probleme in casnicie de cand sunt insarcinata

Buna seara..sunt casatorita cu sotul meu de 1 an dar locuim impreuna de aproximativ 3 ani..problema a inceput de cand sunt insarcinata..eu mi.am dorit foarte mult un copil cu el..din iubire si pentru ca anul trecut am mai avut un avort pentru ca nu si.a dorit copil..si prezenta sarcina nu a fost dorita de la bun inceput dar a vrut sa avem un copil in urma unor probleme de sanatate pe care le aveam..in prezent sunt insarcinata in 32 de saptamani..de vreo 2-3 luni sotul meu este foarte rece cu mine..uneori ma simt foarte singura din cauza ca nu este langa mine psihic sau fizic..nsimt nevoia sa impartasesc cu el unele suparari sau bucurii pe care le am iar el este nepasator sau raspunde numai 'aha' pentru a scapa..simt nevoia sa vorbesc cu el si sa fie fizic aproape de mine dar se imparte intre calculator.munca si familia lui..am face sa ma simt inutila cand facem dragoste..este nemultumit si l.am prins ca se masrba chiar daca fie ca ima simteam bine sau nu imi faceam datoria in pat..am ajuns sa plang aproape in fiecare zi si am ajuns sa cred ca nu ma mai iubeste si ca nu.si doreste fetita noastra cu toate ca el neaga..nu stiu ce sa mai fac..imi cer scuze ca m.am intins cu mesajul si totusi mai sunt multe de povestit..asta e un mic rezumat a tot ce mi se intampla

Luati-i firul de la calculator fara sa stie si pina nu va scrie pe hartie care sunt problemele care il framanta, nu i-l inapoiati.
Comunicati in scris, sa nu inceapa certurile care sa afecteze copilul.
Daca il lasati sa se comporte in continuare asa si va e teama de el, riscati sa faceti depresie si riscati chiar sanatatea fetitei.

P.S.: Va atrag atentia ca multi barbati isi fac conturi paralele de Facebook, cu nume false si chiar daca sunt casatoriti incearca sa isi faca relatii cu alte femei.

Hristos s-a nascut!
sincer imi pare rau sa aud astfel de vesti in ziua de Craciun!
Scuze dar, nu pot sa NU te intreb:
- dupa CUM l-ai descris (atitudinea lui in leg. cu avortul) si probabil ca NU ti-a fost.aproape,
apoi faptul ca NU isi doreste un copil (Nu zici daca deloc sau NU cu tine sau NU inca),
NU te-a pus pe ganduri??????
- zici :"si prezenta sarcina nu a fost dorita de la bun inceput ".abia ulterior.si poate de "musai"..
toate ASTEA nu te-au pus pe ganduri de la inceput????
- un copil e o binecuvantare de la Dumnezeu intr-o familie, ...si totusi...cand il VOR ambii parinti!
- e tardiv sa-ti dam, sa-ti dau vreun fapt..faptul e "consumat"...ma voi ruga sa ai o nastere usoara
si sa-ti traiasca fetita-sanatoasa.

Nu stiu daca iti va fii alaturi, nu-ti stiu familia si nici comportamentul lui care,
dupa cum zici...lasa de dorit.
Sanatate!

Buna seara..am incercat sa discutam dar nu se poate..nu am cu cine..ba isi recunoaste vina ba nu si.o recunoaste..imi promite ca se schimba..dureaza cateva zile si apoi iar aceeasi poveste..ba este vina mea ba nu stiu cum sa.i vorbesc..am inrcat sa.l las in voia lui sa nu.i mai zic nimic..fara rezultat..l.am luat cu frumosu' iar nimic..i.am impus iar nulimic..si daca il las in voia lui face cum vrea si ce vrea..mai nou mi.a zis ca este tanar..ca are 22 de ani..m.a durut ff tare ca si cum si eu si copilul nostru suntem in plus in viata lui..nu stiu ce sa fac..nu stiu daca ma iubeste..daca isi doreste copilul cu adevarat..si azi ne uitam la un film dupa ce toata ziua eu am stat la bucatarie el la calculator..si in timp ce ne uitam la film am incercat sa ma apropi de el la care raspunsul a fost " hai sa ne uitam la film ca daia l.am pus" si de aici iar a inceput cearta rezultand ca eu sunt vinovata..si ma doare ca el vede ca plang si ca sufar si nu e alaturi de mine..data trecuta cand v.am scris m.a lasat aproape toata noaptea sa plang ca intr.un final abia am adormit..nu stiu ce sa fac..il iubesc enorm de mult..da.ti.mi un sfat..cum sa.l fac sa inteleaga ca ce.mi face ma doare..ca am nevoie de el..ca ma simt singura..si ca impreuna nu inseamna doar sex sa te vezi la ochi prin camera si atat..

@ petreximera

Ideea e ca trebuie dv. sa restabiliti comunicarea cu el.
Daca nu accepta pe moment inseamna ca pe el il deranjeaza unele aspecte despre care nu e capabil sa vorbeasca.

Vine Revelionul. Trebuie sa faceti mancare.
Il rugati sa va ajute sa taie pentru salata de boeuf, castraveciorii si morcovii si dv. carnea si ce mai doriti.
El doar atat castraveciorii si morcovii.

Sta cu dumneavoastra in bucatarie.
Munca aceea il linisteste si ii vine si pofta de comunicare.

* Daca ei nu sunt capabili sa vorbeasca si sa se exteriorizeze, mai luati-l si pe dupa piersic.
Fara sa tipati.
Daca mamele noastre ne-ar fi educat pe toti (baieti sau fete) in acest spirit, si atat sotiile, cat si sotii, ar fi contribuit impreuna la treburile gospodaresti, cred ca ar fi existat mult mai multa armonie in familie si partenerii nu ar mai fi avut atat timp sa navigheze pe Internet.
Datoria noastra este sa ii mobilizam si sa le cerem sa ne ajute.

Este vorba de o alta abordare a problemei.
Nu mai reprosati absolut nimic.
Nici un cuvant de rau.

Doar stimulati-l si rugati-l sa faca cate ceva.
Mici sarcini la care sa nu va poata refuza.

Nu ii vorbiti in general. "Nu ma ajuti, nu faci nimic, stai pe calculator etc".
Trasati-i sarcini mici (la inceput) si concrete.
Te rog sa speli chiuveta la baie, sau te rog sa dai cu aspiratorul in camera x.
Si nu toate deodata ca se sperie.
Pe rand.

Fara critici si fara reprosuri, pentru ca ei sunt foarte sensibili.

Astfel va constientiza tot efortul pe care il depuneti si ii va fi rusine sa se comporte urat mai departe.

Cea mai mare greseala pe care o fac femeile este sa faca toata treaba din casa.
Nu fac decat sa si-i indeparteze pe soti de ele si sa le dea timp sa se gandeasca la prostii care sa le raneasca.

Barbatii nu au initiativa in astfel de probleme, trebuie sa li se spuna cu precizie la ce aveti nevoie dv. sa va ajute deoarece sunteti obosita.
De ce ?
Deoarece nu au o educatie anterioara in acest sens.

Vorbiti-i frumos si cu rabdare, ca la copiii mici si o sa vedeti ca o sa va asculte.
Schimbati politica, doamna.