Pentru cei cu anxietate si atacuri de panica FOARTE IMPORTANT
Luati niste pastile de la psihiatru ca sunt mai eficace si faceti psihoterapie de cuplu, daca puteti.
Multumesc din suflet pentru raspuns dar nu am cu cine face asa ceva.Dar totusi pot ameti chiar asa de la stres?Nu as vrea sa iau pastile mai tari sa ma faca legumă!!!Daca nu ar fi teama aceasta de ameteala, bine ar fi!!!
Anxietatea poate da ameteli dar intai ar trebui sa mergeti la neurolog sa excludeti orice cauza fizica.
Buna seara! Urmaresc acest forum de cateva saptamani insa doar acum am avut curajul sa ma alatur voua. Ca si multi dintre cei care au scris la acest topic ma confrunt cu atacuri de panica de aproximativ 1 luna, cand am dezvoltat o fobie de ploaie manifestata prin aparitia atacurilor de panica cu toate senzatiile cunoscute deja de catre toti ceilalti care au postat comentarii aici. Din cauza fricii mele am renuntat la servici si imi petrec marea majoritate a timpului singura, sotul meu fiind la servici pe tot parcursul zilei, iar uneori fiind plecat chiar si noaptea. Daca initial atacurile de panica apareau doar in momentul in care eram afara in timpul ploii, acestea s-au intensificat astfel incat in scurt timp am ajuns sa nu ma mai simt in siguranta nici macar in casa initial cand eram singura, iar mai apoi chiar si atunci cand se afla cineva cu mine. Acum ma panichez de fiecare data cand pe cer sunt chiar si cativa nori sau sufla vantul mai tare, iar cand incepe ploaia nu mai reusesc sa ma controlez chiar daca sunt constienta de faptul ca frica mea nu este rationala. In ultima luna am iesit din casa doar de cateva ori la magazinul de cartier. Sotul meu si parintii nu ma inteleg ei fiind singurele persoane cu care am vorbit despre problema mea. Inainte eram o fire vesela, optimista, mereu in centrul atentiei care dorea sa fie implicata in cat mai multe activitati, petreceam foarte mult timp in aer liber, iar acum simt ca am ajuns prizoniera propriilor ganduri si propriei locuinte. Chiar si pentru a merge la magazin ma uit de cateva ori inainte la meteo sau pe geam pentru a vedea cum e vremea. Am reusit cu mare greu sa merg si la psiholog insa mi se pare ca acest lucru nu m-a ajutat deloc deoarece singurele lucruri despre care am discutat au fost legate de dificultatile intalnite de-a lungul vietii. Stiu ca multi dintre voi veti considera frica mea irationala (nici eu nu o consider justificata) insa va rog as vrea sa stiu daca este cineva in aceeasi situatie ca si mine si daca mi-ar putea oferi cateva sfaturi pentru a-mi infrunta frica deoarece in acest moment ma sperie doar gandul de a fi singura acasa cand ploua, avand in vedere faptul ca in ultimele 2 luni in localitatea mea au fost doar 4-5 zile in care nu a plouat deloc. Multumesc tuturor celor care si-au rapit cateva momente din viata pentru a citi mesajul meu si orice incurajare este binevenita.
Vizita la psihiatru si schimba psihologul daca e cazul. Parerea mea de nespecialist e ca ar trebui o desensibilizare legata de factorul ploaie, in sensul ca ar trebui o plimbari plin ploaie in prima faza insotita de o persoana de incredere si ulterior de una singura. Nu fugi de frica de ploaie ci te indrepti catre ea, o confrunti stiind ca e irationala si de fapt nu patesti nimic. Asta e umila mea parere, cum am zis un psihiatru si un psihoterapeut ar trebui sa te ajute. Si nu lasa timpul sa treaca, fa-le o vizita cat mai repede.
