Persoana fara emotii si sentimente

Am in familie o persoana, femeie care are urmatoarele caracteristici:

- e non emotionala
- nu are sentimente, nu iubeste si nu a iubit in viata ei pe nimeni
- limitare intelectuala
- instinctuala, egoista
- spirit critic foarte dezvoltat, atitudine negativa mereu
- zero empatie si intelegere a celorlalti, chiar si a unor persoane foarte apropiate
- nu isi protejeaza copilul, nu i-a arata afectiune niciodata

Poate cineva sa-mi dea o mina de ajutor sa aflu daca poate fi vorba despre o boala, va rog? M-ati ajuta foarte mul. Multumesc.

parere:
CRED ca e vb de tine.cea care scrii.
DACA gresesc...scuze...
intrebare:
- cu CE te-ar deranja pe tine?
ma gandesc ca avand deja copil...e majora si stie CE face si DACA se marita sa faca, altfel.
LUATI-O CA ATARE.
iti doresc sarbatori fericitte.

Eu as sfatui membrii care locuiesc in casa cu o astfel de persoana sa mearga la librarie si sa caute o carte de psihologie pe tema asta si sa se documenteze asupra situatiei.
Intai trebuie descoperite si intelese cauzele care au condus la faptul ca doamna se comporte astfel. Ea sa fie facuta sa inteleaga situatia cu mult tact si sistematic.

Un asemenea comportament indica faptul ca ea insasi a fost privata si are nevoie de afectiune si de caldura.

Oricum nu va accepta niciodata sa mearga la psiholog sau psihiatru.
Familia ei trebuie sa actioneze si sa o faca sa constientizeze anumite tare ale trecutului si ea o sa isi revina incet incet, mai ales daca va vedea in jurul ei modele de comportament pozitiv.

Nu e vorba de mine ci de cineva apropiat mie de al carui comportament mi-a fost afectata viata.
Persoana este in virsta si nu stiu sa fi avut traume decit poate in copilarie desi nu am cunostinta, nici ea nu are, nu am auzit. A primit o educatie rigida, parintii au fost reci insa foarte atasati de ea si foarte protectori.
Nu stiu daca la 75 de ani se mai poate face ceva... este si greu de trait cu asa o persoana, ce sa mai incerci s-o modelezi? Sa inveti pe cineva sa fie afectuos? Eu sunt tare afectuoasa, spre exemplu, insa simt un zid cind ma apropii de ea si de altfel e foarte critica, mi-a darimat increderea in mine.

si atunci,
CE te deranjeaza pe tine?
daca pana la 75 ani,
ASA a fost..
las-o ASA.
cele bune,

D-na Maria aveti grija sa nu manifestati si dv lipsa de empatie de care sufera d-na in discutie ! :) D-na Mirodenia a presupus (corect) ca nu e vorba de caracter ci de simptome maladive de aceea a postat aici si nu in alta parte ! Din pacate exista astfel de tulburari de personalitate care scapa nediagnosticate si netratate toata viata !

Singura solutie este sa mergeti la un medic psihiatru si sa faceti macar o incadrare medicala pt a fi informata ! Daca nici persoana in cauza nu se simte bine asa, e posibil sa accepte si un eventual tratament daca i se explica despre ce e vorba !

Persoana nu discuta despre asta, e trista mereu, nu are chef de viata, nu savureaza mai nimic. Nici macar la cumparaturi nu-i place, ca noi femeile...
Eu cred ca e nefericita insa pe mine m-a distrus. Am fost lipsita de afectiune toata viata.
Nu cred ca va merge la medic si daca merge, ce ar putea sa-i faca?
Eu insa poate mai pot recupera ceva din viata insa lipsa de afectiune materna e foarte grava.

Atitudinea ca cea a mariei123 este cea care face ca multe persoane sa nu fie diagnosticate si sa nu primeasca ajutorul de care au nevoie din partea medicilor, psihologilor si a familiei... Daca e o problema, care s-ar putea sa depaseasca simpla afirmatie "asa este acea persoana" atunci trebuie cautata si tratata. Pentru ca exista tot felul de probleme, dezechilibre, boli, afectiuni. E greu la aceasta varsta, mai ales daca nici nu vrea sa se duca la medic... dar daca va duceti si vorbiti dumneavoastra, poate exista ajutor.. Pentru ca se zice ca ce patesti tu ca si copil, vei face mai departe copiilor tai...

Eu spuneam sa mergeti dv intai si sa-i explicati toate simptomele ! E posibil sa fie depresie si aceea trebuie tratata si atunci reveniti cu mama la consult sau va da tratament pt dansa !
Una e caracterul si alta sunt simptomele iar nefericiti sunt si oamenii sanatosi, asta se trateaza la psiholog sau preot, daca e numai atat ! Nefericirea patologica (prelungita) este boala si se trateaza la medic, la fel si lipsa de afecte poate fi un simptom !

Multa sanatate !

@ Mirodenia

Din ultima postare rezulta ca ar putea fi vorba de o depresie = afectiune psihica care se trateaza la orice varsta, inclusiv la 75.
Chiar am citit ultima oara cand am fost la medicul meu, o brosura fix despre batranii care erau sfatuiti sa se trateze in cazul in care se confrunta cu astfel de simptome. Obtin rezultate pozitive.

Multumesc foarte frumos pentru efortul dvs. de a ma ajuta. Nu cred ca e vorba despre depresie, nu are semne de depresie decit lipsa de bucurie dar asta vine de la lipsa emotiilor.
Am citit aseara pe un site foarte interesant despre parintii toxici si am gasit ca personalitatea narcisista i se potriveste. Una ar fi depresia si una e reducerea zilnica a mea ca persoana. Nimic nu fac bine, altii sunt mereu mai buni, ea, desigur, prin comparatie cu mine este mult superioara. Nu-mi recunoaste nici un merit si niciodata nu m-a laudat pentru nimic. E mereu de partea celor care ma contesta in vreun fel... Nu m-a tinut in brate vreodata, de sarutat nu o face decit daca eu merg spre ea.
Mi-a distrus viata afectiva, am incercat, incerc sa ma desprind de ea insa e practic imposibil, nu o pot lasa singura la batrinete.
Iata ce am gasit despre parintii toxici: http://lightshouse.org/the-narcissistic-parent.html#axzz2Fi2zxMCw
Ar fi fost mai bine sa fie o boala, se trata... Dar asta... nu cred...

In cazul acesta prima intrebare care se pune este cum a suportat-o tatal atata timp ! Oare lui i-a oferit afectiune !?..Sarmanii barbati !

Parerea mea e ca totusi este o boala si nu un defect de caracter ! Si personalitatile de tip narcisic sau paranoic beneficiaza de tratament si inca f bine ! Exista anumite medicamente atat pt reglare afectiva cat si antipsihotice pt celelalte simptome de superioritate sau grandoare ! Problema este ca acesti oameni nu vor merge niciodata la medic, din moment ce se cred buricul pamantului ! Insa exista medicamente sub forma de picaturi pe care i le puteti da in alimente/bauturi daca tot aveti grija de ea ! :D

Deci pt mama medicamente iar pt dv psiholog ca sa invatati sa-i faceti fata ! Neaparat !
Mult curaj !