Nu vreau sa il pierd. Il iubesc prea tare. Ce sa fac?

Nici nu stiu cum sa incep... O iau cu inceputul...
Ne-am cunoscut anul trecut in vara si a fost asa...ca la inceput...mai in joaca. Apoi a devenit din ce in ce mai ok...apoi mai serios..si uite asa in decembrie ne-am mutat impreuna. In decembrie anul asta am facut un an de cand stam impreuna non stop. Eu am timp liber f mult el la fel. si mai tot timpul stam amandoi. eu sunt foarte posesiva si ma deranjeaza tot timpul cand iese cu prietenii lui. si fiind posesiva parca mi se si pare ca sta o eternitate. si mi se pare ca nu ma mai iubeste. pe de alta parte ma gandesc ca poate am facut eu prea multe fitze si acum s-a cam saturat desi la inceput a fost minunat. poate veti spune CA ORICE INCEPUT. dar nu. cu nimeni nu a mai fost asa d frumos. si parca brusc deodata s-a pus o bariera spirituala intre noi. parca il simt ca tot ce face nu=i face placere. ma refer la lucrurile in care sunt si eu implicata...nu stiu ce sa mai cred. am momente cand spun gata la revedere asa nu se mai poate dar tot eu ma intorc pentru ca il iubesc f tare si pt ca..n-as vrea sa spun chiar asa dar sunt prea fraiera... parca nu pot sta fara el. si probabil s-a invatat ca poate face orice ca oricum imi trece. nu m-a inselat niciodata...dati-mi un sfat cum sa fac sa nu-l mai sufoc si daca e bine sa-i mai accept si lui niste iesiri cu prietenii...as vrea sa-l testez cumva...as vrea sa il las o perioada sa faca numai ce vrea sa vad daca se schimba lucrurile sa vad daca se poarta mai atent cu mine. il simt ca nu prea mai vrea sa stea cu mine parca de teama ca mereu ii interzic cate ceva. este rac si eu pesti. eu spune ca ma iubeste dar sa am incredere in el pt k asa s-ar simti si el mai bine si nici eu nu as mai fii suparata si nici nu ne-am mai certa. Chiar nu stiu ce sa fac...Il iubesc tare mult si as vrea sa ma agat de orice urma de a salva aceasta relatie. cred ca si el ma iubeste dar sincer cred ca l-am speriat cu atatea NU AI VOIE... pentru ca mi-a mai zis uneori PARCA AI FI MAMA sau BINE MAMI intr-un mod ironic...probabil si eu neavand ce face as vrea tot timpul sa iesim sa ma distreze si ma faca sa rad...dar.
ASTEPT UN SFAT:(
mi se rupe sufletul cand ma gandesc cat de mult ne iubeam si ce vizibil era si cum suntem acum...

multumesc din suflet pt sfat astept si altele cand va permite timpul.

M am regasit in toata povestea ta pe mine.Eu am avut o relatie de 6 ani cu sotul meu(de 3 ani suntem casatoriti).Noi lucram impreuna la firma noastra, petreceam timpul liber amandoi, iar cand avea si el chef de iesiri la bere sau cu baietii eu ma suparam si ne certam de cele mai multe ori.Relatia noastra ar fi fost perfecta daca eu nu i interziceam anumite placeri.El m a atentionat de multe ori ca intr o zi o sa se sature insa eu nu am bagat de seama.Acum sunt in divort pentru ca a ajuns sa l deranjeze prezenta mea si cred ca in mare parte de acolo se trage, de la faptul ca nu l am lasat sa respire.Ai mare grija...intr o zi se satura si pleaca fara explicatii pentru ca explicatiile ti le a dat deja la certurile voastre atunci cand el iti cere libertate.Tu alegi daca l mai vrei sau nu.Eu cand am decis sa i acord libertatea de care avea nevoie a fost mult prea tarziu.
Numai bine:)

multumesc mult. astept si alte sfaturi.

