o viata irosita, o decizie gresita..

Buna,

Ma credeam o femei puternica...in schimb am ajuns sa am depresii si stari confuze.Partea cu poti iubi doi barbati nu o cred, dar o simt pe pielea mea si ma ingrozeste.sunt un om normal, care acum 13 ani, la inceputul facultatii a cunoscut un baiat, s-a indragostit si a urmat fagasul normal:ne-am mutat impreuna si am incercat sa ne construim o viata impreuna.Insa din viata noastra nu lipseau prietenii, nici o vacanta fara macar un prieten, prieteni acasa, weekend cu prieteni.Eram si eu in relatie dar undeva dupa prieteni.Am oferit totul, nu i-a lipsit nimic, am invatat ptr el, am dat proiete ptr el, am muncit ptr bunastarea noastra.Chiar imi spuneau prietene apropiate ca ofer prea mult.El insa nu se vedea cu mine, ma pregatea dupa cum spunea ptr atunci cand va gasi pe cineva si se va indragosti, dar va fi alaturi de mine.A inceput baiatul sa mai si iasa, in ascuns.Dar cand iubesti simti orice, nu-i nevoie sa-l controlezi, pur si simplu simti.Insa mereu imi spunea ca nu o sa ma accepte nimeni asa sensibila si plangacioasa, cu corpul nu stiu cum..si practic ma agatam de el.Dar asta ptr ca el reprezenta totul ptr mine.A fost o perioada de un an in care a fost foarte bolnav, noaptea se sufoca..si am stat ca o mamica si l-am pazit.Anul trecut si-a platit un avans la un apartament in care urma sa ne mutam.Stateam impreuna in garsoniera mea.Ideea lui s-a schimbat : sa se mute, sa se mai distreze un pic ca sa se sature de asta inainte de casatorie, pas care i se parea cel mai mare chin.Si nu intelegeam..spunea ca ma iubeste, dar atunci cand iubesti persoana de langa tine e cea mai frumoasa si ai face totul sa o stii fericita.Intr-un final am priceput si eu ca orice as face el e imatur si are altceva in cap si ceea ce simte e un atasament.Si asteptam trista sa se mute si sa vad ce fac cu viata mea.Intre timp imi schimb serviciul si..traiasca team buildingurile si Christmas party-urile!!..era un job diferit, in acelasi domeniu, numai ca profilul companiei diferea complet de restul unde lucrasem..si erau mai multi barbati.Eu mi-am vazut de tb mea..cu nasul in documentele mele..pana la aceasta petrecere. Tipul mai mic ca mine..urma sa se casatoreasca anul acesta in septembrie...am stat de vb la petrecere..dar fara nici o aluzie, conotatie...pur si simplu park ne-a lovit.De Craciun si revelion imi trimitea mesaje, haioase..ma facea sa rad si simteam ca ii pasa cuiva de mine.Dar imi calcam peste un principiu:sa strici o relatie.In prima sapatamana de lucru a aflat ca sunt la serv si a gasit motive sa ma viziteze..in fine..in februarie ma hotarasc sa ma mut singura si ma despart.Colegul meu se desparte si intr-o saptamana ne mutam impreuna..park eram nebuni amandoi.Un om atat de cald si cu suflet mare.Mi-a spus ca vroia sa se desparta de tipa care urma sa-i devina sotie ptr ca era rece si f egoista.Si suntem de 5 luni impreuna, timp in care a cautat sa ma faca fericita cu orice pret, fara sa ii pese ca sunt bolnava, chestie pe care fostul nu o intelegea.tin la fluturash..asa ii spun..dar cand suna fostul..ii raspund imediat si il ajut.Nu pot efectiv sa renunt cu totul la el..de a il vedea..de a sti ca e bine.Si el vrea viata inapoi, ca a realizat ca ma iubeste, dar intre timp se mai distreaza cu cate una.La fel nu pot sa renunt la fluturash ptr ca nu pot efectiv...am avut cateva tentative sa il rog sa stea la el acasa sa pot sa iau decizia corecta..dar mi s-a rupt sufletul cand am vazut ca pleaca...si am intrat intr-o stare de depresie ca orice as face..nu o sa fie bine.Si din pacate sunt genul care se ataseaza de orice...poate prea sensibila ptr lumea in care traim.

te inteleg destul de bine..stiu cum e...parerea mea stai cu cn te intelege cel mai bine sh in care sa aveti incredere reciproca...sunt cu prietenul meu de 2 ani de zile, amandoi suntem foarte gelosi.chiar azi ne-am certat...el e plecat acum...sh crede ca stau cu altu...chiar si acum imi da sms si imi zice ca dc nu-i raspund la telefon si altele...e obsedat...simt ca si eu m-am plictisit dar orice as face nu pot sa-l las ptr ca e prima mea iubire...oricum sfatul meu e sa stai cu care iti este mai bine...doar ai o singura viata si trebuie s-o traiesti cum iti place tie...cu bune sau rele este viata ta...inveti din greselile tale...te pupik

Mai treceti si pe la Doamne Doamne si cereti-I sa va lumineze sufletul si mintea...Si nu-n ultimul rand, sa va dea persoana de care aveti nevoie. Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga-n sac. Daca ati avea copii si barbati acasa, ce ati face? v-ati uita dupa barbatii altora pe strada? Stai ca-mi place de ala, vreau sa divortez...

inteleg ca esti oarecum dezorientata, dar, din punctul meu de vedere ar trebui sa tii cont si de faptul ca actualul partener a renuntat la relatia in care era implicat fara sa stea prea mult pe ganduri. cel putin pentru a fi corecta fata de el cred ca ar trebui sa te decizi. succes