Problema cu psihiatrul este ca nu vreau sa iau medicamente. Nu vreau sa ajung o "leguma". Nu are cine sa ma insoteasca cand ies din casa, nu am prietene, sunt efectiv singura mereu, atat parintii, cat si sotul lucrand pana seara la 9-10 (locuiesc doar cu sotul). Problema este ca mie frica chiar si in casa daca incepe ploaia. In urma cu 2 saptamani ieseam singura la cumparaturi, bineinteles cu teama, insa ultima data am facut un atac de panica in magazin, iar de atunci pur si simplu mie frica sa ies din casa ca sa nu am un atac de panic pe strada. Ma enervez foarte repede, plang foarte des aparent fara motiv doar din simplul fapt ca sunt mereu singura si nu ma intelege nimeni. Sotul si parintii ma critica mereu, mi-au spus de cateva ori chiar ca nu sunt normala si o sa ajung internata la psihiatrie. Sper ca pe acest forum sa gasesc sustinerea voastra.
Eu am luat tratament si momentan mai iau o jumate de pastila zilnic ca intretinere si nu m-am simtit niciodata ca o leguma si nu am lipsit nici o zi de la servici. Din ce spuneti s-ar parea ca problemele d-voastra cu ploaia intervin in contextul umui mediu de viata nu tocmai sanatos (neintelegere din partea sotului / parintilor). Intr-o psihoterapeuta puteti gasi prietena pe care nu o aveti. Mergeti va rog la si la un medic psihiatru, poate trebuie sa urmati un tratament si poate astfel veti reusi sa va continuati si serviciul.
Am cateva probleme de sanatate care nu imi permit sa iau nici un fel de tratament intrucat orice medicament luat imi poate agrava boala de care sufar. In plus, nu sunt de acord cu aceste tratamente intrucat un membru al familiei mele aflat in depresie s-a sinucis la scurt timp dupa inceperea unui tratament medicamentos. Eu nu am astfel de ganduri si nu mi-as face rau niciodata, insa tind sa cred ca aceste medicamente iti influenteaza modul de a gandi intr-un mod negativ. Ceea ce nu pot percepe de asemenea, este cum un medicament iti poate alunga temerile, in cazul meu frica de ploaie. Discutiile cu psihologul am impresia ca nu ma ajuta deloc. Poate aveau eu alte asteptari. Credeam ca imi va sugera modalitati prin care sa imi inving aceasta teama, insa toate discutiile noastre se rezuma la evenimentele trecute din viata mea, care m-au influentat de-a lungul anilor. Nu ma asteptam ca familia sa inteleaga prin ce trec, insa sunt profund dezamagita de faptul ca in loc sa ma sustina, din contra imi intensifica aceste stari de teama si tristete permanenta spunandu-mi ca nu imi voi reveni niciodata si ca voi ajunge internata la psihiatrie unde voi fi batjocorita si ma voi afla tot timpul sub influenta medicamentelor si nu voi mai fi constienta de ceea ce se intampla in jurul meu.
Toate aceste probleme cu familia mea si sotul au aparut doar in momentul in care au inceput atacurile de panica si refuzul meu de a iesi din casa din cauza fobiei mele. Pana in acel moment nu am avut nici un motiv de nemultumire in viata mea personala si nici neintelegeri in relatiile cu cei dragi. Sotul meu imi spune mereu ca s-a saturat de problemele mele imaginare si imi spune tot mai des ca pana la urma relatia noastra va lua sfarsit intrucat ori ca suntem impreuna ori ca ne despartim pentru el nu se schimba nimic deoarece nici nu are impresia ca este intr-o relatie cu cineva fiind mereu singur indiferent unde s-ar afla si in plus, pe langa problemele cotidiene cu care se confrunta fiecare persoana il mai "incarc" si eu cu tampeniile mele.
As dori daca se poate si parerea unui psiholog. Psihologul la care ma duc in acest moment a spus ca nu a mai intalnit pe nimeni cu aceasta fobie. M-ar interesa sa aflu si cum ar trebui sa se desfasoare mai exact sedintele poate mi-am creat eu o impresia gresita asupra lor. Ma asteptam sa mi se prezinte tehnici de relaxare sau alte lucruri care m-ar putea ajuta sa depasesc aceste temeri, insa am discutat doar despre momentele dificile din viata mea pe care din punctul meu de vedere le-am depasit de mult si nu m-au afectat decat scurt timp de la aparitia lor. Psihologul este de parere ca toate aceste lucruri s-au acumulat in timp si isi fac resimtite efectele doar acum. Insa eu nu pot sa inteleg cum decesul unui membru al familiei de acum 20 de ani poate sa se manifeste acum prin aceasta fobie de ploaie.