Au ramas cam putine sfaturi de adaugat la subiectul tau - din punctul meu de vedere, - datorita profesionalitatii domnului dt. Dragomir, care prin mesajul trimis a spus absolut tot ce s-ar putea spune.
Complimente.
Urmeaza-i sfaturile si as adauga doar cateva amanunte cu privire la descriierea facuta de tine.
, , si parca brusc.s-a pus o bariera spirituala intre noi, ,
Inceara sa intelegi cand s-a petrecut schimbarea, care fiind descrisa de tine, , brusc, , - ar trebui in mod logic sa fie consecinta unui eveniment sau situatii - determinante - mai mult sau mai putin placute partenerului tau.
In mod normal fiecare are nevoie de libertatea lui, iar aceasta nu ar trebui sa produca schimbari in viata de familie atata timp cat la baza relatiei esista armonie, respect si dorinta.
Sa fii iubita!

eu inteleg dar oare nu e nimeni de parere ca ar trebui sa mai lase iesirile si sa se mai maturizeze? sau oare eu trebuie sa decid daca depaseste sau nu limita? din toate comm de mai sus am inteles decat sa-l las sa-l las sa-l las... pana cand sau cum sa-l las? daca il las... pai stau singura toata ziua... trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea asta? nu inteleg...

Normal ca limita e la tine, deci doar tu stii cand o depaseste ! Dar depinde mult si de masuratoarea folosita de tine...
Ma intreb de ce spui :, , daca il las... stau toata ziua singura..., ,
Eu inteleg ca esti convisa ca prefera sa stea cu prieteni...mai altfel spus departe de tine. Ar trebui sa stii tu de ce prefera iesirile.si daca stii...vei gasii si rezolvarea, mult mai usor.
In viata tot ce facem o facem doar pentru satisfacerea dorintelor, de la hrana, sex, masini si vile...bla..bla..
Avem cu totii tendinta de a sta in preajma persoanelor sau lucrurilr care ne fac sa ne simtim bine, adica, unor femei poate le place sa stea acasa - gasindu- si satisfactia prin curatenie, crosetat.- pe cand altele se simt satisfacute facand cumparaturi.mergand la coafor.
Variantele fac parte din normalitate atata timp cat nu devin obsesii.
Cred ca se poate spune si despre barbati la fel, totul se poate accepta, atata timp cat modalitatea prin care isi satisfac placerile primordiale, nu va deveni o problema pt. celalat. E normal sa aiba nevoie de spatiul lor, chiar si zilnic, dar nu mai poate fii normal sa uite ca mai are pe cineva acasa care il asteapta.
Deja in cazuri de acest gen se poate vorbi de lipsa de armonie in familie, lipsa de atractie... de respect si de tot ce vrei, poate chiar si de cultura - in unele cazuri.

El pare ok, are nevoie in viata si de prieteni si de iesiri, important e ca la intoarcere - intre voi - persista armonia initiala, iar pt. a o putea mentine e nevoie de o schimbare in comportamentul tau.
Nu prea ai vorbit despre tine, asa incat eu iti scriu ceea ce imi imaginez.
, , Pai stau singura toata ziua, ,
Adica stai acasa si-l astepti ? Pt. ca nu vrei sa iesi ? S- au nu ai unde, ori cu cine iesi?
Iesiti impreuna din casa, chiar daca aveti strazi diverse si fixati o ora la care sa va intilniti pt. a va reintoarce impreuna.
E greu de dat sfaturi, atata timp cat se cunosc putine amanunte ale situatiei, dar incearca sa intelegi aspectul general.
Pare ca ai fii victima, cand e asa de simplu sa devii vanator!Important e sa stii ce vrei sa fii.

Si el are nevoie sa iasa la o bere cu prietenii la fel cum ai si tu nevoie sa iesi cu prietenele tale. Pestii au un orgoliu foarte mare. Din cate am citit mi-am dat seama ca esti un pic geloasa si ca nu vrei sa il pierzi este foarte normal, stai linistita si eu sunt la fel, daca as putea l-as tine pe prietenul meu legat de mine. hmmm... iar daca vrei sa nu il faci sa se plictiseasca de tine sau sa se sature incearca sa nu-i mai interzici atat de multe lucruri lasa-l putin mai liber. Ai sa vezi ca tot la tine o sa se intoarca cand vine din oras.

