Problema cuplu, un sfat va rog!

Am si eu nevoie de putin ajutor. Sunt cu o fata de 7 ani. Eu am 22 ea 23. De cateva luni ea este mai rece, numai este cum era inainte. Am intrebat-o ce se intampla mi-a zis ca e stresata ca are multe pe cap: licenta, probleme in familie etc. si daia este asa si sa o scuz pentru comportamentul ei si sa o inteleg. Ok am mers mai departe am zis ca e ceva de moment, ca o sa treaca, mai e putin si ne dam amandoi licenta si terminam de stres. Sambata toata ziua a fost foarte rea cu mine nu imi rapundea la tel vorbea urat cu mine, pe seara imi scrie niste sms-uri cu o atitudine mai pozitiva. Am ajuns la ea (ii luasem un trandafir chiar daca se comportase cu mine in ultimu hal. Cand m-a vazut m-a luat in brate si a inceput sa planga. M-am speriat, am intrebat-o ce se intampla. Mi-a spus ca nu ii place ca se comporta asa cu mine si ca ma face sa sufar, ca ea simte ca nu mai e relatia noastra ca inainte si ca ar da orice sa fie ca inainte, sa fac ceva sa o ajut. Faptul ca exista altcineva mi-a fost infirmat, mi-a spus pur si simplu problema este intre noi si ca nu exista nimeni alticineva. Am intrebat-o daca ma iubeste si cu lacrimi in ochi mi-a spus ca nu stie, ca numai stie dar crede ca da. Ce pot face sa o fac sa ma iubeasca iar ca la inceput.
Haideti sa va spun de la ce cred eu ca i s-a tras. In acelasi timp cu schimbarea ei s-a intamplat urmatorul eveniment: s-a enervat si a zis ca nu ii place ce face, statea la mine de 3 saptamani in continuu, imi facea mancare, prajituri, ma astepta acasa cu dragoste. Intr-o zi a zis ca nu il place asta, ca ea nu s-a maritat inca ca e tanara si ca, considera ca nu a facut bine cat a stat la mine. Cat a stat la mine acele 3 sapt zi de zi ma suna, ma intreba cand vin acasa avea nevoie de mine. Brusc s-a rupt si s-a intamplat ce v-am spus mai in sus. Am o mare parte din vina deoarece am stresat-o foarte mult cu iubirea mea excesiva, putin gelos, de ce nu raspunzi la telefon, unde esti acum tot felul de intrebari, nu ii lasam libertate. Asta a facut-o sigur sa se indeparteze de mine.
Duminica a fost frumos am fost la cumparaturi a fost super. Seara mi-a zis ca sunt viata ei. Am hotarat sa o las libera sa nu o mai sun, sa o las pe ea sa isi doreasca sa ma vada. Fac bine?
Sa nu uit: SEX nu am mai avut parte cam de 2 luni :).va dati seama probabil stresul sau poate alte motive.
Astept cateva cuvinte din partea voastra. Va multumesc ca ati avut rabdarea sa cititi povestioara mea pe SCURT