In asteptarea parerii unui psiholog, vrei sa-mi spui de ce anume ti-e frica in legatura cu ploaia? Ce s-ar putea intampla daca ploua, ce te panicheaza? Bine-bine, nori, furtuna... dar dezvolta, totusi, ce altceva sau ce ar urma sa se intample? unde iti merge gandul in clipele alea? Sa nu...CE?
Si cand s-a intamplat prima data, hai ca nu e decat o luna in urma, incearca sa-ti amintesti contextul in care a aparut. Da timpul inapoi, cu o zi inainte de primul atac de panica...s-a intamplat ceva deosebit? Si vino apoi spre momentul primului atac de panica. Imposibil sa nu se fi intamplat ceva sau sa nu-ti fi aparut ceva stres sau ingrijorare in legatura cu...ploaia sau altceva, legat de ea sau petrecut, din intamplare, pe ploaie.
Nu uita, vorba cantecului ala, cu ploaia: "Peste tot atarna greu, teama de sinceritate".
Si cand s-a intamplat prima data, hai ca nu e decat o luna in urma, incearca sa-ti amintesti contextul in care a aparut. Da timpul inapoi, cu o zi inainte de primul atac de panica...s-a intamplat ceva deosebit? Si vino apoi spre momentul primului atac de panica. Imposibil sa nu se fi intamplat ceva sau sa nu-ti fi aparut ceva stres sau ingrijorare in legatura cu...ploaia sau altceva, legat de ea sau petrecut, din intamplare, pe ploaie.
Nu uita, vorba cantecului ala, cu ploaia: "Peste tot atarna greu, teama de sinceritate".
Buna seara ! Iubita mea, toate sunt in mintea ta ! Este ca si un labirint din care iti este foarte greu să ieși. uite in urma cu 5 luni mi-am scos 3 masele, 2 anestezii in 10.minute 3 masele scoase, acela a fost momentul care mi-a declanșat atacul de panica ! Am avut fel si fel de simptome chiar nici nu imi mai amintesc totul, am urmat tratament psihologic 3 luni care m-a ajutat foarte mult ! Nu am luat medicamente, cu toate ca mi-au fost prescrise, am spus am 26 de ani dacă le iau de acum ce fac mai tarziu ? Singura mi-am impus faptul că nu am nimic ! Am 8nceput sa cred ca am cine stie ce boli grave, am fost la fel si fel de medici și sunt sănătoasă tun ! Am fost la cardiolog am crezut ca am ceva la inima, dar surpriza inima imi este sănătoasă tun, iar de atunci pe baza de stress cand creierul meu stie ca nu am nimic la inima au inceput durerile de stomac, mereu am dureri si ma gandesc cand nu le am.daca apar? Daca am cine stie ce boala la stomac ? Dar am început să cred ca este doar din mintea mea si ca nu am nimic ! Eu iti dau un sfat ! Roaga-te lui dumnezeu, doar el te poate salva ! Eu ma rog mereu lui dumnezeu si in gand oriunde as fii, doar el este scăparea ta ! Vorbeste cu un preot, spovedeste-te, te va ajuta mult ! Eu de 5 luni încoace ma rog zi de zi si crede-mă Îl simt pe dumnezeu lângă mine cand am atacurile de panica si il rog sa ma salveze si imi pun viata in mâinile lui ! Nimeni nu te poate salva de această " falsă boala " decat tu si increderea in dumnezeu ! Dacă ar fii sa scriu aici prin câte am trecut eu cred ca v-ati plictisii toți! Toate sunt simptome ireale! Și eu sunt meteofoba, Mai ales cand tuna si fulgera mi-e frică dar asa sunt de mică, dar asta nu este o problemă mare, problema cea mai mare esti tu! Dacă tu nu accepti ceea ce tii se intampla.si nu reușești să iti invingi frica nici cel mai mare psiholog posibil nu te poate ajuta ! Multa sanatate si sper sa revii cu vesti bune!!!