Buna tuturor!
Domnul doctor e minunat in tot ce a spus!
Vreau sa mai adaug si eu ceva!
Hmmm cam si eu bat pe aceiasi unda cu povestea ta Cellina as vrea sa fie al meu si numai al meu sa fie cu mine tot timpul si oricat am incercat nu a mers, acum sunt dispusa sa fiu indiferenta si am o presimtire proasta ce simt de ceva timp ca o sa faca o prostie, poate chiar o sa ma insele, dar as vrea sa-l prind sa am macar dovada cu ce sa dau cartile pe fata, cred ca noi fetele ar trebui sa fim istete ptr ca suferim cel mai mult punem cel mai mult suflet in relatie si peste tot iar ei cum au gasit libertatea, adica noi femeile nu ne mai tinem de ei, ei barbatii se avanta si merg departe pana le tin picioarele, exact atunci ar trebui sa-l prindem in capcana!
Vrau sa mai zic ca eu nu sunt deloc de acord ca el sa-si faca de cap sa iasa cu prietenii, pentru prietenii sunt cei care ii influenteaza, iar pe urma ca tot la mine se intoarce! Nu sunt de acord ca el sa profite de bunatatea mea, chiar de asa zis ca toata ziua e cu altii altele chiar, iar noapte tot cu mine sio petrece...
Ce ziceti?

Buna!Ma numesc Camelia si am o problema...am o relatie de 7 luni si simt k nu mai merge..in fiecare zi ne certam si orice i-as zice partenerului meu sa facem pt a ne salva relatia, e de acord, dar dupa cateva zile ajungem din nou la cearta..el zice k ne certam pt k nu il inteleg si k il prea sufoc..stiu lucrul asta, dar incerc mereu sa ma abtin, sa-l inteleg, dar de fiecare data imi iese prost si ajungem din nou la cearta.spune k s-a saturat sa ne tot certam si se enerveaza prea repede..nu stiu ce sa mai fac..dati-mi un sfat, va rog frumos!multumesc!

Salutari.Sotul meu s-a indragostit de o femeie de 30 de ani, el are 40 de ani iar eu 37.relatia lor se pare ca dureaza de cam 2 ani.Eu sunt o fire impulsiva si exista intre noi diferente de pregatire profesionala, eu sunt profesor iar el...are doar profesionala.In momentele mele de nervi, l-am jignit foarte mult, imi dau seama si toate greutatile vietii m-au inrait.Peste toate, m-am ingrasat foarte mult, am ajuns de la 66 kg la 92, ma uritisem ingrozitor.Acum 2 luni, mi-a spus verde in fata ca el s-a indragostit de o prietena de familie si ca vrea sa traiasca cu ea ca sotie caci vede ca cu mine nu se mai poate.Am avut un soc in momentul acela si reactia mea a fost surprinzatoare pentru el dar si pentru mine.Ar fi trebuit sa il urasc incepind din acel moment dar am inceput sa pling ingrozitor.Ma rog, in aceste 2 luni de cind am aflat, a avut o tentativa de plecare, si-a facut bagajul si a plecat sa isi ia noua sotie si sa plece in lume, pina dimineata insa in aceeasi zi s-a intors spunind ca ea nu a putu lua copilul ei de acasa si ca l-a rugat sa doarma in masina pina a 2-a zi sa poata sa isi fure copilul de la sotul ei.El insa, dupa mai multe ore de cugetare singur in masina s-a intors acasa.Avem si un copil de 4 ani.De la momentul plecarii lui de linga noi, a trecut 1 luna, relatia cu acea femeie continua cel putin prin mesaje si convorbiri telefonice, iar el mie imi spune sa lupt pentru iubirea mea, caci il iubesc cu adevarat, caci nu poate sa o uite pe cealalta de la o zi la alta.Eu am devenit mult mai intelegatoare si am slabit mult, acum am 75 kg si continui sa slabesc.Are momente de descumpana si are chiar lacrimi in ochi spunindu-mi'de ce a trebuit sa iti bati tu joc de mine si sa ma impingi spre alta femeie?' noi, inainte de toate astea ne-am iubit foarte mult, la disperare cum se spune.Intrebarea mea vine insa acuma:va mai putea vreodata sa se rupa de cealalta femeie si sa ne regasim cindva?Cum trebuie sa procedez eu sa il recuceresc, sa il fac sa simta pentru mine aceleasi lucruri ca la inceput?se mai poate acest lucru vreodata?Asi dori sfatul unui medic specialist.Viata noastra sexuala este existenta doar in masura unui mecanism rigid, adica, nu mai facem dragoste, facem sex.Ebine sa fac asta?(el are un apetit sexual mare si eu la fel)saruturile au disparut cu desavirsire.Cum sa procedez?