Buna ziua,
Problema voastra poate fi rezolvata; nu sint de acord cu mesajul anterior al dnei dr ca sinteti tineri, inca puteti sa va faceti de cap acuma, ca nu v-ati casatorit inca. O astfel de filozifie te poate duce sa crezi ca o relatie stabila iti inchide orizonturile. Nu e asa, o relatie buna te ajuta sa te implinesti, sa descoperi laturi pe care nu le cunosteai in tine. Iti schimba perspectiva asupra vietii. Relatia voastra pare a fi una serioasa; astfel de probleme pot aparea oricind: la inceput, la 1 an de la casatorie, la 10 ani de la casatorie. Lucrul esential de retinut este ca intr-un cuplu lucrurile se NEGOCIAZA la fiecare pas. Fiecare vine intr-o relatie cu niste asteptari. Asteptarile astea sint implicite: de multe ori fiecare crede ca ceva e de la sine inteles, dar celalalt habar nu are ce se intimpla, de ce nu merge bine. Lucrurile trebuie vorbite. Pentru unele persoane, libertatea este foarte importanta. Nu te gindi ca doreste libertate sa fie cu altcineva, sau sa aiba alt stil de viata decit cel cu care v-ati obisnuit. Poate avea nevoie de libertate exact ca sa poata alege sa fie cu tine. Sint persoane care au nevoie sa stie ca pot face orice, ca viata lor nu e rinduita deja intr-un fagas pe care nu il pot schimba. Se simt prinse in capcana exact de perspectiva asta, ca "asta e tot". Nu stiu daca e cazul cu prietena ta, mie asta imi sugereaza. Ce as incerca in locul tau: as propune o discutie intr-o zi. Cind as propune-o, i-as zice ceva de genul " m-am gindit ca lucrurile in ultima vreme nu au mers exact cum ne-am fi asteptat. Unele lucruri pe mine m-au nedumerit; sint momente in care tu nu pari a fi fericita. Mi-as dori sa fii fericita, mi-as dori asta si pentru mine, doar de asta sintem impreuna. Putem sa discutam? Fara nici o consecinta, nu vreau sa ne certam, nu vreau sa obtin nimic de la tine. Vreau doar sa stiu ce simti si ce gindesti, si ce iti trebuie". Asta ar fi doar un exemplu. Apoi, daca accepta discutia asta, sa vezi cam de ce ii este frica. Fiindca ii e frica de niste lucruri specifice, as fi destul de sigura. Intreab-o, incearca sa abordezi raspunsurile cu seriozitate. Evita sa te lamentezi de genul "vreau ca lucrurile sa fie bine ca la inceput". Lucrurile nu sint niciodata ca la inceput; ele se schimba, evolueaza. Asa trebuie si e normal. In schimb pune accentul pe ce se intimpla acum: explica-i ca nu o sa o presezi cu nimic (trebuie sa crezi si tu asta cind o spui). Explica-i ca vrei sa intelegi ce are nevoie, si ca tu crezi ca exista o solutie ca fiecare sa obtineti ceea ce vreti. Ajut-o sa inteleaga ca e libera; ca au fost minunate cele 3 saptamini cind a venit la tine, ti-a facut de mincare etc, dar nu trebuie sa se simta obligata sa faca nimic din toate astea, nu te astepti la asa ceva. Nu de asta esti cu ea, si fie ca face sau nu face astfel de lucruri, asta nu o sa schimbe nimic intre voi, o iubesti pentru ce aduce ea in sufletul tau. Iti garantez, de la o femeie obtii mult mai mult daca nu ceri (in general, sigur ca exista si exceptii).
Numai bine,
Dr. Ileana Constantin
Medic rezident psihiatrie
Psihoterapeut de familie in formare

incercati sa faceti totul impreuna!sa nu se mai simte "o femeie de casa" care e obligata sa-i faca sotului mancare si sa il spele.ajut-o in tot ce face.apoi sa aveti timp pt amandoi.amandoi trebuie sa incercati sa va dati o sansa.daca simtiti ca inca va iubiti atunci e ok si totul are rezolvare.

si de ce toate astea? cine are de suferit mai mult?

revin cu lamuriri ca este nevoie. deocamdata sunt pe mobil. vb knd ajung acasa. multumesc