In vara anului trecut a inceput o ploaie violenta in timp ce ma aflam in camp. M-am adapostit in primul loc pe care l-am gasit: o casa aflata in constructie. Zgomotul produs de ploaie, vant si grindina era infiorator. La fel si zgomotul produs de copaci in bataia vantului. Fiind o casa in constructie ploaia si grindina intrau inauntru. Ploaia violenta a durat circa o ora iar la finalul au ramas in urma cativa copaci rupti de vant, precum si anexe gospodaresti avariate de leagane si alte constructii de lemn care au fost luate de vant. Teama a disparut dupa cateva ore, insa anul acesta am trait un eveniment asemanator (mai slab in intensitate ca si precedentul), insa in acelasi loc. Dupa o saptamana evenimentul s-a repetat insa de aceasta data am reusit sa ajung la masina si sa ma indrept inspre casa. Ploua foarte tare, vantul sufla cu putere si vizibilitatea era redusa. Si atunci au inceput sa apara toate gandurile: daca o sa am un accident din cauza vizibilitatii? daca va cadea un copac/ alte obiecte pe masina din cauza vantului? daca nu voi observa trenul la trecerea cu calea ferata? iar cand a inceput grindina imi spuneam incontinuu ca va sparge parbrizul masinii si voi fi expusa apoi tuturor pericolelor, iar de atunci m-am izolat in casa. Mie teama ca voi iesi din casa si va incepe ploaia (chiar daca este un singur nor pe cer, deci slabe sanse sa ploua), ca vor cadea copaci/ crengi/ bucati din acoperis si ma vor rani. Intrucat in ultima perioada a plouat aproape zilnic aici m-am izolat in casa iesind doar sa cumpar strictul necesar la magazinul aflat in apropiere. Cred ca faptul ca am iesit tot mai putin din casa mi-a facut mai mult rau decat bine deoarece nu ma mai simt in siguranta nici acasa chiar daca se afla cineva langa mine, iar ultima data cand a fost nevoie sa merg la magazin, am avut un atac de panica chiar in momentul in care am intrat in magazin.
Buna Bianca. Multumesc pentru interventia ta. Am aceeasi varsta ca si tine. Eu am aflat in urma cu un an si jumatate ca am probleme de sanatate si acest lucru m-a afectat foarte mult intrucat au fost medici care mi-au spus ca este posibil sa mai traiesc doar 1 saptamana. Acest lucru m-a speriat enorm, nu acceptam ca viata mea sa se termine la doar 24 de ani. Asa ca mi-am spus asta e, daca va fi sa mor vreau sa se intample in timp ce fac lucrurile care imi fac placere, nu vreau ca ultimele mele clipe sa le petrec plangandu-mi de mila. Asa ca am mers mai departe. Si uite ca in iarna voi fi 2 ani de cand am aflat ca sunt bolnava si nu am murit. Ma surprinde si pe mine faptul cu cate usurinta am trecut peste acea veste. Insa acum simt ca nu mai am nici o cale de scapare. M-am inchis in mine, familia nu ma incurajeaza, din contra ma sperie mai tare vorbele lor deoarece imi spun ca sunt nebuna si ca nu o sa imi revin niciodata. Nu inteleg de ce reactioneaza astfel, ma asteptam sa fiu incurajata, insa ma simt doar respinsa si criticata mereu pentru ca dupa spusele lor "nu ai nimic si te plangi mereu cand anunta la meteo ca va ploua. tu observi ca nu esti normala, ca nu e normal ce faci?". Aceste lucruri le aud zilnic din partea celor care ma asteptam sa ma sustina si uneori ma gandesc ca poate au dreptate si nu exista "cale de scapare", iar toata viata mea va fi asa. Voi fi mereu singura, izolata in casa si judecata de toata lumea
Si inca ceva, teama de ploaie a aparut doar acum 1 an, insa a devenit o fobie abia luna trecuta, in copilarie si pe parcursul vietii neavand aceasta problema. Nu stiu daca are vreo legatura. Citisem ca aceste fobii apar ca urmare a unor lucruri care ne-au fost oarecum impuse in copilarie. Atunci cand eram mica parintii mei scoteam toate electronicele si electrocasnicele din priza cand vremea era mai capricioasa si ne strangeam toti intr-o camera si nu aveam voie sa ma joc in alta incapere si sub nici o forma sa ma apropriu de geam ca sa nu ma loveasca fulgerul. Chiar daca eram copil mi se pareau doar niste prostii lucrurile astea, insa acum cu fobia mea chiar ma gandesc ca ma va lovi fulgerul daca ma aproprii de geam cand sunt in casa. Pana acum nu m-am gandit niciodata la aceste efecte ale ploii.