Cum imi pot rezolva si eu problema cu asa zisul iubit al meu? De ce spun asta, imediat explic.Suntem din martie impreuna, totul a inceput foarte frumos, ne cunosteam de anul trecut din toamna, el a incercat sa ma invite la o cafea dar eu l-am tot refuzat, cu gandul sa il cunosc mai bine, dar daca a vazut ca nu ii iese sa lasat pagubas, asta pana anul asta in martie când am hotarat sa ii acord o sansa. Nu stiam mai nimic despre el, decat ca vrea o famile, un viitor frumos, ceea ce imi doream si isi doreste oricine. Mi-a spus ca a avut o relatie care a dus pana la cererea in casatoriei la respectivei, dar au existat anumite conflicte care nu a finalizat acea relatie cum vroia el. El a spus de la inceput ca inca mai tine legatura cu respectiva, doar pt ca lucreaza afara si ii mai trimite un ban, eu nu am stiu la inceput in ce consta lucrul asta, si am acceptat. In timp sa realizez ca de fapt nu e asa de simplu si situatia era in felul urmator, aia nu ştia de mine, ii dadea de inteles ca are o relatie cu ea numai sa ii trimita bani, a fost de pasti in tara, m-am simtit ca ultimul om, imi dadea atentie, venea zinic la mine la munca, vorbeam destul de des, sa nu simt venirea respectivei, a stat o luna, iar dupa ce a plecat sa schimbat situatia la 180 de grade intre mine si el sa distantat foarte tare de mine, in conditiile in care l-am inteles, am inceput sa tin foarte tare la el, dar vad ca numai cu mine are o anumita stare, o stare de depresie, azi iam dat mesaj dupa o saptamana in care el nu ma cautat deloc, a mai avut starea asta, si miam dat seama ca e depresie si lam luat incetul cu incetul, mam interesat pe net cum pot discuta cu un depresiv, sa zicem ca reusisem sa il scot din starea aia, dar acum la luat iar, ce sa fac ca numai pot???? In seara asta lam luat tare si iam spus ca daca are ceva personal cu mine, ca de o saptamana am tot asteptat un semn.cu respectiva sigur zi de zi au vorbit, si iam spus ca nu vreau sa fiu luata de proasta, iar el desigur a inteles altceva. Ca nu il inteleg, ca sunt orgolioasa, ca eu asta cred mereu cand are starea asta, ca daca am parerea asta da asta e cel mai bine sa o terminam. Eu nu am vrut si nu vreau asta, eu vreau doar sa fim un cuplu normal. Si iam spus ca vreau sa fie ca la inceput mai apropiat de mine, e diferenta de varsta intre noi de 10 ani, si m-am gandit ca are mai multă minte. Nu vreau sa il pierd, ce pot face in cazul asta? Cum pot aborda situatia ca sa ma inteleaga si pe mine? Sa stie ca il vreau doar pt mine. Culmea e ca respectiva vine luna viitoare, ce ma fac???????? Am nevoie de un sfat urgent