Pensia de urmas sau cea de boala, in cazul schizofreniei...nesiguranta viitorului ma macina

Salut !
Daca as fi stapan pe trairile pe care le am nu as mai scrie sau initia un subiect pe forum. Insa sunt si eu om si am nevoie de sfaturi.
Iata cam care ar fi problemele :
Sufar de schizofrenie din 2002. Nu despre boala vreau sa vorbesc pentru ca cu ea m-am impacat. Ce ma nemultumeste de ma seaca la inima e ca atunci cand apar fenomenele reziduale ale bolii prind o frica de nedescris si trebuie sa ma bag in pat sa ma linistesc. Problema nu e aici cu aceste fenomene reziduale in sine ci faptul ca daca am de rezolvat ceva in orasul meu sau intr-unul alaturat las balta tot si caut sa ma intorc acasa cat mai repede.

Si acum sa va spun despre subiectul in spetza. Am ajutor de handicap. Am ambii parinti pensionari dintre care unul are o pensie destul de buna. Stiu ca pot beneficia de pensie de urmas de pe urma ambilor parinti conform unei legi din 2010 deoarece eram student la stat la zi cand a debutat boala si nu implinisem 26 de ani. De aceea nu mi-am facut pensie de boala care e foarte mica pentru ca la momentul cand imi va deceda un parinte nu mai pot trece de la cea de boala la cea de urmas. Asa e legea. Doar pentru sotul sau sotia supravietuitoare se poate trece, pentru copil bolnav de schizofrenie nu.
Eu, de cand am aflat de chestiunile acestea nu mai am liniste. Ma gandesc tot timpul ce ma voi face cand imi va deceda un parinte. Cum ma voi descurca ? Stau intr-un oras care nu e resedinta de judet. Cine ma va ajuta pe mine care sufar de sperietura sa incep demersurile pentru pensia de urmas ? Dintre rude nimeni nu mai da doi bani pe mine si nu as putea apela la vreo una. Prieteni care sa ma ajute la nevoie nu am. Nici nu prea am avut pana acum.
Ma ingrozesc cand ma uit la televizor si vad ce bolnava e societatea romaneasca. Eu unul nu mai am liniste pentru ca stiu ca s-ar putea ca sistemul de pensii sa intre in colaps peste vreo 20 de ani. Sper sa nu modifice adminu' ultimele 2 fraze. Vreau sa va spun ca nu am baza pe nimeni nici macar pe mine. Atat de mult a ros boala ca nu mai pot sa zic ca-mi propun sa fac ceva si pot face cu adevarat respectivul lucru. Doar imaginatia poate face orice insa eu imi imaginez numai lucruri negative si nici macar - da de unde - nu pot folosi tehnica imageriei dirijate in vreo situatie.
Ce vreau sa mai spun e ca mi-e pur si simplu groaza de viitor. Si asta pentru ca nu locuiesc intr-un oras resedinta de judet unde sa am totul pe tava...pentru orice problema trebuie sa fac naveta de la 50 de km. Si pentru ca nu pot sari peste fenomenele reziduale care in cazul meu ma fac inapt sa mai rezolv ceva cand apar. Mi-e frica de saracie, ca voi muri de foame; ca si pastilele astea daca le iei fara sa mananci te doboara, te baga in spital in maxim o luna daca nu mananci cat de cat.
Eu incerc sa nu ma mai gandesc de pe acum ce va fi dar nu pot. Gandurile revin iar si iar obsesiv...de exemplu ma gandesc ce ma voi face cu vreun parinte mort in casa si cu mine care trebuie sa ma bag in pat cand vad negru...voi lasa casa pe mana preotului sau a vecinilor sa stea ei la priveghi si sa-mi fure tot din casa ? Cam astfel de ganduri ma bantuie. Puteti sa ma povatuiti ? Mentionez ca atat de tare m-a transformat boala ca sunt acum bolnav de sperietura, orice mica intepatura in abdomen ma sperie, cand aud curgand apa imi imaginez ca s-a spart o teaza in casa, etc.Psihoterapie nu vreau sa fac pentru ca nu vreau sa dau bani pe chestii din astea, sedinte de terapie si datorita faptului ca un psiholog bun il gasesti intr-un oras mare. Oricum nu as avea incredere sa-mi povestesc viata chiar si unui psiholog bun, pentru simplul fapt ca e din alt oras.
Am vazut ca multi se plang pe aici pe forum ca sunt inapti de a face orice activitate. Eu totusi pot face activitati, dar in domenii restranse, sa citesc ceva sau sa lucrez la matematica fie ca e de liceu sau superioara. Va multumesc ca m-ati ascultat si astept opinii, situatii asemanatoare si sfaturi despre cum sa nu-mi mai fac griji si sa mai rezolv cu starea asta de om speriat, haituit.