Nu mai reusesc sa ma concentrez la ceea ce fac atunci cand ploua sau cand este innorat, pur si simplu gandurile mele se indreapta doar asupra temerilor mele ca ceva rau mi se va intampla. Nu mai sunt in stare sa ma ocup de treburile casnice, nu mai am pofta de mancare (am slabit vreo 3-4 kg de la aparitia atacurilor de panica). Toata viata mea parca s-a oprit in loc si nu mai vad nici o cale de scapare. Ma simt captiva in propria locuinta. Imi vreau viata inapoi, vreau sa ies, sa fac lucrurile care imi aduc satisfactie, dar nu sunt in stare sa merg nici pana la magazinul aflat in apropiere.
Dar acasa...de ce nu te simti in siguranta? Ce s-ar putea intampla cand stai in casa, la adapost de ploaie si inca nu singura -ca sper ca nu te gandesti la o tornada ce-ti ia pe sus casa? Si nu prea inteleg, ti s-a facut recent teama cand ai intrat in magazin, nu cand ai iesit...deci, care e legatura cu ploaia? ce ti se putea intampla rau in magazin? Ce ganduri te terorizau?
Pare ca ai anxietate generalizata. Ti-ar face bine o consultatie la psihiatru si niste medicamente. Nu toate medicamentele psihiatrice te fac leguma si nu in orice doza. Tie iti trebuie pana una-alta ceva ce sa-ti reduca anxietatea, hapurile alea nu au efecte secundare, sau nu suparatoare. Un medic ar decide mai bine decat tine daca intr-adevar conditia ta medicala permite sau nu urmarea unui tratament medicamentos, punand in balanta castigul si eventualele riscuri. Si te poate indruma spre un psihoterapeut bun. Unii schimba si zece pana dau de unul care sa-i ajute, altii nici macar atunci.
La Cluj cica ar fi un laborator de "realitate virtuala" care ar ajuta pacientii sa se desensibilizeze in legatura cu situatii fobice. Cu teama de avion, parca am auzit, si presupun ca pot simula si o ploaie.
Altceva...ruda care s-a sinucis cat iti era de apropiata? De gradul 1 sau var, unchi, ceva de genul asta?
L.E. Intre timp am citit ultimele tale postari si am mai inteles cate ceva, raspunzi unor intrebari de-ale mele. Tie ti-e frica de moarte.
Pare ca ai anxietate generalizata. Ti-ar face bine o consultatie la psihiatru si niste medicamente. Nu toate medicamentele psihiatrice te fac leguma si nu in orice doza. Tie iti trebuie pana una-alta ceva ce sa-ti reduca anxietatea, hapurile alea nu au efecte secundare, sau nu suparatoare. Un medic ar decide mai bine decat tine daca intr-adevar conditia ta medicala permite sau nu urmarea unui tratament medicamentos, punand in balanta castigul si eventualele riscuri. Si te poate indruma spre un psihoterapeut bun. Unii schimba si zece pana dau de unul care sa-i ajute, altii nici macar atunci.
La Cluj cica ar fi un laborator de "realitate virtuala" care ar ajuta pacientii sa se desensibilizeze in legatura cu situatii fobice. Cu teama de avion, parca am auzit, si presupun ca pot simula si o ploaie.