Am revenit. Sa lamurim cateva chestii importante:
V-ati axat toti pe problema asta: faptul ca ea nu e pregatita pentru a sta impreuna, ca ar fi mai bine sa ne traim tineretea etc... Nu aici e problema mea de fapt asta e problema cea mai mica, ca asta am inteles-o si am primit-o cum se cuvine. PROBLEMA PRINCIPALA la care eu am nevoie de ajutorul meu este: CUM sa fac sa o fac sa ma doreasca, sa ma iubeasca, sa ma vrea langa ea, iar??
Acum sa va raspund la ce mi-ati raspuns voi.
Dr. M.P. - "A avut dreptate: nu sunteti casatoriti si, e calr si fara indoiala, nu e pregatita pentru asa ceva." OK, brusc asa si-a dat seama, o luna zi de zi la mine, zi de zi in care ma astepta cu atata caldura acasa, ma suna de 15 ori pe zi si alte alea, inainte de aceasta luna statea la mine 4-5 zile din 7 si nu era nici o problema si acum brusc s-a intamplat ceva...hmmmmm. Ciudat.
Sa va explic in parateze ca nici nu stiu in ce ordine sa va spun: ea la inceput a fost foarte posesiva, ma vroia langa ea zi de zi sa ne vedem foarte des, sa ii spun unde sunt, sa o un daca plec undeva (asta acum vreo 5 ani), deci practic ea era in situatia mea de acum. Eu atunci nu prea am reactionat bine am vrut sa ne despartim, dar m-am intors la ea facand tot ce mi-a cerut, pentru ca tineam mult la ea...Acum cand ii cer eu asta se cere sufocata si alte alea. Mi-a recunoscut ca a fost o proasta ca mi-a cerut acele lucruri atunci si ca sa o iert. Am intrebat-o daca ii lipseste ceva, a zis ca Doamne fereste ca ii ofer totul numai ca NUMAI SIMTE CA RELATIA NOASTRA ESTE CUM ERA INAINTE si nu ii place sa imi vorbeasca urat sa nu imi raspunda la telefon si alte alea..
Dr. Ileana Constantin: "Ce as incerca in locul tau: as propune o discutie intr-o zi. Cind as propune-o, i-as zice ceva de genul " m-am gindit ca lucrurile in ultima vreme nu au mers exact cum ne-am fi asteptat..." Am facut asa ceva sambata cand am vb cu ea. I-am explicat ca o inteleg ca eu sunt de vina ca am sufocat-o in acest timp cu iesirile mele de gelozie, o cotrolam unde e si alte stresuri, si ca o sa termin cu astea. Plangea si imi spunea ca nu vrea sa sufar, ca ea stie ca ce imi face ma face sa sufar, nu vreau sa am impresia ca sta cu mine din mila sa nu ma faca sa sufar. I-am spus ca o las mai usor sa faca ce crede ea. I-am zis ca e o problema care nu ar trebui sa o avem acum inainte de licenta si ca o influenteaza si asta in sentimentele ce le are pentru mine, i-am zis ca o sa fie mai bine dupa licenta. Ea imi spune ca nu poate sa garanteze ca o sa fie bine nici inainte nici dupa licenta, plangea in continuu si zicea ca ar da orice sau ar face orice sa fie iar ca inainte (nu ca la inceput).

ema21 "incercati sa faceti totul impreuna!sa nu se mai simte "o femeie de casa" care e obligata sa-i faca sotului mancare si sa il spele.ajut-o in tot ce face.apoi sa aveti timp pt amandoi.amandoi trebuie sa incercati sa va dati o sansa.daca simtiti ca inca va iubiti atunci e ok si totul are rezolvare." Totul facem impreuna cand suntem impreuna, mancare curat spalam impreuna deci e exclus asta, tot timpul am facut asta alaturi de ea.

Dr. M.P.
Cu timpul v-ati maturizat...impreuna, dar poate nu in acelasi ritm, poate v-ati schimbat si nu v-ati dat seama. Eu cred ca un lucru e cert din ceea ce ai povestit: ea nu e pregatita pentru "toata ziua impreuna".
Asa este ne-am maturizat, noi suntem d.p.d.v astral perfecti, cuplul perfect: eu fecioara ea taur :), o stiu foarte bine, ma stie foarte bine, vreau sa fie sotia mea, nu stiu daca vrea sa fiu sotul ei. Ea nu este pregatita pentru toata ziua impreuna??? DAR ATATIA ANI A FOST PREGATITA...iar ceva ciudat.

siciliano "si de ce toate astea? cine are de suferit mai mult?"
toate astea care??? ca cer ajutor?? eu am de suferit si ce-i cu asta??

Hai sa va zic ce tactica am abordat nu stiu daca e bine va rog sa ma contraziceti: ieri, azi nu am sunato deloc, am asteptat de la ea un semn de viata. M-a sunat si ieri si azi: ce fac sunt bine am mancat daca am ajuns acasa. Nu ne-am vazut nici ieri si nu vreau sa ne vedem nici azi (vreau dar.)
Si inca o temere de=a mea: ma tem sa nu ma lase putrile sa lupt si sentimentele mele sa se diminueaza vazand ca nu primesc nici un fel de afectiune din partea ei, de asta mi-e cel mai frica. Ma afecteaza foarte mult acest lucru si nu pot sa ma concetrez deloc la lucrarea de licenta pe care trebuie luna asta sa o finalizez. Sunt foarte deprimat si stresat, toata ziua ma gandesc la ea si ce sa fac...cum sa nu ma mai gandesc la asta???