@clozapin_

Daca tot sustii ca iti este atat de teama, cred ca poti sa vorbesti cu medicul tau sa iti mai modifice cate ceva din tratament, ca sa scapi de frica pe care o ai. Mie mi-a crescut doza de Invega de la 6 la 9mg si ma simt mai ok acuma. In principiu tot asa ca imi era frica de tot felul de chestii dar mie mi-a mai trecut de la 9 mg Invega. Stiu ca tu tot acest antipsihotic iei si de asta ti-am zis ca poate iti mai modifica ceva dr tau. E doar o parere de a a mea. Ai spus ca "nesiguranta viitorului te macina" in titlul tau dar astea sunt doar ganduri, intr-adevar suparatoare. Nu stiu ce sa spun.

Multumesc 28-yul ca mi-ai raspuns. Sa stii ca pe schema de acum nu prea are ce sa mai modifice si eu o consider cea mai buna schema de tratament care am avut-o din 2002 incoace. Problema mea e cred problema multor oameni din Romania dar mai este "condimentata" si cu aceste stari morbide ale mele de aceea poate fi perceputa atat de infricosatoare. Noroc !

Bag seama ca nu se prea inghesuie multa lume sa ma "povatuiasca". Mie imi place, daca detin o informatie despre o metoda psihologica sa o fac publica ca s-o afle si alti bolnavi, exceptand fireste informatii cu caracter personal care m-ar putea pune in pericol dintr-un motiv sau altul.

Uitandu-ma pe anumite carti care mi-au placut enorm in perioada cand eram pe clozapina si nu prea miscam nimic am ajuns la concluzia ca situatia mea nu e chiar atat de disperata pe cat pare. Le voi enumera ca sa ajut si pe altii care poate nu stiu cum sa sa-si administreze singuri pilule psihologice:
1. Tratat de psihoterapii cognitive si comportamentale de Daniel David
2. Tratat de psihoterapie cognitiv-comportamentala de Irina Holdevici
3. Terapia comportamentului emotiv-rational (Cum sa fii fericit, imperturbabil si stapan pe tine) de Dr. Albert Ellis

Primele doua sunt indispensabile din biblioteca fiecarui bolnav psihic indiferent de ce afectiune sufera pt. autoterapie. Ultima se poate citi de la inceput la sfarsit pe nerasuflate.

Din toate 3 veti afla informatii foarte utile precum si "pilule" psihologice. N-ar strica sa le aveti in biblioteca. Sunt un real ajutor !

Mentionez ca in conditiile legii din prezent pensia de urmas consta in jumatate din pensia tatalui plus jumatate din pensia mamei (decedati) si se dobandeste doar daca persoana detine certificat de handicap.

Multumesc Clara, tu esti ingerul pazitor al acestui forum cu specificul de Tulburari psihice. Stiam si eu acest lucru ce ai comentat mai sus. Ar trebui, cred ca sunt foarte multi in situatia mea sa deschida guritzele si sa-si spuna cazurile aici, pe forum.

ATENTIE: Daca aveti macar un parinte pensionar nu va grabiti sa va faceti pensie de handicap de dragul unui castig imediat mai bine stati cu mai putini bani. Faceti pensia de boala doar daca parintele sau parintii au pensii foarte mici sau daca chiar aveti nevoie de bani sa supravietuiti. De la penia de handicap nu se mai poate trece la aia de urmas, in cazul copilului schizofrenic doar daca modifica Parlamentul legea pensiilor si o fac mai prietenoasa cu urmasii.

Ai inteles gresit, @ clozapin, doar daca ai handicap, poti face pensie de urmas.

Da Clara am gresit, sunt si eu obosit, am lucrat la analiza matematica de mi-au sarit ochii ;oricum cititorii vor intelege. Foarte bine ca ai precizat (e de altfel si logic) ca trebuie sa ai certificatul de handicap inainte de a-ti face pensia de boala sau pensia de urmas. Ca sa fie clar pentru toata lumea !

Problema pensiei de urmas s-a reglementat printr-o lege intrata in vigoare la 1 ianuarie 2018. Copii urmasi cu pensie proprie ( de invaliditate)au drept de optiune intre pensia de invaliditate si cea de urmas.Cei cu problema asta ma puteti contacta si va lamuresc.