Altceva...ruda care s-a sinucis cat iti era de apropiata? De gradul 1 sau var, unchi, ceva de genul asta?
L.E. Intre timp am citit ultimele tale postari si am mai inteles cate ceva, raspunzi unor intrebari de-ale mele. Tie ti-e frica de moarte.
Mai cunosc cazuri de tineri care afland ca sufera de boli grave si ca ar putea muri (altfel, toti ne credem nemuritori, pana cand un doctor ne readuce cu picioarele pe pamant...) nu au rezistat nervos si s-au imbolnavit si psihic pe deasupra, ba mai mult, boala somatica s-a rezolvat cumva, dar au ramas cu cea psihica. Nu e usor sa afli ca ai putea in curand muri, nu e usor sa traiesti zi de zi cu gandurile astea si e de inteles ca se duce tot echilibrul psihic. Cred ca totusi trebuie sa discuti cu medicul, fie cu cel ce te trateaza, sa-ti dea el ceva, fie sa cauti un psihiatru bun.
In casa atacurile de panica apar odata cu norii sau ploaia. Mie frica ca va cadea in casa copacul aflat langa geam sau ca ma va lovi fulgerul daca de exemplu, umblu la un aparat electrocasnic aflat in friza. In plus, ma sperie faptul ca nu pot controla atacurile de panica, uneori ma gandesc ca am sa innebunesc sau ca daca voi pati ceva nu este nimeni langa mine sa ma ajute. Chiar daca sotul este acasa el se amuza copios pe seama mea cand vede ca anxietatea incepe sa ma cuprinda si parca acest lucru ma face sa ma panichez si mai tare. Ruda in depresie despre care vorbeam era bunica mea. Si m-am gandit si eu la posibilitatea ca de fapt as putea sa am o frica de moarte. Deoarece daca incerc sa ma gandesc mai in profunzime la gandurile mele referitoare la faptul ca o sa cada un copac/ acoperis peste mine si incerc sa imi imaginez ce mi se intampla daca intradevar acest lucru devine realitate, nu reusesc sa gasesc un raspuns.
Daa. ai anxietate si fobie, nu te speria ca nu esti "nebuna", teama de moarte si teama de innebunit sunt caracteristice acestor tulburari. Si daca intr-adevar ai si o boala grava care ar putea conduce spre moarte sau ti s-a spus recent ca ai avea, e chiar de inteles ca astea ti s-au declansat. Iti trebuie psihoterapie si tratament.
Draga mea so eu am avut acum 4 ani cancer dar ti-am spus dumnezeu ne vindeca de toate ! Dacă u nu crezi in ajutorul lui nu te va ajuta nici macar 200 de psihoterapeuti ! Fii tare, esti tânără! Trebuie sa ai putere si sa fii optimistă! Dacă doctorii ți-au spus că mai ai o saptamana de trăit si tu esti tot in viata dupa un an, inseamna ca dumnezeu este lângă tine ! Ti-am spus asculta-mi sfatul si roaga-te lui dumnezeu! Care din voi s-au mai confruntat cu dureri de stomac pe.perioada anxietatii??? Eu stiu ca la mine este deja la.ordinea zilei ! Dar m-am obisnuit si le fac fata ! Dar vreau sa stiu daca cineva mai este in situatia mea ? Fii tare te rog ai o viata înainte! Toti suntem datori cu o moarte dar asta numai dumnezeu știe cand este momentul ! De ce nu încerci să faci sport ? Asculta muzica tare, fa ceva ce te relaxează! Dar daca familia nu este lângă tin3 este josnic din partea lor ! Trebuie sa fii lângă copilul tau indiferent de ce problema are doar de aceea i-ai dat viata ! Eu am noroc ca soțul și familia ma inteleg si sunt lângă mine !