nu mai zice nimeni nimic? :( am scris prea mult sigur.

stii si eu sunt cu un baiat de 1 an si cv si il iubesc mai mult decat orice pe lumea asta dar cateodata si eu simt ca ma sufoca...cred k ar trebui sa mai largesti lantzul...succes

am mai vorbit cu ea in week-end-ul acesta, mi-a confirmat ca s-a simtit mai bine. Mi-a spus ca nu poate sa ia o decizie acum avand in vedere situatia in care suntem pentru ca stie sigur ca nu va fi o decizie buna. Sa asteptam sa treaca licenta si sa se angajeze si vorbim. I-am spus ca problema care o avem o au multe cupluri si e ceva normal. I-am propus sa mergem la un consilier ceva, a acceptat dar a spus dupa licenta.
O simt ceva mai aproape, ma suna ea, nu o sun eu niciodata, rar, ea imi propune sa mergem in oras sa iesim, se supara daca nu o sun cand ajung acasa, (zice ca e ingrijorata)
Am vorbit despre sex. I-am zis ca o inteleg ca nu are cum sa accepte sa facem sex atata timp cat ea nu stie ce simte pentru mine. Mi-a propus si mi-a spus ca nu se supara ca intelege situatia, daca vreau sa ma culc cu alta fata nu are nici o problema, ca ma intelege ca sunt barbat. Nu se pune problema va dati seama. I-am zis ca o sa astept momentul in care ea considera si crede ca mai putem face asta.
Ce pot sa zic decat astept cu nerabdare sa se termine tot si sa ne fie bine.

Inca o data dati-mi o solutie sa nu ma mai gandesc numai la rau. In fiecare zi ma gandesc numai ca o sa ne despartim si ca dupa ce se va termina tot o sa imi spuna ca nu mai putem fi impreuna. NU pot sa ma gandesc ca o sa ne fie bine, nu stiu de ce. Si nu imi place faptul ca parca nu mai simt nici eu pentru ea ce simteam. Poate faptul ca sunt foarte negativist si ma gandesc numai la rau. O iubesc mult si vreau sa ne fie bine

mai, va facetzi griji degeaba...

sunt studii ce atesta faptul k un ciclu normal de iubire intrun cuplu rezista doar catziva ani...restul?, obsesii, infantilitate, dezechilibru emotzional.
nici mie numi vine sa cred, shi nici nu vreau sa cred asta, , , , dar cam asha stau lucrurile.fie ca vrem sau nu, iubirea pare a fi raportata la realitatzile cotidiene...

desigur ecsista shi ecsceptzii.
concluzia? suntetzi normali :) e de bine...
mai ramane de vazut daca facetzi parte sau nu din segmentul de ecsceptzii...doar voi suntetzi in masura sa decidetzi asta

hmmmm
"sunt studii ce atesta faptul k un ciclu normal de iubire intrun cuplu rezista doar catziva ani...restul?, obsesii, infantilitate, dezechilibru emotzional."

Deci la mine (adica eu) care e problema? Eu de ce sunt afectat de ce se intampla, si inca o iubesc foarte mult si o doresc la fel de mult? Sa fi aparut la ea mai devreme acest fenomen?
Mai am 2 saptamani pana la licenta, apoi o sa pot discuta cu ea mai pe larg.
Chiar nu stiu ce e in sufletul ei, daca o mai atrag daca ma mai vrea, si nu am idee cum sa descopar acest lucru. Cu sexul nu s-a schimbat nimic, adica nici o activitate pana acum :)

Am terminat licenta, cu bine amandoi. Am simtit ca parca s-a schimbat putin - in bine, parca era mai interesata de mine parca era schimbata, parca isi revenea, dar ieri mi-a spus iar acelasi lucru, ca nu e sigura daca ma mai iubeste, dar ea crede ca da daca nu a putut pana acum sa ne despartim. A spus ca vrea sa simta ca vrea ca eu sa fiu tatal copiiilor ei. Cand ma simteam si eu mai bine, crezand ca lucrurile o iau spre bine mi-a trantit asta. Ce sa mai cred ce sa mai fac? M-as duce la un terapeut ceva.ce spuneti.?