sau oricine se roaga. De exeplu poti citi Acatistul Maicii DOmnului Grabnic Ajutatoare, te va ajuta sa treci cu bine peste multe probleme in viata.
Numai bine.