Sotul meu este de parere ca nu ma poate ajuta nici un psiholog si el considera ca de fapt eu nu vreau sa imi schimb felul in care gandesc, ca de fapt nu vreau suficient sa ies din aceasta stare si sa fac lucrurile pe care le faceam inainte. Psihologul a zis ca ar fi util atat pentru mine, cat si pentru sotul meu sa mergem impreuna la o sedinta pentru a-l face si pe el sa inteleaga toate temerile mele, dar el refuza invocand faptul ca nu are nevoie de psiholog si ca intelege care e problema mea si ca doar eu sunt responsabila de faptul ca am ajuns in aceasta situatie. In plus, toate "temele" pe care le primesc pentru acasa el le considera prostii si a zis ca accepta sa vina cu mine doar ca sa ii spuna psihologului ca nu stie sa isi faca treaba: mai exact, in loc sa fiu ajutata de catre psiholog sa scap de aceasta fobie, primesc o foaie acasa pe care sa o completez de parca as fi la scoala si nu intr-un loc in care am mers sa solicit ajutor.
Dersu, CatincaR, Bianca Ioana Rogoz va multumesc pentru ca v-ati facut timp pentru a citi si raspunde mesajelor mele. Ma bucur ca am gasit pe cineva cu care sa pot discuta despre ceea ce ma deranjeaza si datorita voua simt ca nu mai sunt singura si ca am gasit pe cineva cu care pot sa discut si care intelege toate senzatiile cu care ma confrunt pentru ca au trecut si ei prin aceste stari.
In fine. Daca doar asa accepta sotul tau sa mearga, sa mearga asa. Va depinde de abilitatea psihologului, cand se vor intalni. Daca ala nu reuseste sa-l faca pe sotul tau sa inteleaga si sa aprobe terapia, cu atat mai mult, schimba-l. In ce psihoterapii e specializat?
Poate are ceva dreptate si sotul tau, ar trebui sa se vada rezultate dupa cateva sedinte, nu s-o lalaie pe banii lui luni de zile.
Poate are ceva dreptate si sotul tau, ar trebui sa se vada rezultate dupa cateva sedinte, nu s-o lalaie pe banii lui luni de zile.
Mintea umana e un instrument care funcționează în scopul supraviețuirii noastre, nu pt. a ne face fericiți. Isabela, in momentul aparitiei simptomelor privește gândurile tale detașat, nu te duce unde te duc ele într-o situație ipotetică și improbabilă. Lasa-le să curgă și priveste-le detașat. Noi suntem mai mult decât niște simple gânduri. Atitudinea e cea pe care o poți alege in acele momente. Nu gândurile care îți apar. Alege o atitudine calma si detașată. Nu ești prima persoană și nici ultima care a trecut sau va trece prin așa ceva.
isabella.isa, înainte de a începe terapia ți-a făcut și evaluare psihologică? Pentru că povești de viață avem cu toții, important e de aflat cât te-au afectat, care sunt cauzele din spatele tulburării și care sunt factorii care o mențin. În general fobiile se rezolvă prin terapie cognitiv-comportamentală, dar inițial trebuie făcută evaluarea psihologică în urma căreia se urmează un program de intervenție personalizată. E importantă evaluarea pentru că se vede modul de gândire și percepție și dacă sunt probleme se urmărește schimbarea lor. Fiecare situație întâlnită te afectează numai dacă modul de interpretare e irațional.
De multe ori aceste probleme sunt determinate de schemele cognitive disfuncționale, care în anumite condiții de stres, oboseală, sunt stimulate și atunci ne considerăm incapabili de a rezolva o anumită problemă, nu ne simțim în siguranță, avem nevoie de sprijin pentru a depăși situațiile considerate de noi dificile, nu ne putem controla emoțiile și impulsurile, avem o toleranță scăzută la frustrare, etc.
Dacă nu ți-a făcut și evaluare psihologică, mergi la un psiholog clinician cu experiență și după evaluare decizi ce faci mai departe.
De multe ori aceste probleme sunt determinate de schemele cognitive disfuncționale, care în anumite condiții de stres, oboseală, sunt stimulate și atunci ne considerăm incapabili de a rezolva o anumită problemă, nu ne simțim în siguranță, avem nevoie de sprijin pentru a depăși situațiile considerate de noi dificile, nu ne putem controla emoțiile și impulsurile, avem o toleranță scăzută la frustrare, etc.
Dacă nu ți-a făcut și evaluare psihologică, mergi la un psiholog clinician cu experiență și după evaluare decizi ce faci mai departe.
Evaluarea initiala a constat in prezentarea datelor mele biografice si a situatiilor intalnite pe parcursul vietii care m-au afectat intr-un mod negativ si mi s-au adresat intrebari cu privire la modul in care am reactionat si am depasit respectivele momente si in cat timp am trecut mai departe peste respectiva problema. De asemenea, mi s-au adresat intrebari legate de relatiile cu cei din jur, inainte de aparitia fobiei si dupa aparitia ei. Am completat un chestionar care avea ca si scop identificarea altor fobii si a masurii in care anxietatea apare sau nu in respectivele situatii. De asemenea, mi s-a cerut sa tin o "evidenta" a anxietatii: in ce situatie apare si cat de intensa este senzatia. Terapia se bazeaza pe tehnica cognitiv-comportamentala si mi s-a spus ca primele 3-5 sedinte sunt pentru a descoperi cauzele care au declansat atacurile de panica si ca rezolvarea problemei este una de durata fiind necesare cel putin 20 de sedinte pentru a observa schimbari. Momentan sunt abia la a 3-a sedinta. Probabil si asteptarile mele au fost prea mari, crezand ca dupa prima sedinta voi invata cateva "tehnici" prin care imi voi putea invinge teama de a iesi din casa sau macar aceasta fobie sa dispara in momentul in care ma aflu in casa.
Buna seara din nou!!!Nu mai pot din cauza starii mele de ameteala permanenta.Va rog sa ma ajutati!!!Poate este pe fond nervos, prea mult stres.
Dar poate sa fie si de la cervicala?????Am tasări, pensari, degenerari iar cand imi rotesc capul ametesc si trosneste mereu ceva acolo ca si cand ar fi lemne uscate!!!Am si un tiuit in urechi, cateodata un tremur si nod in gat!
Chiar se poate zilnic sa ametesti de la cervical???Zilnic?
Va multumesc din inima!!!
Dar poate sa fie si de la cervicala?????Am tasări, pensari, degenerari iar cand imi rotesc capul ametesc si trosneste mereu ceva acolo ca si cand ar fi lemne uscate!!!Am si un tiuit in urechi, cateodata un tremur si nod in gat!
Chiar se poate zilnic sa ametesti de la cervical???Zilnic?
Va multumesc din inima!!!
Sigur ca poate fi de la coloana cervicala! Dar nu te-a vazut un neurolog? eu nu inteleg de ce va setati profilul la invizibil si cereti ajutorul, ar trebui sa avem acces la toate mesajele vostre, la istoric. Nu stiu daca ai fost sau nu la neurolog, nu stiu de cand ametesti. Du-te intai la neurolog. Trosnetul cand intorci capul poate fi o discopatie cervicala sau o spondiloza si astea pot da cefalee, ameteli... tot felul. Se merge intai la neurolog sau alta specialitate medicala( ce suspectati ca ar putea fi ) si doar daca specialistul ala nu gaseste nimic, el va redirectioneaza spre psihiatru. Sanatate!
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 12anxietate
- 25un psiholog bun in Bucuresti!?
- 4Cati ani iau din viata?
- 4rispen.. daca il intrerup brusc da ceva reactii dificile?
- 7probleme sexuale-psihice
- 10problema neurologica sau problema psihica?
- 6anxietatea, lesin, glicemie scazuta, teama
- 15Nervozitate si anxietate
- 5depresie, anxietate.
- 8Foarte important despre anxietate si atacuri de panica ! poti trece peste...
- 28Anxietate, nevroza anxioasa - student la medicina.
- 2Utilizare Propranolol pt Anxietate, individ clinic sanatos, fara probleme cardiace
- 7Sufar de anxietate generalizata
- 1Probleme la inima sau anxietate?
- 5Exista vreun remediu?
- 3Palpitatii
- 11Cineva care reușește să țină frâu anxietății?!?
- 14TOC/Anxietate
- 325 de ani, tahicardie
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica tulburarile psihice
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: